Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 30 septembrie 2015 · monitorul.ai

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației politice: „Peste trei ani de (non)guvernare Ponta”.

Ieri, PSD și partenerii lor de guvernare au avut din nou șansa să demonstreze că sunt cu adevărat preocupați de soarta acestei țări. Nu au făcut însă acest lucru, ci au arătat că pentru ei interesul personal este mai important decât interesul național.

Și de data aceasta, PSD și-a ținut parlamentarii în bănci la votul moțiunii de cenzură. Această interdicție de a-și manifesta convingerile și opțiunea reduce parlamentarii din coaliție la simple instrumente care servesc ambițiilor autocrate ale liderilor PSD.

Dacă ar fi avut voie, oare câți parlamentari PSD și din restul coaliției ar fi votat moțiunea de cenzură? Având în vedere directivele clare de a nu vota, probabil suficient de mulți pentru a-l detrona pe Ponta. Este evident că nu și-au permis acest risc, mai ales în contextul pregătirilor pentru congres, care tulbură și mai tare liniștea în partid.

România este într-o situație absurdă. Premierul său este acuzat de săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată și spălarea banilor și, cu toate acestea, le vorbește cetățenilor despre lupta împotriva corupției, a evaziunii fiscale și se angajează, în numele României, față de partenerii internaționali. Această „situație neplăcută” a premierului, sintagma preferată de cei din PSD pentru a se referi la trimiterea în judecată a lui Victor Ponta, este, de fapt, o condamnare politică a României la marginalizare. Prezumția de nevinovăție nu trebuie folosită pentru discreditarea funcției de prim-ministru al României. Victor Ponta, Liviu Dragnea și întreaga lor camarilă se agață de acest principiu, considerând în mod total eronat că prezumția de nevinovăție este totodată și o atestare a poziției morale a unei persoane, iar acest lucru nu este doar lipsit de temei, ci, mai ales în acest caz, chiar opus realității. Acest principiu nu trebuie să devină apanajul eludării responsabilității și al păstrării puterii cu orice preț.

Victor Ponta are prea puțin de arătat de pe urma guvernării sale. Dacă recitim Programul de guvernare, regăsim o listă lungă de promisiuni grandomane, iar dacă ne uităm atent la realizările acestui Guvern, vom vedea că sutele de kilometri de autostradă nu au părăsit universul hârtiei, reformele au fost înlocuite cu excese birocratice, învățământul și sănătatea culeg doar roadele amare ale unor reforme aproape fictive și orice așa-zise reparații au fost praf în ochi, pentru a masca noi taxe și accize.

Demersul nostru, al opoziției, nu ține de o problemă personală cu Victor Ponta, așa cum s-a spus. De când este, stimați colegi, preocuparea pentru imaginea și credibilitatea unei țări același lucru cu un diferend banal? În orice democrație, demisia ar fi fost imediată într-un astfel de context, fiind o consecință normală. Dar, iată că premierul nostru se agață cu putere și nu concepe să demisioneze și preferă să tragă în jos întreg statul român. Moțiunea de cenzură a fost gestul firesc al Partidului Național Liberal pentru a forța să plece un prim-ministru care ne prejudiciază imaginea ca țară.

Ieri însă demnitatea României a fost din nou sacrificată pe altarul privilegiilor și al intereselor obscure ale PSD. Votul de marți sau, mai bine spus, atitudinea și pasivitatea parlamentară a coaliției anulează însă orice rest de normalitate și confirmă un tipar al aroganței, al indecenței și al iresponsabilității politice a PSD.

Pe Victor Ponta îl mai țin în funcție doar aranjamentele și mașinațiunile de partid, Dragnea însuși făcând un obiectiv principal din rămânerea la guvernare, cel puțin până la congres. Victor Ponta va pleca înainte de încheierea mandatului, pentru că nu merită să mai păstreze această funcție și pentru că Partidul Național Liberal va continua să lupte, să conteste și să se opună acestor abuzuri. Mulțumesc.

Dumitru Oprea

#10489

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația de astăzi are titlul „Premierul Ponta invocă numai părțile care-i convin din acordurile cu Fondul Monetar Internațional”.

Nu mai este de mirare dedublarea de personalitate a domnului Ponta, care se manifestă și în raporturile cu instituțiile financiare internaționale. În urmă cu doar câteva zile, dorind să se laude cu marile realizări ale propriei guvernări, premierul n-a avut nicio jenă să enumere avantajele țării în urma Acordului cu Fondul Monetar Internațional, în condițiile în care sunt de notorietate criticile pe care le-a lansat, ori de câte ori a avut ocazia, la adresa partenerilor internaționali.

Invocând succese pe toate planurile, domnul Ponta a făcut o comparație între situația de acum și cea din 2009, total neinspirată, uitând că, de fapt, pe atunci domnul Ponta

putea să creeze filmul „Ponta contra Ponta”, întrucât în 2009 a făcut parte din Cabinetul Boc. Premierul s-a lăudat, ca de obicei, cu creșterea economică, a nivelului de trai, cu excedentul bugetar și scăderea inflației, cu o rată extraordinară de absorbție a fondurilor europene, uitând că n-am luat decât jumătate din cele cuvenite pentru perioada 2007–2013.

Tot acest bilanț este de o ipocrizie deja cunoscută. Lui Ponta îi convine să se folosească de Acordul cu Fondul Monetar Internațional, când măsurile economice cu un cost social însemnat au fost luate de alt guvern, el fiind atunci în opoziție, și șterge cu buretele faptul că a atacat de fiecare dată solicitările Fondul Monetar care nu-i conveneau, că a ignorat constant recomandările organismelor internaționale și criticile cu privire la Codul fiscal sau pensiile speciale.

Așadar, domnul Ponta se folosește de Fondul Monetar Internațional doar când îi convine însă uită că a promis crearea unui milion de locuri de muncă, reducerea imediată a taxei pe valoarea adăugată de la 24 la 19%, creșterea investițiilor în infrastructură și domeniile strategice ale României din momentul în care ajunge la guvernare. Să-i aducem aminte: au trecut mai bine de trei ani; nimic din ce a promis electoratului Domniei Sale și poporului român nu s-a împlinit, iar promisiunile cu pricina au fost amânate pentru perioada 2016–2020, după filozofia simplă „după mine, furtuna”.

Cu toate încercările lui de a părea drept cel mai bun premier, Victor Ponta trebuie să știe că nu mai poate păcăli pe nimeni cu date rupte din context, cu statistici trunchiate și cu o lamentabilă laudă de sine, de genul „mă apăr și mă laud, și mă cânt”. În spatele acestor cifre sunt românii simpli, iar pentru ei orice bilanț al guvernării Ponta iese pe minus. Vă mulțumesc.

Doina Silistru

#13342

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Iată de ce nu a trecut moțiunea!”.

Stimați colegi,

Am scris aceste câteva rânduri înainte de a se afla rezultatul votului pe moțiunea de cenzură, în orice caz, înainte de a fi aflat dacă, în dezbaterile care au precedat votul, s-au lansat argumente cu greutate. Sunt câteva gânduri care nu mi-au dat pace și care, cu siguranță, i-au traversat pe mulți dintre colegii noștri.

În primul rând, m-a frapat valul de scepticism al colegilor din opoziție cu privire la șansele de reușită ale moțiunii discutate și votate marți. „Știm că nu va trece, dar...”. Numai asta am auzit, o litanie recitată pe diverse voci, preț de câteva zile lungi, mai lungi, oricum, decât însuși textul moțiunii. Asta mă întoarce la rațiunea depunerii moțiunii de cenzură, mai exact la lipsa de logică a unui astfel de demers.

Ce și-or fi spus colegii liberali, în paralel cu admiterea, din start, a realității aritmetice a eșecului moțiunii? Că și cea mai pătrată roată se învârte câteodată? Greu de crezut.

Eu încă mai cred că Parlamentul României este o instituție serioasă. Cred, de asemenea, că orice demers, inclusiv o moțiune de cenzură, poate avea succes dacă se întemeiază pe fapte, pe o realitate palpabilă, cum a fost, spre exemplu, cea din octombrie 2009. Cu siguranță, vă mai amintiți, stimați colegi liberali, că împreună cu noi ați dat jos Cabinetul Boc. Am fost din nou parteneri într-un demers similar în aprilie 2012, când am dărâmat Guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu. Alături de noi ați aplaudat desemnarea în funcția de prim-ministru a lui Victor Ponta... Și vă întrebați acum, abia acum, de ce ați procedat așa!? E cam târziu pentru astfel de autoanalize și eventuale autocritici.

Ca PNL, ați înlocuit atunci două cabinete PDL, în care nu credeați, care au luat măsuri dramatice pentru populație. Ca PNL, l-ați ajutat pe Victor Ponta să ajungă premier, ca PNL, i-ați asigurat majoritatea dătătoare de stabilitate, ca PNL, ați repornit economia alături de noi, ca PNL, ați reîntregit veniturile românilor. Acum, tot ca... PNL, vreți să aduceți din nou PDL-ul la guvernare?!

Iată, în avans, de ce nu a trecut moțiunea. Vă mulțumesc.

Gabriela Firea

#17115

Mulțumesc, domnule președinte. Bună dimineața, dragi colegi!

Titlul declarației mele politice este „Guvernarea PSD readuce, după multă vreme, normalitatea pe piața muncii”.

Săptămâna aceasta s-a cerut din nou, a nu știu câta oară, demisia Guvernului. Nu doar printr-o declarație politică rostită de la tribuna Parlamentului sau la televizor, ci printr-o moțiune de cenzură, opoziția înțelegând să folosească în acest fel unicul „glonț” pe care îl avea în această sesiune parlamentară. La fel ca și celelalte încercări, și aceasta a fost sortită eșecului.

Există însă și o diferență notabilă față de celelalte moțiuni de cenzură îndreptate împotriva Guvernului Ponta. În premieră absolută, această moțiune de cenzură nu a vizat niciun aspect al activității Guvernului, ci strict problemele din justiție ale prim-ministrului, ceea ce demonstrează că opoziția în general și PNL în special trăiesc într-o realitate paralelă, virtuală, care nu are nimic de-a face cu ce se întâmplă în țară. Iar în țară se întâmplă niște lucruri, din păcate pentru ei, total opuse celor din Matrix-ul liberal.

„Pentru prima dată după foarte mulți ani avem în România o depășire a contractelor individuale de muncă în comparație cu numărul pensionarilor. Am depășit pragul psihologic de 6 milioane de contracte de muncă active, ceea ce înseamnă o diminuare a deficitului pe zona de pensii, o mai bună colectare.” Este declarația ministrului delegat pentru dialog social, Liviu Pop, care marchează un semnificativ punct de cotitură în evoluțiile de pe piața muncii.

Grație politicilor promovate de Guvern, au fost create noi locuri de muncă, iar altele au fost aduse la suprafață din zona gri sau chiar din zona neagră, iar prin creșterea semnificativă a salariului minim pe economie de la 600 de lei la 1.050 de lei brut, a crescut și baza de impozitare pentru asigurări sociale și de sănătate, chiar dacă a fost redusă cota procentuală a

Mihai Niță

#21179

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația politică de astăzi are titlul „De viitorul țării răspund, în egală măsură, tinerii și bătrânii”.

În fiecare an, la data de 1 octombrie, se sărbătorește la nivel mondial Ziua internațională a persoanelor vârstnice. Referitor la această zi festivă, directorul executiv al Fondului ONU pentru Populație aprecia cât de valoroși sunt oamenii, indiferent de vârsta lor. „Societățile trebuie să asigure creșterea calității vieții pentru persoanele în vârstă și respectarea drepturilor lor, pentru a putea trăi în demnitate. Sunt necesare sisteme de securitate socială puternice, care să furnizeze servicii, să asigure un standard adecvat de viață și care să promoveze solidaritatea între generații”, spunea reprezentantul ONU.

Nu este nevoie de vreun efort pentru a constata că, indiferent de vârstă, suntem cu toții răspunzători pentru modul în care va arăta viitorul societății umane. Mai ales în condițiile actuale, când statistica indică faptul că în lume există mai mulți vârstnici decât au fost vreodată. Peste 10% din oameni au peste 60 de ani, iar numărul vârstnicilor crește mai rapid decât al celorlalte grupe de vârstă.

Demografii atrag atenția asupra îmbătrânirii populației planetei. Un studiu realizat în anul 2006 arată că și țara noastră se confruntă cu o gravă problemă demografică. Populația României a scăzut cu un milion de persoane din anul 1992, iar până în anul 2020 specialiștii estimează că numărul populației va scădea cu 2 milioane de locuitori. De asemenea, rata natalității a scăzut, diminuându-se, prin urmare, numărul persoanelor tinere, apte de muncă și responsabile pentru asigurarea fondurilor de pensii pentru bătrâni.

Uniunea Europeană se confruntă cu același gen de probleme demografice. Cu excepția Maltei și a Ciprului, toate țările membre ale Uniunii Europene se confruntă cu o scădere a populației. Cauzele acestui fenomen periculos constau în dificultatea asigurării de locuințe, în șomaj, în schimbarea modului de viață, în traiul pauper.

Procesul de îmbătrânire a populației este provocat în mod fundamental de starea economiei. Întrucât vorbim despre viitorul care se construiește azi, înțelegem lesne că politica economică și socială trebuie regândită la nivel de stat. Reiterez necesitatea unei schimbări de mentalitate, pentru a evita să devenim peste o vreme victimele propriilor erori sau la a căror săvârșire asistăm astăzi fără reacții semnificative. Problema investițiilor și a reformării sistemului de asigurări trebuie să ne preocupe în mod real, ca priorități de lucru în elaborarea unor legi propice, adecvate la realitățile momentului.

Chiar dacă unii dintre noi au șansa de a trăi într-o stare de normalitate socială, timpul inexorabil ne va conduce cu precizie spre calea neputinței. Regretul că nu ne-am făcut

datoria la timp nu va folosi nimănui. Ca demnitari, avem obligația asumată să gospodărim bine această țară, pentru contemporani și pentru urmași. Răspundem pentru o țară încă bogată și trebuie să fim vrednici de ea. Sper ca acest imperativ să-și găsească loc în conștiința fiecăruia dintre noi.

Florian Dorel Bodog

#25304

Stimai colegi,

Declarația mea de astăzi este prilejuită de momentul deschiderii noului an universitar. În următoarele zile, sute de mii de studenți vor începe un drum în viață, un drum al cunoașterii și autocunoașterii, la sfârșitul căruia vor reuși să se definească atât ca oameni, cât și să devină specialiștii care vor dezvolta societatea românească. Și pe această cale doresc să le urez mult succes și îmi doresc ca ei să reușească să acumuleze toate acele cunoștințe și deprinderi care, la absolvirea studiilor, să-i ajute să-și găsească drumul dorit în viață și cariera la care visează!

Dacă este să mă refer la universitatea de unde vin și pe care cu mândrie o reprezint, aș dori să vă transmit că Universitatea din Oradea devine o universitate din ce în ce mai performantă, unde preocupările pentru reformă și îmbunătățirea performanței încep să producă primele efecte. În acest an, peste 5.000 de noi studenți au ales să-și dezvolte cunoștințele și să-și îmbogățească bagajul de experiențe în cadrul acestei universități, ale cărei continue dezvoltare și modernizare trebuie să rămână o prioritate majoră și în anii care urmează.

Cu un indice de performanță și calitate a actului educațional în continuă creștere și cu un grad de încredere ridicat, este important să se continue eforturile pentru a face ca Oradea să devină un centru universitar care să atragă cei mai buni studenți, nu doar din România, dar și din străinătate. Acest lucru este important nu doar pentru a crește calitatea învățământului superior din Oradea, dar și pentru a asigura o bază solidă pentru dezvoltarea durabilă a municipiului Oradea și a întregului județ Bihor, pentru că o universitate solidă și performantă este cea mai buna garanție a unei dezvoltări locale sănătoase.

O altă idee de care nu trebuie să ne dezicem este asigurarea tuturor oportunităților necesare pentru dezvoltare pentru studenți, atât în cadrul instituțiilor educaționale, cât și în afara lor, prin implicarea activă în acțiunile din campusurile universitare, activități sociale sau de cercetare, respectiv acte de caritate și voluntariat. Prin activitatea noastră continuă, trebuie să le asigurăm cele mai bune condiții care să facă diferența și care să încurajeze dezvoltarea personală și a valorilor umane la fel de mult precum cea profesională.

Doresc să închei această declarație într-o notă optimistă și să sper că, precum generațiile care au trecut deja prin acest proces și fac o diferență notabilă în viața noastră de zi cu zi prin activitățile lor în orice domeniu ar profesa, vom reuși ca de pe băncile facultăților din România să iasă în continuare tineri a căror pregătire să asigure o dezvoltare susținută a societății în anii care urmează.

Vă mulțumesc pentru atenția dumneavoastră.

Sorin Constantin Lazăr

#28106

Declarația politică se intitulează „Implicarea părinților în viața școlară și legătura acestora cu performanțele copiilor”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

Astăzi doresc să vă adresez câteva cuvinte referitoare la un subiect important, dar de multe ori neglijat, acela al implicării părinților în viața școlară și al legăturii acestora cu performanțele copiilor.

Astfel, vorbim adesea despre eficiența sistemului educațional, despre coeficienți de performanță, despre diverși indicatori care ne-ar indica măsura în care învățământul își îndeplinește sarcina către elevi.

De foarte multe ori însă ne dăm seama cât de greu este să evaluezi un sistem de o asemenea importanță și cu o activitate de o asemenea anvergură, mai ales când există elemente care se contrazic: de la succesul enorm al multor elevi români la olimpiade și concursuri școlare și până la extrema cealaltă, la rata semnificativă a abandonului școlar în mediul rural.

Autoritățile locale, corpul profesoral, instituțiile locale de sănătate și culte, toate acestea, oricât de bine ar colabora împreună, nu vor putea niciodată suplini implicarea părinților în educația copiilor.

Numeroase rapoarte de cercetare, atât de la noi din țară, cât și din afară, vorbesc despre legătura puternică dintre implicarea părinților în educația copiilor și rata succesului școlar.

Mai mult decât atât, conform cercetărilor, copiii unor părinți implicați absentează mai rar de la școală, se comportă mai bine în mediul de învățământ și acced cu ușurință la niveluri mai înalte de educație.

Dincolo de orice, implicarea părinților este un drept și totodată o responsabilitate a acestora față de copiii lor. Calitatea învățării decurge din activitatea comună, coordonată, a tuturor agenților care alcătuiesc comunitatea educativă. De aceea, este deosebit de important ca părinții să cunoască toate mecanismele și măsurile adoptate la nivelul sistemului educativ, pentru a face efectivă participarea familiilor la educația copiilor lor.

La urma urmei, toți părinții doresc tot ceea ce este mai bun pentru copiii lor și această dorință poate fi manifestată prin implicarea activă în viața școlară a copilului.

Iată de ce consider că trebuie deschisă și susținută o dezbatere fermă pe această temă. Mai mult decât atât, ceea

ce ar trebui să facem, din postura noastră, este a susține diverse măsuri de a sprijini implicarea părinților în viața școlară, în principal la nivelul reglementării muncii. Astfel, ar fi benefic ca toți părinții să aibă timpul necesar implicării în viața școlară a copiilor lor, un timp acordat de către angajator cu regularitate și cu obligativitate.

În plus, consider că trebuie să acordăm o atenție deosebită reglementării asociațiilor de părinți. Astfel, vă invit să susținem reglementarea distinctă a acestora, pentru a le ușura desfășurarea activităților și pentru a le susține scopul care stă la baza constituirii lor.

Vă mulțumesc.

Petru Alexandru Frătean

#31096

Declarația politică se intitulează „Moțiunea opoziției: mult zgomot pentru nimic!”.

Am asistat ieri la o nouă încercare – nefericită și eșuată – a opoziției de a da jos Guvernul. Parcurgând textul moțiunii, am surprins exact esența acesteia: mult zgomot pentru nimic. Mai mult, am constatat că acest nou PNL tratează în mod selectiv și în funcție de interes dosarele din justiție, invocând apărarea justiției doar când îi convine pentru a-și face jocurile politice și trecând, doar în cazul prim-ministrului, peste prezumția de nevinovăție – un drept fundamental al oricărui cetățean și o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil într-o democrație funcțională.

La ce să ne mai mirăm însă, când vedem scris în moțiune, negru pe alb, că România este în acest moment „o economie cu probleme structurale, plină de incertitudini (...) în care s-au tăiat masiv investițiile în infrastructură, școli și spitale”. Cât de mare poate să fie această minciună, când toate cifrele demonstrează contrariul?

Cel mai probabil, mă gândesc, că PDL, deghizat în PNL, se exprimă într-o astfel de manieră deoarece confundă guvernarea lor catastrofală, în care au furat și au tăiat tot ce au putut, cu guvernarea Ponta, care, de trei ani, generează creștere economică sustenabilă, și nu printr-o politică de austeritate, ci una în care au crescut salariile, au crescut pensiile, s-a relaxat fiscalitatea, s-a investit în drumuri, școli, spitale și s-au creat condiții pentru locuri de muncă și investiții străine. Rezultatele și statisticile economice de astăzi, care se resimt în buzunarele românilor, aducând un plus de bunăstare, sunt atât de evidente, încât spulberă orice încercare disperată a opoziției, mai ales în prag de an electoral, de a reveni la putere. Moțiunea de cenzură este o armă legitimă a opoziției însă, după ce au distrus țara, acum mai vor să o și destabilizeze: fac moțiuni peste moțiuni și cereri absurde de demisie; nimic constructiv, nimic în interesul și pentru binele românilor.

Peste două zile aniversăm Ziua internațională a persoanelor vârstnice, ocazie cu care vreau să-i felicit pe toți cei care sunt la vârsta a treia, să-i asigur de respectul meu și să le promit că nu-i vom lăsa să ajungă din nou să conducă țara pe cei care astăzi, ascunși sub sigla PNL-ului, au avut în 2010–2012 o guvernare fără inimă, o guvernare care a adus mult rău pensionarilor și tuturor românilor. De asemenea, le promit că noi, social-democrații, vom continua să fim aproape de oameni și de nevoile lor.

Constantin Popa

#33654

Declarația politică se intitulează „Evoluția pozitivă a economiei românești nu ar fi reușit fără o stabilitate politică”. Stimate colege, Stimați colegi,

În declarația din această săptămână voi vorbi despre efectele politicilor economice îndreptate către cetățean și către dezvoltarea statului, dar și despre importanța pe care stabilitatea politică o are pentru o țară.

Guvernul României, din care face parte și UNPR, a reușit în ultimii ani performanțe economice notabile. Creșterea economică a țării noastre se încadrează printre primele din Uniunea Europeană, iar din punct de vedere social românii au început să beneficieze de pe urma acesteia. În ultimii ani, datorită unei politici economice în favoarea cetățeanului, salariile, pensiile, dar și alocațiile s-au mărit. Am spus-o nu doar o dată: principalii beneficiari ai unei economii performante trebuie să fie cetățenii, care trebuie să resimtă în propriile buzunare bunăstarea economică.

Toată această evoluție pozitivă a economiei românești nu s-ar fi reușit fără o stabilitate politică. La ora actuală, țara noastră este stabilă din punct de vedere economic, iar perspectivele sunt îmbucurătoare. Lipsa unei politici coerente și a unei continuități în actul de guvernare nu ar fi făcut posibile măsurile luate de Guvernul actual.

Datorită politicilor economice implementate în ultimii ani, economia României nu doar că a reușit să se stabilizeze după perioada crizei, dar a devenit și una din performerele Uniunii Europene din punctul de vedere al ritmului dezvoltării PIB. România nu are altă variantă la acest moment decât să continue pe traseul pe care se află acum. Țara noastră nu poate să cadă pradă războiului politic inutil și încercărilor de a pune capăt unei evoluții pozitive a economiei.

Starea economică pozitivă a țării noastre este confirmată nu doar de datele interne, ci și de partenerii internaționali. FMI, probabil cel mai dur critic al țării noastre, consideră, prin vocea reprezentantului său în România, că țara noastră are potențialul de a deveni o economie europeană de top. Potrivit estimărilor FMI, în trei ani România poate întrece Cehia, Grecia și Portugalia, dacă economia va continua să crească la fel ca în ultimii doi ani. Estimările arată că România va depăși aceste țări în trei ani în termeni de mărime a economiei ca întreg.

Personal, am convingerea că această prognoză a FMI este una cât se poate de realizabilă. Prin munca românilor și printr-o guvernare eficientă, țara noastră poate fi una dintre economiile de top ale Uniunii Europene.

De asemenea, pentru țara noastră, perspectiva prezentată de o serie de analiști financiari este un semnal pozitiv. În luna august a acestui an, potrivit unui sondaj întocmit de Centrul pentru Cercetare Economică Europeană din Mannheim (ZEW), cu sprijinul grupului austriac Erste, așteptările analiștilor financiari privind evoluția economiei României au înregistrat cea mai puternică îmbunătățire în rândul țărilor din Europa Centrală și de Est, iar România a ajuns astfel să aibă cele mai bune perspective din regiune, alături de Slovacia.

Evoluția economică din ultimii ani a stat la baza proiectului de Cod fiscal. Pachetul de relaxare fiscală propus de către Executiv prin intermediului acestui act normativ este menit să contribuie la accelerarea și mai puternică a ritmului de dezvoltare economică și de creștere a nivelului de trai.

UNPR va susține în continuare orice demers menit să îmbunătățească funcționarea statului român și a principalelor sale instituții. Scopul nostru este acela de a asigura o guvernare eficientă a României, îndreptată către cetățean. Esența inițiativelor UNPR este dată de dorința noastră de a le asigura cetățenilor un trai mai bun.

Creșterea economică pe care o înregistrează România îmi doresc să fie resimțită cât mai mult și de buzoienii pe care îi reprezint în Parlament. Județul Buzău are un potențial ridicat de a se dezvolta. Am încredere că, într-un context economic pozitiv, tot mai mulți investitori vor fi tentați să își mute afacerile în România, chiar în județul Buzău, ceea ce va

duce la o creștere a locurilor de muncă și, implicit, a nivelului de trai. Un cadru economic pozitiv este o șansă pentru județul Buzău, de care trebuie să știm să profităm. Vă mulțumesc.

Gheorghe Saghian

#37958

Declarația politică se intitulează „Relația dintre Executiv și Legislativ”.

Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Partidul Social Democrat a traversat perioade diferite, cu bune și cu rele. Din 2009 și până în prezent însă, schimbarea asumată de PSD și direcția propusă cetățenilor a fost una clară și susținută. Susținerea oamenilor a fost și este una care ne face să ne dorim continuarea proiectelor începute, atât la nivel legislativ, cât și la nivel executiv.

Toate acțiunile benefice duse de către partid la bun sfârșit au atras și mai mult atenția celor din opoziție, care își îndreaptă acțiunile doar către denigrarea membrilor PSD și a partidului în sine.

Aceste lucruri nu ne vor face decât mai puternici și este un moment major pentru a ne consolida unitatea ca partid, dând la o parte atacurile lipsite de substanță.

Evoluția pe care PSD și-a asumat-o constant nu poate fi pusă la îndoială. Situația candidatului PSD la alegerile prezidențiale de anul trecut a fost o lovitură semnificativă, dar, la aproape un an de atunci, considerăm că lecția a fost asumată și, mai mult decât atât, învățată.

Schimbările din PSD se văd și prin adoptarea deciziei de alegere a unui nou președinte al partidului prin vot direct al tuturor membrilor formațiunii noastre. Este un pas important și unul care ne aduce, din punctul de vedere al organizării interne, în același plan cu partide de stânga puternice la nivel european, cum este cel din Franța, de exemplu.

La nivelul guvernării, PSD și-a asumat obiective dificile, mai ales în contextul preluării sarcinilor în niște condiții deosebit de grele din punct de vedere economic și social, venite pe fondul aplicării unor principii de austeritate copleșitoare pentru populație. Nu este nevoie de prea multe vorbe, căci datele și cifrele vorbesc de la sine. Încheierea în condiții optime a Acordului cu FMI, precum și indicatorii economici actuali ne arată că economia țării este una care se recuperează cu o viteză susținută și care promite foarte multe pe viitor.

Desigur, este necesar ca direcția adoptată să continue pentru a putea ajunge acolo unde ne dorim din punct de vedere economic și social. Sunt foarte multe aspecte de care trebuie să ne ocupăm în continuare, dar esențial este că atmosfera de lucru dintre Executiv și Legislativ este una echilibrată și pozitivă, așa cum ar trebui să fie, de fapt, pentru a putea servi interesului cetățenilor și tuturor oamenilor din această țară.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian

Niculae Bădălău

#40525

Declarația politică se intitulează „Votul prin corespondență – expresie a voinței politice comune”.

Adoptarea unei legi care să introducă în sistemul electoral românesc votul prin corespondență ar rezolva, pe de o parte, o problemă politică, iar, pe de altă parte, ca efect, ar înlesni votul românilor din diaspora. Numai că, pentru a avea o astfel de lege, este nevoie și de dezbateri, de discuții concrete, aplicate, între forțele politice relevante, este nevoie de un consens. Sigur, teoretic, consensul a fost stabilit la întâlnirea partidelor de la Palatul Cotroceni, în care acestea au căzut de acord pentru introducerea votului prin corespondență în timp util, tocmai ca să se aplice de la viitoarele alegeri din 2016. Însă o lege bună nu înseamnă doar să votezi ceva, nu se identifică cu improvizația, nici nu este impusă, pe principiul că așa trebuie sau că e a noastră și e mai bună. De exemplu, este mai important sau, mai bine spus, este esențial să cazi de acord în ceea ce privește conținutul ei, să fii sigur că generează efecte pozitive și că nu distorsionează, în vreun fel, intenția inițială de a face un bine public. Votul este doar o ultimă procedură, doar formalizează ceva ce s-a adoptat deja prin acord politic.

Retragerea președintelui liberal al Comisiei comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative privind legile electorale a arătat care este disponibilitatea PNL de a elabora o lege care să reflecte cu adevărat voința politică comună. Așa înțeleg liberalii actul legislativ. Dacă nu se întâmplă cum vor ei, atunci blochează lucrările sau recurg la tot felul de artificii politice, doar ca să fie în centrul atenției.

Noi am propus o serie de principii de care să ținem cont atunci când vom elabora o lege în interesul românilor din diaspora. Aș dori să le reamintesc: votul secret, accesibilitatea, echitatea, responsabilitatea, securitatea, transparența, sustenabilitatea, promptitudinea, eficiența costurilor, coerența legislativă. Principiile sunt cele care dau direcția lumii, a acțiunii politice, a legilor. Dacă interesul lor de a adopta legea privind votul prin corespondență este atât de mare, atunci de ce nu stau calmi, raționali, la masa negocierilor, pornind de la principiile pe care PSD le-a prezentat în mod public?

Liberalii mai bine și-ar concentra eforturile politice pe discuții și negocieri serioase, și nu pe moțiuni de cenzură scrise ca la „clasa întâi”.

Votul din alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 nu a fost doar o sancțiune pentru candidatul PSD, ci un avertisment pentru întreaga clasă politică. Adică au fost avertizate toate partidele pentru dezinteresul susținut și menținut ani întregi față de votul prin corespondență. Interpretarea pe care liberalii o dau votului din noiembrie este pripită. Ei au impresia că oamenii care au votat pentru actualul președinte au votat și pentru PNL, ca partid. Ei bine, aceasta nu este decât o capcană în care au căzut singuri. Și nu este treaba noastră să le deschidem ochii, dar este nevoie de această lege, este nevoie de discuții serioase pentru a rezolva o problemă care aduce atingere voinței cetățenilor români din diaspora.

Emil Marius Pașcan

#43737

Declarația politică se intitulează „Gunoaiele amenință municipiul Târgu Mureș!”.

Domnule președinte,

## Distinși colegi,

Graba și poate pripa cu care negociatorii reprezentând România au acceptat acorduri și ralierea la normative ale Uniunii Europene, extrem de severe în privința managementului deșeurilor și a protecției mediului, au generat situații grave pentru o mare parte a județelor României. Închiderea grabnică a unor depozite de deșeuri menajere locale, care nu au mai îndeplinit noile condiții de autorizare, a determinat primarii și consiliile locale să se replieze, căutând să încheie contracte cu depozite autorizate, situate adeseori la sute de kilometri distanță.

Costurile aferente transportului deșeurilor menajere au determinat majorarea prin dublarea sau chiar triplarea tarifelor de salubrizare la nivelul cetățeanului contribuabil. Din păcate, proiectele de management integrat al deșeurilor, finanțabile din fonduri ale UE, nu s-au derulat, nici finalizat în ritmul scontat. Neseriozitatea sau incapacitatea managerială

a firmelor care au câștigat procedura de achiziții publice privind execuția unor noi depozite pentru deșeurile menajere, contestațiile, procesele generate și trenarea acestora în instanțele de judecată au prelungit, _sine die_ , soluționarea crizei depozitării deșeurilor.

Într-o conferință națională privind gestionarea deșeurilor, desfășurată în acest an, în luna mai, la care au participat reprezentanți ai Guvernului, importante firme și organizații neguvernamentale implicate în managementul deșeurilor și protecția mediului, au fost evidențiate consecințele superficialității prin care ne-am raliat prematur unor normative europene cărora suntem incapabili să le facem față. A fost expusă situația gravă în care se află România, întrucât doar 3% reprezintă, în momentul de față, gradul de reciclare a deșeurilor municipale prin raportare la nivel național. A fost prezentată situația depozitelor de deșeuri ilegale și foarte slaba implementare a colectării separate pe patru fluxuri (hârtie, sticlă, plastic, compost), ținta României fiind de a atinge 50% gradul de reciclare în 2020, deziderat aproape iluzoriu.

Participanții au susținut că viitoarele coincineratoare ar trebui să fie realizate doar pentru deșeurile nereciclabile, invocându-se totodată și pericolul procedurilor deschise de infringement împotriva României. Totodată, au fost enunțate proastele rezultate privind absorbția fondurilor POS Mediu, doar 42% și doar un proiect finalizat în Bistrița. Nu în ultimul rând, s-a vorbit despre cadrul instituțional fragil din România, autoritățile lipsite de eficacitate și angajamentul politic insuficient în acest domeniu.

Din păcate, nici județul Mureș nu este scutit de aceste probleme. În județul Mureș, funcționează un singur depozit autorizat pentru deșeurile menajere, la Sighișoara. Acesta preia deșeurile mai multor localități din județul Mureș, dar și din Sibiu. Întrucât platforma provizorie de depozitare din localitatea Cristești a ajuns la capacitate maximă, Târgu Mureș se vede nevoit să se reorienteze cu transportul deșeurilor către Sighișoara. Din păcate, operatorul depozitului nu acceptă decât maximum 3.000 de tone de deșeuri/lună, or municipiul Târgu Mureș generează aproximativ 7.000 de tone de deșeuri/lună. Pentru diferența de 4.000 de tone de deșeuri, Consiliul Local Târgu Mureș ia în calcul cel mai apropiat depozit, situat în Odorheiu Secuiesc, județul Harghita. Este o situație provizorie, până când proiectul platformei privind managementul integrat al deșeurilor, derulat de Primăria Municipiului Târgu Mureș în parteneriat cu Consiliul Județean Mureș, va fi finalizat.

Am participat la ședința Consiliului Local Municipal Târgu Mureș, în care a fost promovat un proiect de hotărâre în acest sens, care viza și alocarea sumei de un milion de lei pentru finanțarea transportului deșeurilor, odată cu prelungirea contractului cu actualul operator de salubritate, aflat în insolvență, până la contractarea unei alte societăți, conform procedurilor legale. Evident, este un subiect cu un mare impact emoțional, de maxim interes public, și am constatat că unii dintre consilieri caută iresponsabil să-l valorifice politicianist. Printr-un complot culpabil, doi dintre consilierii UDMR, unul anunțându-și public intenția de a candida pentru funcția de primar, și cei patru consilieri ai PSD, fără nicio justificare oficială, nu au susținut prin vot proiectul menționat. Într-o atare situație, fără nicio altă ieșire, fără vreo alternativă realistă, târgumureșenii riscă să rămână cu gunoaiele acasă, amenințate de deșeurile urbane fiind nu doar gospodăriile particulare, ci și unitățile medicale și de învățământ.

Adresez un apel la responsabilitate către președinții celor două formațiuni politice – UDMR și PSD –, ambii având și calitatea de parlamentari. Nu confundați sau amestecați reziduurile insalubre ale politicii cu gunoaiele urbane. Dați dovadă de înțelepciune și solidaritate cu interesele târgumureșenilor, pe care-i reprezentați și care v-au mandatat cu încrederea lor! Retrageți ordinul politic prin care i-ați mandatat pe unii consilieri locali să boicoteze proiectul de hotărâre a Consiliului Local Târgu Mureș! Cu astfel de tertipuri politicianiste, prin care încercați să alimentați și să speculați nemulțumirile târgumureșenilor, nu faceți decât să vă întindeți propria capcană a pierzaniei. Pentru că târgumureșeanul este un om emancipat, informat și mândru, pe care nu-l puteți duce infantil de nas. Retrageți ordinul politic, nu condamnați Târgu Mureș la sufocare prin mizerie și gunoaie!

Vă mulțumesc pentru atenție.

Dragoș Luchian

#50478

Declarația politică se intitulează „Necesitatea moțiunii de cenzură – Alege între România și Ponta, un premier compromis!”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Am observat în ultimele zile cum o serie de analiști au criticat textul moțiunii de cenzură în fel și chip, lansând atacuri asupra formei, dar și a fondului prezentat. Această moțiune de cenzură, așa cum a fost ea criticată, a reprezentat un imbold politic pentru cei care vor să înțeleagă ce înseamnă guvernarea Ponta. Moțiunea nu a trecut, dar efectul ei va rămâne un timp, chiar dacă demagogii politicii social-democrate își vor asuma victoria eșecului acestei acțiuni. În orice stat civilizat, un premier acuzat de fapte de corupție și-ar fi dat demisia. Din păcate, la noi, civilizația se manifestă doar la nivelul comunicării publice și al felului în care arătăm sau, cum se spune, ce „look” afișăm.

Stimați colegi,

Nu doresc să realizez în această declarație politică vreo dezbatere publică. Intervenția mea se va raporta la un adevăr logic, practic și concis, privind necesitatea demisiei lui Victor Ponta, fie printr-o moțiune, fie printr-un gest de demnitate politică asumat de către acesta.

În societatea noastră ar trebui să identificăm faptul că, atunci când maturitatea asumării deciziilor politice este deasupra interesului personal, ea trebuie să fie prioritară. Din păcate, în tradiționalul spirit dâmbovițean, frica de a pierde

o înaltă demnitate publică este deasupra interesului național. Acesta este și cazul premierul Ponta, care nu înțelege că atunci când ești urmărit penal și, pe deasupra, ești acuzat de fapte săvârșite în timpul mandatului, este cazul să te retragi. O moțiune de cenzură nu trebuie să mai explice acest fapt, ci doar să atragă atenția asupra unei stări și să reprezinte un semnal de alarmă la adresa respectării statului de drept.

În acest sens, domnule Victor Ponta, ar trebui să înțelegeți că necesitatea acestei moțiuni nu este de a demonstra incapacitatea unor acțiuni guvernamentale, ci chiar persoana din cauza căreia apare această ineficiență. Mă întreb și vă întreb: care este soluția la această problemă? Vă mulțumesc.

Dorin Păran

#52666

Declarația politică se intitulează „Educația și educatorii”. În 1994, UNESCO a inaugurat prima Zi mondială a educatorilor, pentru a comemora semnarea, în 1966, a recomandării făcute de UNESCO și Organizația Internațională a Muncii privind condițiile de muncă ale personalului didactic. Această zi se sărbătorește în data de 5 octombrie în peste 200 de țări. În mai multe țări, zilele profesorilor sunt destinate a fi zile speciale de apreciere a cadrelor didactice.

Cadrele didactice contribuie în mod esențial la dezvoltarea unei țări, asigurând transmiterea de cunoștințe. Ei joacă, de asemenea, un rol civic de mare importanță, contribuind la păstrarea coeziunii sociale. UNESCO a creat această zi pentru a atrage atenția anumitor guverne asupra condițiilor rele de muncă în care cadrele didactice își desfășoară activitatea, asupra salariilor mici ale acestora.

„World Teachers’ Day” este denumirea în engleză. De ce în România această zi se numește Ziua mondială a educației, ignorând și deformând scopul pentru care a fost creată? Probabil că pentru cei care au decis așa doar... educația contează, nu și educatorii. Ca și cum educația poate fi făcută fără educatori. Ca și cum calitatea actului educativ nu ar depinde de condițiile de viață și de muncă ale celor care fac educația. Schimbarea accentului de pe om pe acțiunea înfăptuită de acesta dovedește că în România mentalitățile nu s-au schimbat. Sau poate e o simplă problemă de... traducere.

Indiferent de motivele unei astfel de decizii, în discordanță cu hotărârea UNESCO, întrebarea esențială rămâne: cum poate România să sărbătorească o Zi mondială a educației în vreme ce în întreaga lume se sărbătorește Ziua mondială a educatorilor? Urmată de o altă întrebare, la fel de importantă: merită personalul didactic, educatorii, să fie sărbătoriți nu numai în întreaga lume, ci și în România?

Ziua mondială a educației nu trebuie să omagieze doar munca profesorilor și a dascălilor, ci trebuie să fie și un prilej de reconștientizare a rolului pe care educația în sine îl are pentru orice stat și... pentru orice generație. Specialiștii din educație recunosc că educația eficientă se realizează prin complementaritatea dintre rolurile școlii, ca instituție, și familiei, în calitate de cămin.

Bineînțeles, cel care trebuie să conștientizeze cel mai bine rolul educației în societate este dascălul. Acesta trebuie să fie conștient de vocația sa de educator, formator și informator, având în vedere faptul că dascălul rămâne un pilon important în formarea elevilor.

Rămâne însă de văzut dacă societatea, în ansamblul ei, recunoaște rostul și rolul învățământului. Într-un context istoric marcat de multe confuzii, societatea se află în pericolul de a nu înțelege efectele pe termen lung ale educației. De asemenea, deocamdată, școala riscă adesea să fie percepută ca o simpla instituție negeneratoare de profit, care consumă, în schimb, multe resurse, lucru greșit.

Indiferent care ar fi problemele într-un anumit sistem, precum educația, soluțiile pentru reușita valorificării rolului său nu pot să vină decât din dorința comună de a acționa pentru buna sa desfășurare, și nu doar din a ne deprinde cu emiterea de teorii utopice și... atât. De Ziua mondială a educației, fiecare membru al societății poate reflecta și la asta.

La mulți ani, educatorilor, învățătorilor și elevilor!

Traian Constantin Igaș

#56049

Declarația politică se intitulează „Simplificarea birocrației ca demers unitar al unicului legiuitor al țării”.

## Stimați colegi,

Supradozarea birocratică este incompatibilă cu guvernarea democratică și cu instituțiile democratice. Democrația implică supremația legii, dar nu inflația nomelor tehnice care o urmează. Cei doi stâlpi ai guvernării democratice sunt: supremația legii și bugetul. Dar se întâmplă în România un fenomen extraordinar: bugetul este afectat de această inflație a normelor tehnice ale legilor, astfel încât supremația legii, înțeleasă birocratic, își pierde din sens și contribuție benefică la guvernarea democratică.

Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării, după cum este consfințit în Constituție. Dacă legiuitorii descoperă că legea este inadecvată, poate prea stufoasă, prea încărcată de proceduri, ei pot să înlocuiască această lege nesatisfăcătoare cu alta mai bună. Or noi, ca parlamentari, nu doar că descoperim, dar vedem zi de zi cum birocrația mănâncă România. Noi suntem mandatarii suveranului – poporul. Datorită acestui fapt, suntem suverani și responsabili față de alegători. De aceea, avem datoria de a adapta acțiunile noastre la voința majorității, iar voința majorității în ceea ce privește birocrația, inflația de legi și norme este aceea de simplificare.

Uniunea Europeană, ca for supranațional, a înțeles și s-a adaptat acestei voințe. Simplificarea birocrației a devenit un demers crucial pentru Uniunea Europeană. Comisia Europeană a adoptat pe 4 martie Scoreboardul final privind simplificarea: peste 120 de măsuri sunt menite să simplifice regulile care guvernează finanțările europene pentru mediul de afaceri, autoritățile locale și regionale, cercetători și ONG-uri.

Această etapă majoră de simplificare birocratică a intrat în atenția Comisiei Europene concomitent cu adoptarea cadrului financiar multianual 2014 – 2020 și a programelor de finanțare sectoriale. Cu toate acestea, instituțiile europene și statele membre trebuie să continue procesul de simplificare, prin adoptarea altor măsuri tehnice de implementare necesare.

Managementul birocratic înseamnă, în democrație, management în strânsă concordanță cu legea și bugetul. Parlamentul este cel care votează bugetul țării și tot Parlamentul este unicul legiuitor. La nivel macro, realitatea ultimilor ani a permis ca Guvernul să vină în completarea Parlamentului cu proiecte de reformă pe domenii cu acoperire mare. Dar responsabilitatea și tragerea la răspundere sunt tot ale Parlamentului, una dintre cele mai detestate instituții democratice în România anilor 2000. Nu este datoria personalului din administrație, centrală, județeană sau locală, să se întrebe ce trebuie făcut pentru bunăstarea poporului și cum ar trebui cheltuite fondurile publice. Aceasta este sarcina suveranului – poporul – și a reprezentanților lui.

## Stimați colegi,

Este sarcina noastră, a parlamentarilor, de a observa, analiza și propune măsuri de simplificare a procedurilor și birocrației în România, bineînțeles cu păstrarea unei bune gestiuni administrative și financiare. Simplificarea aduce liniște și coerență în planificare! În calitate de parlamentar în Colegiul uninominal nr. 3, Circumscripția electorală nr. 2 – Arad, am început o serie de demersuri pentru simplificarea unor proceduri privind radierea unui autovehicul, depunerea documentației pentru acordarea/redobândirea cetățeniei române, obligațiile agenților economici la vacantarea unor locuri de muncă etc. Este o muncă migăloasă, dar noi, ca aleși, suntem în contact cu realitățile locale, județene, regionale și blocajele care frământă comunitățile pe care le reprezentăm.

Karl Marx spunea despre birocrație că „este un cerc din care nu poate scăpa nimeni. Ierarhia sa este bazată pe cunoaștere. Cei din vârf consideră că cei de sub ei cunosc amănuntele, iar cei de jos îi creditează pe cei din vârf cu cunoașterea ansamblului și așa toți sunt păcăliți reciproc”.

Să nu ne lăsăm păcăliți, să identificăm detaliile care conturează ansamblul și să îl îmbunătățim. Vă mulțumesc.

Găvrilă Ghilea

#60156

Declarația politică se intitulează „Prea multe pagini albe în Registrul auditorilor de siguranță rutieră”. Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

Nu mică mi-a fost mirarea să aflu din răspunsul formulat de fostul ministru al transporturilor la o întrebare pe care i-am adresat-o de la acest microfon că, la jumătatea acestui an, Autoritatea Rutieră Română avea înscrise în Registrul auditorilor de siguranță rutieră doar 12 persoane, dintre care 6 cu domiciliul și aria de competență în București, respectiv câte unul în Timișoara, Cluj-Napoca, Constanța, Brașov, Iași și Suceava.

Conform legislației în vigoare, Autoritatea Rutieră Română este instituția competentă să gestioneze efectuarea evaluării de impact asupra siguranței rutiere, a auditului de siguranță rutieră și a inspecției de siguranță rutieră, contractându-le cu potențialii beneficiarii și desemnând auditorii sau inspectorii de specialitate în vederea realizării acestor lucrări în termen legal.

Având în vedere complexitatea evaluărilor de impact asupra siguranței rutiere și a auditului sau a inspecției de siguranță, este însă greu de crezut că un număr atât de mic de specialiști atestați poate onora și finaliza în condiții optime contractele încheiate de către Autoritatea Rutieră Română cu antreprenorii și administratorii rețelelor de drumuri supuse reabilitării sau modernizării.

Pe de altă parte, conform metodologiei de desemnare a auditorilor și inspectorilor de siguranță rutieră, componența și numărul membrilor echipei de evaluare și audit se stabilesc de către Autoritatea Rutieră Română, în funcție de lungimea sectorului de drum care necesită evaluare de impact asupra siguranței rutiere sau audit de siguranță rutieră.

Astfel, pentru un sector de cel mult 20 km, lucrările de evaluare de impact asupra siguranței rutiere, audit de siguranță rutieră sau inspecție de siguranță rutieră periodică se vor executa de către un auditor ori inspector sau de o echipă de auditori ori inspectori, după caz, în funcție de complexitatea lucrării, în timp ce pentru sectoarele de drum care depășesc 20 km lucrările de evaluare de impact asupra siguranței rutiere și audit de siguranță rutieră se vor executa de o echipă formată din cel puțin doi auditori sau inspectori de siguranță rutieră. Câte asemenea sectoare de drum pot face simultan obiectul unor lucrări de evaluare de impact asupra siguranței rutiere și audit de siguranță rutieră, care trebuie realizate doar cu cei 12 specialiști atestați în domeniu înscriși în Registrul auditorilor de siguranță rutieră, cred că nici Autoritatea Rutieră Română nu poate estima, în condițiile în care instituția trebuie să țină cont și de eventualele situații de incompatibilitate care pot pune personalul de specialitate în afara raporturilor contractuale față de anumiți beneficiari conjuncturali.

Întrucât aceste lucrări de evaluare și audit sunt parte integrantă a studiilor de prefezabilitate ale oricărui proiect de infrastructură rutieră, tot mai multe administrații publice locale înregistrează dificultăți în accesarea resurselor necesare finanțării acestora, din cauza numărului insuficient al auditorilor și inspectorilor de siguranță rutieră.

Din aceste considerente, se impun demersuri urgente pentru dimensionarea rațională, din punct de vedere numeric și regional, a corpului de specialiști atestați, astfel încât aceștia să poată răspunde prompt și competent solicitărilor antreprenorilor și administratorilor rețelelor de drumuri care contractează lucrări specifice de evaluare și audit cu Autoritatea Rutieră Română.

Vă mulțumesc.

Eugen Durbacă

#63773

Declarația politică se intitulează „Consumul de droguri – un factor major de marginalizare”.

Marginalizarea are ca efect izolarea socială, alienarea, inadaptarea, neintegrarea socială, dezorganizarea familiei.

Conform estimărilor Agenției Naționale Antidrog, consumul de droguri ilicite înregistrează o creștere constantă în România, fiind caracteristic în principal adolescenților și tinerilor. O altă caracteristică a fenomenului este manifestarea sa diferențiată la nivelul țării.

Studiile realizate au evidențiat în mod clar situația de risc în care se află consumatorii de droguri și poziția marginală pe care o au în societate. Aceasta se definește prin nivelul scăzut de educație și prin lipsa unei ocupații stabile și legale (sursă atât a unui venit, cât și a unui statut social dezirabil în societate).

În urma evaluării realizate asupra consumatorilor de droguri injectabile, care sunt beneficiari ai programelor de „harm reduction” (conceptul de „harm reduction” reprezintă, ca abordare, o politică de sănătate publică ce vizează reducerea consecințelor negative asociate consumului de substanțe psihoactive, atât legale, cât și ilegale), s-a constatat că, în cazul acestor tineri, este mai potrivit să vorbim nu despre o ocupație, ci despre lipsa ei, statutul lor ocupațional fiind caracterizat tocmai prin lipsa ocupației.

Caracteristicile acestei stări de fapt sunt următoarele:

− există o rată a șomajului deosebit de ridicată, ceea ce face ca acești tineri să nu poată beneficia de asigurări sociale și medicale;

− rata șomajului crește proporțional cu vârsta subiecților.

În ceea ce privește nivelul de educație, se evidențiază faptul că o treime dintre subiecți au abandonat studiile înainte de absolvirea școlii generale și aproape un sfert au doar gimnaziul absolvit.

Toate acestea ne pot deja conduce la intuirea unei legături directe între nivelul scăzut de educație a tinerilor care consumă droguri și limitarea accesului lor pe piața muncii, ca urmare a lipsei de calificare. Deși principalul motiv care îi împiedică pe consumatorii de heroină să aibă o ocupație stabilă este dependența de drog, opinia bazată pe literatura de specialitate și pe experiența directă cu consumatorii de

heroină este că lipsa educației are un rol crescut în perpetuarea situației lor.

Se mai evidențiază un aspect important al acestei problematici, și anume efectul agravant al încarcerării asupra consumului de droguri. Nivelul prevalenței consumului de droguri de-a lungul vieții în rândul deținuților este superior celui înregistrat în populația generală.

Comparând nivelul consumului în funcție de gradul de școlarizare, se observă că cei mai mulți consumatori de droguri se regăsesc în rândul celor care nu au absolvit decât studiile primare sau sunt fără studii. Cocaina și marijuana sunt substanțele consumate mai frecvent de cei cu studii superioare, iar heroina este caracteristică celor fără studii sau doar cu studii primare.

Percepția și atitudinea populației față de consumatorii de droguri este una reticentă, dezaprobatoare chiar față de consumul de droguri. Consumul este acceptat relativ ușor în scopuri medicale, dar foarte puțin ca mijloc de recreere. Consumatorul de droguri este, în accepția majorității populației, mai mult o persoană bolnavă decât un infractor.

Trebuie să susținem înființarea unor programe de reducere a stigmatizării și marginalizării tinerilor care consumă droguri, ca premisă esențială în recuperarea lor ca oameni și a reintegrării lor sociale.

Nivelul educațional scăzut și lipsa unei ocupații (ca urmare a lipsei de profesionalizare) a tinerilor care au consumat droguri se constituie în factori de risc crescut pentru plasarea acestora într-o poziție marginală în societate. Ei acționează în sensul limitării accesului acestora la o serie de oportunități și posibilități de manifestare a tinerei generații, determinând astfel apariția marginalizării, până la izolare și chiar la excludere.

O altă sursă de izolare și excludere socială este atitudinea intolerantă a societății față de consum și față de consumatori.

Este important să ne concentrăm atenția pe analiza aprofundată a legăturii dintre atitudinea negativă a societății față de tinerii consumatori de droguri (a etichetării, a izolării și chiar a excluderii, de multe ori) și impactul acestei atitudini în planul implicării consumatorilor înșiși într-un demers de schimbare terapeutică și reintegrare în societate. Vă mulțumesc.

Biró Rozalia Ibolya

#68262

Declarația politică se intitulează „Strategia națională pentru imigranți”.

- Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Vă aduc astăzi în atenție un document adoptat recent, care a fost deja publicat în Monitorul Oficial – Strategia națională pentru imigranți. Mai exact, vorbim despre modificările aduse unui document adoptat cu ceva timp în urmă.

Este important de subliniat următorul aspect: schimbările actuale la nivel european și mondial privind imigranții aduc în prim-plan nevoia de a aduce la zi, din punct de vedere legislativ, documentele care reglementează abordarea privind imigranții.

Cu toate acestea, nu pot să nu observ că aceste schimbări se produc, din păcate, pe ultima sută de metri, aproape forțate de împrejurări. Întrebările care decurg de aici sunt cele pe care doresc să le evidențiez și sunt cele asupra cărora aș dori să ne concentrăm atenția.

În primul rând, situația privind imigranții este una care nu a apărut peste noapte. Desigur, caracterul de criză nu poate fi pus la îndoială, dar putem adăuga și efectul amplificator al mass-mediei în acest context. Pentru publicul larg, o problemă apare doar atunci când ea este prezentată la televizor, în presă sau în mediul on-line, dar, pentru instituțiile care trebuie să vegheze în mod constant asupra atâtor elemente ale societății, problemele trebuie anticipate și vizualizate din timp. Apare astfel întrebarea referitoare la capacitatea de anticipare a unei crize și, mai ales, la capacitatea instituțiilor din țara noastră de a oferi un răspuns în timp util.

În al doilea rând, în Strategia pentru imigranți se observă lipsa diferențierii pe categorii și grupuri de risc a imigranților. Să ne punem întrebările:

Vor să se integreze migranții sosiți? Au aceleași posibilități, șanse de integrare, de a învăța limba, de a găsi un loc de muncă, de a obține cele necesare unui trai acceptabil? Ce se întâmplă cu femeile sosite singure? Dar cu cele sosite cu copii? Ce se întâmplă cu migranții minori? Dar cu cei în vârstă?

Dar există și alte aspecte care merită să fie luate în considerare:

– Pe baza a ce criterii se repartizează pe județe și localități migranții sosiți?

– În condițiile în care, într-un oraș ca Oradea, lista de așteptare pentru o locuință socială se întinde pe trei-cinci ani, unde vor locui?

– Cum vor învăța limba statului, condiție obligatorie pentru a crea șansa de a se integra?

– Care sunt categoriile de cheltuieli legate de integrarea lor care vor fi suportate din bugetul de stat și care sunt categoriile de cheltuieli care vor fi suportate din bugetele locale?

– Cum li se va acorda asistență socială, consiliere pentru a găsi un loc de muncă, dacă în momentul de față administrațiile locale sunt incapabile de a gestiona familiile autohtone cu probleme?

Consider că o strategie care a fost elaborată să fie posibil de urmat, de pus în practică, de controlat și de evaluat ar trebui să conțină răspunsuri clare la toate aceste întrebări. Documentele asemănătoare adoptate de alte state subliniază diferențierea strategiei pe grupuri de risc – femei, copii, bărbați. Prin urmare, răspunsul oferit prin soluțiile strategiei adoptate trebuie să fie adaptat fiecărui grup de risc.

Cu toate acestea, Strategia pentru imigranți rămâne un document important, care necesită atenție și care trebuie folosit îndeaproape pentru a putea gestiona la nivel național un aspect care are potențialul de a zdruncina stabilitatea contextului european și internațional.

Pe această cale, accentuez necesitatea elaborării planului de acțiune, defalcat pe ministere, bugete, responsabili și termene de finalizare. În caz contrar, strategia rămâne doar o intenție scrisă, fără final și fără rezultate.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Biró Rozalia.

Valer Marian

#72076

## **Domnul Valer Marian:**

Declarația politică se intitulează „Tăietură finală în cazul Ponta (III)”. Între timp, predicțiile pe care le-am făcut în partea I a declarației cu titlul sus-menționat s-au împlinit, prim-ministrul Victor Ponta fiind trimis în judecată de către Direcția Națională Anticorupție pentru 17 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată și spălare de bani. Se înregistrează astfel o premieră atât în România, cât și în Europa, cu un prim-ministru în funcție trimis în judecată. După știința mea, nu au existat astfel de precedente nici în restul lumii, nici măcar în țările bananiere sau în statele bantustan.

Alte apărări mincinoase și superflue.

Victor Ponta refuză însă cu obstinație să demisioneze din funcția de șef al Guvernului, deși demisia i-a fost solicitată de Președintele României, de liderii opoziției (PNL, PSRO, PMP) și de numeroși reprezentanți ai presei și ai societății civile. Pe lângă nevinovăția clamată cu impertinență, Victor Ponta invocă în apărarea sa că faptele de care este acuzat s-au petrecut cu 10 ani în urmă și că acestea îi sunt imputate raportat la calitatea de avocat.

În realitate, infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și de complicitate la evaziune fiscală s-au consumat cu doar patru ani în urmă, respectiv în 2011, când a întocmit acte fictive pe cabinetul său de avocatură pentru a acoperi nelegalitățile firmei de avocatură a amicului său Dan Șova, iar infracțiunea de spălare de bani a comis-o cu șapte ani în urmă, respectiv în 2008, cu ocazia derulării contractelor încheiate cu complexurile energetice Rovinari și Turceni.

Nu este lipsit de relevanță faptul că, atât în perioada obținerii și derulării contractelor incriminate, cât și în perioada săvârșirii infracțiunilor pentru care este inculpat, Victor Ponta s-a prevalat de demnitățile publice și funcțiile politice deținute, respectiv de demnitatea de parlamentar (deputat PSD de Gorj) și de funcția de vicepreședinte național al PSD. Pe de altă parte, este de reținut că Victor Ponta nu a fost trimis în judecată pentru niște infracțiuni banale, ci pentru infracțiuni asimilate faptelor de corupție.

Cu titlu de exemplu, fostul premier francez Alain Juppé, văzut drept succesorul politic al fostului președinte Jacques Chirac, a fost trimis în judecată și condamnat în 2004 pentru fapte de corupție politică comise cu 10-15 ani înainte, în perioada în care era adjunct al primarului general al Parisului.

Pentru Ponta nu contează bunele practici europene.

Conform practicii devenite cutumă în Uniunea Europeană, miniștri și prim-miniștri în funcție au demisionat imediat după ce împotriva lor a fost declanșată o anchetă penală, înainte de a fi inculpați sau trimiși în judecată. Astfel, foștii premieri și lideri politici italieni Giulio Andreotti (Partidul Democrat Creștin), Giovanni Spadolini (Partidul Liberal) și Bettino Craxi (Partidul Socialist) au demisionat din toate funcțiile politice după ce împotriva lor au fost declanșate anchete de corupție politică în cadrul operațiunii Mani Pulite (Mâini curate), la începutul anilor ’90. Fostul premier socialist belgian Willy Claes a demisionat din funcția de secretar general al NATO în 1995, după ce a fost declanșată o amplă anchetă de corupție politică în afacerea Agusta (companie de armament), iar fostul premier socialist spaniol Felipe González a demisionat în 1996, după ce a fost vizat într-o anchetă privind reprimarea nelegală a unor membri ai organizației teroriste basce ETA.

Mai recent și mai aproape, fostul premier de dreapta al Cehiei, Petr Nečas, a demisionat în 2013, imediat după ce șefa sa de cabinet, Jana Nagyová, a fost inculpată și arestată pentru corupție și abuz de putere. La fel, în anii ’70, fostul cancelar social-democrat german Willy Brandt a demisionat după ce șeful său de cabinet, Günther Guillaume, a fost inculpat într-un dosar de spionaj.

O întrebare-cheie.

În fața acestei premiere, cu un prim-ministru în funcție trimis în judecată, tot mai mulți români își pun întrebarea lansată de Andrei Pleșu într-un editorial publicat în ziarul „Adevărul”, cu o lună în urmă, referitoare la prim-ministrul Victor Ponta, pe care-l etichetase într-un editorial anterior „șmecheraș, zurbagiu și imatur”: „Cum a fost, cum este posibil ca un ins atât de inconsistent, atât de nepriceput, de ușurel, să fie adus în prima linie a țării și să rămână agățat de ea, în ciuda plictiselii generale?” Răspunsul trebuie căutat și poate fi găsit în lansarea și promovarea profesională și politică a lui Victor Ponta, cu ajutorul unor servicii secrete descinse din Securitate și al unor lideri politici cu rădăcini în Partidul Comunist Român.

Explicațiile unei ascensiuni fulminante.

La început a fost stabilirea unei relații apropiate cu rezidentul SIE de la Paris, Marin Bobeică, cunoscut drept homosexual, în perioada autoexilului estival al lui Victor Ponta din 1990 în capitala Franței. Ulterior, mai mulți martori au afirmat că Victor Ponta le-a fost prezentat de către Marin Bobeică în perioada 1990 – 2000, cu diverse ocazii publice, drept „băiatul meu”. Alți martori afirmă că după ce Victor Ponta a ajuns în Guvernul Năstase (șef al Corpului de control al primului-ministru și apoi ministru), precum și după ce a devenit președintele PSD și prim-ministru al Guvernului României, Marin Bobeică avea obiceiul să se laude, pe fondul unui consum excesiv de alcool, că el l-a făcut „mare” pe Ponta, întrucât l-a prezentat lui Adrian Năstase, cu care a fost coleg de liceu, și l-a dus la SIE, unde l-a prezentat fostului său șef, generalul Cornel Biriș, spunându-le amândurora că este un „tânăr de perspectivă”. Cert este faptul că, după racolarea sa în 1997 de către SIE, unde a avut statutul de ofițer acoperit, a început ascensiunea profesională și politică fulminantă a actualului premier.

În anul respectiv, a fost promovat, caz unic, dintr-un parchet de sector, la care activase doar timp de trei ani, la Parchetul General, unde a ajuns în funcția de șef birou, deși nu s-a distins pe plan profesional ca procuror. Au urmat cooptarea și promovarea sa de către ex-premierul Adrian Năstase, pe care l-a avut profesor la Facultatea de Drept, în Guvernul PSD pe care l-a condus: în 2001, l-a numit șef al Corpului de control al primului-ministru, iar în 2004, l-a promovat ministru pentru acquis-ul comunitar și pentru implementarea fondurilor europene.

În aceeași perioadă, Adrian Năstase l-a promovat pe Victor Ponta, pe care-l gratulase cu porecla „micul Titulescu”, și pe linie de partid: președinte al Tineretului Social Democrat (TSD) și vicepreședinte național al PSD. Tot cu sprijinul ex-premierului Năstase, Ponta a devenit deputat PSD la alegerile parlamentare din 2004. În 2008 a fost reales deputat, iar în 2009 a fost numit ministru pentru relația cu Parlamentul în Guvernul PSD – PDL și a devenit purtător de cuvânt al campaniei prezidențiale a liderului PSD Mircea Geoană. În 2010 a fost ales președintele PSD și totul a culminat în 2012, când a devenit prim-ministru al Guvernului României, la vârsta de 40 de ani.

Dintr-un mic Titulescu a devenit un mic Ceaușescu.

Alegerea lui Victor Ponta în funcția de președinte al PSD, la vârsta de 38 de ani și fără să se fi remarcat în mod deosebit pe plan politic, a compărut unor lideri din PSD, precum și unor analiști politici, drept o operațiune orchestrată cu sprijinul unor servicii secrete din România. Este mai mult decât plauzibilă implicarea SIE, având în vedere că Ponta a avut statut de ofițer acoperit al acestui serviciu secret, precum și implicarea SRI, la care director era nașul său de căsătorie George Maior. Nu este lipsit de relevanță nici faptul că fostul președinte Traian Băsescu, șeful suprem al acestor servicii secrete, avea atunci interesul ca fostul său contracandidat de la alegerile prezidențiale din 2009, Mircea Geoană, să fie înlocuit în fruntea PSD cu un politician mai tânăr și neexperimentat, ca Victor Ponta, mai ales că atât acesta, cât și socrul său, Ilie Sârbu, îi făcuseră temenele politice în anii precedenți.

Cert este că alegerea lui Victor Ponta în fruntea PSD s-a realizat și cu sprijinul fățiș și substanțial a patru lideri importanți ai PSD, având rădăcini în PCR și legături cu Securitatea, care au avut ocazia să se răzbune din varii

motive pe Mircea Geoană: Ion Iliescu (fost președinte al României și al PSD, care a deținut înalte demnități în timpul regimului comunist, culminând cu cele de ministru al tineretului și secretar cu propaganda al CC al PCR), Adrian Năstase (fost premier al României și președinte al PSD, ginerele ultimului ministru comunist al agriculturii, Angelo Miculescu, despre care s-a vehiculat că ar fi fost, la rândul său, colaborator al CIE, serviciul de spionaj al Securității și strămoșul SIE înainte de 1989), Ioan Rus (liderul Grupului de la Cluj, fost ministru de interne în Guvernul Năstase și nașul lui George Maior la prima căsătorie, care a fost șeful Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România pe Centrul Universitar Cluj-Napoca, cunoscut un adulator și un apropiat al lui Nicu Ceaușescu) și... socrul Ilie Sârbu (fost ministru al agriculturii și pădurilor în Guvernul Năstase și președinte al Senatului în 2008, referitor la care există informații că ar fi fost colaborator al Securității, cu numele de cod „Ovidiu Marinescu”, și apoi ofițer acoperit al CIE).

La fel de cert este că, după ce cu sprijinul grupului celor patru a fost ales președintele PSD și a devenit șeful Guvernului României, Victor Ponta a devenit dintr-un mic Titulescu un mic Ceaușescu, dar se pare că lectura sa preferată, „Noul Principe” de Dick Morris, nu i-a fost până la urmă cu folos.

P.S. Titlul declarației mi-a fost inspirat de albumul „The Final Cut” („Tăietura finală”) al prestigioasei formații britanice Pink Floyd (apărut după mai celebrul album „The Wall”), pe care îl recomand prim-ministrului Victor Ponta spre audiție, cu gândul că ar putea lua decizia ce se cuvine pentru binele său și al semenilor săi, inclusiv al țării.

Mario Ovidiu Oprea

#82508

Bună dimineața tuturor!

|Agrigoroaei Ionel Andronescu Ecaterina Anghel Adrian Anghel Cristiana Irina Antonescu George Crin Laurențiu Arcaș Viorel Ardelean Ben Oni|prezentă prezent prezentă| |---|---| |Ariton Ion|| |Atanasiu Teodor|| |Badea Leonardo|prezent| |Badea Viorel Riceard|| |Banias Mircea Marius|| |Barbu Daniel Constantin|prezent| |Barbu Tudor|| |Bădălău Niculae|prezent| |Bălu Marius|| |Belacurencu Trifon|| |Bereanu Neculai|prezent| |Biró Rozalia Ibolya|| |Blaga Vasile|| |Boagiu Anca Daniela|| |Boboc Cătălin|| |Bodea Cristian Petru|| |Bodog Florian Dorel|delegație| |Boeriu Valeriu Victor||Mazăre Alexandru|| |---|---|---|---| |Bota Marius Sorin Ovidiu||Mihai Alfred Laurențiu Antonio|| |Bujor Dumitru Marcel||Mihai Cristian Dănuț|prezent| |Bumbu Octavian Liviu||Mihai Neagu|| |Burlea Marin||Mihăilescu Petru Șerban|prezent| |Butnaru Florinel|prezent|Miron Vasilica Steliana|| |Butunoi Ionel Daniel|prezent|Mitu Augustin Constantin|prezent| |Cadăr Leonard||Mocanu Victor|| |Calcan Valentin Gigel||Moga Nicolae|| |Câmpeanu Mariana|prezentă|Mohanu Nicolae|| |Chelaru Ioan|prezent|Motoc Octavian|prezent| |Chiriac Viorel|prezent|Mutu Gabriel|| |Chiru Gigi Christian||Nasta Nicolae|| |Chiuariu Tudor Alexandru||Năstase Ilie|prezent| |Coca Laurențiu Florian|prezent|Neagu Nicolae|| |Constantinescu Florin||Neculoiu Marius|| |Cordoș Alexandru||Nicoară Marius Petre|| |Corlățean Titus||Nicolae Șerban|| |Coste Marius|prezent|Nistor Vasile|prezent| |Costoiu Mihnea Cosmin||Niță Mihai|| |Cotescu Marin Adrănel||Nițu Remus Daniel|| |Crețu Gabriela|prezentă|Obreja Marius Lucian|| |Cristache Iulian||Oprea Dumitru|prezent| |Cristina Ioan||Oprea Gabriel|Guvern| |Croitoru Cătălin||Oprea Mario Ovidiu|prezent| |Deneș Ioan|prezent|Oprea Ștefan Radu|| |Dincă Mărinică||Pașca Liviu Titus|prezent| |Dobra Dorin Mircea|delegație|Pașcan Emil Marius|prezent| |Dobrițoiu Corneliu|prezent|Pataki Csaba|prezent| |Donțu Ovidiu Liviu|prezent|Pavel Marian|prezent| |Dumitrescu Cristian Sorin|prezent|Păran Dorin|prezent| |Dumitrescu Florinel|prezent|Păunescu Teiu|| |Dumitrescu Iulian||Pelican Dumitru|| |Durbacă Eugen||Pereș Alexandru|prezent| |Duruț Aurel|prezent|Pop Gheorghe|| |Ehegartner Petru|prezent|Pop Liviu Marian|Guvern| |Federovici Doina Elena|delegație|Popa Constantin|| |Fifor Mihai Viorel|prezent|Popa Florian|prezent| |Filip Petru||Popa Ion|prezent| |Firea Gabriela|prezentă|Popa Mihaela|prezentă| |Florian Daniel Cristian||Popa Nicolae Vlad|| |Flutur Gheorghe||Popescu Corneliu|prezent| |Frătean Petru Alexandru|prezent|Popescu Dumitru Dian|prezent| |Geoană Mircea Dan||Popescu-Tăriceanu Călin Constantin Anton|| |Ghilea Găvrilă||Purec Ion Simeon|| |Ghișe Ioan|prezent|Rădulescu Cristian|| |Grapă Sebastian||Rogojan Mihai Ciprian|| |Grigoraș Viorel|prezent|Rotaru Ion|prezent| |Hașotti Puiu|prezent|Saghian Gheorghe|prezent| |Ichim Paul||Savu Daniel|| |Igaș Traian Constantin||Sârbu Ilie|prezent| |Iliescu Lucian|prezent|Severin Georgică|| |Ilieșiu Sorin|prezent|Silistru Doina|prezentă| |Ioniță Dan Aurel||Stuparu Timotei|prezent| |Iovescu Ioan|prezent|Suciu Matei|| |Isăilă Marius Ovidiu||Șova Dan Coman|| |Jipa Florina Ruxandra|concediu|Tánczos Barna|delegație| ||medical|Tămagă Constantin|| |Klárik László Attila|prezent|Tătaru Dan|prezent| |László Attila|prezent|Tătaru Nelu|prezent| |Lazăr Sorin Constantin|prezent|Teodorovici Eugen Orlando|Guvern| |Luchian Dragoș|prezent|Tișe Alin Păunel|| |Luchian Ion||Toma Ion|| |Marian Dan Mihai||Todirașcu Valeriu|| |Marian Valer|prezent|Tomoiagă Ștefan Liviu|| |Marin Nicolae|prezent|Tudor Doina Anca|| |Markó Béla||Țapu-Nazare Eugen|| Valeca Șerban Constantin Vasiliev Marian Vegh Alexandru prezent Verestóy Attila Vochițoiu Haralambie Voinea Florea Volosevici Andrei Liviu Vosganian Varujan Zisu Ionuț Elie prezent

Cuprins

Stenograma

Ședința