Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·26 mai 2021
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Dragoș-Gabriel Zisopol
Analiza discursului
- Populism
- 0 · fără
- Anti-pluralism
- 0 · fără
- DQI
- nivel 1 · justificare inferioară binele comun · poziţional
- Voce
- —
Discurs
Vă mulțumesc, stimate domnule președinte de ședință. Doamnelor și domnilor deputați, Stimați invitați,
„Oriunde în lume, copiii ne demonstrează forța și capacitatea de lider la nivelul lor, militând pentru o lume mai stabilă pentru toți. Haideți să îmbunătățim abordarea și să ne reasumăm responsabilitatea de a pune copiii pe primul plan.
Drepturi egale pentru fiecare copil!” – este mesajul transmis, în anul 2020, de secretarul general al ONU António Guterres, cu ocazia Zilei internaționale a copilului.
Pornind de la ideea colaborării internaționale, a conștientizării problemelor copiilor din întreaga lume, dar și a dezvoltării bunăstării acestora, Adunarea Generală a ONU a adoptat, în anul 1954, Rezoluția nr. 836, pentru a proclama, la 14 decembrie 1954, Ziua internațională a copilului, care să fie sărbătorită ca o zi a „frăției și înțelegerii în rândul copiilor din întreaga lume”.
Aceeași adunare a recomandat ca toate țările să instituie o zi mondială a copilului și le-a sugerat guvernelor ca această zi să fie sărbătorită de fiecare țară la o dată pe care o consideră potrivită.
Importanța suplimentară a acestei rezoluții este faptul că bunăstarea copiilor a fost legată chiar de scopul existenței Națiunilor Unite. Rezoluția precizează că obligațiile organizației față de generațiile viitoare pot fi atinse numai prin eforturi sporite, având în centrul atenției copiii, și că „marcarea zilei copiilor în întreaga lume va contribui la solidaritatea și cooperarea între națiuni”.
5 ani mai târziu, la 20 noiembrie 1959, Adunarea Generală a adoptat Rezoluția nr. 1.386, care a proclamat Declarația cu privire la drepturile copilului. Scopurile adoptării acestui document nu au vizat doar înființarea unui corpus special pentru drepturile copiilor, ci stabilește și faptul că copiii trebuie să aibă parte de o protecție și o îngrijire suplimentară, astfel încât să se poată bucura de drepturile și libertățile omului stabilite de Carta ONU și Declarația universală a drepturilor omului. În acest sens, declarația a proclamat că „omenirea datorează copilului ce e mai bun din ceea ce ea poate oferi” și a stabilit 10 principii conform cărora trebuie protejate drepturile copilului – dreptul la educație, învățământ, asigurare socială, dezvoltare fizică și spirituală, indiferent de culoarea pielii, naționalitate, origine socială, situație materială sau alte statuturi. Declarația face un apel la părinți, organizații neguvernamentale și guvernele tuturor statelor de a recunoaște și a respecta drepturile copiilor.
Peste 30 de ani, la 20 noiembrie 1989, Adunarea Generală a adoptat Convenția asupra drepturilor copilului. Convenția stabilește o serie de drepturi ale acestora, printre care dreptul la viață, la sănătate, la educație, la joacă, la viața de familie, protecția împotriva violenței etc. Prin natura sa juridică, convenția reprezintă un tratat internațional pentru protecția drepturilor omului, deschis tuturor țărilor la aderare.