Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 12 februarie 2018 · monitorul.ai

Da, mă străduiesc să fiu concisă. Subiectul este important însă.

Este vorba de Pl-x 292/2017.

Comisia pentru învățământ a dezbătut în fond această propunere care are ca obiect completarea art. 99 din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, în sensul ca în fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică să funcționeze un cabinet de consiliere psihologică, unde să-și desfășoare activitatea un psiholog școlar care să aibă în evidență un număr de 400 de elevi, și nu 800, așa cum se prevede în prezent.

Este o propunere legislativă care face parte din categoria legilor organice.

Camera Deputaților este prima Cameră sesizată.

Comisia a respins-o – cu 9 voturi pentru respingere – pentru următoarele considerente:

La nivel național, la momentul acesta există 2.177 de posturi de profesor în cabinetele de asistență psihopedagogică, din care 1.900 sunt ocupate de profesori titulari. Dacă s-ar norma câte un profesor la 400 de elevi, s-ar ajunge la 4.070, ceea ce reprezintă un impact semnificativ asupra bugetului consolidat al statului.

Numeroase unități de învățământ din România nu au încă personalitate juridică și, astfel, ar fi lipsite de un cabinet de asistență psihopedagogică. Deci în sensul acesta ar trebui și alte completări în suportul legislativ respectiv. Restrângerea numărului de funcții didactice a practicienilor în cabinetele de asistență psihopedagogică doar la cea de psiholog școlar ar crea probleme în acoperirea normelor didactice.

Motivațiile și intențiile proiectului sunt corecte și valabile pentru problematica învățământului preuniversitar, dar inițiativa este incompletă, analiza de context nu este realizată, iar problema consilierii psihologice presupune o strategie și un pachet de măsuri mult mai complexe, motiv pentru care se impune o altă abordare legislativă, mult mai temeinică, mai cuprinzătoare, mai atent elaborată; deci nu a fost o respingere pe fond. Au fost păreri generale de susținere a ideii de a crește numărul consilierilor, dar, așa cum sunt situația la momentul actual și posibilitățile existente prin formarea la nivel de învățământ superior a psihologilor, a psihopedagogilor și a altor profesii corelative, nu asigură încă necesarul, așa cum este el desprins din propunerea respectivă.

Mulțumesc.

Petru Gabriel Vlase

#11002

## Mulțumesc.

## Ora 17.00. S-a terminat ședința.

Membrii comisiei de validare, la P1, la sala de ședință, vă rog.

Evenimentele petrecute în luna ianuarie 2018 la Liceul Tehnologic „Nicolae Teclu” din Copșa Mică, județul Sibiu, reprezintă un motiv de îngrijorare pentru toți elevii și părinții din România.

Actul de care este acuzat profesorul, preotul Adrian Circa, act care intră sub incidența art. 375 din Codul penal, este cu atât mai grav având în vedere poziția sa de autoritate în clasă și faptul că elevii acestuia prezenți la ore sunt minori.

Presupusul act este unul deosebit de grav și trebuie tratat cu o mare seriozitate, dar, până acum, toate acțiunile diverselor comisii și organe de anchetă par să facă exact opusul, tratând cazul, în cel mai bun caz, cu dezinteres. Chiar făcând abstracție de gravitatea actului, pe fundalul demisiei cadrului didactic și al transformării unei probleme administrative a Inspectoratului Județean Sibiu într-una de natura unei anchete penale, este clar că reacțiile cadrelor didactice au fost cel puțin discutabile. Sancționarea elevilor, care a fost făcută publică, care au făcut publică înregistrarea cu presupusul act sexual, indiferent de urmarea parcursului instituțional – consiliul clasei, consiliul profesoral, consiliul

PAUZĂ de administrație –, dă dovadă de o neînțelegere fundamentală a naturii problemei de către Inspectoratul Județean Sibiu.

Problema de fond, domnule ministru, nu este cea de abatere disciplinară a profesorilor sau a elevilor de la regulamentul de funcționare interioară a școlii, ci este o problemă de presupus abuz de putere a unui cadru didactic, putere folosită în scopuri sexuale, în fața unui public minor. Reacția elevilor care au filmat actul, deși distribuția sa dă dovadă poate de o lipsă de judecată specifică vârstei, este perfect justificată de un climat instituțional școlar care preferă să mușamalizeze cazuri grave, pentru a-și proteja imaginea, în loc să facă publice aceste cazuri, pentru a evita repetarea unor astfel de evenimente.

Adesea, domnule ministru, sistemul de învățământ din România tratează acuzații de hărțuire cu dezinteres. Adesea, domnule ministru, cazuri de hărțuire sexuală din școli și din universități trec neinvestigate și nepedepsite cu anii. A fost nevoie de o mișcare de amploare ca _#MeToo_ pentru ca unele cazuri de hărțuire sexuală din universități și licee să devină cunoscute publicului larg. Profesorii acuzați în cazurile cu pricina practică în continuare, probabil pentru că nu există încă o filmare și cu aceștia.

Pe acest fundal, este oare o surpriză că elevele de la Liceul Tehnologic „Nicolae Teclu” au ales să-și facă înregistrarea publică?

Pentru mine nu este și, având în vedere intervenția dumneavoastră pe suspendarea sancțiunilor aplicate elevilor, cred că nici pentru dumneavoastră.

Având în vedere cele menționate mai sus, vă solicit, domnule ministru, să-mi răspundeți la următoarele întrebări: Care sunt concluziile anchetei disciplinare în cazul preotului Adrian Circa?

Cum intenționați să vă asigurați că nu vor exista și alte repercusiuni asupra elevelor care au dezvăluit actele fostului lor profesor?

Ce măsuri intenționați să luați pentru a vă asigura că expunerile indecente, actele de hărțuire sexuală sau alte acte de acest gen nu vor mai avea loc în școli și universități, atât din partea elevilor sau studenților, cât mai ales din partea profesorilor?

Ce măsuri intenționați să luați pentru a vă asigura că măsurile luate împotriva acestor acte sexuale sunt aplicate la nivel local de inspectorate?

Vă mulțumesc.

Oana Bîzgan, deputat independent.

Antoneta Ioniță

#15087

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Obiectul interpelării mele de astăzi se referă la măsurile concrete, inclusiv cele financiare, pe care Ministerul Sănătății le va întreprinde pentru implementarea unui Program de vaccinare HPV, eficient și funcțional.

Stimată doamnă ministru al sănătății,

În calitate de medic și de membru al Comisiei pentru sănătate și familie a Camerei Deputaților, doresc să vă supun atenției situația privind tipurile de cancer produse de infecțiile cu HPV din România, care este una dramatică. Peste 4.000 de românce sunt diagnosticate cu cancer de col uterin în fiecare an, peste 1.900 dintre aceste femei pierd anual lupta cu această boală.

România se situează astfel pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește incidența, precum și mortalitatea cauzate de cancerul de col uterin. Această boală afectează în primul rând româncele tinere, cu vârsta între 15 și 44 de ani, aceasta fiind principala cauză de deces prin cancer în cazul lor.

Ne aflăm în situația în care România este unul dintre cele două state din Uniunea Europeană care nu asigură finanțare pentru un program de prevenție prin vaccinare împotriva infecțiilor cu HPV, în contextul în care state învecinate precum Bulgaria, Ungaria, Slovenia, Cipru sau Croația s-au aliniat recomandărilor internaționale cu privire la aceste boli și au implementat programe eficiente de vaccinare HPV.

Organizația Mondială a Sănătății recunoaște importanța cancerului de col uterin și a bolilor asociate HPV, ca probleme de sănătate publică la nivel global, și recomandă includerea vaccinării HPV în programele naționale de imunizare.

Ordinul ministrului sănătății nr. 377/2017 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate publică pentru anii 2017 și 2018 prevede ca vaccinarea HPV pentru prevenirea infecțiilor, încadrată în Programul național de vaccinare la categoria „Vaccinarea grupelor populaționale la risc”, să fie efectuată astfel:

Vaccinarea HPV se realizează la solicitarea părinților sau a reprezentanților legali, care vor formula o cerere la medicul de familie. Aceste cereri vor fi centralizate în ordinea cronologică a datei de înregistrare și trimestrial se va solicita Direcției de sănătate publică numărul de doze de vaccin necesare.

Până în acest moment, conform solicitărilor direcțiilor județene de sănătate publică, au fost realizate de medicii de familie 3 astfel de raportări trimestriale ale cererilor părinților sau ale reprezentanților legali pentru vaccinarea HPV.

La sfârșitul anului 2017 au fost înregistrate aproximativ 10.000 de astfel de cereri. Cu toate acestea, în continuare grava problemă a cazurilor de cancer produse de infecțiile cu HPV este neglijată de autorități. Bugetul acordat Ministerului Sănătății pentru programele de prevenție nu implică finanțarea Programului de vaccinare HPV.

În acest context, se ridică o serie de întrebări care necesită lămuriri din partea autorităților competente.

Care este numărul solicitărilor pentru vaccinarea HPV, centralizate la nivel național și regional, până în acest moment?

Când vor beneficia fetițele de vaccinarea HPV, având în vedere că solicitările părinților sunt înregistrate încă din luna aprilie a anului 2017?

Și care sunt măsurile...?

Camelia Gavrilă

#21070

Doamnă președinte,

Interpelarea pe care am selectat-o pentru susținere este adresată Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale.

Obiectul interpelării se referă la strategia acestui minister în vederea dezvoltării infrastructurii comunicațiilor, a internetului, a gradului de digitalizare și a accesului tinerilor la rețelele de internet și tehnologie IT în mediul urban, dar mai ales în mediul rural.

Perspectiva, de altfel, este și cea de profesor preocupat de șansele elevilor de a avea acces la internet, la calculatoare de calitate, dar și preocuparea pentru tinerii care au depășit vârsta școlarizării și care fac parte din populația adultă și, în virtutea principiului „long life learning”, ar trebui să aibă posibilitatea de acces și la acest tip de servicii de o anumită calitate.

Sigur că trebuie să menționăm că este nevoie să vedem introducerea conceptelor moderne de e-guvernare, incluziune socială, promovarea inovării și implementarea de programe informatice adecvate fiecărui domeniu social. Este o chestiune care ne preocupă, ca nivel de digitalizare a României, în domeniul politicilor destinate comunicațiilor.

Obiectivele programului PSD–ALDE vizează în mod explicit acest lucru și mai ales faptul ca până în 2020 procentul de persoane care nu au utilizat niciodată internetul să fie de maximum 25%.

Ierarhizările la nivelul Uniunii Europene ne plasează pe un loc 2, onorabil, referitor la serviciile rețelelor de internet și pe un loc 10 referitor la raportul calitatea serviciilor-preț, dar procesul de digitalizare care să afecteze în sens pozitiv întreaga societate este încă unul modest, cu atât mai mult cu cât totuși avem foarte mulți specialiști, absolvenți de facultăți de matematică, de inginerie, de automatică, de științe, de tehnologie, care ar putea să susțină sigur acest demers.

Ca președinte al Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, atenția noastră se îndreaptă și spre relația dintre procesul educațional și tehnologia utilizată în școli sau programele folosite în demersul educațional.

Concret, întrebările mele adresate ministerului se referă la programele în curs de implementare sau care au fost implementate până în prezent pentru digitalizarea României.

Care este gradul de acoperire cu rețele funcționale de internet la nivelul României, gradul de modernizare a instituțiilor în general și a celor educaționale?

Sigur că responsabilități sunt și la Ministerul Educației Naționale – programe de dezvoltare pentru alfabetizarea digitală a cetățenilor, proces care trebuie să înceapă de pe băncile școlii.

Și dacă există vreo evidență a accesului populației la internet, pentru că în acest sens s-ar putea contura o analiză temeinică a nivelului de dezvoltare digitală, pe regiuni și județe, punct de plecare pentru orice strategie în domeniu?

Responsabilitățile nu sunt doar la Ministerul Comunicațiilor, ci și la alte ministere. De aceea, ar fi interesant și de subliniat viziunea domnului ministru legată de interferența ministerelor, de protocoalele și parteneriatele între ministere, pentru subiectele pe care le-am ridicat.

Vă mulțumesc.

Camelia Gavrilă, deputat al PSD de Iași.

Tamara Dorina Ciofu

#24512

Mulțumesc, doamnă președinte. Interpelarea de astăzi este adresată doamnei ministru al sănătății, Sorina Pintea.

Obiectul interpelării este aprobarea înființării de posturi de medic pediatru și obstetrician, asistent medical pentru sănătatea mamei și a copilului în cadrul direcțiilor de sănătate publică, pentru scăderea și eradicarea mortalității materne și infantile.

Stimată doamnă ministru,

Având în vedere că în România, conform statisticilor din 2016, o treime dintre gravide au avut o monitorizare optimă, în timp ce peste două treimi și-au obținut informațiile pe cont propriu și din surse nevalidate, iar rata mortalității infantile la 100.000 de nou-născuți este de 31 la mie, cea mai mare din Uniunea Europeană, consider că avem nevoie de creșterea numărului personalului medical specializat la nivelul fiecărui județ.

În 2016, 41.000 de femei, cele mai multe din mediul rural, au născut fără să aibă nici măcar un contact cu un specialist în domeniu pe parcursul sarcinii. Sărăcia, lipsa educației, lipsa cabinetelor medicale, lipsa unor măsuri care să ajute femeia gravidă pe parcursul sarcinii – toate au făcut ca numărul femeilor care au murit la nașterea copilului în 2017 să se dubleze față de 2016.

Practic, dacă ne uităm la cifre, România a dat înapoi cu 20 de ani. La sfârșitul anilor 1990, începutul anilor 2000, am mai avut date asemănătoare. Potrivit studiilor realizate de Fundația World Vision Romania, cea care derulează proiectul „Mame pentru viață. Viață pentru mame”, principalele cauze se bazează pe lipsa de informare a mamelor, atât în ceea ce privește metodele de contracepție și utilizarea optimă a acestora, cât și referitor la importanța controalelor medicale periodice pe parcursul sarcinii.

De asemenea, numărul mare de sarcini înregistrate în rândul adolescentelor influențează creșterea numărului de nașteri cu probleme care pot cauza decesul mamei.

De aceea vă solicit să ne comunicați, stimată doamnă ministru, dacă aveți în vedere să aprobați înființarea de posturi de medic pediatru și obstetrician și asistent medical pentru sănătatea mamei și a copilului în cadrul direcțiilor de sănătate publică, în vederea reducerii pe termen scurt și a eradicării pe termen lung a mortalității materne și infantile.

În acest sens, consider că avem nevoie de o situație actualizată din fiecare județ, pentru a identifica și pentru a lua măsuri imediate în zonele în care se înregistrează cea mai mare incidență a acestor cazuri de deces.

În legătură directă cu cele prezentate anterior, cred că se impune și organizarea unor compartimente cu atribuții în monitorizarea stării de sănătate în sfera reproductivă și a serviciilor aferente oferite populației în cadrul direcțiilor de sănătate publică din fiecare județ.

Solicit răspuns în scris.

Tamara Ciofu, deputat de Botoșani.

Vlad Emanuel Duruș

#27859

Mulțumesc, doamnă președinte.

Interpelarea mea este adresată doamnei Carmen Dan, ministrul afacerilor interne.

Obiectul este situația creată la eliberarea pașapoartelor, după reducerea programului de lucru. Doamnă ministru,

Pornim de la faptul că în administrație există o cerință expresă de debirocratizare și de simplificare administrativă și este imperios necesară adoptarea unor măsuri urgente în considerarea interesului public, în sensul reducerii eforturilor de procurare a documentelor, în vederea obținerii serviciilor publice.

Starea de fapt la care mă refer este următoarea:

Începând cu luna ianuarie 2018, Serviciul public comunitar pentru evidența și eliberarea pașapoartelor simple Maramureș și-a redus programul la punctele de lucru din județ.

Indiferent de resorturile care au stat la baza acestei politici, care nu au avut în centrul atenției cetățeanul, este imperios necesară o analiză a efectelor și o corectare a situație create.

Județul Maramureș, fiind un județ mai special ca întindere și relief, distanța dintre Baia Mare și orașul Borșa este de aproximativ de 130 de km și se parcurge în nu mai puțin de două ore și 20 de minute în condiții normale. În această situație, Serviciul public comunitar pentru evidența și eliberarea pașapoartelor simple Maramureș a renunțat să opereze de două ori pe lună la punctul de lucru din această localitate anterior menționată, respectiv Borșa, stabilind programul de prelucrare și de eliberare a documentelor la numai două zile pe lună, adică înjumătățirea programului. Numărul maxim de cereri cărora li se poate da curs în intervalul de lucru este de 60, aproximativ.

La nivelul anului 2017, la acest punct de lucru, Borșa, căruia îi sunt arondați peste 100.000 de locuitori, au fost depuse aproximativ 1.500 de solicitări pentru eliberare de pașapoarte. La un calcul simplu, rezultă că după noul program de lucru, dacă s-ar păstra numărul de solicitări din anul precedent, câteva sute de cereri nu ar putea fi soluționate anual. Cetățenii ar fi obligați să vină până în Baia Mare, fără certitudinea că ar putea să facă documentul în aceeași zi.

În municipiul Sighetu Marmației situația este în aceleași coordonate. Prezența lucrătorilor de la Serviciul public comunitar pentru evidența și eliberarea pașapoartelor s-a redus de la 4 zile pe lună la numai două zile pe lună. Situația va duce ca în anul 2018 25% dintre solicitanți să nu aibă posibilitatea să-și facă pașaport în Sighetu Marmației, trebuind și ei să se deplaseze până la Baia Mare.

Vă rugăm să ne comunicați, doamnă ministru, care sunt măsurile pe care le veți lua pentru rezolvarea situației create prin reducerea programului de lucru și cum se pot reduce eforturile cetățenilor din anumite zone ale județului pentru a-și procura documentul de călătorie.

Vă mulțumesc.

Emil Marius Pașcan

#30901

Bună seara, stimați colegi!

Mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Interpelarea mea se adresează Ministerului de Externe, personal domnului ministru Teodor Meleșcanu, și este legată de recenta vizită în România a ministrului afacerilor externe al Ungariei, Péter Szijjártó.

Mai precis, în urma acestei vizite s-a comunicat oficial, public, că s-a semnat un memorandum care prevede, printre altele, ca tot gazul românesc exploatat din Marea Neagră să fie livrat Ungariei.

Domnule ministru,

Vă adresez câteva întrebări legitime.

Ce este cu acel memorandum?

Cine l-a avizat?

A trecut prin Guvern?

Când a trecut prin Guvern?

Are o viză și de la Președintele României, care, până una alta, are atribuții în domeniul politicii externe, atribuții constituționale?

Mă întreb și de ce acest subiect nu s-a aflat pe ordinea de zi a Consiliului Suprem de Apărare a Țării, cu atât mai mult cu cât declarațiile unor oficiali ai Budapestei la adresa României nu au fost tocmai protocolare în ultima perioadă, iar incidentul privind acoperirea simbolurilor oficiale ale statului român cu însemnul așa-zisului Ținut Secuiesc, de la Ambasada României din Budapesta, nu a fost nici până azi pe deplin lămurit.

De ce nu a reacționat atunci, la fel de prompt și diplomatic, cu aceeași cinste, ministrul afacerilor externe al Ungariei?

Economic vorbind, ce câștigă România din vânzarea către Ungaria a acestei resurse energetice strategice, securizând astfel, de fapt, statul vecin? Oare nu are nevoie și România de acel gaz, ținând cont că rezervele naționale de țiței și gaze naturale au scăzut îngrijorător în ultimii ani, potrivit estimărilor Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, care se regăsesc în Strategia energetică pentru anii 2011–2035. Un studiu realizat în acest sens arată că rezervele de gaze naturale ale României mai ajung pentru o perioadă de 9,3 ani, iar cele de petrol pentru 19 ani, în timp ce rezervele de cărbune ajung pentru 9 ani, în actualele condiții de producție.

Oare instituțiile de la vârful statului român nu sunt preocupate de viitorul energetic al României, în primul rând, și de ceea ce vom lăsa generațiilor viitoare?

Vă întreb, în plus, ce beneficii revin țării noastre prin asumarea respectivului memorandum și de ce această grabă în semnarea sa?

Vă mulțumesc pentru atenție.

Deputat al PMP de Mureș, Marius Pașcan. Solicit răspuns în scris.

Cuprins

Stenograma

Informare privind distribuirea unor documente la casetele deputaților, potrivit prevederilor art. 94 din Regulamentul Camerei Deputaților

Dezbaterea Proiectului de hotărâre privind modificarea anexei la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 121/2016 pentru aprobarea componenței nominale a Comisiei de validare a mandatelor de deputat (PHCD 4/2018; rămas pentru votul final)

Aprobarea modificării ordinii de zi

Dezbaterea Propunerii legislative pentru completarea art. 99 din Legea educației naționale nr. 1/2011 (Pl-x 292/2017; rămasă pentru votul final)

Prezentarea pe scurt a interpelărilor adresate membrilor Guvernului