Dragoș Gabriel Zisopol

Stimate domnule președinte de ședință, Doamnelor și domnilor deputați, Stimați invitați,

Pentru grecii și filoelenii de pretutindeni, ziua de 25 martie este una istorică. Este deopotrivă momentul rememorării

începutului revoluției de eliberare a poporului grec de sub jugul otoman, o zi a izbăvirii, care coincide, deloc întâmplător, cu marea sărbătoare religioasă a Bunei Vestiri, cât și un prilej de a-i comemora pe cei care s-au sacrificat pe altarul libertății, în Grecia și în afara ei.

În anul 1821, în contextul spiritului revoluționar balcanic, se declanșează sinergia ideilor iluministului grec Rigas Feraios Velestinlis cu acțiunile Societății secrete „Filiki Eteria” și, în Principatele Române, la Iași, se aprinde scânteia Revoluției Elene.

Confruntările armatei de la Drăgășani, Sculeni și Secu, bătălii cu valoare de simbol al eroismului, determinării și dragostei de neam, au contribuit, prin curaj și sacrificiu de sine, la fundamentarea legăturilor multimilenare eleno-române.

Din momentul declanșării, la 25 martie 1821, a revoluției antiotomane de către arhiepiscopul de Patras, Germanos, la Mănăstirea Agia Lavra, din Grecia, și până la constituirea, în anul 1828, a statului grec, sub deviza „Libertate sau moarte în Grecia și în afara ei!”, au îndurat martiriul elenii și filoelenii care au renăscut Elada, dar, mai presus de orice, au inspirat mișcările de emancipare ale popoarelor balcanice.

La 203 ani de la începutul Revoluției Elene din 1821, învățămintele acestea rămân actuale. Eroii creatori de istorie sunt plămădiți din demnitate, curaj, credință, dragoste de neam și patrie.

În contextul provocărilor și dificultăților cu care ne confruntăm pe plan mondial, este datoria noastră să prețuim aceste virtuți*, să împărtășim aceleași idealuri și principii pentru care înaintașii noștri au luptat până la sacrificiul suprem, să fim uniți pentru binele umanității.