Florin-Claudiu Roman

Declarații politice și intervenții ale deputaților:

596 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

**:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Când ne-am hotărât să avem în România o zi a limbii, alfabetului și culturii armene, mie și lui Varujan Vosganian ne-a fost destul de ușor să găsim un eveniment din istoria *poporului armean1 2 de care să o legăm* și aceasta este Ziua Sfinților Traducători. Mai greu a fost să stabilim o dată pentru aceasta, pentru că în Biserica Armeană sărbătorile au loc în ziua de repaus cea mai apropiată evenimentului sărbătorit, restul zilelor săptămânii fiind pentru muncă. În anul 2019, atunci când Parlamentul României a adoptat legea –

În contextul ședinței

pentru care vreau să le mulțumesc tuturor colegilor care sunt astăzi în sală și care au fost atunci în sală și au votat pentru*

–, Ziua Sfinților Traducători a fost 12 octombrie și așa a rămas.

Acum, sigur, o să vă întrebați de ce pentru noi este atât de importantă această zi*, Ziua Sfinților Traducători, și am să vă spun pe scurt de ce. Pentru că în secolele I și II ale Erei Creștine o mare parte a poporului armean a adoptat aproape spontan noua religie care începuse să se răspândească prin părțile locuite de acesta. Propovăduită de Sfinții Apostoli Tadeu și Bartolomeu, religia creștină avea să devină în anul 301 singura religie a Regatului Armeniei, statul armean devenind primul stat creștin al lumii. Numai că exista o problemă: Biblia, așa cum era citită în Biserica Armeană, era o traducere a acesteia în limba greacă. Pentru Sfântul Grigore Luminătorul, primul catolicos și patriarh suprem al tuturor armenilor, și pentru regele Drtat I, cei care proclamaseră religia creștină ca singura religie a regatului, accesul direct al poporului la Biblie era un lucru extrem de important. Mai mult, dacă se menținea limba greacă ca limbă liturgică, riscul pierderii limbii armene și al asimilării culturale era enorm. De aceea, oamenii aceștia au hotărât să înființeze un ordin călugăresc care să facă din religia creștină o religie națională.

S-a creat – și nu suntem un caz singular în istorie – o legendă a căutării unui alfabet armean străvechi pierdut, dar cu un sâmbure de adevăr în tentativele de creare a unui asemenea alfabet în secolele care precedaseră declararea statului armean ca stat creștin. În anul 405, Mesrop Maștoț a venit cu soluția: un alfabet care acoperea întregul spectru fonetic al limbii armene – sunt sunete, de exemplu, ca „dz”, „rhî”, care nu puteau să fie acoperite de alfabetele existente –, inspirat din alfabetele aramaic și grec, dar absolut original.*

Până în anul 425, întreaga Biblie era tradusă în limba armeană, iar în biserică se vorbea doar limba armeană. Au urmat secole în care știința și cultura lumii au devenit accesibile tuturor armenilor, prin traduceri foarte bine făcute și prin alfabetizarea poporului, fiind astfel democratizat nu doar accesul la religia creștină, ci și accesul la știință și la cultură, la știința și la cultura lumii.* Lucrul acesta avea să rodească de-a lungul unei istorii destul de zbuciumate, care nu a oferit decât rareori liniștea care dă amplitudine creșterii culturale; mulți dintre armeni au luat de atunci încolo calea profesionalizării lor în matematică, literatură, muzică, medicină și științe naturale. Și lucrul acesta a arătat justețea raționamentului inițial al regelui și al catolicosului. Poporul armean, cu o vechime atestată de peste 4 milenii, își reclădea o cultură națională întemeiată pe religia creștină, pe limbă și pe alfabet.

Și, vedeți, poate că nu este întâmplător faptul că prima frază din Biblie tradusă în limba armeană și scrisă în noul alfabet este din Pildele lui Solomon și sună așa: „Folositoare pentru cunoașterea înțelepciunii și a stăpânirii de sine”. Vă mulțumesc.