Andrei-Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Oare vedem în România un război hibrid?”.

Spun acest lucru deoarece, iată, de doi ani încoace, de când omenirea se confruntă cu acest virus provenit din China, vedem o serie de elemente, o serie de chestiuni care țin de un instrumentar care poate să ne amintească de ceea ce înseamnă războiul hibrid.

Ce înseamnă războiul hibrid? Înseamnă în primul rând capacitatea unei puteri de a exercita o agresiune asupra unei alte puteri sau a unui grup de interese nonstatal, asupra unei entități de orice tip, statal sau nonstatal, prin mijloace care țin de dezinformare, știri false*, așa-numitele „fake news”, manipulare psihologică și tehnologii care au impact asupra mijloacelor de comunicații, inclusiv asupra reflexelor de natură psihologică pe care le vedem la nivelul unei mase de cetățeni. Și iată că în trecut am văzut o serie de astfel de agresiuni. De exemplu, Rusia, în Ucraina, a folosit mijloace de tip război hibrid sau chiar putem vedea scandalul legat de manipularea rețelelor de internet și a rețelelor de socializare în timpul Referendumului pentru Brexit din Marea Britanie.

Asupra României, o țară vulnerabilă și aflată la întretăierea mai multor interese geopolitice, nu ar trebui să ne mire deloc dacă apar astfel de amenințări ori astfel de agresiuni asimetrice nespecifice, ceea ce înseamnă războiul clasic și ceea ce înseamnă o competiție de forță, să spunem, între mai multe puteri sau, repet, elemente care nu țin de un actor statal.

Și, ca să vă dau câteva exemple, de doi ani încoace vedem tot felul de teorii, vedem o avalanșă pe rețelele de socializare de dezinformări și de teorii conspiraționiste, vedem tot felul de acuzații care se fac și care sunt diseminate foarte abil psihologic în mediile sociale.

Și vă dau acum, în încheiere, un simplu exemplu.