Sorin Mihai Grindeanu

, un om care a știut să iubească deopotrivă poporul său și popoarele trăitoare în România, cele care formează națiunea română*, a știut să le iubească și să le respecte și numai Dumnezeu știe de câte ori, mai ales în plan internațional, intervențiile sale au fost salutare pentru situații, mai mult sau mai puțin, dar mai mult complicate, în care ne-am aflat în drumul sinuos pe care l-am avut de la Revoluție încoace.

Era un om care radia iubire și prietenie.12 Datorită lui, grupul nostru parlamentar a fost un grup senin, câtă vreme ne-a fost coleg.

Când s-a retras, ne-a spus că o să vină după el cineva pe care l-a ales cumpănind bine și n-am înțeles atunci ce a vrut să spună, dar am înțeles acum și mă bucur foarte mult că nea Aurică are un urmaș politic pe măsură, în persoana lui Silviu, de a cărui prietenie mă bucur la fel de mult cum m-am bucurat de prietenia lui Aurel Vainer.

M-a întristat foarte mult vestea morții lui. La armeni există o vorbă în situațiile acestea. Se spune: „Dumnezeu să-i lumineze sufletul!”