Varujan Pambuccian

Stimați colegi*,

În anul 301 statul armean devenea primul stat creștin din lume. Lucrul acesta presupunea o serie de transformări, pentru că limba în care circula Biblia în regiune în acel moment era limba greacă, se foloseau caracterele limbii grecești.

Armenii mai utilizaseră în istoria lor scrierea cuneiformă, scrierea aramaică și, începând cu secolul I, încercaseră, au fost câteva tentative de creare a unei scrieri proprii.

În acel moment problema era foarte serioasă pentru că, dacă ar fi fost utilizată Biblia în limba greacă, exista riscul ca poporul care trăia în primul stat creștin să-și piardă ușor, ușor limba și să-și piardă ființa națională.

Și, atunci, s-a luat o decizie – foarte bine construită și foarte bine administrată: ca, din încercările din primele trei secole de a construi un alfabet care să corespundă sunetelor din limba armeană, acest alfabet să se creeze, să spun așa, în procedură de urgență.

A fost constituit un ordin călugăresc și în anul 405 a fost creat alfabetul armean de către Mesrob Maștoț, unul dintre acești călugări.

Din acel moment, Biblia, evident, a fost prima tradusă în limba armeană și scrisă în noul alfabet, dar au fost traduse și toate lucrările importante ale Antichității. Și acesta a însemnat un moment cultural extraordinar de important pentru poporul armean.

Am spus lucrurile acestea pentru că, iată, pe noi ne definesc patru lucruri: religia creștină, limba armeană, scrierea armeană și cultura armeană, care a crescut înrădăcinată în marea cultură a Antichității.

De atunci, alfabetul a suferit mici modificări care să corespundă mai bine sunetelor din limba armeană și a fost folosit neîntrerupt de armeni până în ziua de astăzi.