Antal István Loránt

Stimate domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori*,

România este parte a Uniunii Europene din 2007, având o monedă națională relativ solidă, adică leul românesc, dar având acea situație paradoxală unde și instituțiile statului, dar și economia reală, cu siguranță, calculează aproape totul în euro.

De ce se întâmplă asta? Deoarece, pornind de la importatorii, producătorii de mașini până la societăți, furnizori de diferite servicii, mai ales servicii produse, create, generate pe teritoriul României, folosesc și în sistemele lor de facturare numai euro.

Cred că știm cu toții că orice fel de fluctuație a cursului schimbă valoarea – atenție! – în lei a serviciului sau serviciilor menționate. Practic, suntem în aceeași situație, generată de diverse societăți, că cetățenii acestei țări, în multe cazuri, habar nu au cât valorează în lei o Dacie sau o cartelă reîncărcabilă, dar cu siguranță marea majoritate a cetățenilor cunosc aproape cu exactitate prețurile în euro.

Noi credem că este în ajutorul cetățenilor – al consumatorilor, până la urmă – să avem servicii, produse calculate în moneda națională*, adică reperele folosite la baza calculelor anumitor servicii sau produse să fie bazate clar pe leul românesc.