Sorin Lavric

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi*,

Mă așteptam la un argument mai temeinic din partea președintelui Comisiei pentru muncă.*

Iată despre ce este vorba în acest proiect legislativ.

În 1990, Parlamentul României, după răsturnarea din 1990, și-a făcut o datorie de onoare din a vota o lege privind despăgubirea deținuților politic și a persoanelor persecutate. Măsura a fost binevenită – vă spuneam, a fost o datorie de onoare –, dar vă dați seama că drepturile financiare pe care le-au primit deținuții politic au însemnat o infimă alinare față de drama prin care au trecut niște oameni a căror tinerețe a fost frântă doar pentru vina de a se fi opus comunismului.

Peste 30 de ani, în 2020, Parlamentul a dat o nouă lege prin care, pe lângă despăgubirea deținuților politic, s-au introdus niște articole în care și urmașii de gradul I ai acestor deținuți sau ai persoanelor persecutate și deportate să primească o reparație financiară. Din păcate, într-un articol se introduce o fisură, o distincție cât se poate de inechitabilă între urmașii care s-au născut în timp ce părinții erau în închisoare și copiii care s-au născut după eliberarea deținuților politic.