Lucian Daniel Stanciu-Viziteu

**:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Dragi colege,

Dragi colegi,

Am sărbătorit luni, 1 iunie, Ziua internațională a copilului. 400 de familii nu au putut însă să se bucure de această zi, ci, din contră, și-au amintit, din nou, cu durere, despre cum statul nu a reușit să le ofere răspunsurile pe care le așteaptă, unii dintre ei de ani de zile. Este vorba despre familiile celor 400 de copii dispăruți, ale căror dosare nu au fost soluționate nici astăzi. 400 de familii – părinți, bunici, frați, surori care nu știu, mulți dintre ei, de ani de zile, ce s-a întâmplat, de fapt, cu copiii lor din momentul în care i-au văzut ultima dată. Sute de oameni care așteaptă în fiecare zi un răspuns la întrebarea: „Ce s-a întâmplat?” Unii dintre ei s-au resemnat, acceptând ideea că nu-și vor mai vedea niciodată copiii, că nu vor mai afla nimic despre ei. Cu toții însă speră.

S-a ajuns aici mai ales din cauza lipsei unui sistem coerent și a unei proceduri care să fie aplicată în cazurile de dispariție. România încă tratează cazurile copiilor dispăruți cu lejeritate, în condițiile în care astfel de situații ar trebui

să declanșeze mecanisme complexe de alertare a populației, prin toate mijloacele disponibile, astfel încât să putem spune că facem tot ce a depins de noi pentru a salva viața unui copil. Ne-am obișnuit să asistăm mult prea pasivi la problemele pe care le considerăm a fi ale celorlalți și uităm că, de fapt, aceste probleme sunt ale noastre, ale tuturor.

Un părinte al cărui copil a dispărut va fi întotdeauna incomplet. Contribuția sa la tot ce presupune comunitate, familie, grijă față de propria persoană va fi întotdeauna incompletă, pentru că o parte din mintea și din inima sa vor rămâne întotdeauna alături de copilul dispărut.

Am ales să vă vorbesc despre acest subiect astăzi mai ales pentru că aceasta este o rană profundă a societății noastre și pentru că eu cred că am suferit suficient și este cazul să facem ceva pentru a începe să ne vindecăm.

Și cine este mai în măsură, dragi colege și dragi colegi, să înceapă acest proces de vindecare, de remediere a acestor situații dacă nu noi, cei care suntem responsabili pentru bunăstarea și pentru protecția tuturor cetățenilor și mai ales a copiilor