, modificată și completată prin Legea de revizuire nr. 429/2003. În forma actuală, Constituția stabilește prin articolul 12 că „drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare, începând de la lance: albastru, galben, roșu”.
În îndelungata istorie a țării, drapelul României nu a suferit transformări majore*, cu excepția proporțiilor și pozițiilor culorilor. Conform legii, drapelul României este
dreptunghiular, cu lățimea egală cu 2/3 din lungimea lui, dimensiunile fâșiilor fiind de 33% pentru fiecare culoare. Culorile drapelului sunt roșu vermillon, galben crom și albastru cobalt, plasate vertical, albastrul fiind așezat aproape de lance, galben la mijloc și roșu în exterior.
Tricolorul a fost stindard și martor al multor momente definitorii din istoria poporului român.
În anul 1821 cele trei culori se regăseau pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu. Ciucurii steagului său, singura parte din flamură care a mai rămas mărturie a simbolului celor trei culori – roșu, galben și albastru –, se află astăzi expuși în colecția Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” din București.
Drapelul conținând cele trei culori a fost utilizat în secolul XIX ca simbol al identității și unității naționale.
Drapelul național a fost decretat pentru prima dată ca simbol național la 26 iunie 1848*, prin Decretul nr. 252 al Guvernului revoluționar provizoriu din Țara Românească. Guvernul provizoriu preciza că „Steagul național va avea trei culori – albastru, galben și roșu”, iar deviza română, care va fi scrisă atât pe steaguri, cât și pe monumentele și decretele publice, va fi „Dreptate, frăție”. Drapelul național tricolor astfel decretat a fost sfințit a doua zi în cadrul Marii Adunări Naționale de pe Câmpul Filaretului, numit de atunci Câmpia Libertății.
În anul 1861 domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite, afirmând că „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinții și unde se vor naște copiii voștri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinței, ordinii și al disciplinei ce reprezintă oastea”.
În timpul domniei lui Carol I, în anul 1867, este adoptat drapelul cu forma pe care o are și astăzi. În data de 17 iulie 1877, la cartierul general de la Poiana, când au fost înmânate câteva steaguri, Carol I le-a spus ostașilor români prezenți: „Dându-vă drapelul corpului, vă încredințez onoarea României, pe care o pun astfel sub scutul curajului, devotamentului și abnegațiunii voastre...”. Decretul-lege...