Benedek Zacharie

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

În declarația politică de astăzi doresc să restabilesc un adevăr istoric insuficient amintit de vorbitorii de la această tribună în data de 16 decembrie, cu ocazia celebrării a 30 de ani de Revoluția din Decembrie 1989.

Aș începe cu domnul Tőkés László și cu ceea ce s-a întâmplat în fața parohiei reformate din piața Maria. Indiferent de ceea ce credem astăzi despre persoana Tőkés László, rolul său în declanșarea șirului de evenimente este incontestabil.* Acolo, în piață, ne-am adunat peste 100 de persoane de diferite naționalități, diferite confesiuni și provenind din diferite pături sociale*. Afirm cu toată responsabilitatea că încercarea disperată de a ne împotrivi unei decizii a regimului de atunci a declanșat avalanșa de revolte care s-a răspândit în întreaga țară. Îndrăzneala de a rezista a dezvăluit parcă setea de libertate la care mulți râvneau, dar în secret.

După 30 de ani nu mai este la modă ca meritul pastorului Tőkés László să fie recunoscut. Tot în această categorie de uitare se încadrează și experiențele studenților care în seara zilei de 17 decembrie au fost arestați pe străzile Timișoarei, au fost încarcerați în celule, laolaltă cu deținuții de drept comun, și au primit în timp record de la justiția vremii pedepse între 5 și 7 ani de închisoare cu executare. Aceștia abia în seara zilei de 20 decembrie au fost eliberați, transportați cu dubele de la închisoare și împrăștiați literalmente în diverse cartiere ale orașului.