Sorin Mihai Cîmpeanu

Vă mulțumesc.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori*,

10 mai 1877 nu a fost expresia unui hazard, a unui noroc al nostru, al românilor, în istorie. 10 mai a fost expresia voinței politice și a deciziei asumate de șeful statului, domnitorul Carol I, a prim-ministrului I.C. Brătianu și a ministrului de externe Mihail Kogălniceanu de a se alătura Războiului RusoTurc, început în anul 1877 și continuat în 1878. Povestea zilei de 10 mai poate fi explicată dacă înțelegem contextul istoric în care a avut loc Războiul de Independență.

Într-un moment tensionat al relațiilor internaționale în zona balcanică, generat de reizbucnirea răscoalelor bulgaro- sârbești împotriva Imperiului Otoman, I.C. Brătianu avea să-și asume funcția de prim-ministru, deschizând în felul acesta lunga guvernare liberală 1876–1888. După mai multe tratative diplomatice, România avea să se implice în războiul deja amintit. Alăturarea României guvernului țarist împotriva Imperiului Otoman nu a fost expresia încrederii în promisiunile Rusiei țariste, ci asumarea singurei variante posibile avute la dispoziție de către guvernul român pentru ca visul unei generații, care realizase deja Unirea Principatelor Române la 1859, să poată fi realizat. Declarația de Independență a lui Mihail Kogălniceanu din 9 mai, votul din Parlament din 9 și 10 mai, ceremonia de la Palatul Domnesc din 10 mai nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi existat implicarea domnitorului Carol I în desfășurarea războiului și, evident, sacrificiile armatei române.

10 mai 1877 este parte a unui proces, a unui proiect mai amplu, care a început la 24 ianuarie 1859, continuă la... a continuat la 10 mai 1866 și, evident, continuă cu alte două momente importante din istoria noastră, a românilor: proclamarea regatului și aderarea României la Tripla Alianță – Tripla Alianță, o alianță politică, militară, formată din Germania și Austro-Ungaria, din care România și-a dorit să facă parte tocmai pentru a avea asigurate granițele, protecția granițelor împotriva pretențiilor Rusiei țariste.