Dragoș-Gabriel Zisopol

„Ziua internațională a drepturilor omului”

„Egalitatea înseamnă că ne îmbrățișăm diversitatea și să cerem ca toți să fie tratați fără niciun fel de discriminare” – Michelle Bachelet, înalt comisar al ONU pentru drepturile omului. În fiecare an, la 10 decembrie, întreaga lume sărbătorește Ziua drepturilor omului. După atrocitățile comise în cel de-al Doilea Război Mondial, necesitatea de a proteja pacea și libertatea a determinat un număr de 58 de state membre ale Organizației Națiunilor Unite să adopte, la Paris, în data de 10 decembrie 1948, Declarația universală a drepturilor omului.

Considerând drepturile omului ca fundament al libertății, dreptății și păcii în lume, Adunarea Generală a proclamat documentul „ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele și toate națiunile, pentru ca toate persoanele și toate organele societății să se străduiască, având această declarație permanent în minte, ca prin învățătură și educație să dezvolte respectul pentru aceste drepturi și libertăți și să asigure, prin măsuri progresive, de ordin național și internațional, recunoașterea și aplicarea lor universală și efectivă, atât în sânul popoarelor statelor membre, cât și al celor din teritoriile aflate sub jurisdicția lor”. (https://www.ohchr.org)

Declarația reprezintă un document-cheie, care va marca istoria drepturilor omului. Gândită ca o aspirație comună a statelor semnatare, scrisă de reprezentanți din diferite medii juridice și culturale din toate părțile lumii, ea proclamă drepturile inalienabile ale fiecărei ființe umane – indiferent de rasă, culoare, religie, sex, limbă, opinie politică sau de altă natură, origine națională sau socială, proprietate, naștere sau alt statut.

De-a lungul timpului, declarația a fost acceptată ca un contract între guverne și popoarele lor, care a servit drept bază pentru un sistem de protecție a drepturilor omului, care astăzi se concentrează și asupra grupurilor vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilități, popoarele indigene și migranții.*