Ioan Vulpescu

„Teatrul «Hirschl» – când patrimoniul cultural încurcă” Subiectul actualei declarații se referă la soarta patrimoniului cultural într-o „societate de piață”, cum devine, pe zi ce trece, societatea românească, în care tot ce ține de moștenirea culturală, materială sau simbolică este judecat doar prin prisma valorii sale de piață, iar piața e nemiloasă cu ea; și nu doar în România. Lucrurile sunt mai grave la noi din cauza unei prelungite treceri la „economia de piață”, care relativizează totul, începând cu dreptul de proprietate.

Un caz de manual în acest domeniu cețos, dar extrem de profitabil, este cel de la Arad, legat de clădirea Teatrului „Hirschl”. Aceasta a fost construită de Iakob Hirschl și lăsată prin testament comunității arădene, deci, cel puțin în teorie, bun public. Este, alături de teatrul din Oravița, cel mai vechi teatru „din piatră” de pe actualul teritoriu al României.

Cazul, cunoscut în oraș, care a făcut obiectul mai multor anchete și articole în presa locală, este rezumat în felul următor de Gheorghe Schwartz, cel care mi l-a semnalat: „Fiind situat în centrul municipiului Arad, tentează poziția, dar, fiind monument istoric, nu poate fi demolat. Așa că este ajutat să se prăbușească singur, existând și un proiect pentru un bloc pe acest teren. La un moment dat, dispărând testamentul, au apărut niște urmași. Nefiind în stare să-l renoveze (urmașii), l-au oferit (la început gratis, apoi la un preț modic) primăriei. Dar toate instituțiile care ar fi avut dreptul de preemțiune – primăria, consiliul județean, ministerul, inspectoratul județean – s-au dezis de acest drept. La începutul anului 2021, clădirea aflându-se într-o stare jalnică, dar cu structura de rezistență încă viabilă, am început o campanie pentru a mai salva acest simbol al culturii naționale.”

Este clasicul mod de operare al „criminalilor de patrimoniu”*, aceasta în ciuda modificărilor aduse în timp legilor din domeniu.