Ședință comună a Camerelor

Ședință comună a Camerelor · Camera Deputaților · 5 iulie 2012 · monitorul.ai

## **Domnul Toni Greblă:**

Domnule Președinte al României, Domnule președinte al Senatului,

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor senatori și deputați, Stimați invitați,

Începând cu 6 decembrie 2009, democrația și statul de drept au cunoscut un puternic proces de erodare, de subminare a instituțiilor statului de drept prevăzute în Constituția României, ajungându-se ca voința și acțiunea politică să fie concentrate în mod discreționar și neconstituțional în mâna unui singur om – președintele țării. Acest om a ajuns să dicteze puterii executive, puterii legislative și celei judecătorești, ceea ce reprezintă un grav derapaj de la principiile fundamentale ale Constituției României.

În aceste condiții, instituțiile statului democratic, așa cum sunt ele definite în Constituția României în baza principiului separației puterilor în stat, au fost puse în imposibilitate practică de a mai funcționa. Majoritatea deciziilor politice majore din ultimii 3 ani au fost luate în afara cadrului de funcționare democratică a statului și împotriva voinței poporului. Se poate spune că spiritul Constituției și principiile statului de drept au fost încălcate odată cu formarea Guvernului condus de Emil Boc. Acesta a fost învestit pe baza voturilor date de parlamentarii aduși de partea puterii prin practici legate de corupția politică. De asemenea, încălcarea spiritului Constituției a continuat cu fiecare dintre legile cu impact major asupra societății românești trecute prin Legislativ prin procedura angajării răspunderii Guvernului, cu consecințe catastrofale pentru societatea românească.

Consecințele acestor acte politice au fost nu numai deteriorarea funcționării instituțiilor democratice ale statului, până la punerea sub semnul întrebării a existenței statului de drept, dar și deteriorarea gravă a nivelului de trai al populației, extinderea sărăciei, falimentul a sute de mii de societăți comerciale, erodarea gravă a capitalului românesc și disoluția clasei de mijloc.

În fapt, statul român a încetat să-și exercite o parte dintre funcțiile sale fundamentale, precum asigurarea asistenței medicale, a învățământului, a ordinii publice, asigurarea unui nivel minim de trai pentru categoriile sociale defavorizate. Majoritatea legilor țării au fost promovate de Executiv prin procedura de angajare a răspunderii în fața Parlamentului, au fost greșit concepute și greșit aplicate, Guvernul Boc fiind nevoit să-și angajeze răspunderea de mai multe ori pentru legi care reglementau același domeniu tocmai pentru că aceste acte normative inițiate de PDL se dovedeau eronate. Președintele a dictat atât forma, cât și modalitatea de adoptare a legilor, menite să ducă la evitarea procesului democratic de dezbatere legislativă în Parlament.

Din acest haos legislativ declanșat de regimul patronat de președintele Băsescu au izvorât circumstanțele care au permis declanșarea a nenumărate litigii în justiție în materia salarizării bugetarilor, a Legii pensiilor, litigii pierdute, în general, de statul român.

Analiza evenimentelor politice din ultimii 3 ani arată că cel care a generat, conceput și întreținut procesul de alterare a statului democratic a fost președintele Traian Băsescu.

În ciuda faptului că în Constituție se prevede că președintele are rol de mediator între puterile statului, în vederea asigurării bunei funcționări a autorităților publice, Traian Băsescu, în numele ideologiei politice a „președinteluijucător”, și-a asumat în mod direct conducerea instituțiilor statului, fiind direct responsabil de majoritatea deciziilor care au dus la prăbușirea funcționării instituțiilor statului român, la adâncirea crizei economice, la impasul actual al statului de drept și la punerea în pericol a înseși principiilor fundamentale de funcționare a statului democratic. Acțiunile Președintelui României au venit să încalce principiul separației puterilor în stat, având o atitudine de sfidare și de denigrare a instituțiilor statului prin excesul de autoritate manifestat public.

Acțiunile fățișe ale președintelui Traian Băsescu, care și-a asumat în mod deschis, neechivoc, și rolul de primministru, și de președinte _de facto_ al Partidului Democrat Liberal, au încercat să domine și să subordoneze Legislativul și puterea judecătorească, fapt ce a ridicat și ridică grave probleme de ordin politic și juridic.

Nu există o altă cale pentru Președintele României să răspundă pentru acțiunile sale decât referendumul popular organizat în condițiile art. 95 din Constituție.

Potrivit Constituției României, Guvernul, aflat sub control parlamentar – organul reprezentativ suprem al poporului român –, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației.

Guvernul este supus controlului parlamentar prin instrumente democratice precum moțiunile, întrebările, interpelările, comisiile de anchetă, dezbaterile parlamentare. În schimb, Constituția îi conferă președintelui un rol important, președintele neputând fi demis decât prin vot popular, pentru că el nu are un rol executiv precis.

Acesta este motivul pentru care substituirea președintelui în rol de prim-ministru și în atribuțiile Guvernului trebuie privită ca o încălcare gravă a Constituției, pentru că președintele, spre deosebire de prim-ministru, nu răspunde pentru faptele sale în fața Parlamentului, decât prin procedura suspendării, cu alte cuvinte scapă controlului obișnuit, reciproc, democratic, al puterilor în stat. Din acest motiv, documentul de față va insista în mod deosebit asupra acestui tip de încălcare a Constituției de către președintele Traian Băsescu.

În condițiile în care acțiunile Președintelui României sunt extrem de grave și de natură să pună în pericol funcționarea instituțiilor statului, noi, semnatarii acestui document, senatori și deputați, considerăm că se impune convocarea cât mai rapidă a unui referendum popular prin care românii să aibă posibilitatea de a spune în mod direct, prin vot, dacă sunt de acord cu acțiunile președintelui Traian Băsescu și cu politicile inițiate și impuse de acesta prin încălcarea prevederilor constituționale cu privire la rolul instituțiilor în statul democratic.

Referendumul popular este necesar pentru că există o listă importantă de încălcări ale Constituției. În același timp, el trebuie să fie privit și în raport cu consecințele extrem de grave ale acestor încălcări de către Președintele României. Întregul dezastru economic și administrativ generat de Guvernul Emil Boc poate fi atribuit, în fapt, acțiunilor lui Traian Băsescu, aflat în afara cadrului constituțional.

Acest fapt este cu atât mai important cu cât abaterile regulate de la litera și spiritul Constituției, săvârșite în exercitarea mandatului, care prin conținutul și consecințele lor pot fi calificate drept încălcări grave ale legii fundamentale, ne dau motive suficiente pentru a ne convinge de necesitatea suspendării din funcție a președintelui Traian Băsescu, în sensul prevederilor art. 95 alin. (1) din Constituție.

Prin comportamentul său politic, președintele promovează o stare continuă de încălcare a cadrului constituțional,

s-a substituit rolului Guvernului în luarea deciziilor economice și sociale și a exercitat atribuții specifice funcției de primministru, prin încălcarea gravă a Constituției.

Acțiunile președintelui au generat măsuri economicosociale ce au vizat categoriile sociale vulnerabile, cum ar fi pensionarii și copiii. Traian Băsescu a contribuit la agravarea problemelor acestor categorii atunci când a susținut cu încrâncenare tăierea sau impozitarea pensiilor sau atunci când a vrut să fie „mai dur”, așa cum chiar el însuși aprecia în anunțul referitor la neplata alocațiilor pentru copii.

În acest caz, citez: „În ultima vreme am observat că România nu mai are femei, România are mămici. Toată țara asta a devenit o țară de mămicuțe și bebeluși.” – Traian Băsescu, 8 decembrie 2010.

Transformarea președintelui într-un prim-ministru a fost asumată în mod deschis de președinte. Astfel, deși multe dintre actele publice au purtat semnătura lui Emil Boc sau a reprezentanților altor instituții, ele sunt rezultatul voinței personale a președintelui Traian Băsescu. Citez: „Soluția pe care eu și Guvernul am propus-o românilor este o soluție care reflectă ceea ce poate România astăzi...” și citatul continuă – 11 mai 2010.

Citez: „Știu foarte bine că nici eu, nici Guvernul, „nici majoritatea parlamentară de atunci nu am luat aceste măsuri...”, și citatul continuă – 6 februarie 2011.

Citez din nou: „De aceea, am stabilit – zice președintele Traian Băsescu – împreună cu Guvernul, cu prim-ministrul, cu ministrul de finanțe că această sumă trebuie ținută...” și citatul continuă – 6 februarie 2011.

Așa cum se poate ușor observa, sunt nenumărate situații în care președintele a acționat în calitate de prim-ministru, asumându-și măsuri pentru elaborarea noii legi a educației sau reducerea salariilor și a pensiilor. Alteori, președintele a dat ordine precise Guvernului Boc: „Trebuie să nu se mai plătească arieratele la medicamente”, de exemplu. De fiecare dată, punctele de vedere ale președintelui au devenit literă de lege pentru Guvernul și majoritatea parlamentară de atunci.

O altă situație aparte – în momentul în care președintele a reunit grupuri ad-hoc pentru discutarea unor probleme care, potrivit Constituției, aparțin unor structuri guvernamentale.

Cea mai gravă însă a fost situația generată de anunțul președintelui, în mai 2010, referitor la reducerea salariilor și a pensiilor. În acest caz nu numai că președintele s-a substituit Executivului, dar măsurile anunțate de acesta s-au dovedit a fi neconstituționale, cel puțin în ceea ce privește reducerea pensiilor. Astfel, cel puțin în cazul concret enunțat, președintele a acționat în mod direct, a cerut Guvernului să implementeze anumite măsuri, Emil Boc a ascultat, dar măsurile s-au dovedit, pe de o parte, neconstituționale și catastrofale pentru destinatarii acestora. Este evident că ne-am aflat în fața unei situații de o gravitate deosebită, iar președintele nu se poate sustrage de la răspunderea sa directă: a ordonat Guvernului să acționeze în afara cadrului constituțional. Mai mult, măsurile impuse de președinte au avut consecințe economice și sociale extrem de grave: aruncarea în sărăcie a numeroși cetățeni români.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Prin declarațiile susținute în spațiul public care contravin rolului și conduitei unui președinte, Traian Băsescu a încălcat, în mod voit, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor prevăzute în art. 23 pct. 3 din Constituție. Astfel, se dovedește din nou că președintele este un factor potențator al unui conflict social între forța de muncă activă și pensionari.

Pensionarii sunt cei care au contribuit și care trebuie să beneficieze de sistemul public de pensii.

Dreptul la pensie și cuantumul acesteia sunt garantate de Constituția României, care prevede că cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistență medicală și așa mai departe.

Curtea Constituțională a constatat în 2010, când a fost sesizată cu privire la neconstituționalitatea tentativei de diminuare cu 15% a pensiilor, că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a individului, astfel că președintele – în loc să creeze un fals vinovat al situației dezastruoase prin care trecea România în perioada aceea, a găsit vinovați pensionarii care au muncit și care și-au câștigat cinstit dreptul de a beneficia de o pensie, oricum, foarte mică – ar fi trebuit atunci să medieze între stat și societate, așa cum este prevăzut în Constituție la art. 80 alin. (2).

Președintele ar fi trebuit să recomande găsirea unei soluții, crearea de noi locuri de muncă, în loc să se lamenteze de numărul pensionarilor în plată. Este de notorietate că președintele desconsideră această categorie socială, „asistată social”, după cum o consideră unii politicieni.

Așa-zisul sprijin al președintelui pentru pensionari și pentru salariați, deopotrivă, s-a dovedit în 2010, când a susținut și a impus tăierea pensiilor și a salariilor.

Comportamentul președintelui a fost unul neconstituțional, încălcând prevederile Constituției.

Președintele nu trebuie să aștepte ivirea unui conflict pentru medierea lui, ci trebuie să prevină asemenea situații.

În anul 2007, președintele Traian Băsescu a fost sancționat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru declarațiile sale referitoare la comunitatea romă. Ceea ce este extrem de grav însă este recidiva, prin care Traian Băsescu a primit alte două avertismente din partea Consiliului, dintre care unul pentru declarații jignitoare la adresa oamenilor cu dizabilități, iar alta pentru declarații ofensatoare la adresa comunității rome.

Astfel, recidiva demonstrează că atitudinea lui Traian Băsescu este uneori guvernată de rasism și xenofobie, incompatibile cu calitatea de președinte al unui stat membru al UE.

Îndemnul adresat medicilor de a părăsi țara, în ciuda realităților naționale care confirmă un deficit de cadre medicale, aduce atingere dreptului la ocrotirea sănătății, statuat în Constituție.

Referitor la actele și faptele neconstituționale ale președintelui, unul de o deosebită gravitate îl constituie promulgarea Legii pensiilor, trecută prin fraudă în plenul Camerei Deputaților. Faptul că semnătura președintelui se află pe un act recunoscut ca fiind rezultatul unui furt grosolan de voturi va intra în istoria neagră a parlamentarismului și reprezintă pentru președinte o încălcare gravă a atribuțiilor constituționale referitoare la promulgarea legilor.

Doamnelor și domnilor,

Evident deranjat de criticile presei la adresa sa și a apropiaților săi, președintele s-a folosit de calitatea de șef al Consiliului Suprem de Apărare a Țării și a inclus presa printre vulnerabilitățile ce amenință securitatea națională, care au fost identificate chiar în Strategia Națională de Apărare a Țării, urmând ca instituțiile statului să fie obligate, în urma adoptării acestui document, să acționeze împotriva

organismelor de presă și pentru limitarea, evident, a libertății de exprimare.

Președintele a demonstrat, de asemenea, prin acțiunile sale concrete desfășurate pe parcursul acestor 3 ani de exercitare a mandatului că are o viziune arbitrară, total contrară principiului separației și echilibrului puterilor în stat. Contrar rolului de mediator între puterile statului, conferit de Constituție, Traian Băsescu a provocat crize în raporturile dintre președinte și principalele autorități publice, încălcându-le și nesocotindu-le competențele, denigrându-le activitatea și știrbindu-le autoritatea.

Modul direct în care a cerut Guvernului să legifereze, practic fără Parlament, subminează democrația, prin nesocotirea rolului Legislativului, forul democratic de dezbatere constituit prin voința poporului, prin încurajarea procedurilor de angajare a răspunderii de către Guvern, procedură care trebuie să fie excepția, și nu regula.

Atacurile fără precedent la adresa justiției, prin care i-a periclitat independența, instigând totodată la nerespectarea legii, se înscriu nu doar într-o zonă de neconstituționalitate, ci pot intra chiar în sfera penalului. Argumentul aberant al președintelui atunci când vorbește despre neaplicarea unei hotărâri judecătorești în lipsa indicării sursei de finanțare pune în discuție caracterul obligatoriu al unei hotărâri judecătorești, negând totodată rolul de putere în stat a justiției, așa cum este definită de Constituție.

Am asistat așadar la un atac fără precedent la adresa justiției și a magistraților, din motive electorale înguste, pentru a ascunde incapacitatea Guvernului de atunci de a rezolva problemele concrete ale țării, cum ar fi aderarea României la Spațiul Schengen.

Atacurile președintelui au vizat și Camera superioară a Parlamentului, Senatul României. Traian Băsescu atacă în mod direct puterea legislativă, reprezentată de Senatul României, încălcând flagrant același principiu al separației și echilibrului puterilor în stat. Președintele Traian Băsescu a declarat la Televiziunea Română, la momentul respectiv, că reforma sănătății, Legea asistenței sociale și legislația pentru justiție trebuie adoptate prin angajarea răspunderii de către Guvern, afirmând, citez: „Senatul s-a compromis de la președinte până la ultimul senator”.

Declarațiile lui Traian Băsescu referitoare la situația din Senat sunt cu atât mai grave cu cât el nu numai că a dat instrucțiuni Legislativului cu privire la actele ce trebuie adoptate, dar chiar și cu privire la forma în care acestea trebuie să arate, atitudine incompatibilă cu Constituția. Încercarea de a determina Senatul să adopte aceste acte normative în forma dorită de dumnealui reprezintă o tentativă gravă de golire de conținut a puterii legislative, așa cum este ea prevăzută în Constituție.

Intervențiile abuzive asupra justiției, încercările de intimidare a magistraților, promovarea unei inițiative legislative de natură să instituie controlul politic asupra carierei magistraților, declarațiile repetate prin care președintele arăta că este la curent cu actele făcute de procurori în cadrul dosarelor de urmărire penală, asediul politic asupra Consiliului Superior al Magistraturii arată totalul declin al statului de drept în România.

De la începutul celui de-al doilea mandat, președintele Traian Băsescu a manifestat o ingerință continuă în activitatea și autoritatea judecătorească, de natură să aducă atingere direct independenței justiției și principiului separației puterilor în stat. Încălcarea activității și atribuțiilor Consiliului Superior al Magistraturii reprezintă, de asemenea, o obișnuință pentru președintele Traian Băsescu. Consiliul Superior al Magistraturii, așa cum este definit de Constituție, ar trebui să fie el garantul independenței justiției.

Deși, conform Constituției României, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește rolul care este definit în Constituție, președintele a impus un mod de promovare a judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție, încercând să elimine din această procedură CSM-ul, ca singurul organ care poate să vegheze la independența justiției.

Uniunea Națională a Judecătorilor din România a reacționat atunci printr-un comunicat de presă de natură să atragă atenția asupra efectelor negative pe care aceste derapaje repetate ale președintelui le pot avea asupra funcționării statului de drept.

„Considerăm că este de datoria noastră, ca asociație profesională, să explicăm care este rolul judecătorului în societate, la fel cum este de datoria președintelui să se informeze în mod corect și complet înainte de a face afirmații extrem de grave, de natură a afecta încrederea cetățenilor în justiție și prin care judecătorii sunt îndemnați să încalce valorile fundamentale ale sistemului judiciar.” – Comunicatul de presă al Uniunii Naționale a Judecătorilor din România.

O altă acțiune a președintelui Traian Băsescu aflată în afara Constituției este decizia de a trimite Parlamentului un proiect de revizuire a Constituției declarat neconstituțional de Curtea Constituțională. El și-a asumat astfel din nou rolul Guvernului, inversând rolurile prevăzute de Constituție, care stabilește că propunerea privind revizuirea legii fundamentale revine Guvernului.

În cazul acela, proiectul de revizuire a fost trimis de către președinte către Guvern, care l-a restituit președintelui. Curtea Constituțională a constatat elemente de neconstituționalitate, dar președintele a decis totuși să trimită proiectul de revizuire către Parlament.

„În ceea ce privește partea a doua a discuțiilor cu Coaliția majoritară de atunci, am stabilit ca, în cel mai scurt timp, adică imediat după sosirea la Cotroceni a hotărârii Curții Constituționale, să înaintez Parlamentului, Camerei Deputaților, Proiectul de revizuire a Constituției, având ca principal obiectiv respectarea votului românilor la referendumul din noiembrie 2009.” – 21 iunie 2011. Am citat din președintele Traian Băsescu.

Procedura pusă în practică de președinte este în mod evident o încălcare gravă a Constituției, atât în ceea ce privește demararea sa de către președinte, și nu de la Guvern, cât și nesocotirea deciziei Curții Constituționale privind conformitatea proiectului de lege fundamentală, conformare care era obligatorie.

Președintele Traian Băsescu a încălcat grav prevederile constituționale, de asemenea, când a declarat public, la data de 16 noiembrie 2011, că regimul personal instaurat de Domnia Sa nu intenționează să respecte deciziile Curții Constituționale.

Anunțul public făcut de către parlamentarii PNL și PSD că se vor adresa Curții Constituționale, reclamând decizia conform căreia Guvernul va îngheța pensiile și salariile bugetarilor pe parcursul anului 2012, a fost urmat de o vizită surpriză la Curtea Constituțională a președintelui Traian Băsescu, într-o evidentă încercare de a pune presiune pe judecătorii Curții.

La puțin timp, într-o intervenție radiofonică la postul public, Traian Băsescu declara cu vădită lipsă de respect față de autoritatea Curții și față de Constituție că nicio altă decizie a Curții Constituționale a României nu va schimba radical

hotărârea Coaliției de a menține înghețarea pensiilor și salariilor pe tot parcursul anului 2012.

„Indiferent care este rezultatul la Curtea Constituțională, banii nu există! Dacă ar exista, s-ar plăti!” – 16 noiembrie 2011.

Astfel de fapte și declarații reprezintă, fără echivoc, sfidarea și încălcarea gravă a prevederilor constituționale care statuează clar și de necontestat supremația deciziilor Curții Constituționale.

Declarațiile președintelui denotă încă un aspect de natură să determine gravitatea faptei de încălcare constituțională. Rolul esențial al Președintelui României este acela de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a instituțiilor statului. Or, prin declarațiile sale, acesta nu doar că nu respectă prevederile constituționale, dar îndeamnă public la nerespectarea acestora, fapt de o gravitate extremă. De altfel, acest ultim atac la adresa Curții se încadrează într-o serie de alte declarații de natură să ducă în derizoriu Curtea Constituțională, acestea culminând cu afirmația conform căreia „Curtea Constituțională a României acționează ca o instituție penibilă. Și acum regret enorm creșterea TVA”. Am încheiat citatul din președintele Traian Băsescu.

De asemenea, președintele l-a numit la Curtea Constituțională pe domnul Petre Lăzăroiu, pentru un al doilea mandat, cu încălcarea prevederilor art. 142 din Constituție.

Președintele Traian Băsescu i s-a substituit lui Emil Boc nu doar ca prim-ministru, ci și ca președinte al Partidului Democrat Liberal. El a luat parte în mod frecvent la reuniunile acestui partid politic, la discuțiile cu reprezentanții săi, a discutat cu reprezentanții săi liniile directoare ale politicii economice, sociale și așa mai departe. În aceste condiții, nici nu poate fi vorba despre imparțialitatea și neutralitatea cerute de la un adevărat președinte, care ar trebui să fie reflectate într-o atitudine prin care relaționează cu toate forțele politice.

Atitudinea președintelui a fost un flagrant partizanat politic prin participarea activă la viața politică a Partidului Democrat Liberal. A acționat în numeroase situații în mod explicit și direct ca lider al Partidului Democrat Liberal. De exemplu, la 4 martie 2011, el a participat la întâlnirea la vârf a Partidului Popular European, la Helsinki. Șeful formal al Partidului Democrat Liberal nu a fost invitat.

Mai mult, pentru deplasarea președintelui în Finlanda s-au folosit resursele financiare și materiale ale statului român, deși reuniunea PPE era, în mod evident, una de partid. Acest aspect a fost recunoscut de purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale, care a susținut: „Deplasarea a fost plătită din banii alocați prin bugetul de stat Administrației Prezidențiale, întrucât a fost o deplasare în interes național, și nu una în interes privat.” Această argumentație amintește de epoca partidului-stat anterioară anului 1989, când ideologia oficială a epocii prevedea faptul că interesele unui anumit partid politic sunt aceleași cu interesele statului sau cu interesul național.

Toni Greblă

#29284

De asemenea, pe întreg parcursul mandatului, președintele Traian Băsescu a avut o atitudine de respingere a dialogului real cu partidele politice, cu excepția propriului său partid, pe care îl laudă, îl susține și îl conduce în mod autoritar. Președintele Traian Băsescu acționează pe scena politică a țării ca fiind de fapt președintele _de facto_ al Partidului Democrat Liberal, încălcând astfel prevederile art. 80 și ale art. 84 din Constituția României.

Domnul Băsescu a participat în mod constant la diferite reuniuni cu membrii acestui partid și a participat și în mod activ la procesul decizional. Comportamentul său a fost în mod evident acela al unui șef de partid, nicidecum al unui președinte de țară imparțial. Mai mult, președintele a participat și la școala de vară a Organizației de tineret a Partidului Democrat Liberal.

În fapt, în decursul ultimului mandat, Traian Băsescu a avut cel puțin 20 de întâlniri cu liderii marcanți ai PDL-ului în afara cadrului de consultări cu partidele parlamentare.

Ignorând cu cinism prevederile constituționale cuprinse în art. 80 referitoare la rolul președintelui, Traian Băsescu a făcut o practică din instigarea unor categorii sociale împotriva altora, încercând să dividă societatea pentru a putea să acumuleze cât mai multă putere politică. În acest sens, președintele a făcut nenumărate declarații politice prin care încerca să determine ura tinerilor împotriva pensionarilor, a salariaților din sectorul privat față de cei din sectorul de stat, a pacienților împotriva medicilor, a părinților împotriva profesorilor și așa mai departe.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Se poate spune că președintele Traian Băsescu a încercat în ultimii trei ani să anuleze regimul democratic românesc și, prin încălcări repetate ale Constituției, să îndrepte regimul politic românesc către unul prezidențial, de conducere unipersonală, în care președintele decide totul, prin uzurparea atribuțiilor celorlalte instituții fundamentale.

Cel mai important lucru este faptul că acțiunile sale nu doar că au fost în afara Constituției și au fost lipsite de legitimitate democratică, dar au avut drept consecință scăderea nivelului de trai al populației și aruncarea țării într-o criză economică profundă și prelungită.

Până în prezent, președintele țării nu a răspuns politic pentru aceste fapte.

De aceea, considerăm că un referendum prin care românii să aibă posibilitatea de a se pronunța asupra continuării mandatului de către Traian Băsescu este imperios necesar.

Perseverența domnului Băsescu în a încălca Legea fundamentală prin repetarea unor fapte abuzive și care afectează grav funcționarea democratică a statului de drept demonstrează o atitudine iremediabilă a acestuia, ceea ce ne îndreptățește să solicităm suspendarea lui din funcție. Vă mulțumesc.

Valeriu Ștefan Zgonea

#32803

## **Domnul Traian Băsescu** _– Președintele României_ **:**

## Bună ziua!

Onorată conducere a Camerelor Parlamentului României, Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Înțeleg că astăzi nu este dezbaterea documentului prezentat și, așa cum am discutat cu conducerea celor două Camere, eu doresc să particip la dezbatere.

Ca atare, astăzi voi face o scurtă prezentare, iar cu ocazia dezbaterilor voi reveni în Parlament pentru a răspunde și a prezenta punctul de vedere al Președintelui României la fiecare punct.

Mărturisesc că sunt și într-o oarecare dificultate pentru că Președinția a primit documentul aseară la ora 19.30 și ar fi fost imposibil să pregătesc o dezbatere și o atacare sau o abordare punct cu punct a celor 20 de pagini din documentul Grupurilor PSD și PNL.

Vă mulțumesc deci anticipat pentru invitarea mea la dezbaterea în Parlament a documentului politic prezentat anterior.

Aș începe cu afirmația că nu contest dreptul Parlamentului de a iniția și de a finaliza procedura de suspendare a președintelui. Este un drept constituțional care-l trimite pe președinte în fața poporului. Cred în acest mod de a-l valida sau invalida pe Președintele României într-un moment în care Parlamentul, sau majoritatea parlamentară, consideră că trebuie s-o facă.

Ceea ce nu cred însă, nu cred că procedura prin care acest drept constituțional este exercitat de Parlament poate avea fisuri sau abuzuri.

În ceea ce privește documentul care mi-a fost adus la cunoștință aseară, apreciez că are patru mari obiective, dintre care trei de fond și unul conjunctural.

Primul este punerea sub controlul PSD și PNL a instituțiilor statului, și în mod deosebit a justiției. Al doilea obiectiv este subordonarea tuturor instituțiilor statului către partid, prin încălcarea gravă a Constituției și a legilor țării. Cel de-al treilea obiectiv este legat de nepunerea în aplicare a referendumului din noiembrie 2009, prin care poporul, în numele căruia PNL și PSD afirmă că au declanșat procesul de suspendare a președintelui, a votat cu 85% pentru Parlament unicameral și pentru 300 de parlamentari.

Acestea sunt motivele de fond pentru care doriți suspendarea Președintelui României.

Aveți și unul conjunctural: prim-ministrul pe care l-ați furnizat este deja recunoscut în toată Europa și și dincolo de ocean ca prim-ministru copy, copy-paste, copy, copy-paste. Mai aveți o problemă de ultimă oră, privind în CV-ul primministrului, și ea este legată de faptul că toți îl știam masterand la Universitatea din Catania, iar ieri, în presă, a apărut faptul că n-a urmat niciodată un curs de masterat în Catania. Sigur, este o chestiune conjuncturală, dar este bine să fie acoperită cu un proces de suspendare a președintelui.

Mergând mai departe, aș vrea să vă spun următorul lucru: mulți dintre dumneavoastră credeți că instituțiile statului mai sunt ca în anul 2004.

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Vă înșelați amarnic! Sunt opt ani de când cu migală, cu perseverență, s-a construit independența justiției față de politic. Știu că aveți probleme de neînțeles legate de acest lucru. Am văzut și afirmațiile făcute de unul dintre liderii spirituali ai liderilor USL, domnul Voiculescu: „Trebuie să controlăm justiția”.

## Dragii mei concetățeni,

Această vreme a trecut. Nu puteți să întoarceți realitățile instituțiilor ca: Parchet General, DNA, Înalta Curte de Casație și Justiție la modul de supunere din anii 2000–2004, iar tentativa dumneavoastră de a acapara toate funcțiile de decizie în nominalizarea înalților demnitari ai sistemului de justiție, vă asigur, este una greșită și poate să eșueze la referendum.

Îmi reproșați angajarea publică și declarațiile pe care le-am făcut. N-am văzut fapte incriminate, am văzut declarații. Vreau să știți că și eu sunt la fel de liber ca orice parlamentar să fac declarații. Vreau să știți că de cele mai multe ori declarațiile mele au fost expresia parteneriatului pe care l-am avut cu Coaliția de guvernare, cu Guvernul, cu Banca Națională, în momente extreme de criză.

Am vrut ca și majoritatea parlamentară, și instituțiile să înțeleagă că sunt partenerul lor, că nu mă ascund la Cotroceni să spun: „Ce rău ați făcut!”, când știam foarte bine că nu aveam alte soluții pentru a preveni intrarea țării într-o situație foarte dificilă, și țin și acum să le mulțumesc românilor că și-au salvat de la o puternică criză economică țara, prin propriile sacrificii.

Valeriu Ștefan Zgonea

#37251

Astăzi aud că am tăiat eu pensiile pensionarilor. Știu că prin dese declarații s-a reușit propagarea acestei convingeri și către pensionari.

La referendumul de suspendare mi-aș dori mult să fiu votat de pensionarii care nu au pierdut nimic la pensie sau de pensionarii cărora le-a crescut pensia în timpul mandatelor mele și, mai ales, de aceia care aveau pensii de 18 lei, de 7 lei, și pe urmă au dobândit 350 de lei, pensia socială. Mi-aș dori să fiu votat de aceia cărora nu le-au scăzut pensiile.

Am văzut că v-ați asumat o imensă provocare. Vreau să știți că mi-o asum, alături de dumneavoastră. Provocarea pe care v-ați asumat-o este aceea că un politician, fie el și Președintele României, care a refuzat să-i mintă pe români pe timp de criză, este trimis în fața electoratului să fie validat sau invalidat.

Pentru mine a fost o obligație, ca președinte, să le spun românilor adevărul despre finanțele țării, despre ce poate și ce nu poate România în timp de criză. S-ar putea ca referendumul să confirme că am avut dreptate să fiu cinstit cu românii. Nu i-am mințit, nu i-am păcălit, le-am spus exact cum stăteam și ce putea să facă Guvernul pentru ei, dar nu pentru că așa am gândit eu, ci pentru că ceea ce spuneam era rezultatul discuțiilor și cu Guvernul, și cu Banca Națională, și cu Fondul Monetar Internațional, și cu Uniunea Europeană, și cu Banca Mondială.

Era nevoie ca un politician – politicianul cel mai legitim în sistemul nostru politic – să aibă curaj să se așeze alături de Guvern și să le spună românilor care este realitatea.

De altfel, cred că în sală sunt și destul de mulți oameni care participau la acele întâlniri ale Coaliției, unde nu am fost niciodată. Nimeni nu poate să spună că vreodată m-am dus să bat cu pumnul în masă ca cei aflați în Coaliția de guvernare să facă un lucru sau altul. Dar ei toți au știut ce este în acordurile cu instituțiile internaționale care au finanțat Guvernul atunci când nu se putea finanța de pe piețele internaționale.

## Domnilor,

## Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Sper că voi avea ocazia să răspund punct cu punct celor aflate în sesizarea făcută de PSD și PNL. Până atunci însă aș vrea să vă mai atenționez asupra unui lucru. Nimeni nu va veni să ne facă ordine în România, nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul, nici Beijingul și nici Moscova. Avem obligația să ne facem noi ordine în funcționarea instituțiilor statului, iar prin procedurile pe care Guvernul și majoritatea parlamentară le-au aplicat în ultimele 45 de zile arată că sunt dispuși să dea lovituri consistente funcționării instituțiilor

statului român, fie că vorbim despre desființări de comisii, fie că vorbim despre transformarea „Monitorului Oficial” în gazeta de perete a Guvernului, fie că vorbim despre emitere de ordonanțe de urgență care afectează atribuțiunile Curții Constituționale. Toate acestea sunt lucruri grave, și fac un apel la dumneavoastră: continuați și finalizați procedura de suspendare a Președintelui României respectând toate instituțiile statului, toate procedurile și Constituția României, și atunci nu veți avea din partea mea niciun fel de reproș, ba, dimpotrivă, vă voi spune „Mulțumesc, mi-ați creat condițiile legale să merg în fața poporului!”

Și închei spunându-vă încă o dată: obiectivul major al acestei suspendări este punerea sub control a justiției, punerea sub control și la dispoziția partidelor din USL a instituțiilor statului și, nu în ultimul rând, nerespectarea referendumului care cerea Parlament unicameral și 300 de parlamentari.

Apropo, nu ați vrea, cu ocazia referendumului de validare sau de invalidare a președintelui, să organizați și referendumul pentru Parlament unicameral, pentru validarea noii Constituții, în care să introduceți doar atât: „Parlament unicameral și 300 de parlamentari”? Puteți face într-o sesiune extraordinară numai această modificare la Constituție.

Ioan Oltean

#43283

## Domnule președinte,

Vă asigur că sunt pe procedură, dar nu pot intra într-o propunere fără să o motivez. Orice fel de intervenție are o introducere, cuprins și o încheiere, domnule președinte. Este un lucru care se învață la clasa a IV-a.

Eu sunt la capitolul „introducere”. Deci, constatând că materialul prezentat constituie o înșiruire de declarații, de opinii, de atitudini, care sub nicio formă nu pot fi calificate ca fiind fapte grave, având în vedere, domnule președinte și stimați deputați și senatori, că în conformitate cu art. 42 din legea de funcționare a Curții Constituționale, alin. (2): „Propunerea de suspendare din funcție a Președintelui României împreună cu dovezile pe care se întemeiază se trimit în copie Curții Constituționale, în vederea emiterii avizului”, apreciez că materialul respectiv se dovedește a fi totalmente insuficient, că acest material nu poate să aibă temei juridic pentru declanșarea unei proceduri de suspendare a Președintelui României.

Noi am mai trăit o asemenea experiență în 2007 și știm cu toții care au fost consecința și efectul acestui demers politic și constituțional, în ultimă instanță.

Pentru a evita punerea într-o situație ridicolă a Parlamentului României, în sensul ca distinsa Curte Constituțională să constate lipsa de temei juridic a acestui material, în numele Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal propun constituirea unei comisii comune de anchetă, domnule președinte și domnilor colegi, care să verifice și să adauge elemente care, într-adevăr, să justifice suspendarea Președintelui României. Art. 67 din Regulamentul ședințelor comune dă această posibilitate și permite, domnule președinte, constituirea acestei comisii.

Noi credem că ea se impune cu necesitate. Parlamentul nu poate fi pus în ridicol. Grupul parlamentar al Partidului Democrat Liberal, evident, se detașează net de forma care astăzi a fost prezentată și credem că ea trebuie să fie îmbunătățită prin cercetările pe care le va întreprinde o comisie comună de anchetă.

Vă mulțumesc.

Cuprins

Stenograma

Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru

Informare privind activarea domnului senator Gheorghe David în cadrul Grupului parlamentar al PDL

Prezentarea propunerii Grupurilor parlamentare ale PSD și PNL din Camera Deputaților și Senat privind suspendarea din funcție a Președintelui României, Traian Băsescu

Propunerea Grupurilor parlamentare ale PDL din Camera Deputaților și Senat de constituire a unei comisii comune de anchetă ca urmare a propunerii de suspendare din funcție a Președintelui României (respinsă)

Propunerea Grupurilor parlamentare ale PSD și PNL din Camera Deputaților și Senat cu privire la termenul de transmitere de către Curtea Constituțională a României a avizului consultativ (adoptată)