Se încarcă documentul…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă registrul sesiunilor…
Se încarcă documentul…
Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·17 mai 2010
Camera Deputaților · MO 79/2010 · 2010-05-17
Informare privind distribuirea unor documente la casetele deputaților, potrivit prevederilor art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaților
Informare privind Scrisoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, referitoare la raportul Comisiei parlamentare de anchetă privind situația sistemelor de irigații, precum și a altor sectoare de îmbunătățiri funciare
Intervenții legate de prezenta situație de criză și de necesitatea analizei reducerii cheltuielilor în Parlamentul României
Dezbateri generale asupra Proiectului Legii educației naționale, Propunerii legislative „Legea educației naționale”, Propunerii legislative privind învățământul superior, Propunerii legislative privind statutul personalului didactic, Propunerii legislative privind învățământul preuniversitar
· Informare · informare
· Informare · informare
· other
· Dezbatere proiect de lege
· Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
· other
29 de discursuri
Doamnelor și domnilor deputați,
Declar deschisă ședința de astăzi a Camerei Deputaților și vă anunț că din totalul de 334 de deputați și-au înregistrat
prezența la lucrări 193. Sunt absenți 141 deputați, dintre care 5 participă la alte acțiuni parlamentare.
În conformitate cu prevederile regulamentare, vă anunț că au fost distribuite tuturor deputaților: ordinea de zi pentru ședințele în plen, programul de lucru, lista rapoartelor depuse, informarea cu privire la inițiativele legislative înregistrate la Cameră, lista cu legile pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a Curții, sumarul privind conținutul fiecărui Monitor Oficial.
Vă informez că a fost distribuită la casetele deputaților Scrisoarea primită de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, prin care se comunică faptul că în urma analizei raportului Comisiei parlamentare de anchetă pentru situația sistemelor de irigații, precum și a altor sectoare de îmbunătățiri funciare nu au rezultat fapte ce ar putea intra în competența de cercetare a Direcției Naționale Anticorupție.
Intrăm în ordinea de zi.
Domnule Oajdea, o declarație?
privire la reducerea cheltuielilor. Chestorii sunt însărcinați ca până miercuri să facă un raport cu o serie de propuneri pentru reducerea cheltuielilor Camerei Deputaților, pe care le vom discuta în Biroul permanent de miercuri și vă vom ține la curent cu deciziile pe care le vom lua.
Dacă aveți o intervenție, domnule Stanciu, pe procedură să înțeleg?
Pe procedură, o intervenție pe procedură.
## **Domnul Daniel Vasile Oajdea:**
## Stimați colegi,
Aș vrea să intervin, la începutul acestei dezbateri, pe procedură. Deci, așa cum ați văzut și dumneavoastră, au apărut foarte multe informații în presă, informații care, cred eu, sunt inexacte și calomniatoare la adresa noastră ca deputați și ca Parlament.
De aceea solicit conducerii Camerei Deputaților, prin serviciile pe care le are la dispoziție, să facă lumină în acest caz, pentru că nu-i normal ca sumele pe care noi le cheltuim cu angajații Camerei Deputaților, care sunt în slujba parlamentarului și, prin urmare, în slujba cetățeanului, să apară drept cheltuieli făcute de noi, deputații.
Pe de altă parte, nu este normal ca legat de celelalte cheltuieli care sunt ocazionate de cabinetele, de birourile parlamentare, unde – cel puțin cei care ne facem datoria – știm foarte clar că avem costuri foarte mari cu imprimantele, costuri cu adresele pe care le trimitem, le expediem și așa mai departe, să nu fie lămuriți oamenii în acest sens.
Prin urmare, dacă nu se dau aceste lămuriri se ajunge clar la concluzia că parlamentarii ar trebui să stea acasă, corect, Parlamentul să fie închis o perioadă și, atunci, toți funcționarii din Camera Deputaților să plece acasă, că nu văd rolul instituției, în condițiile acestea.
De aceea cred că toate aceste informații care au apărut în presă sunt informații pe care, în mod denaturat, să zic așa, privilegiații sistemului le-au transmis presei. Mă refer aici la oameni care încasează miliarde de lei pe lună, cei din instituțiile financiare, mă refer la cei din Guvern, secretari de stat, subsecretari de stat, care sunt membri în diverse consilii de administrație și încasează, spun ei, obligatoriu, sute de milioane de lei pe lună, ei nu le folosesc pentru a discuta cu oamenii și pentru a face cheltuieli ocazionate de adrese și corespondență, în sensul rezolvării problemelor cetățenilor.
Pe de altă parte, cei din agențiile naționale care reglementează, controlează și autorizează sunt în conflict moral de interese și în loc să apere, de cele mai multe ori, interesele cetățeanului, apără interesele firmelor care distribuie utilități.
Vreau să vă fac o informare cu privire la ceea ce s-a întâmplat astăzi la Biroul permanent al Camerei Deputaților și vreau să vă spun că am luat în discuție, pentru că au existat niște propuneri făcute, cred că de toate grupurile politice, cu
## **Domnul Anghel Stanciu:**
Doamnă președinte, Onorat prezidiu,
Stimate doamne și stimați domni deputați,
## Domnilor miniștri,
Vizavi de ceea ce a spus domnul coleg Oajdea, aș vrea să vă solicit în mod oficial, în baza art. 140 alin. (5): „Președintele Camerei, la cererea unui deputat sau din proprie inițiativă, poate să facă declarații oficiale, cu consultarea Camerei, cu privire la informațiile vădit inexacte – inclusiv omisiuni, deformări etc. – privind lucrările Camerei sau asupra comentariilor care ar putea aduce atingere imaginii instituției parlamentare”, cred că ceea ce se difuzează pe cele două posturi de televiziune aduce efectiv prejudicii de imagine Parlamentului și vă cer în mod oficial, conform art. 140 alin. (5), să interveniți.
Vă mulțumesc.
## **Doamna Roberta Alma Anastase**
**:**
## Dragi colegi,
Am venit la acest microfon pentru că de data aceasta nu mai este o informare, este o solicitare pe care mi-a făcut-o un deputat în baza unei prevederi regulamentare și aș vrea, înainte de a răspunde acestei solicitări, să vă spun o considerație personală, de data aceasta ca parlamentar.
Este clar pentru toată lumea că România trece printr-o perioadă foarte dificilă, după cum este foarte greu și pentru noi, ca aleși ai românilor, să punem în discuție o serie de decizii extrem de dificile, pe care în acest moment trebuie să le luăm pentru ca România să treacă cu bine de această criză economică.
În aceste condiții, cred eu, ca om politic, că mai degrabă decât a intra într-un război cu instituții de presă, care, până la urmă, încearcă să sesizeze anumite disfuncționalități, cred că e bine să orientăm analiza, ca un prim pas, către lucrurile care ne privesc. Tocmai de aceea, în primul rând am analizat și am cerut o analiză a cheltuielilor pe care le face Camera Deputaților.
Vreau să vă spun că am avut contribuții importante de la toți liderii de grup. E drept că vă pot spune un lucru care mă surprinde. De exemplu, pentru că propunerea este venită din partea unui grup parlamentar, cel al Partidului Social Democrat, vă pot spun că astăzi, în Biroul permanent, reprezentanții Partidului Social Democrat nu au susținut propunerile făcute de domnul Victor Ponta astăzi public, sunt lucruri care... evident, pentru că parte dintre ele erau nesustenabile. Și atunci, cred că în primul rând trebuie să facem o analiză a noastră, a cheltuielilor noastre, să venim cu un raport pe care să-l prezentăm opiniei publice, oamenilor și, evident, instituțiilor de presă, să luăm niște decizii și după aceea să le solicităm, așa cum e și firesc, și cum dumneavoastră ați făcut-o, colegilor noștri din presă să facă o informare corectă. Deocamdată, eu sesizez niște disfuncționalități, de aceea am și cerut acest răgaz până miercuri, în numele colegilor din Biroul permanent, pentru că v-am spus, disfuncționalități sunt chiar în interiorul unor partide, și aici mă refer la colegii din Partidul Social Democrat.
Vă mulțumesc mult.
Pe procedură, domnule Eugen Nicolăescu, vă rog.
## Doamnă președinte, Stimați colegi,
Se pare că, în sfârșit, și în Camera Deputaților încep să existe și înțelepciune, și responsabilitate la semnalele pe care opinia publică ni le face din ce în ce mai des.
Sigur, nu sunt de acord cu limitarea libertății de exprimare. Până la urmă, instituțiile de media sunt cele care reflectă ceea ce facem noi. Mai bine sau mai rău. Din păcate, în ultima vreme nu prea facem bine, și, sigur, nu mă refer aici la opoziție, pentru că nu opoziția conduce Camera Deputaților, nu opoziția determină o legislație care este împotriva cetățenilor, dar, dacă noi am fi fost mai atenți, și-i aduc aminte doamnei președinte că la Proiectul legii bugetului pe anul 2010 Grupul parlamentar al PNL a propus o reducere cu 30% a bugetului Camerei, și dacă acest lucru s-ar fi întâmplat probabil că astăzi lucrurile ar fi stat altfel. Probabil că cetățenii s-ar fi uitat la noi ca la niște oameni responsabili. Dar, la vremea respectivă, majoritatea PDL cu celelalte forțe politice au respins această modificare, această rectificare a propunerii de buget pe care o făcuse Guvernul și pe care chiar Camera Deputaților o votase în plen, în mod nepermis, știind ce va urma în acest an 2010.
În consecință, vă informez, stimați colegi, că astăzi Grupul parlamentar al PNL a depus o scrisoare la Biroul permanent al Camerei Deputaților, prin care a solicitat Biroului permanent, în speță chestorilor și Secretariatului general, să facă o analiză serioasă de reducere a unor capitole de cheltuieli, care chiar pot fi reduse și, în felul acesta, putem să dăm un semnal serios celor pe care-i reprezentăm că ne facem datoria în această instituție pentru ei, și nu pentru noi.
În consecință, nu fac decât să reiterez, doamnă președinte, să-i puneți la muncă pe cei care au primit această sarcină, și miercuri să putem să ne aplecăm pe un proiect de rectificare a bugetului Camerei Deputaților. Vă mulțumesc.
## Vă mulțumesc și eu.
Intrăm în dezbaterile Proiectului Legii educației naționale, Propunerii legislative „Legea educației naționale”, Propunerii legislative privind învățământul superior, Propunerii legislative privind statutul personalului didactic, Propunerii legislative privind învățământul preuniversitar.
Așa cum știți, s-au depus mai multe proiecte de legi, proiectul de bază a rămas proiectul propus de Guvern, iar celelalte proiecte s-au transformat în amendamente la acest proiect.
Prin urmare, am să dau cuvântul la început reprezentantului Guvernului... Pe procedură, domnul Toader.
## Doamnă președinte,
Vă rog să vedeți că pe ordinea de zi e un proiect de hotărâre prin care se stabilesc o parte dintre deputații
Partidului Democrat Liberal către anumite comisii, și mă refer în mod special la doamna Trandafir, și vă rog să supuneți la vot acest proiect de hotărâre, și apoi să intrăm în dezbatere, că după aceea o lungim foarte mult.
Mulțumesc mult.
Da, de acord. Nu era trecut.
Hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei Deputaților. Acesta este proiectul de hotărâre.
Articolul unic: Anexa la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 43/2008 privind aprobarea componenței nominale a comisiilor permanente ale Camerei se modifică după cum urmează:
– doamna deputat Cristina Elena Dobre, aparținând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru muncă și protecție socială la Comisia pentru sănătate și familie, în calitate de membru;
– doamna deputat Mihaela Stoica, aparținând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru politică economică la Comisia pentru muncă și protecție socială;
– doamna deputat Mihaela Ioana Șandru, aparținând Grupului parlamentar al PDL, trece de la Comisia pentru sănătate la Comisia pentru politică economică;
– doamna deputat Teodora Virginia Trandafir, aparținând Grupului parlamentar al PDL, este desemnată în calitate de membru al Comisiei pentru muncă și protecție socială;
– încetează calitatea de membru al Comisiei pentru egalitatea de șanse a domnului deputat Mugurel Surupăceanu, aparținând Grupului parlamentar al PSD+PC.
Dacă sunt observații?
Nu sunt.
Va rămâne pentru sesiunea de vot final de miercuri. Revenim la Proiectul Legii educației naționale.
Am să-i dau cuvântul reprezentantului Guvernului, domnul ministru Daniel Funeriu.
## **Domnul Daniel Petru Funeriu** _– ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului_ **:**
## Doamnelor și domnilor deputați,
În primul rând, bună ziua, și trebuie să recunosc că este cu o oarecare emoție că prezint astăzi în fața dumneavoastră Proiectul Legii educației naționale, inițiat de Guvernul României.
Înainte de toate, permiteți-mi să vă spun câteva lucruri.
În primul rând, vreau să mulțumesc Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților pentru munca susținută pe care a făcut-o pentru a ajunge astăzi în fața dumneavoastră cu un raport al acestei comisii.
Și eu vă mulțumesc.
Mai există cel puțin o solicitare, din partea doamnei Ecaterina Andronescu, ca inițiator al unui proiect de lege dintre cele care au fost analizate în Comisia pentru educație.
Doamnă ministru, vă rog.
## **Doamna Ecaterina Andronescu:**
Vă mulțumesc, doamnă președinte. Domnule ministru, Distinse doamne deputați, Distinși domni deputați,
Este o mare onoare pentru mine să vin astăzi în fața dumneavoastră și să încerc să prezint una dintre inițiative, aceea înscrisă și care a primit botezul Camerei cu PL-x 115.
Este vorba, în bună parte, de Legea educației naționale, care a fost asumată de Guvern și aprobată de Parlament în septembrie 2009.
Evident că în momentul în care am redactat această lege, împreună cu colegii care și-au înscris numele printre inițiatori, am avut în vedere mai multe considerente. În primul rând, ne-am dorit să facem o lege care să dea stabilitate sistemului de învățământ, cel puțin pentru o perioadă de 15-20 de ani, și sunt conștientă, cu experiența profesională pe care o am, că o asemenea lege care să dea stabilitate sistemului pe o asemenea durată de timp se poate realiza numai prin consens.
În al doilea rând, am dorit ca această lege să dea predictibilitate celor care se află în școală, lor și familiilor lor, adică atunci când copilul intră în clasa a V-a să știe cum termină gimnaziul și cum intră în liceu, atunci când intră în liceu să știe cum finalizează studiile liceale și așa mai departe.
Apoi, am avut în vedere ca această lege să modernizeze sistemul, și când vorbim de modernizarea sistemului, fără îndoială, nu putem să nu ne uităm la trendul pe care evoluția școlii îl are în Uniunea Europeană sau la nivel internațional. Și nu în ultimul rând, să înscriem școala românească între școlile lumii, în spațiul european al învățământului și, sigur, în trendul acesta despre care vorbeam mai devreme.
Așa cum, probabil, dumneavoastră, cei care ați citit legea și v-ați interesat de ea, ați văzut că cele două legi au în bună parte o structură similară. Sunt câteva lucruri care, însă, separă cele două proiecte legislative, și aș vrea să mă refer mai ales la aceste elemente care separă cele două legi.
În primul rând, este vorba de obligativitatea și de numărul de clase obligatorii într-o lege față de legea cealaltă. Legea pe care a prezentat-o domnul ministru Funeriu stabilește că învățământul obligatoriu cuprinde grupa pregătitoare și nouă clase, clasa a IX-a de la liceu trecând la gimnaziu.
Domnul Cristian Adomniței, din partea inițiatorilor. Suntem tot la capitolul inițiatori.
## **Domnul Cristian Mihai Adomniței:**
Doamnă președinte, mulțumesc.
Expunerea mea va ține loc și de o anumită intervenție personală de la acest moment, de la capitolul dezbateri generale, pentru că discutăm și despre legile propuse de doamna ministru Andronescu și de Grupul PSD, și despre legea propusă de Guvern.
Aș avea, în schimb, dorința, doamnă președinte, să încep cu o mică istorie de când a început discuția despre o nouă lege a educației, și ea a început în vremea mandatului domnului ministru Miclea. Ea a început să se maturizeze apoi, într-o anumită măsură, mai mică, ce-i drept, pe vremea mandatului domnului ministru Hărdău, pentru ca să existe o finalizare în vremea mandatului meu.
În decembrie 2007 am prezentat în aula nou-deschisă, de această dată, a Bibliotecii Centrale Universitare, Pachetul de legi ale educației, în prezența președintelui Băsescu, a președintelui Camerei Deputaților și a prim-ministrului, Tăriceanu la acea vreme.
Punctul principal care caracteriza acea prezentare de pachet de legi era consensul, dragi colegi. Pentru că în 2007 și în 2008 educația, dacă vreți, a fost o primadonă a discuției publice, urmând ca ea să intre în 2009 într-un con de umbră, de unde acum se încearcă a fi resuscitată. Și vă voi spune și de ce, din punctul meu de vedere.
Vă reamintesc, în schimb, că nu este o premieră aceasta: în iunie 2009, acel pachet de legi a fost introdus în discuția Parlamentului. Comisia pentru educație, la acel moment, când în România guverna cu o majoritate absolută Guvernul PDL–PSD, a discutat jumătate de oră despre cele trei legi, le-a respins, la fel a făcut și plenul Camerei.
Acum pot să vă spun câteva lucruri despre Pactul pe educație, care a stat la baza tuturor celor trei legi, respectiv punctul 1 din pact presupune că toți semnatarii se angajează să respingă improvizațiile, și, dacă țineți minte, în 2009 s-au scos orele de istorie, orele de educație fizică și sport, orele de limbă engleză și limbi străine și așa mai departe, și, evident, modificări din nou în evaluare.
Apoi, de asemenea, punctul doi din pact – și aici este cel mai important lucru – presupunea că vom asigura noi, statul român, minimum 6% din produsul intern brut pentru educație și 1% pentru cercetare.
Mulțumesc, domnule ministru.
O să-mi arătați mai târziu ce voiați să-mi spuneți. Și oricum aveți posibilitatea de a veni la microfon.
S-a muncit foarte mult pentru a repara și a îmbunătăți proiectul depus de Guvern, într-o măsură mai mică, în schimb, s-a reușit. Principalele acuze aduse în toată discuția publică, scurtă și de doar trei săptămâni, la lege au fost, dacă țineți minte, politizarea educației, distrugerea autonomiei universitare și afectarea pe termen lung a sistemului educației, din cauza, până la urmă, incompetenței și diletantismului celor care au propus acest proiect.
Nu există nicio personalitate publică până acum care să susțină proiectul. Dimpotrivă, unii dintre contribuitori nu se mai regăsesc în proiectul propus de Guvern, care a intrat în discuția comisiei.
Guvernul susține mincinos că acest proiect de lege așază în centrul sistemului de educație elevul și studentul. Adevărul este, dragi prieteni, că acest proiect de lege, în forma propusă de Guvern, așază în centrul sistemului de educație Partidul Democrat Liberal.
De asemenea, pot să vă spun că tot ce este bun în această lege nu e nou, e copiat, _copy-paste_ , din Proiectul Legii educației naționale făcut pe vremea doamnei ministru Andronescu și acela, la rândul lui, din pachetul de legi ale educației, și tot ce e nou, din păcate o spun, e suficient de prost în acest proiect de lege.
În ceea ce privește învățământul preuniversitar, constatăm faptul că PDL în comisie a votat, până la urmă,
câteva lucruri care constituie o premieră negativă în România.
Vreau să vă reamintesc – și poate o să dați mai multă atenție acestui subiect – eliminarea studiului în limba română, în cazul școlilor cu predare în limbile minorităților, a istoriei românilor și geografiei României. Astăzi, în aceste școli, limba română se predă doar la programul Limba română, care este studiată ca o limbă străină.
Apoi, tipul de admitere la liceu, atât de lăudat de domnul ministru. Dacă până acum am avut o discuție în România legată de presiunea care se pune pe note din cauza importanței celor 50 de procente, media finalizării primelor opt clase, acum vom vedea o presiune și mai mare, pentru că o pondere de 70% în nota de admitere la liceu este constituită din acest portofoliu educațional, media de absolvire a învățământului obligatoriu, care și ea, la rândul ei, se regăsește în portofoliu, deci afectează de două ori și, de asemenea, media de evaluare, la probele de evaluare la sfârșitul clasei a IX-a. Deci acea fugă disperată a părinților după note bune pentru copii, care a fost atât de mult acuzată în această perioadă, nu va fi decât mai puternică, mai întețită, conform acestei legi, în modul în care a venit ea spre plenul Camerei.
## Și eu.
Îl invit acum pe domnul Cristian Dumitrescu. Pe procedură, domnule deputat Dușa, vă rog.
## Doamnă președinte,
Vă rog să-i solicitați domnului ministru ca, înainte de a se ocupa de educație, să urmeze un curs de perfecționare în proceduri parlamentare și să nu întrerupă vorbitorii de la tribuna Parlamentului.
Este un gest foarte urât, domnule ministru!
Îl invit, în continuare, la microfon pe președintele Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, pentru a prezenta raportul comisiei.
Doamnă președinte al Camerei Deputaților, Domnule ministru, Doamnelor și domnilor colegi,
Voi prezenta raportul comun asupra Proiectului Legii educației naționale – PL-x 156/2010, Propunerii legislative „Legea educației naționale” – PL-x 115/2010, Propunerii legislative privind învățământul superior – PL-x 180/2010, Propunerii legislative privind statutul personalului didactic – PL-x 181/2010, și Propunerii legislative privind învățământul preuniversitar – PL-x 180/2010.
În conformitate cu prevederile art. 95 și 115 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările ulterioare, prin adresele respective (PL-x 156 din aprilie 2010, PL-x 115 din aprilie 2010, PL-x 180 din 2010, PL-x 81 din 2010 și PL-x 82 din 2010 – vedeți că este pusă o altă ordine a PL-x-urilor), Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a fost sesizată spre dezbatere și avizare în fond cu Proiectul Legii educației naționale, Propunerea legislativă „Legea educației naționale”, Propunerea legislativă privind învățământul superior, Propunerea legislativă privind statutul personalului didactic și Propunerea legislativă privind învățământul preuniversitar.
În conformitate cu prevederile art. 67 alin. (3) și ale art. 68 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările ulterioare, în cazul mai multor inițiative legislative care au același obiect de reglementare se întocmește un singur raport.
Vreau să vă spun că este pentru prima oară în istoria Camerei Deputaților când avem, de fapt, cinci proiecte legislative care sunt dezbătute în același timp.
În conformitate cu art. 68 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, prin votul Biroului comisiei și al plenului comisiei, ca proiect de bază este Proiectul Legii educației naționale – PL-x 156, iar prevederile celorlalte inițiative legislative, anume Propunerea legislativă „Legea educației naționale” nr. 115/2010, Proiectul privind învățământul superior, Proiectul privind statutul personalului didactic și Propunerea legislativă privind învățământul preuniversitar, au fost considerate integral amendamente la proiectul de lege.
Intrăm în zona dezbaterilor generale, în partea cu dezbaterile generale.
Din partea Grupului parlamentar al PDL, domnul Mircea Toader.
## Doamnă președinte,
Eu n-am să intru pe fondul legii. Eu vreau să mulțumesc tuturor celor care au participat la această dezbatere de 3 săptămâni. Vreau să subliniez profesionalismul de care a dat dovadă domnul Dumitrescu, demonstrând, încă o dată, că parlamentarii pot să facă și un lucru bun, fără să țină cont de poziția politică pe care o au. Și, din acest motiv, cred că și dezbaterile noastre se vor încadra în timpul pe care l-am stabilit și să putem să dăm Senatului o lege care nu mai trebuie modificată, și subliniez, față de ceea ce a prezentat Guvernul, amendamentele tuturor colegilor au dus la o lege foarte bună.
Din partea Grupului parlamentar al PSD+PC, domnule deputat, vă rog.
Stimată doamnă președinte, Stimați colegi,
## Domnule ministru,
Nu știu dacă fac bine că iau cuvântul, pentru că sunt rector în funcție la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, și vorbesc în fața dumneavoastră în ideea de a vă responsabiliza pentru una dintre – după părerea mea – cele mai importante legi pe care românii le așteaptă de la Parlamentul României. Vorbesc în fața urmașilor lui Spiru Haret, foști și actuali miniștri ai educației în această țară, care de fiecare dată au dorit să dea neamului românesc o lege a educației care să-i ridice dincolo de umilul loc pe care în istorie, uneori, l-am avut.
Cineva, înaintea mea, spunea aici că actuala lege este copiată după altele. Eu aș spune că ea este inspirată din alte legi, fapt care este pozitiv – după părerea mea –, iar câtimea adăugată la prezenta lege poate fi bună sau mai puțin bună, dacă nu rea.
N-aș putea vorbi despre învățământul preuniversitar, pe care îl știu doar din faptul că l-am făcut, ci m-aș adresa mai mult spre atenția conducerii Ministerului Educației și, în special, a dumneavoastră, la partea din lege care se ocupă de învățământul academic, și, din aceasta, la o noțiune impusă în legislația românească și în instituția Parlamentului României de pe la 1900 sau chiar dinainte, sub extraordinara formulă a autonomiei universitare.
Faptul că, de fiecare dată, se clamează pentru respectarea autonomiei universitare nu este de ajuns. Nu e de ajuns să vorbim despre ea, ci ar fi mult mai necesar să o impunem, să o menținem și să o structurăm ca pe o obligație a instituției parlamentare și a școlii superioare românești.
Vizavi de legile care au fost aici prezentate de președintele comisiei, pot să vă spun că, din întâmplare, nefiind parlamentar, am participat la vreo patru întâlniri succesive, care au discutat proiecte de lege care urmau să realizeze reforma.
S-au întâmplat acum mulți ani în urmă la Sinaia, apoi la Costinești, la COȘ, la București, și – în sfârșit –, pentru această formă a legii, la București, atât în prezența domnului ministru, cât și în organul consultativ al rectorilor din România.
Domnule deputat,
Am să vă rog să finalizați. Este deja ora 18.00.
## **Domnul Florian Popa:**
Am înțeles, doamnă, și voi termina imediat. Mă iertați că am vorbit ceva mai mult.
Un alt punct la care aș avea o anumită rezervă – iar, nu personală – este acest lung șir de incompatibilități pe care legea le prevede pentru un rector.
Domnilor,
Iorga a cerut Parlamentului României să primească cadrele universitare în interiorul lui. Dacă nu veneau ei, poate Parlamentul nu era atât de bogat ca astăzi. Atâtea incompatibilități parcă vizează persoane, și îmi pare rău să recunosc că și conducerea unui partid politic, și prezența unui parlamentar te îndepărtează de la conducerea unei universități, indiferent de ce părere are comunitatea academică, care te poate alege.
Cred că este cam mult și cred că e în puterea noastră să modificăm puțin această optică, care nu cred – după părerea mea – că aduce un serviciu Parlamentului, și așa destul de hăituit astăzi în ceea ce văd eu pe marile și micile noastre ecrane, ca instituție în stare să conducă cum trebuie legislativ poporul român.
Vă mulțumesc și iertați-mă pentru timpul pe care l-am depășit.
## **Doamna Roberta Alma Anastase:**
## Vă mulțumesc și eu.
Mâine, la ora 10.00, vom relua dezbaterile generale și vă reamintesc că, la art. 101 din regulament, pentru dezbaterea generală a proiectului sau propunerii legislative, fiecare grup parlamentar poate să desemneze un singur reprezentant.
Deci vom continua cu grupurile parlamentare, după care vom intra în dezbaterea pe articole.
Vă mulțumesc și vă reamintesc că de la ora 18.00 va avea loc primirea de răspunsuri la interpelările adresate prim-ministrului și membrilor Guvernului.
Vă rog să-i transmiteți răspunsul în scris.
Domnișoara deputat Carmen Ileana Moldovan, interpelare adresată Ministerului Muncii și Familiei. Nu este în sală.
Vă rog să-i transmiteți răspunsul în scris.
Domnul deputat Petru Călian a adresat o interpelare Ministerului Muncii și Familiei. Nu este în sală.
Vă rog să-i transmiteți răspunsul în scris.
Domnul deputat Emil Radu Moldovan a adresat o interpelare Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Nu este în sală.
Vă rog să-i transmiteți răspunsul în scris.
## **Domnul Mircea Dușa:**
Stimați colegi,
Continuăm cu ședința dedicată răspunsurilor orale la interpelări.
Doamna deputat Barna Maria Eugenia nu este în sală. A adresat o interpelare Ministerului Justiției.
Vă rog să-i transmiteți răspunsul în scris.
Tot doamna deputat Barna Maria Eugenia, Ministerului Muncii. Nu este în sală.
Domnul Aurel Vlădoiu, o interpelare adresată Ministerului Sănătății, solicită amânarea prezentării răspunsului.
Domnul deputat Petru Movilă a adresat o interpelare Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale. Nu este în sală, solicită amânarea răspunsului.
Cu aceasta, declar ședința dedicată răspunsurilor la interpelări închisă și continuăm mâine, la 8.30, cu declarațiile politice.
O seară bună!
EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR
#70581„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.
&JUYDGY|439061]
**ISSN** 1220–4870
**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 79/27.V.2010 conține 12 pagini.**
Prețul: 2,40 lei
În aceste condiții, cred că și conducerea Camerei Deputaților are obligația de a face lumină asupra acestor cheltuieli care sunt puse în sarcina parlamentarului.
Deci să se spună clar ce cheltuie parlamentarul pentru el și ce nu. Pentru că, dacă facem o paralelă, înseamnă că primarul cheltuie atâți bani câți cheltuie salariații lui aflați în organigrama primăriei.
Vă mulțumesc, stimați colegi.
Mulțumesc, în egală măsură, deputaților din arcul guvernamental care au susținut foarte multe dintre punctele de vedere exprimate de Guvern în această lege, dar mulțumesc și deputaților opoziției, care, prin unele intervenții, au adus proiectului de lege unele modificări, de ce să nu o spunem, care au îmbunătățit în anumite puncte această lege.
Doresc să vă mai spun, doamnelor și domnilor, că acest proiect de lege izvorăște din Pactul Național pentru Educație, Pactul Național pentru Educație fiind rezultatul direct al semnării acestui document de către toate partidele politice. Absolut toate opțiunile majore care sunt în această lege izvorăsc din punctele Pactului Național pentru Educație. De aceea, trebuie spus încă o dată că în Comisia pentru învățământ de la Cameră opțiunile majore au fost agreate, în general, de reprezentanții tuturor partidelor.
Permiteți-mi, doamnelor și domnilor, să prezint în câteva cuvinte punctele esențiale ale legii pe care de astăzi începeți s-o dezbateți în această Cameră.
În primul rând, cred că cel mai important lucru referitor la această lege este că ea va aduce stabilitate sistemului educațional din România. Va aduce stabilitate și, în același timp, prin modul în care este văzută finanțarea sistemului de învățământ din România în această lege, va aduce sustenabilitate și va aduce, de asemenea, predictibilitate sistemului educațional din România, pentru că primul lucru pe care o lege trebuie să-l facă este să aducă stabilitate într-un domeniu care, din păcate, a fost victima prea multor schimbări, de multe ori făcute fără o fundamentare foarte precisă.
Permiteți-mi, așadar, să vă prezint câteva puncte.
În primul rând, este vorba despre compatibilizarea ciclurilor de învățământ cu ceea ce se întâmplă la nivel european. Am propus trecerea clasei pregătitoare de la 6 ani în învățământul obligatoriu. De ce am făcut acest lucru? Pentru că toate studiile arată faptul că, cu cât un copil merge mai repede la școală, cu atât rezultatele învățării, cu atât viața școlară pe care o va avea poate să aibă mai mult succes. În același timp, cu cât un copil merge mai repede la școală, cu atât inechitățile sociale de care România suferă foarte mult sunt reduse.
În același timp am propus trecerea clasei a noua la gimnaziu. De ce am propus acest lucru? Pentru că cea mai larg deschisă ușă spre abandonul școlar în România este trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a. Acela este momentul în care cei mai mulți copii părăsesc școala, de obicei pentru că este dificil pentru copiii din mediul rural să meargă la o școală din mediul urban sau din comună și, de aceea, la sfârșitul clasei a VIII-a ei aleg să nu-și continue studiile.
Trecând clasa a IX-a la gimnaziu, altfel spus aducând educația mai aproape de elevi, vom crește șansele elevilor din mediul rural să-și termine învățământul obligatoriu în comunitatea din care ei fac parte.
În același timp, trecând clasa a IX-a la gimnaziu mai realizăm un lucru. Atunci când copiii merg la liceu, la sfârșitul clasei a VIII-a, la vârsta de 14 ani, ei nu sunt neapărat foarte bine pregătiți să trăiască în semiautonomie la o vârstă atât de fragedă.
De aceea, foarte mulți dintre copiii care-și părăsesc comuna pentru a merge la liceu în oraș ajung în situație de eșec școlar foarte devreme. Trecerea la liceu la o vârstă de 15-16 ani, cât vor avea copiii la finalul clasei a IX-a, va da mai multe șanse copiilor din mediul rural să aibă un liceu de calitate.
O dată cu acest lucru, legea prevede accelerarea descentralizării. Descentralizarea pe două paliere: o dată, pe palierul administrării școlilor, și doi, pe palierul curriculumului, al programei școlare.
În ceea ce privește descentralizarea administrării școlilor, deciziile administrative trebuie să fie aduse cât mai aproape de școală.
De aceea, Guvernul a propus ca școlile să fie conduse de un consiliu de administrație format din o treime profesori, o treime părinți și o treime reprezentanți ai colectivităților locale.
Varianta propusă de Guvern a fost amendată în Comisia pentru învățământ de la Cameră și, prin vot, s-a decis ca aceste consilii de administrație să fie compuse din 50% profesori și 50% reprezentanți ai colectivităților locale și ai părinților. Este, din punctul nostru de vedere, un pas înainte și acesta, vom vedea ceea ce va decide plenul Camerei referitor la acest punct.
În același timp, legea prevede că o parte din curriculum, o parte din programa școlară, va fi la decizia școlii, pentru că, desigur, necesitățile educaționale ale unui elev din mediul rural nu sunt neapărat aceleași cu ale unui elev din mediul urban. Necesitățile educaționale fiind diferite, este firesc ca o parte din curriculum, o parte din programă, și anume 20% la gimnaziu și 30% la liceu, să fie decisă la nivelul școlii.
De asemenea, un lucru care este, poate, cel mai important: centrarea curriculumului, centrarea programei pe formarea de competențe, pentru că școala românească, știm cu toții, chiar de când eram noi înșine în școală ni se spunea că școala este mult prea mult centrată pe toceală. Acest lucru trebuie să se încheie și de aceea această lege prevede un cadru foarte clar în care să putem să avem un curriculum care să fie atractiv pentru copii, dar un curriculum atractiv, un curriculum mai aerisit, o programă școlară aerisită, în care copiii să aibă maximum 20 de ore în ciclul primar, maximum 25 la gimnaziu și maximum 30 la liceu, deci o programă școlară aerisită trebuie, în același timp, să fie corelată cu examinări, cu proceduri de examinare care, de asemenea, să le testeze aceste competențe.
Așadar, prin modul în care sunt prevăzute curriculumul și procedurile de evaluare, credem din nou că este un pas înainte important pentru conținutul educațional.
În ceea ce privește bacalaureatul, Comisia pentru învățământ, contrar propunerii inițiale a Guvernului, a votat ca la bacalaureat, la examinare, să fie o singură limbă străină, opțiunea inițială a Guvernului fiind să avem examinarea la două limbi străine, pentru că noi considerăm că în anul 2010 este deosebit de important să avem copii care să fie încurajați să învețe cel puțin două limbi străine.
Din punct de vedere al finanțării învățământului preuniversitar, legea statuează finanțarea per elev, finanțarea școlilor per elev. Cred că aici este unul dintre punctele forte ale acestei legi.
La ora actuală, finanțarea se face, finanțarea salariilor profesorilor și învățătorilor se face per elev, iar ceea ce propune legea este să mergem să facem încă un pas înainte, și finanțarea salariilor, cheltuielilor curente, manualelor, utilităților și dotărilor necesare pentru evaluare, toate acestea să intre în costul standard și să fie toate aceste lucruri finanțate în funcție de numărul de elevi. Astfel, ne asigurăm că banul ajunge direct la școală, ne asigurăm că statul își îndeplinește datoria față de elev prin finanțarea tuturor aspectelor legate de educație, în funcție de numărul de elevi.
De asemenea, am prevăzut conceptul, care este în acord cu Pactul Național pentru Educație, ca finanțarea să urmeze elevul. Consecința, implicația acestui lucru este că statul își va îndeplini obligația pe care o are față de toți copiii României, indiferent dacă ei aleg să meargă în învățământul public sau în învățământ privat. Altfel spus, un elev care merge la o școală de stat sau la o școală privată va primi din partea statului exact aceeași sumă de bani. Voi spune în câteva cuvinte prevederile majore în ceea ce privește învățământul superior.
În primul rând, trebuie să spunem foarte clar că în toate țările lumii centrul de putere, motorul oricărui sistem educațional se află în învățământul superior.
Decredibilizarea învățământului din România a început o dată cu decredibilizarea învățământului superior. Acest lucru trebuie să înceteze, și datoria noastră este să facem o lege care să ne permită să avem un învățământ superior credibil, să avem un învățământ superior de calitate și, mai ales, să avem un învățământ superior care este perfect corelat cu piața muncii și care poate chiar să intuiască piața muncii.
Am prevăzut să sporim autonomia universitară, dar, în același timp, să dublăm sporirea autonomiei universitare cu creșterea răspunderii publice a universităților. O dată cu obținerea acreditării, universitățile din România trebuie să înțeleagă, fie că ele sunt de stat, fie că ele sunt private, trebuie să înțeleagă că au un rol social major și că modul în care se achită de datoria de a forma tineri de bună calitate este fundamental.
De aceea, opțiunea noastră, în varianta Guvernului, a fost ca toate procesele, toate reglementările care privesc învățământul superior de stat să se regăsească, să fie identice cu reglementările care privesc învățământul superior privat, pentru că prea puțin ne interesează care este forma de capital a unei universități, ceea ce ne interesează este preponderent procesul care se desfășoară în aceste universități.
Opțiunea comisiei a fost să introducă anumite reglementări speciale pentru universitățile particulare și, desigur, credem noi că și aici este necesară o discuție pe fond la nivelul Camerei Deputaților.
Am gândit să conectăm universitățile din România mult mai bine la mediul extern. Acest lucru se poate face prin includerea în structurile de conducere ale universităților din România, includerea în structurile care aleg conducerea universităților din România, a unor reprezentanți externi universităților.
Am prevăzut un mecanism de alegere a rectorilor prin care rectorul este ales, rectorul este selecționat de o comisie desemnată de senatul universității, comisie care să fie compusă din 50% membri ai comunității academice și 50% personalități externe universității, care să fie desemnate de senatul universității.
De asemenea, am prevăzut o schimbare profundă a doctoratelor din România. Doctoratele, în viziunea acestei legi, vor fi doctorate la frecvență și vor fi doctorate profesionale în domeniul artelor, doctorate de consacrare în domeniul artelor și sportului, dar, în afara acestor două tipuri de doctorate – în arte și sport –, doctoratele trebuie să fie la frecvență, pentru că, încă o dată, doctoratul reprezintă o muncă care nu poate să fie făcută _part-time_ .
De asemenea, am deschis universitățile românești către tineri, le-am deschis către resursa umană tânără și de calitate prin modul, prin procedurile prin care am gândit obținerea titlurilor universitare de conferențiar și de profesor.
În același timp, un punct foarte sensibil și un punct care îi privește pe toți oamenii politici a fost capitolul care privește incompatibilitățile. Din punctul nostru de vedere, funcțiile de conducere în universități și calitatea de ales în Parlamentul României sau de persoană care să se afle în conducerea ministerelor sunt funcții care sunt incompatibile.
De aceea, pentru a da un semnal puternic de depolitizare a școlii românești, vă invit, doamnelor și domnilor deputați, să fiți alături de propunerea Guvernului, să păstrăm aceste incompatibilități.
Prin modul de desemnare, de alegere a conducerii universităților și de stabilire a structurilor de conducere din universități am avut în vedere un lucru esențial: am avut în vedere să ne aliniem la standardele mondiale prin care universitățile să fie conduse într-un mod corporatist, pentru că managementul universitar trebuie să fie apanajul managerilor, iar procesele educaționale care se petrec în universități să fie decise la nivelul senatului universitar, senat care să fie ales de toți membrii comunității academice.
Pentru că de mult prea multe ori universitățile din România au fost acuzate că promovează nepotismul universitar și pentru a nu mai exista această suspiciune asupra universităților din România, noi credem că alegerea senatului universitar de către toți membrii comunității academice este încă un pas înainte pentru modernizarea sistemului de învățământ din România.
Nu de mult, un foarte marcant lider al unui partid care astăzi se află în opoziție a afirmat, și mă refer aici la profesorul Marga, că România trebuie să-și asume realitatea că are mult prea puțini studenți și mult prea multe universități. Resursa financiară este astăzi disipată în sistemul învățământului superior.
De aceea, și încă o dată, în coerență cu tot ceea ce se întâmplă la nivel mondial, am prevăzut evaluarea tuturor programelor de studii din învățământul superior și, ca urmare a acestei evaluări a programelor de studii, am prevăzut clasificarea universităților în trei tipuri distincte: universități care, desigur, au un rol local important, universități care pot să meargă până la programe de licență și, evident, dacă aceste universități au unul sau două programe de master performante resursa statului trebuie să meargă acolo unde se face performanță, un al doilea tip de universități care rezultă în urma acestei clasificări va fi reprezentat de universitățile care pot merge până la nivel de master și, în mod excepțional, pe anumite programe, până la nivel de doctorat, iar cele mai bune universități să poată să meargă până la nivel de programe doctorale și postdoctorale.
Ca etapă ulterioară acestei clasificări, am propus în proiectul inițiat de Guvern ca într-un termen rezonabil de timp, un an după realizarea acestei clasificări, să realizăm o concentrare a resurselor care să se materializeze prin comasarea universităților în jurul universităților de bună calitate și să mergem pe principiul atât de mult utilizat și care dă performanțe, principiul „O universitate, mai multe campusuri”.
Finanțarea universităților, desigur, urmează să fie făcută diferențiat, în funcție de modul în care universitățile sunt clasificate, așa cum am exprimat anterior.
Nu în ultimul rând, avem un întreg capitol care se referă la centrarea universităților pe student. Implicarea studenților în deciziile majore luate de universități este un lucru foarte important și, cu această ocazie, doresc să spun două lucruri: în primul rând, salutăm modul corect în care cel puțin două dintre federațiile studențești și-au promovat drepturile la această lege, prin prezența lor în dezbaterea publică și în discuțiile Comisiei pentru educație din Camera Deputaților.
În același timp, trebuie să resping formal zvonurile care sunt propagate cu rea intenție de anumiți lideri ai anumitor federații studențești, cum că această lege, doamnelor și domnilor, ar mări taxele în universități. Fals! Această lege nu mărește și nici măcar nu stabilește taxele pe care universitățile pot să le perceapă.
Doi: această lege nu mărește taxele pentru examene. Mă văd obligat, doamnelor și domnilor, să vă informez și pe dumneavoastră, pentru că, desigur, puteți să transmiteți acest mesaj și în colegiile electorale pe care le reprezentați, pentru că nu este corect ca noi, Guvernul, și dumneavoastră să fim acuzați că producem și că votăm o lege care ar fi în defavoarea studenților.
Nu în ultimul rând, doamnelor și domnilor, am introdus o parte a legii referitoare la învățarea pe tot parcursul vieții. Vă voi da două date: în Uniunea Europeană, aproximativ 12% din cetățenii Uniunii Europene sunt cuprinși într-un program de formare pe tot parcursul vieții. În România, doar 1,8% din cetățenii României sunt cuprinși într-un program de formare profesională pe tot parcursul vieții. De aceea am introdus o serie de măsuri pentru a remedia această situație, și măsura-cheie este introducerea contului educațional, prin care fiecare persoană va putea să fie finanțată, după terminarea învățământului obligatoriu, pentru formarea pe tot parcursul vieții.
Așa cum vă spuneam, doamnelor și domnilor, eu și echipa ministerială reprezentată prin doamna secretar de stat Oana Badea, pe învățământ preuniversitar, domnul secretar de stat Cătălin Baba, pe învățământ superior, și domnul secretar de stat Király Andrei, pe învățământul minorităților și relația cu Parlamentul, vom fi prezenți pe toată durata acestor dezbateri.
Dorința mea, doamnelor și domnilor, este ca această lege să fie legea tuturor și mă bucur că, pentru prima dată de când se vehiculează diferite variante ale Legii educației naționale, această lege nu a intrat în dezbatere cunoscută sub numele inițiatorului său, și mă bucur de acest lucru, și vă invit, doamnelor și domnilor, ca această lege să fie legea noastră, a tuturor, să o îmbunătățim unde ea poate să fie îmbunătățită, să mergem în linia care a fost stabilită și asumată de dumneavoastră toți, linia Pactului Național pentru Educație.
În încheiere, aș dori să vă mai transmit un mesaj, doamnelor și domnilor. O națiune puternică se poate strânge în jurul unor valori fundamentale în situații de dificultate. Suntem într-o situație dificilă. Cea mai de preț valoare pe care națiunea română o are la ora actuală sunt tinerii noștri. Eu cred că un semnal pe care societatea întreagă îl așteaptă este să ne strângem eforturile în jurul tinerilor acestei țări, pentru că ei sunt resursa acestei țări de care de prea multă vreme nu am beneficiat. Este o resursă pe care o risipim cu nonșalanță. Acest lucru trebuie să se încheie și vă invit, doamnelor și domnilor, să facem din acest Proiect al Legii educației naționale un prim pas înainte către viitorul nostru.
Vă mulțumesc și vă asigur de toată disponibilitatea noastră atât pe palierul tehnic, cât și pe palierul informațiilor care vă pot ajuta în luarea deciziilor pe anumite articole. Vă mulțumesc.
După părerea mea și a noastră, a celor care am semnat acest proiect legislativ, înseamnă un pas înapoi. Un pas înapoi, pentru că actualmente primele două clase de liceu fac parte din învățământul obligatoriu. Această obligativitate a primelor două clase de liceu ne-a dus în situația să creștem foarte mult ponderea absolvenților de liceu, așa încât cei care terminau ciclul învățământului obligatoriu, într-o proporție importantă, peste 95%, finalizau studiile liceale.
Sigur, opțiunea Guvernului v-a fost explicată de domnul ministru. Eu vreau să vă spun că în situația în care vom duce clasa a IX-a la gimnaziu, în primul rând vom sacrifica toți elevii din mediul rural, care nu vor mai avea posibilitatea și susținerea necesară să iasă din comuna sau din satul în care s-au născut, și cred că este un mare păcat și este o mare nenorocire pe care noi o vom produce celor care n-au nicio vină că s-au născut în mediul rural.
Apoi, o a doua diferență se referă la modul în care a fost gândită evaluarea. Evaluarea, în legea Guvernului, este gândită la fiecare două clase. După opinia noastră, această evaluare încarcă excesiv de mult elevul. O evaluare la finalizarea fiecărui ciclu mi s-ar fi părut mai acceptabilă și de părinți, și de elevi și mai potrivită pentru ceea ce înseamnă școala de acum și de aici încolo, pentru anii pentru care legea intră în vigoare.
O altă diferență constă în intrarea în sistem a cadrelor didactice, și anume în păstrarea titularizării în sistem, atât pentru cei care acum sunt titulari și au devenit titulari prin concurs, cât și pentru cei care vor intra în sistemul de învățământ de aici încolo, pentru că titularizarea nu este un cadou pe care-l facem profesorilor, și așa văduviți prin salarizare, titularizarea este un element de stabilitate pentru sistemul de învățământ și cred că este un lucru important în primul rând pentru sistem, dar și pentru cadrele didactice, pentru că cel puțin salariul era mic, dar postul era stabil, și lucrul acesta este foarte important.
O altă diferență care există între cele două proiecte de lege se referă la descentralizare. Descentralizarea, pe care am clamat-o cu toții și ne-o dorim cu toții, după opinia noastră, în proiectul de lege înscris primul în Camera Deputaților este mai potrivită, pentru că partajează responsabilitățile, obligațiile și drepturile fiecăruia dintre actorii care participă la gestionarea sistemului de învățământ, în speță școala, autoritățile locale, inspectoratul școlar și autoritățile centrale, respectiv Ministerul Educației.
În ceea ce privește învățământul superior, diferența este substanțială, și această diferență se referă la autonomia universitară.
În toate documentele pe care Asociația Universităților Europene, domeniile care... Comisia Europeană, cei care se ocupă de învățământ, documente care sunt lansate în domeniul public sub formă de declarații, autonomia universitară este un principiu care nu trebuie restricționat, ci, dimpotrivă, un principiu care trebuie extins, pentru că nimeni mai bine decât comunitatea academică nu știe care sunt măsurile pe care trebuie să le ia, în așa fel încât performanța fiecărei universități să crească. Fără autonomie universitară nu vreau să mă gândesc cum ar arăta universitățile noastre astăzi.
După opinia mea, legea pe care v-a prezentat-o domnul ministru reprezintă pași în urmă în ceea ce privește autonomia universitară, pentru că sunt extrem de multe restricții. Vreau să fiu cât se poate de clar înțeleasă: autonomia universitară trebuie să fie dublată de asumarea răspunderii publice, un principiu cu care, fără îndoială, suntem de acord.
De altfel, principiul autonomiei și solicitările legate de autonomie s-au înscris și în ceea ce s-a numit rezoluția Consiliului național al rectorilor, o rezoluție elaborată după ce, evident, legea a fost analizată cu toate aspectele și cu toate consecințele care derivă din ea. Documentele europene vorbesc, ca și Constituția noastră, care garantează autonomia, de autonomie instituțională, de autonomie financiară, de autonomie în ceea ce privește recrutarea resurselor umane și, fără îndoială, de autonomie academică, principii care, fără îndoială, sunt cunoscute și așteptate de lumea academică.
De asemenea, legea aceasta, prin comparație cu legea cealaltă, cuprinde în același document legislativ și principalele aspecte derivate din nevoia de asigurare a calității, în așa fel încât să nu avem, să spunem, domenii distincte și instituții care să solicite excesiv de mult, prin evaluări care nu s-ar justifica, asigurarea calității, convinși fiind că este extrem de important să avem proceduri interne
de asigurare a calității și, evident, evaluările externe periodice care vin să confirme și să amendeze elementele care nu dau performanță în universitățile noastre.
Legea structurează, după opinia noastră, foarte bine programele de licență, programele de masterat și de doctorat și stabilește acele reglementări care să nu oprească universitatea în a-și dezvolta inițiativa și a-și dezvolta personalitatea în legătură cu aceste programe.
De asemenea, ultima parte a legii, care cuprinde Statutul personalului didactic, cuprinde drepturile acestei comunități, care, după opinia mea, este una cu totul specială, și prin statut se particularizează în ansamblul comunităților bugetare, și această parte a legii, Statutul personalului didactic, are nevoie să cuprindă acele reglementări care dau stabilitate carierei didactice și care dau și predictibilitate acestei cariere.
Cu speranța că atunci când veți analiza articolele care sunt derivate din aceste pachete de legi discutate în paralel veți avea posibilitatea să alegeți între variantele pe care aceste legi vi le propun, în așa fel încât Parlamentul să dea cea mai potrivită lege, vă mulțumesc pentru atenție și sper ca, într-adevăr, o lege a educației să fie o lege obținută prin consens, o lege care să fie adresată sistemului, o lege care să nu fie direcționată către anumite personaje existente azi, dar poate mâine mai puțin importante în sfera publicului, și nu cred că este corect să avem într-o lege prevederi care să țintească anumite personalități ale momentului.
Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție.
Dragi colegi,
În discuțiile din comisie, parlamentarii puterii au respins explicit trecerea în lege a unui asemenea articol care presupune finanțarea cu minimum 6% a educației. Îl veți regăsi la articole respinse și trag nădejde că, în înțelepciunea dumneavoastră, îl veți aproba.
Legea educației naționale a început, între alte subiecte, ca o perdea de fum pentru a acoperi incompetența Guvernului. Ea face parte din categoria de propuneri privind modificarea Constituției, Legea unică de salarizare, care au produs nenumărate probleme de la 1 ianuarie și care nu au fost încă rezolvate, Legea lustrației și altele.
Diferența, în schimb, între Legea educației și celelalte perdele de fum este că la această lege întreaga societate ar fi trebuit, și într-o măsură mai mică a contribuit, la fel și parlamentarii opoziției, nu doar ai puterii, și importanța acesteia este de natură a o face până la urmă un subiect foarte important pentru viitorul și competitivitatea acestei națiuni.
Apoi, învățământul profesional și tehnic, prin lungimea acestuia, devine complet neatractiv și va duce la lipsuri în forța de muncă calificată medie în România.
Apoi, Guvernul a greșit – și o spune explicit aici – când a trecut dintr-o extremă în alta: învățământul informativ, cel prin care se predau copiilor doar informații, să fie transformat într-unul formativ, cel în care doar creăm competențe. De acord cu acest lucru, numai că el trebuie completat și cu educația de bază, _basics_ în educație. Nu poți doar să creezi competențe și să elimini complet din educație noțiunile fundamentale care țin de educația copiilor. Acest lucru se întâmplă prin acest proiect de lege.
Apoi, eu sper că, în ceea ce privește descentralizarea, principiu susținut de către PNL, am reușit – și o privesc ca pe un succes al comisiei – eliminarea politicului, pe cât s-a putut, din învățământul preuniversitar, astfel încât propunerea de alcătuire a consiliului de administrație al școlilor din 4 membri profesori, 4 membri ai consiliului local sau reprezentanți ai acestuia și 4 membri ai părinților a fost schimbată cu un raport 50% și 50%, iar directorul școlii, care nu poate fi decât cadru didactic, este un membru în plus, și astfel are o componență impară acest consiliu de administrație.
Acest lucru, acest succes, îl consider de apreciat, și trebuie menționat, și sper să nu-l schimbăm, pentru că l-am auzit pe domnul ministru lansând un avertisment puternic și care poate să se constituie într-o amenințare, dacă vreți, firavă la adresa plenului, că și-ar dori să se schimbe la loc, în plen, acest articol. Sper să nu!
Apoi, pentru că sunt și lucruri bune, noi susținem partea în ceea ce privește costul per elev, finanțarea per elev și descentralizarea financiară.
Lucrurile grele, în schimb, dacă la învățământul preuniversitar au fost principii mult discutate și, în cea mai mare parte a lor, prinse în Pactul pe educație, în schimb, nenorocirile vin în ceea ce privește învățământul universitar. Nu am reușit depolitizarea învățământului universitar, conform acestui proiect de lege. Încă o dată spun: desemnarea unui rector se face de către o comisie, care conține jumătate din membrii săi – membri ai universității respective –, jumătate personalități academice – din afara acesteia, din țară sau străinătate –, minimum 12 membri.
Această comisie va fi cea care va selecta, în locul unui plen al senatului universitar, rectorul. O dată rectorul selectat, comunitatea academică nu mai are niciun cuvânt de spus în toate celelalte funcții de conducere. Rectorul, singur, desemnează prorectorii, rectorul, singur, desemnează decanii.
Restul profesorilor și studenților din universitate nu mai au niciun cuvânt de spus.
Imaginați-vă, pentru că eu sunt convins că rațiunea din spatele acestei propuneri este de a elimina rectorii incomozi politic, și vă mai spun, din a doua acuză, cea privind distrugerea autonomiei, că încă se păstrează în acest proiect un lucru care nici pe vremea comunismului nu exista sau cel puțin formal nu exista: astăzi, un ministru, conform acestui proiect de lege, poate demite un rector, ceea ce pe vremea comunismului, formal măcar, nu se putea.
Apoi, pot să afirm cu toată tăria că, într-adevăr, câteva lucruri în ceea ce privește autonomia au fost salvate față de legea actuală, astfel încât pot să afirm cu toată tăria că acest proiect de lege PL-x 156 propus de Guvern este pentru învățământul universitar un mare regres față de legea actuală, care ar fi trebuit să fie una mai bună pentru România. Decât să am această lege, prefer ceea ce avem acum.
Partidul Național Liberal va vota – sau eu, cel puțin – pentru abținere la discuțiile pe această lege, pentru că eu consider, și colegii mei, noi considerăm că pentru a implementa asemenea schimbări de substanță pentru România trebuie să existe un guvern și un ministru capabili să facă acest lucru.
Din păcate, acestui guvern și acestui ministru le lipsesc atât resursele materiale – acest lucru este foarte clar – care trebuie să acompanieze această schimbare de fond, pe mulți ani, a educației în România, și le lipsesc, în același timp, resursele morale, de credibilitate, pentru că... și aici mă opresc, închei, și le doresc colegilor Emil Boc și Daniel Petru Funeriu mult succes în viața politică, și nu sunt cuvinte mari sau nesincere, pentru că, de asemenea, îmi doresc să fie la această tribună și să dea seama în timp pentru nenorocirile pe care le-au creat prin acest proiect, în măsura în care el va trece în forma pe care și-o dorește Guvernul sau cel puțin articolele care au rezistat în forma pe care și-o dorește Guvernul, în discuțiile de la comisie.
Vă mulțumesc foarte mult și vă urez multă, multă răbdare și deschidere către școala românească, și nu vot politic, cum dictează șeful de partid.
Vă mulțumesc.
V-am spus aceste lucruri ca să înțelegeți că a fost o amplă dezbatere – și la nivelul comisiei, și la nivelul Biroului permanent –, pentru că, în mod normal, prima lege cu care a fost sesizată comisia a fost PL-x 115/2010, și ea ar fi trebuit să fie luată ca text de bază, dar prin votul biroului comisiei și al comisiei s-a propus textul propus de Guvern.
Pentru întocmirea raportului comun, comisia a analizat avizele primite de la: Comisia juridică, de disciplină și imunități, Comisia pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic, Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, Comisia pentru sănătate și familie, Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați, Comisia pentru muncă și protecție socială, Comisia pentru buget, finanțe și bănci, precum și avizul Consiliului Legislativ, al Consiliului Economic și Social și punctul de vedere al Guvernului pentru inițiativele legislative altele decât cele depuse de Guvern.
Vreau să mulțumesc tuturor colegilor de la celelalte comisii, care ne-au dat în timp util avizele necesare pentru această dezbatere.
Proiectele de lege au ca obiect reglementarea educației naționale, asigurarea cadrului legal pentru exercitarea dreptului fundamental la învățătură, stabilind organizarea, structura, funcțiile, conducerea și finanțarea unitară a învățământului românesc.
La lucrări au luat parte toți cei 31 de deputați membri ai comisiei, precum și un număr important de colegi de la alte comisii, care au fost înlocuitori, în anumite momente, ai celor din comisia noastră de învățământ, pentru că vreau să vă spun, comisia a lucrat timp de 3 săptămâni, câte 5 zile pe săptămână, câte 12 și 14 ore pe zi, și vreau, cu acest prilej, să le mulțumesc tuturor colegilor pentru efortul excepțional făcut, și staffului tehnic, care ne-a însoțit pe toată această perioadă, pentru a putea fi gata cu proiectul de lege.
Și, ca să vedeți despre ce este vorba, vă voi spune că legea actuală, pe care o vom dezbate, inițial, cuprindea 316 articole, iar pe parcursul dezbaterii legii au fost depuse 1.695 de amendamente, au fost admise 667 de amendamente, din care doar 276 referitoare la conținutul legii, și 391 – peste 60% – privind, din păcate, rigoarea exprimării.
Mai departe, vreau să vă spun că la lucrările comisiei noastre au participat aproape în permanență, și doresc să fac această precizare, pentru că este pentru prima oară când partenerii sociali au fost prezenți, adică toate centralele sindicale, pe tot parcursul dezbaterii, la nivel de președinte sau vicepreședinte.
De asemenea, vreau să mulțumesc asociațiilor reprezentative ale părinților, de asemenea prezente la toate dezbaterile, precum și reprezentanților asociațiilor de studenți, care și ei au fost prezenți la dezbateri. Tot timpul am avut asistență, și le mulțumesc rectorilor din învățământul superior de stat și particular, care au participat în calitate de invitați la aceste dezbateri, și de fiecare dată au răspuns atunci când au fost solicitați sau când au cerut cuvântul, li s-a dat cuvântul, în folosul, bineînțeles, al textului.
## Doamnelor și domnilor,
Potrivit prevederilor articolului� și îmi pare rău că nu am citit numele, pentru că numele tuturor acestor invitați reprezintă o listă extrem de importantă, și n-o fac din dorința de a trece peste aceste nume, ci din dorința de a câștiga un pic de timp în ceea ce privește dezbaterea noastră, dar cu mențiunea că toate centralele sindicale au fost prezente la nivel de președinte, așa cum v-am spus, ceea ce pentru noi, comisia, a fost un lucru onorant.
Potrivit prevederilor articolului... și n-am citit numele acestora pentru că trebuia să citesc numele tuturor membrilor comisiei și ale celor care au înlocuit membrii comisiei, care sunt vreo 45 de persoane, comisia noastră având 31 de membri.
Punctul 3 din raportul meu. Potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) din Constituția României, republicată, și ale art. 92 alin. (8) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările ulterioare, Camera Deputaților este primă Cameră sesizată.
Aici vreau să vă spun că, fiind primă Cameră sesizată, noi suntem în interiorul perioadei de 45 de zile, potrivit căreia
trebuie să aprobăm în comisie, să avizăm în comisie și să dezbatem în plen aceste texte de lege.
În raport cu obiectul și conținutul lor, inițiativele legislative fac parte din categoria legilor organice, potrivit prevederilor art. 73 din Constituția României, republicată.
În urma dezbaterilor din ședințele din 21, 22, 23, 27, 28, 29, 30 aprilie – 4, 5, 6, 7, 10, 11, 12, 13, 14 mai 2010, în temeiul art. 68 din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, comisia a propus, cu 16 voturi pentru, 10 voturi împotrivă și 5 abțineri, adoptarea cu amendamentele din anexa nr.1 a Proiectului Legii educației naționale – PL-x 156/2010, cu 16 voturi pentru, 10 voturi împotrivă și 5 abțineri, respingerea Propunerii legislative „Legea educației naționale” – PL-x 115/2010, cu 16 voturi pentru și 15 voturi împotrivă, respingerea Propunerii legislative privind învățământul superior – PL-x 180/2010, respingerea Propunerii legislative privind statutul personalului didactic – PL-x 181/2010 și respingerea Propunerii legislative privind învățământul preuniversitar – PL-x 182/2010.
Anexa nr. 2 cuprinde amendamentele respinse, după cum urmează: anexa nr. 2A – prevederile și propunerile legislative ale Legii educației naționale – PL-x nr. 115/2010, anexa nr. 2B – prevederile Propunerii legislative privind învățământul superior – PL-x nr. 180/2010, ale Propunerii legislative privind statutul personalului didactic – PL-x nr. 181/2010 și ale Propunerii legislative privind învățământul preuniversitar – PL-x nr. 182/2010, anexa nr.2C – alte amendamente depuse de deputați la Proiectul Legii educației naționale, care se află în dezbatere.
## Doamnă președinte,
## Doamnelor și domnilor colegi,
În final, și vreau să spun acest lucru, legea conține 331 de articole și, în urma evaluărilor pe care le-am făcut, ca timp de dezbatere vă propun următorii timpi: pentru inițiatori – și acest lucru s-a întâmplat, 30 de minute (aici au fost mai mulți inițiatori), 10 minute pentru raportul comisiei, vă propun câte 10 minute la dezbaterile generale pentru fiecare grup parlamentar, aflându-ne în procedură de urgență, de asemenea, vă propun 5 minute pentru fiecare articol pe tot parcursul legii, 2 minute pentru fiecare autor ce-și susține un amendament respins.
Mergând pe acest principiu al celor 5 minute, doamnă președinte, și dacă veți aproba veți vedea că coincide, de fapt, ca o reală premoniție, cu termenul pe care dumneavoastră, în Biroul permanent – în înțelepciunea lui –, ni l-ați propus pentru vineri, la ora 13.00, votul final.
Vă mulțumesc.
De fiecare dată, și în documentele propuse în discuție anterior, și în cel de azi, capul de pod al părții cu învățământul universitar era autonomia universitară, iar după umila mea părere, în formula pe care am văzut-o prezentată Parlamentului, de această dată, această autonomie începe a fi ușor atacată.
Eu susțin că depolitizarea învățământului, în forma în care ea apare astăzi, este formală. Ea nu este o depolitizare reală, având în vedere tocmai elementele care sunt în măsură să întărească autonomia universitară.
Acum vă garantez că nu fac o discuție _pro domo_ . Eu sunt rector a doua legislatură. Nu știu dacă a rămas în text că actuala formulă de conducere a universităților se impune după ce se termină mandatul celor actual aleși, și nici nu mă interesează foarte mult problema, iar, și ca vârstă, și ca experiență, eu cred că rolul meu ca și conducător al unei școli superioare, chiar dacă ea este de medicină, s-a încheiat.
Dar la ultima întâlnire pe care am avut-o am făcut o propunere pe care o susțin și astăzi. Nu știu de ce trebuie obligatoriu schimbată conducerea aleasă colegial în universități cu conducerea corporatistă. Nu înțeleg sensul acestei schimbări, care, deși reformează ceva, nu știu cât bine aduce învățământului superior. Nu înțeleg de ce nu s-a mers pe ideea existenței unei pilotări, în funcție de voința senatelor universitare, cea care ar fi confirmat autonomia universitară, în privința alegerii organelor de conducere ale școlii.
Eu cred că senatele, așa cum sunt ele alese, din rândul lucrătorilor universității, sunt suficient de mature ca să poată să știe să-și aleagă conducerea, fie ea colegială, fie corporatistă, și cred că se putea face o analiză mult mai pertinentă, dacă se acceptau aceste două forme de alegere a conducerii universității, în care senatul sau senatele să-și spună punctul de vedere. Nu cred că ar fi deranjat pe nimeni dacă senatul, în cunoștință de cauză, ar fi socotit că este mai corect să conducă școala un membru al senatului, decât cineva care ar fi venit printr-un concurs pentru ocuparea unei funcții atât de importantă ca cea de rector al unei universități, într-o comisie formată din jumătate de-ai lor, jumătate de-ai noștri, iar în ceea ce privește concursul cred că toți de aici, din sală, care am participat măcar vreodată la vreun concurs, ne-am făcut o impresie despre ce înseamnă el.