Dănuț Aelenei

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Declarația mea politică se intitulează „Necesitatea adoptării Legii privind răspunderea magistraților”.

Stimați colegi,

Condamnarea lui Marcel Țundrea reprezintă cea mai mare eroare judiciară din istoria justiției române. Din pușcărie, bărbatul a făcut 24 de cereri de revizuire și toate i-au fost respinse, până în anul 2004, când procurorii au cerut expertiza genetică a probelor recoltate de la victimă. A fost stabilit, astfel, profilul biologic al celui care a violat-o pe fata de 14 ani și s-a constatat că nu este ADN-ul lui Țundrea! Iar el a fost pus în libertate, în mai 2004, prin suspendarea executării sentinței. A fost achitat _post-mortem_ , prin Decizia nr. 3.824/18.11.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Doi ani mai târziu, fiica lui a cerut 12 milioane de euro despăgubiri din partea statului român. A primit însă numai 5.000 de euro, „o reparație morală corespunzătoare”, au apreciat aceiași judecători ai ÎCCJ!

Au fost și cazuri de politicieni, considerați incomozi, cărora li s-au fabricat dosare penale, cărora magistrați aflați „pe culoar” – cum s-a spus în presă –, în loc să le demonteze, le-au dat curs12, în ani lungi de procese, finalizate fie cu clasări, fie cu condamnări neverosimile.

Sunt cazuri de erori judiciare comise de sistemul românesc „de justiție”.