Ioan Vulpescu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi*,

Citind expunerea de motive a acestui proiect, aflăm că apariția colindului are origini precreștine, dar „ca un ritual sacru de chemare al soarelui, reprezentând o serie de urmări de bine”.

Ultima oară când am verificat, urmările de bine prilejuiau în general urmări de bine.

Din propunerea legislativă lipsește în general binele făcut limbii române.

Dar marele acord care lipsește din această lege nu e între subiect și predicat, ci între patrimoniul material și cel imaterial.

Colindul beneficiază de oralitate, dar formele scrise regionale tezaurizează în jurul lor practici, obiceiuri, tradiții ritualice.

Includerea colindelor vehiculată în patrimoniul UNESCO trebuie vehiculată sub avantajul codependenței formelor de patrimoniu tangibil – textul particular, regional al colindelor ori obiecte adjuvante – și cel intangibil – strigăte, linii melodice, gesturi, superstiții – care rescriu nu doar lumea rurală, ci dimensiunea spiritualității religioase.*