Ședință comună a Camerelor

Declar deschisă ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului și anunț că, din totalul de 464 de deputați și senatori, și-au înregistrat prezența 172. Ședința se desfășoară prin mijloace electronice, în format mixt de prezență, fizic și online.

Vă informez că, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, astăzi, 4 septembrie 2025, s-a depus la secretarii generali ai Camerei Deputaților și Senatului, în vederea exercitării de către deputați și senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu – PL-x 242/2025; L209/2025.

Guvernul și-a angajat răspunderea asupra acestei legi în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din data de 1 septembrie 2025, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituția României.

Cu privire la această lege nu a fost depusă moțiune de cenzură în termenul prevăzut de art. 114 alin. (2) din Constituția României.

Ca urmare, legea se consideră adoptată, în conformitate cu prevederile art. 114 alin. (3) din Constituție.

Termenul pentru sesizare este de două zile de la data depunerii, astăzi, 4 septembrie 2025.

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Proiectul ordinii de zi și proiectul programului de lucru, stabilite de Birourile permanente ale celor două Camere, cu participarea liderilor grupurilor parlamentare, au fost distribuite.

Limitarea drastică a funcțiilor-suport la un plafon arbitrar – mult sub nevoile reale în unele cazuri –, nu ține cont de distribuția teritorială și competențele diverse ale acestor autorități. ANCOM, spre exemplu, operează la nivel național cu structuri regionale, laboratoare și echipe de teren care necesită suport logistic și administrativ consistent. ASF și ANRE gestionează volume masive de date și relații cu zeci de entități supravegheate – un volum de lucru administrativ considerabil. O restrângere uniformă riscă să creeze „gâtuiri” organizaționale, unde anumite procese nu mai pot continua normal, din lipsă de personal. Consecința poate fi o creștere a riscului de neconformitate la nivel internațional, precum și vulnerabilități pe piețele supravegheate, cauzate de reducerea capacității de monitorizare.

Este o formă de slăbire instituțională a statului cu bună știință, pentru a instaura o lege a junglei la nivelul acestor domenii economice-cheie. Această abordare este în logica avantajării marilor companii, care abuzează constant de cetățenii români. Astfel, ASF, ANRE și ANCOM sunt instituții disfuncționale, care trebuie reformate din temelii, cu oameni noi.

Arhitectura acestor instituții de verificare și control a fost concepută voit într-un mod fragmentat, ceea ce a generat: – dificultăți majore de cooperare și schimb de informații între ele;

– politizare prin numiri pe criterii clientelare;

– limitarea capacității de supraveghere și responsabilizare.

În acest context, o soluție necesară și pragmatică ar fi analizarea oportunității unei fuziuni între anumite structuri, în vederea creșterii coerenței și eficienței instituționale.

În cazul ASF, prezumtiva economie făcută este liliputană prin comparație cu pierderile uriașe pe care le generează faptul că instituția nu-și face datoria.

Spre exemplu, în cazul polițelor de răspundere civilă pentru autoturisme, în ultimii ani au existat patru falimente răsunătoare, în urma cărora au rămas găuri financiare uriașe, pe care le-au suportat fie clienții păgubiți, fie statul român.

Avem falimentul Astra Asigurări, care a adus pierderi de 557 de milioane de lei.

Falimentul Carpatica Asigurări a adus pierderi de 502 milioane de lei.

Falimentul City Insurance a generat pierderi de 740 de milioane de lei.

Falimentul Euroins a condus la cereri de plată de aproximativ 2,19 miliarde de lei.

În total, în 10 ani, Fondul de Garantare a Asigurărilor a trebuit să plătească aproape un miliard de euro pentru a acoperi incompetența crasă sau corupția conducerii Autorității de Supraveghere Financiară. Și, în loc ca instituțiile din Justiție să verifice această realitate brutală, unii dintre responsabili au fost chiar promovați în funcții pe mai departe.

În acest moment, piața asigurărilor RCA este în pragul unui nou colaps. Pe de o parte, au intrat companii europene care nu au nici măcar birouri în România. Axeria Iard, Hellas Direct, Eazy sau DallBogg se îndreaptă spre 50% din piață, dar nu au infrastructură fizică în România. Mai mult, service-urile se plâng că nu își primesc banii pentru reparații. Suntem în situația în care o piață de două miliarde de euro, anual, este, pur și simplu, lăsată de izbeliște. Pe de altă parte, tarifele RCA au crescut cam cu 30% de la momentul eliminării așa-zisei plafonări decise în guvernarea catastrofală Ciolacu – PSD – PNL. Am ajuns în situația în care polița RCA este mai scumpă în România decât în Germania, Italia sau Franța.

ASF este o instituție care joacă după regulile scrise de companii și în cazul pensiilor private. Legea scrisă de administratorii de pensii pilon II și pilon III, prin care se limitează accesul românilor la banii cu care au contribuit la fonduri, este un motiv suficient pentru care actuala conducere a ASF ar trebui demisă și instituția deparazitată.

În continuare nu există nicio limitare a comisioanelor percepute de administratori sau un target privind performanța investițiilor realizate de aceste fonduri. ASF a avut aproximativ 20 de ani la dispoziție să construiască aceste mecanisme, dar a refuzat cu obstinație, ceea ce trădează reaua-credință a celor numiți în aceste funcții de PSD, PNL, USR și UDMR la conducerea instituțiilor, în acest timp.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat în timp ce salariul mediu net în cadrul ASF a ajuns la 13.562 de lei net, echivalentul a 2,44 salarii medii nete pe economie, aferente lunii iunie 2025.

Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei este dovada supremă că, uneori, instituțiile statului român subminează în mod deschis economia națională.

România produce mai multă energie electrică decât consumă și este aproape independentă din perspectiva consumului de gaze naturale, devenind, în anul 2024, cel mai mare producător din Uniunea Europeană. Cu toate acestea, avem al patrulea cel mai ridicat preț la energie electrică din Uniune. În anumite momente, chiar cel mai mare. De la momentul liberalizării facturilor la energie electrică, atunci când s-a renunțat la sistemul subvenționat menit să asigure perpetuarea la putere a partidelor vechi, facturile au crescut de peste două ori: de la 0,68 lei per kWh la 1,5 lei per kWh. În cazul gazelor naturale, în luna februarie 2025 s-a plătit cu 44% mai mult decât media Uniunii Europene.

Deși este evident că există distorsiuni grave pe piața energetică și că participarea României la Piața Unică Europeană a generat costuri majore, iar exporturile către Republica Moldova și Ucraina, la prețuri mici, au generat dezechilibre, ANRE susține, în pozițiile oficiale, că este normal ca lucrurile să se întâmple așa.

S-a ajuns aici și din cauza unui mix energetic toxic, nu doar tolerat, ci chiar încurajat de la nivelul ANRE. Renunțarea la termocentrale și încurajarea aproape exclusiv a surselor regenerabile a condus la situația în care plătim uneori pentru a exporta energie electrică în momentele cu soare sau când bate vântul, pentru ca noaptea și iarna să importăm la prețuri și de o mie de ori mai mari decât cel la care exportăm. În cazul gazelor naturale, în 2024 s-au produs 7,56 milioane tone echivalent petrol. Ceea ce indică o scădere a producției cu aproximativ 7% față de 2019, când România a produs 8,07 milioane tone echivalent petrol. Așa se face că, în iarna anului trecut, țara noastră a fost chiar pe punctul de a rămâne fără gaze naturale – motiv pentru care au fost formulate plângeri penale privind raportările false – dosare care, însă, nu s-au finalizat nici până în acest moment.

În ultimii doi ani, tariful de distribuție a gazelor naturale a crescut de la 32 lei/MWh la 69 lei/MWh. Din iunie 2024 și până acum, tariful pentru serviciul de sistem a urcat de la 3,67 lei/MWh la 12,79 lei/MWh, devenind, practic, de patru ori mai mare.

Depozitele de gaze autohtone sunt, în prezent, pline doar în proporție de 71%, un volum cu 15 puncte procentuale mai puțin decât în aceeași perioadă a anului trecut, când gradul de umplere era de 86%, în condițiile în care Transgaz estimează o creștere a consumului cu 14% iarna aceasta. Experții semnalează că, foarte probabil, în iarna 2025 – 2026, România va fi nevoită să importe gaze inclusiv din Ungaria, o țară care nu dispune de astfel de zăcăminte.

Mai grav este că la nivelul ANRE nu există nicio strategie de gestionare a momentului în care se va renunța la plafonarea prețului la gaze naturale, prevăzută pentru 1 aprilie 2026. Perspectiva este ca facturile să se tripleze, ajungându-se, astfel, la situații similare precum la sfârșitul anului 2021 și începutul anului 2022. În aceste condiții, soluția normală și firească în cazul ANRE ar fi fost înlocuirea întregii conduceri și organizarea unor concursuri în care să fie numiți oameni exclusiv pe criterii valorice, așa cum, de altfel, se precizează în OUG nr. 109/2011.

Nu există nicio justificare a eșecurilor repetate ale Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, câtă vreme salariul mediu net la nivelul instituției este de 18.635 de lei, de trei ori și ceva mai mare decât media pe economie.

În ceea ce privește Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, după episodul controversat al vânzării licențelor 5G, instituția și-a modificat substanțial scopul.

ANCOM funcționează total în afara regulilor de guvernanță corporativă, cu personal supradimensionat, aproape în exclusivitate capturat politic, și atribuții folosite tot mai des pentru limitarea libertății de exprimare.

Pe de o parte, s-a întărit percepția de „sat de vacanță” pentru pile, cunoștințe și relații. Pe de altă parte, instituția a fost implicată în mai toate momentele derivei autoritariste ale actualei puteri.

ANCOM a devenit astfel unul dintre departamentele esențiale ale „Ministerului Adevărului”, așa cum este descris în Romanul „1984” al lui George Orwell. Nu degeaba au fost proțăpiți acolo Valeriu Zgonea, pe filiera PSD, și Pavel Popescu, pe relația PNL.

Astăzi, ANCOM tinde să devină un fel de „Poliție” atât a spațiului audiovizual, cât și a internetului. Oferindu-i-se tot mai multe pârghii de control pentru ceea ce se discută în mass-media sau online, autoritatea este transformată, de la o instituție tehnică, al cărui atribut principal este ca piața telecom să funcționeze normal și să avem o infrastructură sănătoasă, într-un braț armat al cenzurii și al limitării libertății de exprimare.

Toate acestea se petrec pe mulți bani, în timp ce salariul mediu net în instituție a ajuns la 12.934 de lei, adică mai mult decât dublul salariului mediu net pe economie.

## Concluzie

Am arătat, fără putință de tăgadă, că aceste instituții, menționate în Proiectul de lege privind eficientizarea activității unor autorități administrative autonome, nu își respectă obiectivele pentru care au fost create. Ba chiar, în cele mai multe cazuri, acționează cu rea-credință împotriva interesului public, distorsionând piețele pe care ar trebui să le arbitreze.

Prezentul proiect de lege nu repară nimic din efectele negative produse asupra tinerilor antreprenori din turism și sport, cauzate de tarifele exorbitante ale energiei și costurile exagerate ale RCA-ului.

Din această perspectivă, modificările propuse de Guvernul Bolojan sunt o tentativă disperată de a perpetua acest _modus operandi_ profund nociv pentru România.

Executivul nu vrea să reformeze ASF, ANRE și ANCOM. Din contră, Guvernul vrea să le salveze, încercând să creeze senzația publică falsă că lucrurile se schimbă în cele trei structuri. Ne aflăm în fața unei epidemii de incompetență și

corupție la nivelul arbitrilor din sectoarele asigurărilor, pensiilor private, telecom și energie. În locul unor schimbări de substanță, care să ofere încredere românilor că sunt apărați, puterea politică merge pe logica _business as usual_ , sperând să salveze privilegiile propriei clientele.

Tocmai pentru că, nici în al treisprezecelea ceas, Guvernul Bolojan nu înțelege necesitatea reformelor și cât de importantă este deparazitarea acestor instituții de politruci corupți și incompetenți, acest Executiv trebuie să fie demis.

Românii au fost înșelați prin promisiuni de echitate și reformă, dar au primit în realitate menținerea privilegiilor pentru aceleași personaje și doar o simulare a schimbării.

De aceea avem cele mai mari prețuri la energie din Europa.

De aceea avem cele mai mari prețuri la polițele RCA din Uniunea Europeană.

De aceea se dau legi de confiscare a pensiilor pilonul II și pilonul III.

De aceea vor să-și construiască propria poliție a internetului.

Având în vedere aceste aspecte, considerăm absolut necesară demiterea actualului guvern prin moțiunea de cenzură!

Vă mulțumesc.

Paradoxul este tragic: patru partide care promiteau reduceri de taxe au generat în schimb creșteri masive. Coaliția reinventează matematica – pentru prima dată în istorie, patru scăderi dau o sumă mai mare!

Din aceste motive, Guvernul Bolojan duce lipsă, cu desăvârșire, de legitimitate pentru a pune în aplicare măsurile propuse.

Impunerea măsurilor antipopulare prin asumarea răspunderii Guvernului, fără dezbatere parlamentară, este un act samavolnic și antidemocratic

Asumarea răspunderii pe cinci proiecte odată este un record european, dar nu unul de care să ne mândrim. Guvernul a „reinventat” democrația: parlamentarii aplaudă, iar Executivul legiferează. Rămân întrebările: dacă Guvernul face legile, ce mai fac parlamentarii? Și când se mai ocupă Guvernul de administrarea țării?

Separarea puterilor în stat, principiul fundamental al democrației, a fost înmormântată de coaliție. Parlamentarii au fost aleși să facă legi, nu să fie figuranți.

Ironia situației: Guvernul are majoritate parlamentară confortabilă, deci își poate adopta proiectele prin proceduri normale. Totuși, de două ori în două luni recurge la angajarea răspunderii. Explicația? Teama de dezbateri, frica de propriii cetățeni, care ar putea descoperi adevărul despre măsurile absurde și antipopulare.

Vârful iresponsabilității: Bolojan amenință că România intră în incapacitate de plată dacă nu se adoptă pachetul fiscal. Declarația făcută la Bloomberg – cea mai mare agenție economică din lume – a subminat bonitatea țării, a speriat investitorii și a crescut dobânzile la titlurile de stat în doar câteva zile. Premierul nostru face marketing negativ pentru România pe plan internațional. Un adevărat patriot! Dar al cărei țări?

Astăzi sunt șase, mâine sunt cinci. Bâjbâială și haos – noile strategii de guvernare

Guvernul Bolojan navighează prin ceață fiscală fără busolă. Ar avea cineva încredere într-un șofer care nu știe unde merge, dar insistă că va ajunge la timp?

Principiile fiscale? Inexistente. Cu cât cresc veniturile? Cu cât se reduc cheltuielile? Care este proporția? Mister! Pare că miniștrii aruncă cu săgeți în tabloul bugetar și speră să nimerească ținta. Este oare acesta un cadru pentru dezvoltare și reducerea decalajului față de Uniunea Europeană? Sau doar expresia unei derute administrative și a unei panici de proporții? Răspunsul pare evident.

Întrebarea esențială: cum am ajuns aici? Cine sunt responsabilii pentru supracontractarea proiectelor, pentru pierderea banilor din PNRR și pentru supraevaluarea fantezistă a veniturilor bugetare?

Cine sunt arhitecții bugetelor nerealiste și ai strategiei fiscale dezastruoase? Cine a propus Comisiei Europene corecția pe 7 ani a deficitului – un plan care seamănă cu o pedeapsă pentru incompetență cronică? Să iasă în față și să dea explicații în fața românilor!

Fiscalitate pe repede înainte: românii plătesc, multinaționalele mulțumesc

Noi, partidele de opoziție, ne opunem măsurii de mărire a taxelor prin taxarea vehiculelor grele după distanțele parcurse și geolocalizarea lor sub acest pretext.

Guvernul insistă să crească taxele pe spatele românilor, mascând sub pretexte „verzi” o nouă povară fiscală. Se propune taxarea vehiculelor grele pe baza distanțelor parcurse și a geolocalizării, lovind direct transportatorii români – un sector care aduce peste cinci miliarde de euro anual economiei. Ca și cum RCA-ul, deja împins la cote insuportabile de falimentele companiilor de asigurări tolerate de Guvern, nu ar fi fost suficient.

Taxarea după kilometri parcurși și invocarea principiului „poluatorul plătește” pare o glumă neinspirată: directivele europene sunt aplicate selectiv, doar când încurcă firmele românești. Tot cu aceeași lipsă de logică, Guvernul vrea să majoreze taxele și impozitele locale, încălcând autonomia și subsidiaritatea. În Italia, spre exemplu, deținerea unei locuințe este considerată un drept fundamental, de aceea impozitul este zero. La noi, Guvernul vede casa românului ca pe o „vacă de muls” pentru buget.

Iar „consolidarea bugetelor locale” e doar un pretext: adevărata problemă este incompetența Guvernului, care a renunțat la șapte miliarde de euro din PNRR. În schimb, impozitele persoanelor fizice cresc, dar marile rețele comerciale scapă basma curată, deși sufocă micile afaceri și comunitățile.

Susținem principiul egalității în materie fiscală și condamnăm favorizarea de către Guvern a marilor corporații

Guvernul Bolojan pretinde că adoptă aceste măsuri fiscale, cu scopul reducerii deficitului bugetar excesiv, însă, în fapt, acționează în sens contrar, reducând veniturile colectate la buget prin favorizarea marilor corporații străine.

Dând dovadă de cinism și lipsă de respect față de români, pe care îi impozitează nemilos, Guvernul a hotărât să mențină impozitul minim pe cifra de afaceri pentru firmele cu cifră de afaceri de peste 50 de milioane euro, dar să permită companiilor multinaționale să deducă o sumă de până la 1% din cifra de afaceri din profitul impozabil, prin tranzacții cu terți afiliați. Practic, astfel se legalizează „optimizarea fiscală” în limita a 1% din veniturile companiilor multinaționale. În schimb, companiile românești cu cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro vor rămâne să suporte integral povara IMCA, neavând cum să practice și ele „optimizarea fiscală”. Se creează, astfel, o discriminare a patronatului român în favoarea patronatului străin!

Practic, Guvernul Bolojan propune o măsură nemaiîntâlnită în lumea civilizată: legalizarea evaziunii fiscale. Executivul va permite corporațiilor străine să ascundă profitul, să recurgă la optimizarea fiscală pentru până la 1% din cheltuieli.

Vor fi scutite de controlul Fiscului cheltuieli precum consultanța, managementul și drepturile de proprietate intelectuală.

Este doar praf în ochi și încă o dovadă că proiectele Guvernului sunt scrise în birourile corporațiilor, iar Guvernul Bolojan nu joacă decât rolul de livrator, livrator care aduce comenzile direct în Parlament.

Mai mult, dintre metodele prin care se realizează optimizarea fiscală, Guvernul a omis șmecherește tocmai cheltuielile cu dobânzile, care reprezintă 65% din totalul sumelor optimizate. Firmele-mamă „împrumută” filialele din România cu dobânzi exagerate, fără legătură cu nivelul pieței, iar aceste dobânzi sunt considerate cheltuieli și deduse din profit.

Se susține că aceasta „este o măsură de combatere a abuzurilor”, însă, fără includerea cheltuielilor cu dobânzile, măsura devine pur decorativă.

În același context, menționăm că practica împrumuturilor intragrup, nefastă pentru economia națională, își va continua efectele distructive din cauza Guvernului, care o ignoră. Se distorsionează grav piața bancară din România, prin concurența neloială a creditelor de la firma-mamă și, tocmai de aceea, avem un nivel de capitalizare a pieței demn de o țară subdezvoltată. Noi vrem ca aceste mari companii străine să se finanțeze de pe piața românească, nu prin credite intragrup, ci vrem să se listeze la Bursa de Valori București, din moment ce fac mari profituri în România.

Măsurile menționate mai sus, cosmetizarea optimizării fiscale, încalcă un principiu fundamental al fiscalității, prevăzut în Codul fiscal, și anume „neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori și capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiții egale investitorilor, capitalului român și străin”. De asemenea, se încalcă un principiu fundamental al Pieței Unice Europene, și anume nediscriminarea firmelor după țara de origine a capitalurilor. Este evident că este favorizat capitalul străin, în dauna celui românesc.

În Austria, deductibilitatea este condiționată de audit fiscal extern. În Finlanda, plafonul este, într-adevăr, de 2%, dar cu un regim compensatoriu pentru companiile locale. În România însă se creează un avantaj competitiv nejustificat, încălcându-se principiul neutralității fiscale, prevăzut de Pactul de stabilitate și creștere.

Mentalitatea Guvernului Bolojan, dar și a celor care l-au precedat, în privința tratamentului diferit aplicat firmelor românești, respectiv corporațiilor străine, este ilustrată perfect de modul de aplicare a impozitului pe cifra de afaceri. Pe de o parte, guvernanții au susținut că este prea mic impozitul de 1% pe cifra de afaceri, aplicat microîntreprinderilor românești, și l-au majorat la 3%, respectiv l-au transformat în impozit pe profit de 16%. În același timp însă, consideră că același impozit de 1% pe cifra de afaceri aplicat corporațiilor străine este prea mare și vor să îl elimine.

Susținem mediul privat de afaceri, microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii supuse atacului guvernamental

Considerăm că măsurile de reglementare în domeniul societăților comerciale nu au legătură cu obiectivul declarat al Guvernului, de reducere a deficitului bugetar excesiv, ci reflectă lipsa de grijă și chiar ostilitatea Guvernului față de mediul privat, și mai ales față de mediul românesc.

Considerăm că majorarea, de la 1 leu la 500 de lei, a capitalului social minim al unei societăți comerciale nu are nicio rațiune economică și vizează, în realitate, îngreunarea înființării de noi firme românești, respectiv desființarea a numeroase firme deja înregistrate.

Inițiatorii susțin absolut greșit și fără temei că „măsura profesionalizează antreprenoriatul”. Le recomandăm să se pună la punct cu tendințele de la nivel european, unde capitalul minim de înființare a unei societăți este unul simbolic, de un euro sau chiar zero. Și asta pentru că profesionalismul vine din formarea adecvată și din buna reglementare, nicidecum din barierele financiare artificiale.

Și, că tot vorbim de profesionalism, în prima formă anunțată de ministrul de finanțe toate societățile comerciale trebuiau să-și majoreze capitalul social până la minimum 8.000 de lei, după care, în proiectul legislativ, se prevede creșterea capitalului social pe praguri. Câtă coerență, nu?

În cazul acestei propuneri aberante nu putem decât să credem că ea v-a fost recomandată de băncile cu capital străin, ea neavând nicio legătură cu combaterea evaziunii fiscale, așa cum pretinde Guvernul. Altfel, nu vedem cine altcineva beneficiază din aplicarea ei!

Același scop este vizat și de propunerea de conversie obligatorie în acțiuni a creanțelor deținute asupra societății de asociați/acționari la societățile unde activele nete sunt mai mici de jumătate decât valoarea capitalului social subscris.

Digitalizare cu forța, folosind bâta fiscală

Suntem împotriva obligativității plății cu cardul pentru toți comercianții, indiferent de cifra de afaceri. Această măsură nu înseamnă modernizare, ci restrângerea drepturilor românilor și un pas spre control total asupra populației. Pentru micile magazine, mai ales cele din sate, instalarea unui POS nu este progres, ci este o cheltuială inutilă și o șicană birocratică.

Argumentul că se combate evaziunea este fals: firmele vizate au cifre mici de afaceri, plătesc impozit pe microîntreprindere și nici nu colectează TVA sau plătesc accize. Cinismul Guvernului este și mai evident acolo unde nici nu există infrastructură bancară sau bani pe carduri – iar oamenii încă mai cumpără „pe caiet”. Digitalizarea, da, este necesară, dar se face prin infrastructură și educație, nu prin amenzi și impuneri. În Polonia, POS-ul devine obligatoriu doar după un anumit prag, iar extinderea vine natural, ca avantaj competitiv, nu ca intruziune fiscală. În schimb, Guvernul Bolojan merge pe principiul „toți românii sunt evazioniști până la proba contrară” și vrea cont bancar obligatoriu pentru orice PFA sau mică afacere. O viziune nedemocratică, care dovedește nu grija față de cetățeni, ci disprețul față de cei mai săraci dintre ei.

Măsura obligativității contului bancar arată nu doar lipsă de respect față de cetățeni, ci și necunoașterea realității. Ministrul finanțelor a jonglat cu cifre aberante – de la 700.000 de firme fără cont, la „doar” 462.000, majoritatea inactive. Rezultatul? Niciun ban în plus la buget, doar noi șicane pentru românii care muncesc cinstit.

Un meseriaș dintr-o zonă fără infrastructură bancară va fi pus pe drumuri doar pentru a-și deschide cont. Și mai ridicol, prestatorii casnici – cei care, conform Legii nr. 111/2022, sunt plătiți prin tichete deja fiscalizate – ar trebui să își facă și ei cont bancar ca să poată să spargă lemne, să spele geamuri sau să plimbe câinii. Digitalizare marca Guvernul Bolojan: adică birocratică, inutilă și departe de viața reală.

Problema CASS-ului: când jaful e protejat, plătesc independenții

Respingem majorarea plafonului pentru plata CASS la veniturile din activități independente, de la 60 la 72 de salarii minime. Dacă banii lipsesc la Casa Națională de Asigurări de Sănătate, soluția nu este impozitarea excesivă a celor care muncesc pe cont propriu, ci oprirea jafului. Cheltuielile instituției au crescut de la 10 miliarde de euro, în 2021, la aproape 18 miliarde, în 2025, fără ca cineva să închidă robinetele prin care se scurg banii.

Peste 380.000 de profesioniști – medici, avocați, arhitecți, antreprenori – vor fi loviți direct. Pentru un venit anual de aproximativ 300.000 de lei, contribuția crește, de la 24.000 de lei la aproape 30.000 de lei. Fără deduceri, fără facilități, fără compensații. Practic, Guvernul cere mai mult, dar oferă exact nimic.

Ne-am obișnuit să auzim lozinca „toți trebuie să contribuie egal”. Numai că echitate nu înseamnă uniformitate. În Franța și Germania, contribuțiile sunt plafonate rezonabil, proporțional cu activitatea. În România, Guvernul preferă să penalizeze conformarea voluntară și să lovească tocmai în clasa de mijloc.

Există și o explicație mai puțin declarată: marile firme internaționale de consultanță și avocatură își doresc eliminarea concurenței locale. Iar Guvernul Bolojan le face treaba mai ușoară, punând presiune fiscală pe profesioniștii independenți români. Deficitul bugetar e doar un pretext, adevărata „gaură neagră” rămân miliardele pierdute în sistemul de sănătate.

Reintroducerea taxelor pentru serviciile consulare – pedeapsă pentru votul românilor din diaspora

Introducerea de taxe pentru serviciile consulare este o pedeapsă aplicată românilor din diaspora. Înscrierea unui certificat de naștere emis de autorități străine va costa 90 de euro. Întrebarea e simplă: ce face un părinte din Italia sau Spania care nu are această sumă? Își lasă copilul doar cu

cetățenie străină, pentru că România îl taxează înainte de a-l recunoaște? Cât valorează un nou cetățean român pentru statul român? Se pare că mai puțin decât taxa de la consulat. Oricum, Guvernul Bolojan pare mai preocupat să aducă „cetățeni noi”, prin Pactul pentru migrație și azil, decât să păstreze legătura cu propriii români.

Aceeași atitudine punitivă se regăsește și în Pachetul fiscal 2, care lovește firmele inactive – multe având ca asociați români plecați la muncă peste hotare. Procedurile accelerate de radiere, obligația retroactivă de a depune 500 de lei sau 5.000 de lei pentru capitalul social și amenzile aplicate pentru „încălcări” inexistente la momentul respectiv sunt încă o formă de persecuție. Practic, Guvernul nu îi așteaptă acasă pe românii plecați, ci le închide firmele și le lasă facturi la întoarcere.

O altă măsură contraproductivă: majorarea impozitelor pe autoturismele vechi

Creșterea taxării autoturismelor vechi este o măsură eminamente antisocială, care ignoră faptul că oamenii nu au nicio perspectivă de a achiziționa mașini noi, în condițiile ostile ale creditării bancare și ale înghețării veniturilor, și așa limitate și insuficiente.

Aceste măsuri sunt prezentate ca fiind motivate de „nevoia de eficiență”, dar se ignoră adevărul că eficiența nu înseamnă excludere. Reforma nu se face prin eliminare, ci prin susținere.

Avizul Consiliului Economic și Social exprimă rezerve majore și este puternic influențat de participarea unor entități corporatiste aflate în conflict de interese, fiind, în schimb, complet exclusă de la consultări Camera de Comerț a României, fiind ignorate opiniile Consiliului Fiscal, ale sindicatelor și ale mediului academic. Se afirmă că „a fost realizată consultarea”, însă consultarea nu înseamnă bifarea unei întâlniri, înseamnă ascultarea, analiza temeinică, integrarea opiniilor și respectarea expertizei.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Această moțiune nu este despre un partid sau vreo doctrină. Este despre o viziune. Viziunea noastră este alternativă la cea pe care o criticăm azi, nu este despre un stat care taie, demolează, ci despre unul care construiește, care caută și ajută succesul celor ce vor cu onestitate să-l atingă. Este despre o fiscalitate care nu pedepsește, ci echilibrează. Despre o reformă care nu exclude, ci consultă, implică și responsabilizează.

Guvernul Bolojan promovează, din păcate, un proiect de lege care penalizează munca și inițiativa economică, favorizează optimizarea fiscală corporatistă, ignoră angajamentele europene, principiile constituționale și legile naționale, subminează încrederea în sistemul de pensii și în capacitatea statului de a se finanța. Nefiind mandatat de nimeni să aplice aceste măsuri, ele nu au fost supuse dezbaterii parlamentare, nu au fost consultați partenerii sociali și nu au fost respectate principiile constituționale ale statului de drept. Da, unele măsuri sunt urgente și necesare, dar urgența nu justifică abuzul de procedură. O reformă fiscală nu se face prin angajare, ci prin dezbatere, cu grijă și responsabilitate față de efectele ei multiple și majore. Chiar și prevederile Codului fiscal privind predictibilitatea sunt flagrant încălcate, precum și obligațiile europene: art. 4 din Directiva nr. 2011/85/UE – transparență și consultare; art. 17 din Carta drepturilor fundamentale privind dreptul de proprietate; Pactul de stabilitate, cu deficit de sub 3% din PIB. Comisia cere consolidare fiscală graduală, nu prociclicitate și penalizare socială.

Vă cer ca, înainte de a vă exercita votul, să vă proiectați imaginea alegătorilor care așteaptă cu disperare de la noi, și de la nimeni altcineva, soluția salvatoare. Oameni care poate mai au o ultimă speranță legată de ce vom vota noi, aleșii lor, aici.

Astăzi, și ca urmare a guvernărilor iresponsabile de până acum, doar doi din 10 români așteaptă liniștiți venirea iernii, având asigurate lumina și căldura propriei locuințe, hrană destulă și sănătoasă pentru copiii și vârstnicii din familiile lor, o școală, un spital și un loc de muncă stabil și bine plătit. Alte câteva milioane așteaptă să pună capăt pribegiei lor, întorcându-se în țara în care s-au născut. Ceilalți se uită cu stropul de speranță care le-a mai rămas la ce vom vota noi, aleșii lor, acum și aici.

Proiectul de lege, care sperăm să fie respins, este unul care nu aduce nicio urmă de speranță, care nu rezolvă nimic, nici măcar neajunsurile contabil-bugetare ale Guvernului, și

este un proiect care este așteptat cu groază de cei care ne-au trimis aici. Va fi întâmpinat doar cu revoltă și cu ură, va fi imprevizibil, ca amploare și efecte, și va aduce dezbinare în societate.

Vă cerem, așadar, să votați în favoarea moțiunii de cenzură! Pentru echitate și pentru prosperitate! Pentru democrație! Pentru țara noastră, doamnelor și domnilor! Vă mulțumesc.