Elena-Laura Toader

Stimate doamne și stimați domni, Dragi colegi parlamentari,

Astăzi vorbim despre un subiect care apasă greu pe bugetul public și, mai ales, pe încrederea cetățenilor în statul român: pensiile speciale ale magistraților.

Este un subiect sensibil, dar tocmai de aceea necesită responsabilitate, curaj și, mai ales, onestitate. În ultimii ani, de câte ori s-a discutat despre reforma pensiilor speciale, s-au făcut două lucruri: s-au creat comisii și s-au dat explicații. Ce nu s-a făcut? Reformă reală.*

De fiecare dată când Guvernul sau Parlamentul a anunțat o schimbare, aceasta s-a dovedit a fi o reformă ieftină – ieftină nu ca impact bugetar, ci ieftină ca ambiție, ieftină ca efect, ieftină ca respect pentru contribuabil.

Românilor li se livrează promisiuni, iar sistemului îi rămân privilegiile.*

Da, independența justiției este esențială în orice stat democratic.

Dar independența nu se cumpără cu pensii de zeci de mii de lei, în timp ce medicii, profesorii, polițiștii și milioane de angajați din mediul privat se luptă cu o pensie care nu acoperă nici strictul necesar.