Varujan Pambuccian

Spre deosebire de toate imperiile care au existat în istorie, imperiul sovietic a avut o serie de trăsături unice, cea mai importantă fiind lipsa de suprapunere între teritoriile istorice înglobate și structurile administrative cărora le-a subordonat. Construit ca o structură feudală dominată de relațiile de vasalitate, imperiul sovietic și-a propus deznaționalizarea și ateizarea entităților pe care le-a înghițit în buna tradiție țaristă. Foarte multe dintre granițele dintre statele înglobate au fost retrasate, cu intenția generării unui conflict mocnit, trecând peste popoare și modificând mai târziu structura etnică sau religioasă, în numele unei ideologii a uniformizării și supunerii absolute. Efectele unei asemenea construcții le vedem chiar în aceste zile în Ucraina, țară în care au fost sădite și crescute temeinic tensiuni și conflicte mocnite, ușor de utilizat de către imperiali ca să încerce să înfrângă orice voință și aspirație națională.

O asemenea soartă, similară cu cea a Basarabiei, a avut-o provincia armeană Artsakh (Karabakh). Parte a Armeniei din perioada dinastiei Artaxide, adică începând cu anul 189 î.C., provincia a început a fi disputată între Armenia și Persia începând cu anul 376.

Odată cu apariția și extinderea islamului, ea a căzut pradă pentru perioade scurte de timp Califatului de la Bagdad și Imperiului Selgiucid, apoi Imperiului Mongol, devenind mai târziu obiectul disputei între Imperiul Persan și Imperiul Otoman.

Începând cu anul 1805, odată cu expansiunea rusă în regiune, la cei care au exercitat pentru diferite perioade de timp controlul asupra sa adăugându-se și Imperiul Rus. La sfârșitul celui de-la Doilea Război Mondial provincia a intrat sub control britanic, care, la Conferința de Pace de la Paris, a atribuit-o Azerbaidjanului. În anul 1920, atât Armenia, cât și Azerbaidjanul au fost înglobate în Imperiul Sovietic, care a transformat-o în regiune autonomă în cadrul RSS Azerbaidjană. În toată această perioadă de 2.000 de ani, Artzakh-ul a fost locuit neîntrerupt de o majoritate armeană, așa cum este și azi.

În anul 1991, odată cu destrămarea URSS, Artzakh-ul și-a afirmat dorința de autodeterminare și de revenire la Armenia. Fiind locuită aproape exclusiv de către armeni, această cerință s-a izbit de opoziția Azerbaidjanului, care o consideră parte a teritoriului național.*