Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 4 decembrie 2019 · monitorul.ai

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică nu poate fi astăzi decât în spiritul Zilei Naționale a României și se intitulează „România este locul unde s-a strigat «Libertate!» de multe, poate de prea multe ori”.

Stimate colege și stimați colegi,

Sunt convins că pentru fiecare român România înseamnă altceva. Pentru mulți dintre noi este locul unde am deschis larg ochii și ne-am întâlnit cu lumea, unde l-am citit pios pe Eminescu, unde am spus „te iubesc” pentru întâia oară, unde am visat întotdeauna în limba română, locul unde am bâjbâit, copii fiind, printre oameni și lucruri, ca să devenim ceea ce suntem astăzi. Locul unde caldarâmul este uneori roșu, depărtarea galbenă, iar speranța e albastră. Locul în care unii am înțeles să pășim sfioși, pentru că s-a murit ca noi să stăm demni și să fim liberi. România este țara în care se află Posada, Rovine, Călugăreni, dar și Ip și Treznea, Păuliș, Oarba de Mureș, Mărăști, Mărășești și Oituz. România este locul unde s-a strigat „Libertate!” de multe, multe ori, poate de prea multe. Locul față de care Viena era prea departe, iar Stambulul prea aproape.

Pentru unii însă e doar locul în care s-au născut și de unde încearcă cu disperare să plece sau locul de unde au plecat deja cu milioanele, înfrânți, ca să viseze în alte limbi, locul pe care încearcă să-l uite sau, dimpotrivă, și-l țin viu în suflet.

E însă și locul unde, pe alocuri, seara înseamnă încă aprinsul lumânării, cina – o mână de cartofi fierți, iar drumul – doar țărână desfundată. E țara în care dosarele Revoluției și ale mineriadelor, ale Colectivului sunt, după atâția ani, încă deschise. În care, după 50 de ani de crime înfiorătoare ale dictaturii comuniste, avem doar doi torționari condamnați: Vișinescu, pentru coșmarul de la Râmnicu Sărat, și Ioan Ficior, pentru grozăviile de la Periprava.

Dar, mai presus de toate, România e țara în care la 1 decembrie 1918, episcopul pe atunci, cardinalul _in pectore_ de mai târziu, în fapt primul cardinal al românilor, beatificat de papa Francisc în iunie pe Câmpia Libertății de la Blaj, Iuliu Hossu, citea Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, sacralizând cuvintele: „Fraților, ceasul plinirii vremii este acesta. Astăzi, prin hotărârea noastră se înfăptuiește România Mare.”

Parafrazând ultimele cuvinte ale cardinalului Iuliu Hossu, în final mai vreau doar să adaug: lupta lui pentru România s-a sfârșit; a noastră continuă, pentru aceeași Românie. Vă mulțumesc.

Ion Hadârcă

#4640

Mulțumesc. Bună dimineața! Stimate domnule președinte, Onorat prezidiu,

Stimați colegi,

Titlul declarației mele politice de azi este „România și guvernele Republicii Moldova”.

Săptămâna trecută, Senatul României a adoptat, în calitate de Cameră decizională, Legea privind ratificarea Acordului de cooperare dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Moldova în domeniul prevenirii și combaterii corupției, semnat la Chișinău la 19 decembrie 2018.

Într-un scurt comentariu din plenul Senatului, rostit pe marginea ratificării acordului, am schițat principalele derapaje politice care s-au întâmplat acolo între timp. Din start am menționat că relațiile bilaterale dintre cele două guverne sunt oricum bine-venite, pentru că guvernele vin și pleacă, iar acordurile rămân. România nu se limitează doar la rolul de avocat al Chișinăului în susținerea eforturilor acestuia de integrare europeană. Or, combaterea și prevenirea corupției rămâne în continuare una dintre cele mai actuale teme pe agenda statului vecin: corupția este acolo principala cauză a sărăciei și principala amenințare la libertatea, democrația, bunăstarea poporului și la integrarea europeană a Republicii Moldova.

Nuanța controversată pe care vreau să o dezvolt aici ține de următorul fapt. Acordul dintre Guvernul României și cel al Republicii Moldova de combatere și prevenire a corupției, pe care Senatul l-a aprobat săptămâna trecută, a fost semnat exact cu un an în urmă. Din partea Guvernului României a fost un act generos, dar și o mare provocare. De ce? Pentru că la acea vreme Guvernul Republicii Moldova purta, în fața comunității internaționale, stigmatul marii corupții. Era Guvernul marilor furturi și al marilor derapaje antidemocratice.

Țin să concretizez că acel guvern se face vinovat de spălarea miliardelor de bani murdari proveniți din Rusia, de furtul unui miliard de dolari din rezerva statului și de anularea rezultatelor unor alegeri câștigate de opoziție, fapte pentru care, în iulie 2018, Uniunea Europeană a înghețat finanțările programate pentru Republica Moldova.

Partidele politice din opoziție și o parte a opiniei publice au criticat semnarea acordului în decembrie anul trecut. Era tocmai sfârșitul unui an de mare semnificație istorică, al Centenarului Marii Uniri, pe care Guvernul marii corupții de la Chișinău l-a sabotat în modul cel mai impertinent. Era perioada de pregătire pentru alegerile parlamentare, artificial amânate de acel guvern cu trei luni și fixate pentru 24 februarie 2019. Era perioada preelectorală, în care Guvernul marii corupții de la Chișinău întorcea pe dos toate instituțiile statului și negocia cu Moscova cumpărarea voturilor din zona separatistă transnistreană.

Dar rezultatele, mai mult decât mediocre, în pofida marilor fraude, au picat Guvernul marii corupții de la Chișinău. În iunie, o conjunctură politică antioligarhică internă, susținută internațional, a instalat la Chișinău un guvern venit pe valul luptei cu corupția și dedicat luptei împotriva acestui fenomen. Bucureștiul a fost deci vizionar, deși mai mult intuitiv, la vremea când a semnat acordul. Iată că înțelegerea de cooperare nu era pentru cine s-a pregătit, ci pentru cine s-a nimerit a fi luptătorul real împotriva corupției – guvernul proeuropean al Maiei Sandu.

Încurajată de intențiile anticorupție ale acestui guvern, Camera Deputaților aprobă, la 21 octombrie curent, acordul și îl trimite în Senat pentru votul decizional, acordat săptămâna trecută. Numai că, între timp, la Chișinău iarăși se produc schimbări radicale. Guvernul anticorupție este demis de socialiștii care cu un an în urmă alcătuiau binomul oligarhic al marii corupții. Și este demis exact pentru tentativa de a scoate Procuratura Generală de sub controlul politicului corupt.

Azi la Chișinău este instalat un guvern emanat de o forță politică nu doar antieuropeană și antiromânească, ci de o forță politică născută de marea corupție și hrănită financiar de Federația Rusă. Întrebarea este dacă am făcut bine, în ajunul Zilei Naționale a Marii Uniri, să ratificăm un acord de cooperare cu un guvern de la Chișinău mult mai contestat decât cel cu care partea română a inițiat acordul în decembrie anul trecut. Ce mesaj le transmitem noi forțelor proeuropene și oamenilor de bună-credință de acolo? Cum explicăm această controversă? Răspunsul este cel pe care l-am dat deja, votând unanim acordul: România va susține Republica Moldova indiferent de regimurile care se perindă la guvernare. Fiindcă România susține poporul Republicii Moldova, nu guvernele, indiferent de culoarea lor politică.

Apropo, în contextul evenimentelor, chiar în ajun de 1 decembrie, un avertisment dur către guvernul prosocialist din Republica Moldova a venit din partea ambasadorului Statelor Unite la Chișinău, Dereck J. Hogan. Oficialul american a subliniat că, dacă Guvernul Chicu nu va continua reformele, în special lupta împotriva corupției și reformarea justiției, ajutoarele externe vor fi sistate.

Evident că forțele progresiste internaționale, inclusiv România, vor susține în continuare instituțiile, organizațiile și comunitățile de cetățeni care luptă împotriva corupției, care militează pentru statul de drept, dorind să scape de sărăcie și tratament inuman. România va susține poporul Republicii Moldova, pentru că îi pasă de destinul lui ca niciunei alte țări de pe această planetă.

Iată de ce noi, cu speranță și încredere, atât în zile de sărbătoare, cât și în cele lucrătoare, rostim cu legitimă mândrie: La mulți ani, România! Mulțumesc.

Ion Hadârcă, senator de Vaslui.

Silvia Monica Dinică

#10527

H=0V=0L=2

Mulțumesc, domnule președinte.

Rezultatele la testele PISA, rezultate publicate ieri, sunt mai mult decât îngrijorătoare. Ar trebui să ne facă să începem să facem cu adevărat ceva pentru a rezolva situația din educație. Societățile moderne recompensează indivizii nu pentru ceea ce știu, ci pentru ceea ce pot să facă cu ceea ce știu. Ar trebui, cu această frază în minte, să direcționăm politicile publice, inițiativele și strategiile pe care ni le dorim astfel încât acești copii să aibă un viitor. Pentru că, până la urmă, despre asta este vorba, despre copiii care au nevoie să aibă un viitor într-o societate care se va confrunta cu provocări pe care nu le-am mai întâlnit: schimbări climatice, automatizări, robotizări, inteligență artificială.

Ce ne spun rezultatele la testele PISA?

Față de media țărilor OECD, rezultatele României sunt mai slabe decât la testarea din 2015. Suntem pe ultimul loc în Uniunea Europeană. Diferențele dintre rezultatele medii ale țărilor care fac parte din OECD și cele ale României sunt de 59 de puncte la citire, 59 de puncte la matematică și 63 de puncte la științe. 44% dintre copiii testați nu au competențe de bază și nu pot face conexiuni între informațiile pe care le au și aspecte din viața reală.

Atunci, de ce ne mai trimitem copiii la școală?

41% dintre elevi nu pot ajunge la nivelul 2, adică au analfabetism funcțional la citire. Un elev care citește un text nu poate explica și nu poate înțelege despre ce este vorba în textul respectiv. 47% dintre elevi nu s-au descurcat să compare distanța totală a două rute alternative sau să convertească prețuri din lei în valută. Iar, în ceea ce privește domeniul științelor, acești 44% dintre elevii testați nu au putut oferi explicații posibile în situații familiare sau nu pot trage concluzii bazate pe simple investigații.

Nu este prima oară când atrag atenția de aici, de la tribuna Parlamentului, asupra acestei situații: este o stare de urgență în educație, care ar trebui să ne preocupe, astfel încât acești copii să poată avea alternative în viitor!

Ce putem face? Putem face destul de multe.

Să nu mai punem accent pe reproducerea de informații, ci pe aplicabilitatea acestora în situații concrete. Și aici vorbim de manuale, de modul în care li se explică aceste cunoștințe acestor elevi, pentru că sunt profesori extraordinari care știu

să o facă, însă nu se simt motivați, ci se simt sugrumați într-un sistem puternic politizat și în care sunt îngropați de hârtii, ca să-și justifice activitatea. Și, până la urmă, performanța unui profesor constă în faptul că reușește să aducă un elev de la, să zicem, o notă de 4 la o notă de 6. Aceia sunt eroii nevăzuți, aceia sunt eroii care pot face minuni cu copiii noștri, cei care reușesc să îi recupereze pe copiii care au rămas în urmă din diferite motive. Motive pe care le știm cu toții: sărăcia, un mediu familial necorespunzător, distanțele prea mari între casă și școală, care pe cei mai mulți dintre ei îi fac să abandoneze.

De asemenea, haideți să ne uităm cum am putea să abordăm educația din punctul de vedere al interdisciplinarității, să nu mai tratăm materiile separat, să-i implicăm pe acești copii în proiecte, astfel încât să știe și să înțeleagă de ce sunt importante noțiunile și mai ales să le poată aplica. Haideți să trecem cumva de aceste strategii care zac pe rafturile diferitelor instituții! Haideți să vorbim mai mult între noi și să facem mai mult pentru acești copii!

Mulțumesc.

Silvia Dinică, senator, Circumscripția nr. 42 București.

Remus Mihai Goțiu

#15544

H=1V=0L=1

## Mulțumesc.

## Bună dimineața!

Stimate colege și stimați colegi,

Ieri au fost făcute publice rezultatele dezastruoase ale elevilor români la testele PISA. Acestea nu doar că plasează România în coada clasamentelor internaționale, ci arată și un regres semnificativ față de testarea anterioară, din anul 2015.

În aceeași zi, în comisiile de specialitate ale Senatului am discutat despre pedepsirea exemplară a elevilor și a părinților, pe baza unor afirmații neverificate, și despre transformarea școlilor în spații concentraționare. Iar unul dintre colegii noștri – îl știți prea bine, că nu e la prima ieșire de acest gen –, în loc de argumente, ne-a numit „paraziți”. Asta e soluția PSD pentru școala românească: ciocul mic, elevi și părinți, că ajungeți la pușcărie!

Și tot ieri, în Comisia pentru învățământ, după mai multe ședințe lungi pe un proiect de lege, de altfel benefic, președintele comisiei nu s-a abținut să depună un amendament toxic: eternizarea directorilor de școli. Asta e recompensa domnului Liviu Pop, fost ministru al educației, pentru mulți dintre cei care au o mare răspundere pentru rezultatele testelor PISA: funcții de director pe viață.

Stimate colege și stimați colegi, m-am numărat printre cei numiți generic „golani” la începutul anilor ’90. În 1995, când eram implicat în organizarea grevelor studențești împotriva unei legi care îngrădea grav accesul la educație, am fost numit „repetent”. Ani la rând, în timpul implicării pentru salvarea Roșiei Montane, mi se spunea „ecoterorist”. Faptul că astăzi mi se răspunde la intervenții cu apelativul „paraziți” nu mai e în stare să mă emoționeze. Dar faptul că în Parlamentul României, când se discută legi cu impact asupra educației, un senator își permite să folosească asemenea „argumente”, iar președintele Comisiei pentru învățământ, fost ministru al educației, nu-l pune la punct reprezintă una dintre cauzele analfabetismului funcțional al elevilor români.

Cum am putea discuta cu asemenea colegi – și să și înțeleagă – că avem nevoie de o reformă structurală a educației? Cu cine să discutăm aplicat despre curriculum, despre evaluarea cadrelor didactice și selecția lor? Și, mai ales, cu cine să reformăm învățământul superior, cel care pregătește viitori profesori pentru viitoarele generații de elevi? Ce înțeleg acești colegi din necesitatea clasificării și a ierarhizării instituțiilor superioare de învățământ, când ei înșiși au diplome obținute la universități care apar și dispar precum ciupercile după ploaie, dar se consideră mari intelectuali, academicieni și deținători ai adevărurilor și soluțiilor unice?

Stimate colege și stimați colegi, aș fi curios care ar fi rezultatele unor teste PISA aplicate parlamentarilor români. Și, dincolo de testarea competențelor și a înțelegerii proiectelor de legi pe care le promovează ori pe care se pronunță, m-ar interesa care ar fi rezultatele legate de ceea ce înțeleg prin civilitate și responsabilitate. După ce le-am aplica, cu siguranță am ști pe cine ne putem baza pentru a reforma sistemul de educație din România și cine sunt

adevărații paraziți, care au acaparat, nu pentru mult timp, microfoanele acestei instituții.

„Parazit” Mihai Goțiu, senator USR de Cluj.

Analiza ședinței

Cuprins

Stenograma

Ședința