Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc. Doamnă președinte, Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Să învățăm din istorie”.

La 3 noiembrie 1918, Austro-Ungaria capitula în fața Antantei. Un moment istoric care pune capăt unui imperiu de tristă amintire pentru numeroase națiuni europene* și un imperiu care pentru românii din Ardeal, din Maramureș, din Crișana și din Banat, dar și pentru cei din Bucovina a reprezentat o epocă de durere, o epocă marcată de politici de deznaționalizare și de marginalizare. Această perioadă a dualismului austro-ungar – 1867-1918 – a reprezentat totodată pentru românii din Transilvania și din teritoriile aflate sub controlul austro-ungar un moment în care aceștia au înțeles că există o singură cale și există o singură direcție – unitatea națională cu frații din Regatul României.

Și cred astăzi că este foarte important să înțelegem ceea ce înseamnă o elită politică devotată idealului național și o elită politică inteligentă, puternică, demnă și curajoasă*, care

înțelege foarte limpede să aleagă calea dreaptă în momentele dificile ale istoriei.

La 2 noiembrie 1918, la Arad, sub conducerea lui Ștefan Cicio Pop, având în componență mari personalități, precum: Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad, Ion Flueraș, Iosif Jumanca și mulți alții, funcționa deja Consiliul Național Român. Românii din Transilvania foarte rapid vor trece la acțiune și la 9 noiembrie deja își solicită dreptul la autoguvernare. Drept la autoguvernare pentru toți românii din Transilvania și Partium.