Radu Tudor Ciornei

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Maturizarea europeană a României trece prin ajutorarea necondiționată a Ucrainei”.

Ieri am avut privilegiul și onoarea să iau parte la plenul reunit al Parlamentului României, unde am ascultat în direct alocuțiunea președintelui-erou al Ucrainei, Volodimir Zelenski.

Evenimentele săptămânii ce au trecut, precum și discursul său incendiar și emoționant m-au făcut să cuget profund vizavi de apartenența noastră la familia politică europeană, în general, și, în subsidiar, la apartenența noastră de drept, geografic, mental și cultural, la Uniunea Europeană. Cel mai amar zâmbet mi-a fost smuls de faptul că exact cei care se cramponează cel mai tare de originea noastră dacică, de apartenența la acel presupus popor din care se trag toți europenii – vezi ideile cu întâietatea asupra Romei și a majorității Europei –, tocmai ei denunță și fac tot ce pot să dezbine și să despartă construcția aceasta*, încă fragilă pe alocuri, a Europei unite.

Nu a fost ceva neașteptat să văd că unii dintre parlamentarii români, *