Stenogramă plen

În continuare, dau cuvântul domnului senator Nelu Tătaru, Grupul parlamentar al PNL, pentru a prezenta declarația politică.

## Bună dimineața!

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Titlul declarației: „În an preelectoral, Spitalul din Negrești este din nou în atenția autorităților județene”.

## Stimați colegi,

Spitalul Orășenesc Negrești a fost una dintre victimele celebrei hotărâri de guvern prin care 67 de spitale din toată țara erau desființate sau transformate în centre pentru persoane vârstnice. Astfel, la scurt timp după ce Spitalul din Negrești a fost renovat și dotat cu aparatură, a fost închis, iar cele aproximativ 50.000 de persoane pe care le deservea aveau să se adreseze celorlalte spitale din zonă.

Spitalul a avut șansa, să spunem, de a se reorganiza în cămin pentru persoane vârstnice, dar administrația publică locală, care a preluat managementul acestuia, nu a dorit accesarea programului, și pe bună dreptate, având în vedere deficitul de medici și criza din sistemul medical. S-a încercat, în schimb, fără succes, deschiderea unui spital privat, însă singurul lucru care a rezultat din această tentativă a fost un șir lung de procese. Din 2011, acest spital a fost închis, timp în care s-a degradat constant, iar dotările au dispărut sistematic.

În ciuda rugăminților, a delegațiilor și a memoriilor, ministerul s-a spălat pe mâini și a lăsat soarta spitalului în grija autorităților locale, autorități locale care, ori din lipsă

de resurse materiale, ori din lipsă de altfel de resurse, nu au reușit să redea acest spital comunității.

În tot acest timp, o voce preeminentă de la consiliul județean promitea repetitiv că la anul se deschide spitalul. Având în vedere că vorbele nu costă, unul dintre șefii județului își arogă misiunea de a redeschide spitalul, susținând energic că acum spitalul chiar se va redeschide, întrucât de data aceasta consiliul județean, cel la care sunt decizia și timpul când se va redeschide spitalul, chiar își dorește acest lucru.

Să înțelegem de aici că până acum nu s-a dorit cu adevărat rezolvarea acestei probleme și nici nu s-au mobilizat în acest sens?

Este evident că pârghiile pentru a redeschide spitalul au existat și până acum, nu au apărut subit în an preelectoral, dar nu au fost momentul și motivul potrivite pentru a se apela la ele și exista riscul ca electoratul să uite efortul depus. Imboldul a venit, cel mai probabil, din apropierea alegerilor locale. A te erija acum printre cei puțini care încearcă redeschiderea spitalului este, indubitabil, o dovadă de oportunism politic și o încercare de a recupera capitalul electoral care a început să vadă și dincolo de promisiuni. Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Marcel Bujor, Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte.

Titlul declarației politice: „Comunitatea românească din Ucraina – între afirmare identitară și bugetul insuficient alocat de statul român”.

## Stimați colegi,

În perioada 28–31 august 2015, Comisia românilor de pretutindeni din Senatul României, al cărei președinte sunt, a efectuat o vizită de lucru în nordul Bucovinei, ținutul Herța, raionul Storojineț și Cernăuți.

În urma vizitei, am constatat că românii din Ucraina sunt oameni foarte dedicați limbii și culturii române. Comunitatea românească ar reprezenta a treia etnie, ca pondere, din Ucraina, după ucraineni și ruși, dacă nu ar fi divizată artificial în români și moldoveni.

Membrii Comisiei românilor de pretutindeni au avut întâlniri cu reprezentanți ai Administrației Regionale de Stat din Regiunea Cernăuți, cu ministrul consilier în cadrul Consulatului General al României la Cernăuți, cu redactorul-șef al ziarului de limbă română „Zorile Bucovinei” și cu redactorul-șef al ziarului „Gazeta de Herța”. Printre temele discutate s-au numărat stadiul proiectului de restaurare a casei lui Aron Pumnul, procesul de implementare a Legii descentralizării în Ucraina, care prevede inclusiv comasarea benevolă a comunităților teritoriale, precum și posibilitatea ca unele străzi din Cernăuți să revină la denumirile lor istorice sau să poarte numele unor personalități de origine română.

În cadrul întâlnirii, oficialii români și ucraineni au mai discutat despre posibilitățile de investiții în regiunea Cernăuți, cum ar fi dezvoltarea transportului urban, prin donarea de la București a unor troleibuze. Totodată, oficialii ucraineni au subliniat importanța lansării unor curse de linie pe ruta Cernăuți–Iași–București–Timișoara.

Delegația română a avut o întâlnire cu membri ai mediului asociativ românesc la sediul Consulatului General al României la Cernăuți. Printre temele discutate s-au numărat:

– situația școlilor românești din regiune;

– posibilitatea deschiderii unei facultăți pedagogice în limba română la Cernăuți;

– probleme legate de finanțarea proiectelor de către statul român;

– posibilitatea organizării unor cursuri de specializare pentru profesorii români din regiune;

– simplificarea procedurii de introducere în Ucraina a cărților românești, precum și simplificarea procedurilor accesului la studii în România pentru tinerii români din Ucraina.

Membrii Comisiei românilor de pretutindeni au făcut o donație de carte românească și o donație de computere Bibliotecii Raionale din orașul Herța, Școlii duminicale de limbă română și ucraineană din Storojineț și Gimnaziului din Crasna, instituție de învățământ construită cu sprijinul Guvernului României în anul 2002.

Bugetul alocat de statul român susținerii proiectelor comunității românești din Ucraina este insuficient pentru păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității ei etnice, culturale, lingvistice și religioase.

Statul român trebuie să sprijine mai mult posibilitatea deschiderii unei facultăți pedagogice în limba română la Cernăuți. De asemenea, este necesară deschiderea unei tipografii care să poată imprima publicații pentru românii din regiune: manuale, cărți și reviste în limba română.

Statul român, de asemenea, trebuie să sprijine parohiile românești din Ucraina, care desfășoară o activitate permanentă, de mare răspundere, pe linia menținerii în rândul enoriașilor a conștiinței de neam și a credinței ortodoxe strămoșești.

Este imperios necesar ca Ucraina să acorde românilor care trăiesc pe teritoriul ucrainean un regim similar cu cel pe care statul român îl oferă ucrainenilor din România. România poate fi considerată un model în ceea ce privește tratarea minorităților naționale în cadrul Uniunii Europene. Prin Constituție, statul român recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. În urma vizitei de lucru am remarcat faptul că românii din Ucraina nu beneficiază de drepturile pe care România le garantează minorităților sale.

Modul în care sunt respectate identitatea, drepturile și valorile spirituale ale comunității românești din Ucraina trebuie să reprezinte o preocupare majoră pentru Guvern și să constituie în continuare un criteriu important de evaluare a relațiilor bilaterale.

Vă mulțumesc.

În continuare, domnul senator Dorin Păran, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Bună dimineața! Domnule președinte al Senatului, Doamnelor și domnilor senatori,

Am intitulat declarația politică de azi „Iancule mare, Bravule tare”, dat fiind faptul că duminică, 13 septembrie 2015, se comemorează la Țebea, în județul Hunedoara, moartea Crăișorului Munților, Avram Iancu.

Serbările naționale de la Țebea adună duminică laolaltă peste 5.000 de oameni – bătrâni, copii, tineri –, moți din tot Ardealul, care, cu tricolorul în piept, plini de bucurie, se întâlnesc și comemorează cu mândrie 143 de ani de la moartea lui Avram Iancu.

Vreau doar să vă reamintesc, dragii mei, câteva date, pe scurt, din biografia Crăișorului Munților.

Avram Iancu s-a născut în 1824, într-o familie de moți înstăriți. La Revoluția din 1848, în calitate de avocat și intelectual fruntaș al Transilvaniei, a fost un luptător pentru emanciparea socială și națională. A participat activ în grupul de inițiatori și organizatori ai adunărilor publice de la Blaj din aprilie, mai și 15–23 septembrie 1848.

De asemenea, a fost conducătorul cetelor înarmate de țărani și moți din Munții Apuseni, acest lucru aducându-i o mare popularitate printre moți.

La 10 septembrie 1872, în comuna Baia de Criș, s-a stins din viață Avram Iancu, înmormântat fiind în județul Hunedoara, la cimitirul de la Țebea, la umbra gorunului lui Horea. Cronicile vremii spun că la înmormântare au participat foștii camarazi de arme, tribuni și prefecți care supraviețuiseră persecuțiilor autorităților austriece. Prohodul a fost cântat de 36 de preoți, iar coloana uriașă de oameni a condus cortegiul funerar de la Baia de Criș la Țebea.

După înmormântare, a doua zi, la preotul din Țebea s-au prezentat doi moți care au întrebat cât a costat înmormântarea lui Avram Iancu. Aflând suma, au plătit pe loc cheltuielile de înmormântare, după care au plecat fără să spună un cuvânt, ei nedorind ca mortul lor scump să fie înmormântat pe cheltuiala unor străini, care l-au dușmănit și persecutat. Nici până azi nu se cunoaște numele celor doi moți.

Avram Iancu, supranumit de români Crăișorul Munților, a deschis calea către deșteptarea națională, faptele sale s-au înscris în conștiința întregului popor român, pregătind calea spre Marea Unire din 1918. Doamnelor și domnilor senatori,

Duminică, 13 septembrie 2015, vă invit cu drag la Țebea ca, în numele Senatului României, să depunem o coroană de flori la mormântul Crăișorului Avram Iancu. De asemenea, să participăm de dimineață, la biserica din Țebea, la slujba de pomenire și apoi la spectacolul folcloric.

Folosesc acest prilej ca, de la tribuna Senatului României, să fac un apel către Televiziunea Română, domnului director Stelian Tănase, pentru a transmite în direct la Televiziunea Română această manifestare.

Dragi moți, dragi hunedoreni, ca de fiecare dată, întâlnirea mea cu dumneavoastră la Țebea să fie un prilej de bucurie și amintiri plăcute, petrecute împreună de-a lungul anilor.

Închei cu versurile: „Iancule mare, Bravule tare,/Cu noi să fii,/Tu însoțește și însuflețește/Pe ai tăi fii!”

Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Viorel Chiriac, Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi,

În ziua de 3.09.2015, în preambulul disputei sportive desfășurate la Budapesta între reprezentativele de fotbal ale Ungariei și României, care se voia un adevărat regal sportiv al acestei părți de continent, între selecționatele a două țări vecine și prietene, amândouă membre ale Uniunii Europene, au avut loc incidente nu pe atât de regretabile, cât de revoltătoare.

Desigur, miza sentimentală tradițională a întâlnirilor sportive româno-maghiare, mai ales a celor fotbalistice, dar și miza financiară, una deloc de neglijat, „permit” – cu ghilimelele de rigoare, firește –, separat sau laolaltă, utilizarea unui arsenal specific de presiune psihică și intimidare, iar, în mod nepermis, chiar de timorare a adversarului direct și a susținătorilor acestuia.

Dar atacarea de către sute de huligani maghiari a hotelului unde era cazată reprezentativa României, cu o violență concertată, care a depășit capacitatea de răspuns a poliției maghiare, încât aceasta a fost nevoită să tragă focuri de armă pentru descurajarea agresorilor, contrazice flagrant orice idee de competiție și dorință de victorie. De fairplay și de înaltele valori morale ale sportului, ale olimpismului nici nu mai poate fi vorba.

Oare ce alte reprezentative naționale au mai fost atacate vreodată în capitala ungară?

Nu contează cine pierde și cine câștigă într-o dispută sportivă, contează participarea, contează cum, în ce fel pierzi și contează cum, în ce fel obții victoria.

Acesta este spiritul sportiv, înfrângerea adversarului în arenă, cu mijloace egale și corecte, respectând regulamentele și etica sportivă! Bâtele, lanțurile și cuțitele

nu au ce căuta în sportul mileniului III! Și nici utranaționalismul, sub orice formă s-ar prezenta.

Mulțumesc.

În continuare, dau cuvântul domnului senator Viorel Grigoraș, Grupul parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „La ROMATSA problemele nu s-au rezolvat!”.

Doamnelor și domnilor,

Consider că rolul declarațiilor politice susținute de la această tribună este, printre altele, și acela de a deschide o serie de dezbateri sau de a trage un semnal de alarmă asupra unei situații critice. Acest lucru am încercat să-l fac în două rânduri referitor la un subiect important, și anume cel legat de siguranța traficului aerian.

Cele două declarații politice susținute de mine de la tribuna Senatului României au adus în prim-plan situația gravă de la ROMATSA, dar actuala guvernare nu s-a sinchisit să se aplece asupra acestui subiect.

A fost nevoie ca angajații ROMATSA, controlorii de trafic aerian, să facă o grevă de avertisment de două ore și mai apoi să amenințe cu greva generală pentru ca revendicările lor, care nu priveau creșteri salariale, să fie acceptate de către conducerea instituției și de către Ministerul Transporturilor.

Nu cred că s-a mai întâmplat în vreun alt domeniu de activitate ca angajații să facă grevă de avertisment și să amenințe cu declanșarea grevei generale pentru ca sistemele informatice de care depinde siguranța aeriană și, implicit, a pasagerilor aflați în avioanele de pe cerul României să fie schimbate sau să li se facă mentenanța.

Așadar, semnalele mele de alarmă trase din plenul Senatului, dincolo de a aduce în prim-plan situația gravă de la ROMATSA, unde de acum fosta conducere a impus angajarea mai multor persoane în zona administrativă, în posturi fără responsabilitate prea mare, dar cu remunerații consistente, au dorit să determine factorii de decizie din Ministerul Transporturilor să facă verificări asupra sistemelor folosite de controlorii de trafic aerian zi de zi.

Iată că, după ce o parte din solicitările sindicaliștilor au fost puse pe hârtie și discutate cu conducerea companiei, ies la iveală multe nereguli grave.

Am înțeles, din expunerile liderilor de sindicat, că sistemul de dirijare dă erori și dispar aeronave de pe ecranele radarelor. Ulterior, ministrul transporturilor a declarat că va dispune o verificare la ROMATSA.

Stimate domnule ministru Iulian Matache,

Autoritatea Aeronautică Civilă din România a efectuat un control la ROMATSA în luna aprilie a acestui an, iar acesta poartă numărul 14.841 din 2 iunie 2015, în el arătându-se că haosul de la ROMATSA pune în pericol siguranța zborurilor.

Poate că voi mai aborda și pe viitor o serie de subiecte referitoare la asigurarea siguranței zborurilor, acum doar vreau să aduc în fața dumneavoastră încă un aspect grav. În 2007, la finalul anului, o aeronavă Tarom lovea o mașină pe pista de la Otopeni. Atunci, pe lângă faptul că vina a fost aruncată în sarcina controlorului de trafic aerian, s-a pus problema implementării la nivelul aeroportului a unui radar de suprafață pentru a se putea urmări de către controlorii de trafic aerian dinamica la nivelul solului. De atunci au trecut opt ani și acest radar este încă în teste.

Vă întreb, domnilor decidenți: cum puteți să aruncați vina producerii unui incident în spatele controlorilor de trafic aerian, când dumneavoastră urmăriți doar să vă satisfaceți interesele politice și de grup, în detrimentul siguranței traficului aerian?

Vă mulțumesc.

În continuare, dau cuvântul doamnei senator Doina Silistru, Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi am intitulat-o „Uite Schengen, nu e Schengen...”.

Stimați colegi,

Zguduitoarea dramă a sutelor de mii de azilanți, care se petrece sub privirile unei Europe încă uimite și în mod clar nepregătite să gestioneze valul nesfârșit de migranți, ascunde, pentru noi, românii, un miez dureros.

De ani de zile autoritățile române cer, pe mai multe voci, cu argumente variate, aderarea țării noastre la Spațiul Schengen. Zona liberă de circulație este un vis mai vechi al nostru. Am sperat că, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, vom putea fi membri Schengen. Nu a fost să fie. „Nu sunteți încă pregătiți”, ne-a spus Europa. „Corupția” și „statul de drept” au fost – și sunt încă, în ochii unor lideri europeni – motivele pentru care nici în 2011 României nu i s-a permis aderarea, deși îndeplineam condițiile tehnice impuse.

Ne amintim dușurile reci pe care ni le-a administrat Germania, care s-a opus aderării noastre la Schengen, în pofida susținerii arătate și de Comisia Europeană, și de Parlamentul European. Ne amintim și poziția ostilă a Olandei, la un moment dat. Și lista poate continua cu încă o serie de state.

Dacă ne uităm pe hartă, toate statele Uniunii Europene, cu excepția Marii Britanii, Irlandei, Ciprului, Bulgariei, României și Croației, fac parte din Schengen. Tot în acest spațiu sunt incluse și state care nu sunt membre UE – iată, Islanda, Norvegia, Elveția și Liechtenstein.

Acum, odată cu valul de migranți și dramele lor cutremurătoare, Europa, în Schengen sau nu, într-un elan care oricum nu ține cont de spațiul amintit, ne cere să fim solidari. Și suntem, nimic de spus, deocamdată în limita capacităților statului român de a primi un anumit număr de cetățeni străini, mai precis 1.785.

În acest caz, solidaritatea, în accepțiune europeană, presupune ca statul nostru să primească mai mulți azilanți. Probabil o vom face, dar, stimați colegi, să reamintim Uniunii Europene că solidaritate înseamnă nu numai obligații din partea noastră, ci și drepturi. Poate, în acest context, pe fondul unui răspuns pe măsura așteptărilor, statele care s-au opus aderării noastre la Spațiul Schengen, în frunte cu Germania, își vor reconsidera poziția. Nu putem fi în Schengen când ne vor alții, ci trebuie să fim în Schengen pentru că România este stat membru al Uniunii Europene, iar cetățenii ei trebuie să se bucure de aceleași drepturi pe care le au cetățenii Uniunii. Pentru că obligații, se vede și din criza umanitară pe care o traversăm, avem destule.

Mulțumesc.

În continuare, dau cuvântul domnului senator Puiu Hașotti, Grupul parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc.

Declarația mea politică se numește „Partidul interesului național?!”.

Domnul Oprea Gabriel dorește și tot încearcă să confiște interesul național. Au mai încercat și alții – PRM, PUNR – și iată unde au ajuns; din fericire. Numai că domnul amintit nu prea știe cam care este interesul național; cel puțin în politică.

Interesul național nu înseamnă să încurajezi traseismul politic. Consecința este, între altele, că toți parlamentarii „partidului interesului național” au trecut și prin alte partide. Interesul național te obligă să nu fii duplicitar. Interesul național nu înseamnă să fii prieten cu Ponta și în același timp obedient președintelui Iohannis.

Domnul Oprea își închipuie că, dacă își crispează obrajii și colțurile gurii sau glăsuiește sacadat, cazon, devine mai credibil, Domnia Sa uitând de altfel că România nu este o cazarmă în care soldații așteaptă de la intendență magiunul de la ora 11 și cazarmamentul curat de la sfârșitul săptămânii. Interesul național nu înseamnă să-ți creezi dependență de iluzia că ești șeful unui partid mare și onorabil.

Trebuie totuși să spun că domnul Oprea Gabriel are și momente în care analizează corect ceea ce are de făcut din punct de vedere politic. Mă refer, concret, la momentele când se așază cuminte sub pulpana roșie și prăfuită a PSD-ului, că, altfel, sondajele de opinie situează „partidul interesului național” bine sub 5%. Mai nou, președintele partidului amintit, domnul Oprea Gabriel, este și îndrumător pentru teze de doctorat. Drept este că toți cei pe care îi îndrumă sunt aidoma Domniei Sale, adică plagiatori. Domnia Sa, care are un vocabular pe undeva la 1.000 de cuvinte, îndrumă doctorate. Este, prin urmare, în mod obligatoriu, și profesor universitar, că altfel nu se poate. Pe când și academician, mă întreb? Vorba cronicarului, „se sparie gândul”.

Să constatăm oare că domnul Oprea Gabriel, umil servitor al interesului național, concetățean de-al nostru, este general cu patru stele – atenție, obținute mai repede decât mareșalul Averescu! –, profesor universitar doctor, viceprim-ministru, ministru de interne, președinte UNPR?

„Bravo, națiune! Halal să-ți fie!”

Mulțumesc.

În continuare, doamna senator Gabriela Firea, Grupul parlamentar al PSD.

Mulțumesc, domnule președinte.

Bună dimineața, dragi colegi!

Declarația mea politică poartă titlul „E timpul ca lupta împotriva violenței domestice să nu mai fie subiect, ci predicat!”.

Subiectul vulnerabilității femeilor în fața violenței domestice și a violului a revenit în atenția opiniei publice din cauza terifiantului caz de la Vaslui, al elevei violate și, ulterior, supuse agresiunilor psihice de către autorii violului și de apropiații acestora. Dincolo de dezbaterile mai mult sau mai puțin pătimașe pe marginea acestui subiect, derulate prin mass-media sau rețelele de socializare on-line și off-line, rămâne un adevăr dureros: traumele victimelor sunt foarte greu sau chiar imposibil de înlăturat, indiferent dacă s-a înfăptuit sau nu actul de justiție, dacă agresorii au fost sau nu reclamați, au fost sau nu condamnați.

Desigur, în astfel de momente încărcate de emoție se vorbește despre înăsprirea pedepselor pentru astfel de fapte, ceea ce este cumva logic, pentru că se presupune că spectrul unei pedepse grele ar trebui să descurajeze comiterea faptei.

Iar pentru a rezolva o problemă avem nevoie, în primul rând, să o identificăm, să o definim, să-i cunoaștem datele. Vă dau un singur exemplu. Potrivit datelor furnizate de către Ministerul Justiției, în ultimii patru ani numărul de violuri a crescut constant, de la 780 în 2011 la 1.030 în 2014. Aceste cifre se referă, desigur, la violurile reclamate și instrumentate penal. Dar știm bine cu toții că realitatea este diferită, numărul agresiunilor fiind mult mai mare, diferența provenind de la cazurile în care victimele aleg să nu depună declarație; de frică, de rușine sau din perpetuarea culturală, în sensul sociologic al termenului, a inegalității de gen.

Prima direcție de acțiune ar trebui, așadar, să vizeze informarea victimelor și a potențialelor victime asupra drepturilor pe care le au și mai ales asupra modalităților de intervenție care le stau la dispoziție. S-au făcut pași mari în această direcție, a fost îmbunătățită simțitor legislația, există modalități instituționale pentru acordarea de asistență și ajutor, dar toate acestea sunt inutile dacă cele cărora li se adresează nu apelează la ele.

Aici putem interveni noi, dragi colegi, prin structurile care ne stau la dispoziție.

Organizația de Femei a Partidului Social Democrat a pus bazele, recent, la Școala de vară de la Mamaia, ale Pactului pentru protejarea femeilor de violența domestică și viol, o platformă de acțiune deschisă către toate partidele și către toate organizațiile neguvernamentale. A fost înființată o comisie de lucru la nivelul acestei organizații, pe care o voi coordona personal și a cărei menire este de a elabora propuneri concrete pentru atingerea obiectivelor asumate prin acest pact.

Este timpul, dragi colegi senatori, ca lupta împotriva violenței domestice, a violului și a inegalității de șanse să nu mai fie doar o temă de dezbatere în perioade de acalmie politică. Este timpul, așadar, să trecem și la fapte. Sau, altfel spus, acest subiect să devină predicat!

Vă mulțumesc.

Suspendăm ședința până la ora 10.00, fiindcă vom merge la ședința Birourilor permanente reunite ale celor două Camere.

Dau cuvântul domnului senator Dumitru Oprea, Grupul parlamentar al PNL.

## Bună dimineața!

Astăzi voi prezenta declarația politică având titlul „Cine mai conduce astăzi Guvernul României?”.

Devine tot mai clar că în interiorul PSD se dă o luptă feroce pentru putere. Imediat după retragerea forțată a lui Victor Ponta din fruntea partidului, a început o încleștare dură între gruparea Dragnea și cea a premierului. E o situație care nu ne-ar preocupa prea mult dacă acest război intern nu s-ar răsfrânge negativ asupra actului de guvernare.

Astfel, în loc să se concentreze pe treburile țării, prim-ministrul dispare cu săptămânile spre destinații necunoscute. Apar zvonuri de remaniere contrazise de gruparea Dragnea, care însă își manifestă dorința de a chema miniștrii la raport. Mai mult, partidul propune un așa-zis pact politic pentru dezvoltarea țării, ignorând răfuielile personale ale premierului cu opoziția. Chiar Codul fiscal devine un pretext de lovituri sub centură într-un partid rupt de grijile guvernării.

Avem, așadar, un executiv care se agață de putere doar prin intermediul unei majorități fragile, preocupată de reconfigurări de tabere și de polițe plătite adversarilor, în vreme ce subiecte majore, precum Codul fiscal, votul prin corespondență și diaspora, salarizarea bugetarilor, criza imigranților și multe alte probleme care implică România, inclusiv reorganizarea administrativă a țării, infrastructura, soarta educației sau reforma sănătății, sunt abordate, așa, în treacăt.

Evident că, în calitate de reprezentant al opoziției, îmi doresc ca această stare de improvizație să se încheie cât mai curând, printr-o rapidă și firească schimbare de putere. Dar, până la acest moment inevitabil, e obligatoriu să se clarifice cine își asumă finalul acestui mandat. De aceea, este interesant de aflat de la colegii din PSD cine mai conduce astăzi Guvernul României. Premierul-fantomă Ponta sau domnul Dragnea, din sediul de la PSD? Nu de alta, dar să știe măcar miniștrii de cine mai trebuie să asculte. Vă mulțumesc.

## DUPĂ PAUZĂ

## **Domnul Teodor Atanasiu:**

Au mai depus declarații politice în scris următorii senatori: – din partea Grupului parlamentar al PSD, domnii senatori Ovidiu Liviu Donțu, Sorin Constantin Lazăr, Florian Bodog, Gheorghe Saghian, Florinel Butnaru, Constantin Popa, Petru Frătean, Haralambie Vochițoiu, Nicolae Moga, Nicolae Bădălău, Ionel Agrigoroaei, Trifon Belacurencu;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, următorii senatori: Alin Tișe, Marius Petre Nicoară, Traian Constantin Igaș, Gavrilă Ghilea, Cristian Daniel Florian;

– din partea Grupului parlamentar liberal-conservator, domnii senatori Eugen Durbacă și Vasile Nistor;

– dintre senatorii independenți, domnii senatori Valer Marian și Ioan Ghișe. La ora 10.30 reluăm ședința Senatului.

Declarația politică este intitulată „Președintele, primul cetățean al țării – garantul drepturilor constituționale cetățenești”.

Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Legea fundamentală a statului modern a izvorât din cutumele universale, Constituția reprezentând, practic,

coloana vertebrală a statului modern, care reglementează orice aspect al cetății, în special în ceea ce privește viața și persoana cetățeanului.

Nu este pentru niciunul dintre noi, cei care ne aflăm în forul legislativ al țării, străin faptul că cetățenii, fiecare dintre noi, alcătuiesc statul. Responsabilitatea principală a statului, ca entitate de sine stătătoare, este tocmai aceea de a apăra fiecare unitate din care este alcătuit – omul.

Importanța majoră a Constituției constă, stimați colegi, exact în faptul că ea descrie și ordonează structura unui stat, creând baza esențială a garantării și apărării unui statut la care orice cetățean este îndreptățit.

Atunci când vorbim de Constituție, nu există alt punct de plecare și alt interes decât cetățeanul. Cel care are în orice stat democrat din lume drepturi, așa cum are și responsabilități.

Din păcate, aș spune, de multe ori, s-a omis tocmai acest principiu, care reprezintă însuși spiritul Constituției, și, mai grav de atât, în România, acest aspect a fost omis cu bună știință tocmai de către președintele țării. Și fac aici referire la fostul președinte Traian Băsescu, care ne-a arătat tuturor ce înseamnă gravitatea actului de desconsiderare și nerespectare a Legii fundamentale.

Este un exemplu pe care nu îmi face nicio plăcere să îl reamintesc, dar consider, stimați colegi, că nimeni dintre noi, mai ales cei desemnați să reprezentăm și să apărăm interesele cetățenilor, nu ar trebui să uite niciodată această condamnabilă atitudine, care sper să nu devină precedent.

În campania electorală pentru alegerile prezidențiale, actualul Președinte al României, domnul Klaus Iohannis, a făcut din ideea de modernizare a Constituției una dintre temele sale principale de campanie. O temă care, în special în contextul demarării lucrărilor de revizuire a Constituției, este într-adevăr nu numai necesară, cât și primordială pe agenda de lucru a președintelui, dar și a noastră, a parlamentărilor, și nu numai.

„Voi cere reluarea procesului de revizuire a Constituției, de modernizare a ei, nu pentru a da puteri mai mari președintelui, ci pentru a clarifica niște aspecte. (...) În raport cu atribuțiile președintelui, nu cred că litera Constituției este problema, ci respectarea spiritului ei. Am spus și repet: eu vreau să conectez Președintele României cu spiritul Constituției. Președintele trebuie să medieze conflictele între puterile statului, dar mai ales conflictele dintre stat și cetățeni. Prin rolul său constituțional și simbolic, președintele trebuie să fie un etalon de seriozitate, responsabilitate și conduită publică.”, spunea anul trecut domnul Iohannis. Un punct de vedere cu nimic greșit, ba, dimpotrivă, așa cum spuneam mai sus, mai mult decât necesar.

Cu toate acestea, doamnelor și domnilor, până acum, aceste nobile idei au rămas strict la stadiul de vorbe. Adică exact opusul faptelor atât de anunțate.

Ca om de formație juridică, parlamentar, membru al Comisiei comune pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituției României, sunt direct interesat și implicat în modernizarea Legii noastre fundamentale. Un proces de cea mai mare importanță, căruia trebuie să i se aloce întreaga noastră atenție și care nu trebuie să devină temă politică pentru nimeni.

## Stimați colegi,

Primul lucru de care trebuie să ținem cont atunci când vorbim de revizuirea și, implicit, modernizarea Constituției este faptul că aceasta produce efecte continue și directe asupra fiecărui cetățean al statului!

Acesta este motivul pentru care modernizarea Constituției nu trebuie să cadă nici în derizoriul luptelor politice, nici în cel al „modernizării de dragul modernizării”. Și, cu acordul dumneavoastră, stimați colegi, o să îmi iau acum libertatea de a mă adresa prin intermediul acestei declarații în mod direct domnului președinte Iohannis.

## Domnule președinte,

Înainte de orice demnitate pe care o ocupați în statul român, mi-ar plăcea să cred că sunteți conștient de faptul că dumneavoastră sunteți primul cetățean al țării noastre. Iar atitudinea dumneavoastră trebuie să fie una conformă.

Ca atare, trebuie să fiți primul care, prin întreaga sa conduită și preocupare, să reflecte atât drepturile, cât și obligațiile cetățenești într-un stat democratic. Și pentru că vorbesc aici de obligații, obligația dumneavoastră, ca primul cetățean al României, este aceea de a garanta siguranța fiecărui român. Fără aceasta, nu poate exista și nici nu se poate manifesta siguranța statului român în sine, indiferent de orice strategii am gândi în acest sens.

Există o singură cale, domnule președinte, pentru ca toate acestea să fie asigurate – Constituția! Cea care are, într-adevăr, nevoie de modernizare. Căci, așa cum ființa umană evoluează, și această lege fundamentală trebuie să o facă, în raport cu omul.

Iar pentru ca toate acestea să se întâmple, personal, consider că este nevoie ca dumneavoastră să vă exercitați atribuția și să vă respectați obligația de a avea permanent un dialog interinstituțional cu noi, cei care suntem responsabili din punct de vedere legislativ. Sper ca acest lucru să se întâmple și, dincolo de orice interes politic, să primeze cel general, al statului și al cetățenilor săi, cărora trebuie să li se garanteze în mod cât se poate de clar drepturile. Cum altfel decât printr-un grad cât mai ridicat de protecție constituțională?

Căci în actualul context internațional pe care îl știm cu toții, domnule președinte Iohannis, se poate observa cât de important este pentru fiecare stat să le ofere cetățenilor săi certitudinea siguranței și a respectării statutului de ființă umană. Iar aici mi-aș permite să adaug că modernizarea Constituției române nu poate fi elaborată făcând abstracție de statutul de cetățean universal, în acord și cu prevederile Cartei drepturilor omului.

Față de această situație, vă solicit, domnule președinte, să reevaluați îndemnul adresat public clasei politice,

de amânare după 2016 a dezbaterilor pentru modernizarea Constituției, întrucât propunerea dumneavoastră înseamnă, practic, reluarea dezbaterilor în următorul mandat, 2016–2020, și încetarea activității actualei Comisii comune a Camerei Deputaților și Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituției României. Prin punerea în aplicare a acestei intenții nesocotiți propunerile venite de la cetățeni prin Forumul Constituțional, Consiliul Științific, format din specialiști în drept constituțional, din partea Comisiei de la Veneția, care a dezbătut împreună cu comisia parlamentară proiectul de revizuire și a emis și un aviz.

De asemenea, nesocotiți munca și contribuția unor instituții precum BNR, Academia Română, Biserica Ortodoxă, Asociația Magistraților, Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, Parchetul de pe lângă ICCJ, Asociația Procurorilor din România și Curtea de Conturi etc.

Trebuie redeschise dezbaterile privind întărirea capitolului „Drepturi și libertăți” din Constituție cu următoarele:

- creanțele împotriva statului să aibă același regim juridic

- cu plata obligațiilor fiscale;

– repararea prejudiciului printr-o despăgubire echitabilă cu privire la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică;

- garantarea principiului egalității de arme între acuzare și

- apărare;

- garantarea dreptului la protecția datelor cu caracter

- personal;

- garantarea dreptului la viață intimă, familială și privată;

- garantarea secretului corespondenței;

– garantarea dreptului la un mediu sănătos prin asigurarea protecției, refacerii și utilizării durabile a patrimoniului natural, așa cum v-ați angajat și prin Strategia Națională de Apărare pe care ați prezentat-o Camerelor reunite ale Parlamentului în anul 2015.

De asemenea, sunt necesare înființarea regiunilor, accesul la inițiativă legislativă cetățenească într-un mod real și posibil prin micșorarea numărului inițiatorilor unui astfel de demers, precum și separarea atribuțiilor celor două Camere ale Parlamentului.

Totodată, sunt necesare înființarea instituției Avocatul Copilului, suprimarea traseismului politic, eliminarea ambiguităților în ceea ce privește numirea prim-ministrului după alegerile parlamentare, reprezentarea României la Consiliul European pe probleme economice și dizolvarea Parlamentului dacă propunerea de demitere a președintelui nu întrunește o majoritate de 50% plus unu.

Nu în ultimul rând, renunțați prea repede la recunoașterea rolului istoric al Casei Regale și al Bisericii Ortodoxe și al celorlalte culte religioase în constituirea și modernizarea statului român, precum și la garantarea independenței BNR, prin aceea că BNR nu trebuie să primească instrucțiuni de la nicio autoritate sau instituție a statului. Ați renunțat prea repede la propunerile Comisiei de revizuire privind autonomia universitară reală și modul cum statul promovează creșterea competitivității economice prin dezvoltarea economică în condițiile ocrotirii mediului înconjurător și prin asigurarea protecției consumatorului și asigurarea exploatării resurselor în condiții de maximă eficiență economică și cu accesul nediscriminatoriu al tuturor celor interesați.

De aceea, doamnelor și domnilor, încă o dată cu această ocazie, aș vrea să accentuez faptul că modernizarea Constituției noastre trebuie să depășească urgent stadiul său incipient, iar pentru aceasta este nevoie nu numai ca noi, parlamentarii, să ne respectăm angajamentele, dar și dumneavoastră, domnule președinte Klaus Werner Iohannis. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Priorități legislative”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

## Doamnelor și domnilor,

După această vacanță parlamentară, iată-ne din nou în fața a numeroase aspecte ce necesită o rezolvare clară. Desigur, prioritizarea este necesară în orice situație, pentru a ne asigura că rezolvăm întâi și întâi aspectele urgente.

Printre prioritățile legislative din perioada imediat următoare doresc să le enumăr, în primul rând, pe cele privind Codul fiscal. Mai departe amintesc și modificările din domeniul financiar privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, precum și emisiunile de obligațiuni ipotecare, dar și pe cele privind schemele de garantare a depozitelor.

Tot pe lista priorităților regăsim și Legea salarizării, dar și Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, precum și Proiectul de lege pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. În aceeași categorie aș include și Proiectul de lege privind organizarea și funcționarea sistemului de plată a pensiilor private.

Pe de altă parte, există și alte aspecte care se află pe lista priorităților parlamentare și a celor executive, deopotrivă, precum Legea achizițiilor publice și bugetul de stat.

De asemenea, este necesar să ne îndreptăm atenția și asupra proiectelor de lege privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor provenite din ambalaje, asupra celor referitoare la stabilirea cerințelor de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa potabilă, dar și a celor privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.

Nu în ultimul rând, mai există și Proiectul de lege privind statutul minorităților naționale, dar și acela pentru modificarea și completarea Legii nr. 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate.

Cu siguranță că o armonizare a priorităților la nivel legislativ și executiv va duce la eficientizarea activității la nivelul instituțiilor statului. Iată de ce trebuie să ne concentrăm asupra discutării și votării a numeroase proiecte de lege.

Vă mulțumesc.

## Stimați colegi,

Aș dori să încep prima mea declarație politică din această sesiune parlamentară prin a saluta cu entuziasm aprobarea ordonanței de urgență privind majorarea cu 25% a salariilor personalului din sistemul sanitar.

Această măsură luată de Guvernul PSD va crește cu siguranță motivarea angajaților din sistemul public și, cel mai probabil, va avea un efect benefic în stoparea migrației cadrelor medicale către locuri de muncă din străinătate.

Pe aceeași lungime de undă, doresc să îmi exprim speranța că și alte domenii la fel de importante pentru statul român, precum cel al educației, vor primi atenția cuvenită din partea noastră, pentru a realiza și aici o creștere sustenabilă.

În altă ordine de idei, doresc să atrag atenția asupra faptului că această creștere salarială de 25% trebuie făcută cu calcule atente asupra riscurilor posibile, deoarece o simplă decizie care să modifice aceste cifre de astăzi pe mâine ar putea avea consecințe dezastruoase în plan fiscal. Mai concret, această majorare trebuie susținută prin creșterea sumei alocate per pacient de către Casa de Asigurări de Sănătate și, implicit, prin majorarea bugetului acesteia, altminteri riscăm un colaps al sistemului fiscal și de management al spitalelor din întreaga țară. În momentul în care prevederile legale în vigoare stipulează clar faptul că bugetul de salarii al unui spital nu poate depăși 70% din întregul buget, iar creșterea salarială nu este susținută din altă direcție, oricare spital ar fi în imposibilitatea acoperirii acestui deficit de 25% creat de ordonanța de urgență. Sunt convins că, atunci când această ordonanță va intra în dezbaterea parlamentară, vom reuși să completăm și să îmbunătățim acest act normativ, în interesul atât al medicilor, cât și al pacienților din România.

Nu în ultimul rând, sper într-o abordare unitară și integrată a acestei creșteri salariale în cadrul viitoarei legi a salarizării din sectorul bugetar, pentru a nu neglija și alte domenii vitale pentru dezvoltarea României.

Vă mulțumesc pentru atenția dumneavoastră.

Declarația politică se intitulează „O altă problemă – seceta”.

Domnule președinte, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

Din punct de vedere calendaristic, vara este încheiată. În realitate însă, temperaturile de afară ne duc cu gândul la miezul verii. În aceste condiții, seceta pare a fi problema generalizată la nivel mondial, în principal în zone precum California, în care fenomenul a căpătat dimensiuni dezastruoase. Chiar dacă Europa nu se confruntă cu aceleași probleme ca și California, seceta s-a resimțit în mai multe țări din această regiune.

Deși cifrele nu au fost clar anunțate, conform ultimelor declarații ale specialiștilor din agricultură, România pare a se confrunta cu cea mai gravă secetă din ultimii 50 de ani.

La nivelul efectelor se întrevăd, printre altele, scumpirea curentului electric produs în hidrocentrale, dar și majorarea prețului fructelor și legumelor. Numeroase voci din rândul specialiștilor spun că porumbul din acest an este compromis din cauza temperaturilor ridicate ale aerului. Mai mult, nici culturile de floarea-soarelui nu o duc mai bine, în timp ce culturile de viță-de-vie sunt și ele compromise din cauza deficitului de apă din sol.

Tot în stabilirea analizei stării de fapt menționez și faptul că Administrația Apelor arată că debitele Dunării sunt cu 50% mai mici față de anul trecut, iar debitele râurilor mici se află în aceeași situație, fiind mult sub debitele multianuale, ceea ce înseamnă o scădere semnificativă, cu cel puțin 25%, a lacurilor de acumulare.

Ținând cont de problemele semnalate deja de către fermieri, se poate considera în numeroase situații că sunt întrunite condițiile pentru declararea stării de calamitate.

Este îndreptățită cererea fermierilor privind crearea unor comisii la fața locului care să constate și care să evalueze pagubele, urmând ca pe baza concluziilor organismelor abilitate să li se deducă cheltuieli la Finanțe, aferente impozitului, și eventual, ulterior, să li se poată acorda și alte ajutoare suplimentare.

Este nevoie de o implicare clară și de tragerea unui semnal de alarmă în această situație. Din punct de vedere legislativ, este necesar un act normativ care să susțină acțiunile de sprijin prin reglementarea clară a stării de calamitate, caz în care procesul de constatare a pagubelor se va putea realiza mai rapid și, în plus, fermierii vor putea beneficia mai ușor de facilitățile pe care și le doresc de la Finanțe.

Un subiect deosebit de important pentru această toamnă și față de care niciunul dintre noi nu va rămâne indiferent, seceta va afecta în lanț numeroase aspecte ale vieții economice, și nu numai. Iată de ce consider că am putea să ne arătăm sprijinul la nivel legislativ pentru găsirea unor soluții urgente și eficiente.

Vă mulțumesc.

Cu deosebită stimă, senator Gheorghe Saghian.

Declarația politică este intitulată „Drepturile copiilor pacienți”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori, Stimați colegi,

Vă atrag astăzi atenția asupra unui aspect ignorat aproape cu desăvârșire la ora actuală în sistemul medical și legislativ din țara noastră – drepturile copilului pacient. Peste

tot se vorbește despre importanța deosebită a copiilor în societate și orice nație care se dorește a fi de succes acordă atenția cuvenită copiilor.

De ce să nu vorbim atunci deschis și clar despre faptul că aspectul drepturilor copilului pacient este de prea multe ori ignorat? Firește, la bază stă lipsa unei reglementări clare.

Cu toate acestea, în România există o legislație clară care prevede drepturile copiilor. Printre aceste drepturi, foarte important este dreptul la asistență medicală în mod gratuit. Începând de la Constituția actuală, care consfințește și garantează dreptul copilului la ocrotirea sănătății, există și Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Tot în acest sens menționez și Convenția privind drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, din care face parte și România.

De ce nu include această legislație internă privind drepturile copilului și aspectul privind drepturile acestuia în calitate de pacient? Voi încerca să conturez în linii mari argumentele în sprijinul importanței acestei reglementări.

În primul rând, copilul pacient nu știe sau nu poate, de multe ori, să comunice simptomele pe care le resimte. Fragilitatea copiilor este atât fizică, cât și emoțională. Unui copil îi explicăm cu mai multă atenție și cu mai multă răbdare aproape orice, în orice situație. De ce nu se tratează atunci și condiția sa de pacient în mod corespunzător?

Mai departe, un copil este dependent de părinți și de adulți, în general, pentru a putea supraviețui. Unui copil trebuie să i se permită accesul la servicii medicale cu apropierea unui părinte sau a unei figuri din familie, care să îi inspire încredere și siguranță, căci mediul spitalicesc este cu siguranță plin de noutate și, pe fondul traumei care a condus la prezentarea în fața unei echipe medicale, efectele sunt amplificate, iar teama copilului poate avea cu siguranță efecte fiziologice grave.

La nivel european, există numeroase documente care reglementează drepturile copiilor pacienți și care trebuie analizate atent și de către țara noastră, cu scopul adoptării lor neîntârziate.

Copiii sunt comoara cea mai de preț a unei nații și sunt, fie că putem sau nu să o credem, viitorul nostru. Trebuie protejați și ocrotiți în orice situație, mai ales atunci când sunt cei mai vulnerabili.

Fiecare dintre noi poate rezona cu aceste aspecte și îmi exprim convingerea că putem acorda sprijinul necesar adoptării soluțiilor legislative care se impun.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Prima zi de școală, moment important în viața oricărui părinte”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

În cadrul intervenției de astăzi vă voi aduce la cunoștință o problemă cu care se confruntă mii de părinți la fiecare început de an școlar. Peste numai câteva zile, clopoțelul va suna pentru prima oară pe holurile școlilor din țara noastră, anunțând începerea unui nou an școlar. Ca de fiecare dată, orice părinte își dorește să fie alături de copilul său într-un asemenea moment de o încărcătură emoțională profundă. Însă mulți dintre părinții care doresc să participe la festivitatea de început de an alături de copilul lor nu o pot face, deoarece nu se pot învoi de la locul de muncă.

Aceasta este o realitate cu care se confruntă multe mame și mulți tați din România. Imaginați-vă, dragi colegi, că de fiecare dată în prima zi de școală noi, parlamentari și alte oficialități, suntem cu toții liberi să mergem la câte o școală sau chiar cu copiii noștri. Însă nu toți românii au un asemenea privilegiu.

De aceea, am depus în Parlamentul României legea cu privire la posibilitatea acordării unei zile libere pentru părinții care doresc să fie alături de copiii lor în prima zi de școală.

V-aș propune, doamnelor și domnilor, să vă gândiți câteva minute la femeia care lucrează la croitorie, la muncitorii din fabrici sau din alte întreprinderi, dar și la alți muncitori români care și-ar dori să aibă ziua aceasta liberă, să se ducă la școală și să își vadă copilul cum pășește în sala de clasă. Din punctul meu de vedere, de părinte de această dată, e mult mai importantă decât alte zile libere de care beneficiem de-a lungul unui an.

De asemenea, este un bun prilej de a nu crea o discriminare între parlamentari și oamenii de rând, muncitorii români. Aceasta ar fi o zi liberă de care românii ar profita cu adevărat, nu ca alte zile libere în care fiecare dă buzna la grătare sau își alege alte modalități de a-și petrece timpul.

Din punctul meu de vedere, prima zi de școală este una specială pentru fiecare părinte, deoarece un copil reprezintă cea mai mare bucurie a oricui. De asemenea, profesorii sunt printre beneficiarii unei asemenea măsuri, deoarece ar putea să aibă o legătură mai apropiată cu părinții copiilor.

Am auzit câțiva colegi parlamentari că ar exista probleme de ordin constituțional. Nu pot fi de acord cu o asemenea idee, deoarece, dacă vorbim de neconstituționalitate, de faptul că profesorii cu copii nu pot beneficia de această zi liberă, atunci trebuie să vorbim și de celelalte profesii care în zilele libere legale sunt la posturi. Spre exemplu, vorbim de doctori, care nu se duc de Revelion, de Crăciun sau de 1 Mai acasă, de pompieri, de polițiști, de toți oamenii care își fac treaba în zilele acestea speciale.

Meseria de profesor este una specială. Până la urmă, ce este un profesor? El este cel care contribuie decisiv la educația și dezvoltarea copiilor noștri, este o construcție importantă pentru societate.

Sper, dragi colegi, ca din partea tuturor parlamentarilor, indiferent de coloratura politică, să existe o deschidere față de acest subiect. Acesta nu e un proiect politic neapărat. E un proiect care vine în ajutorul părinților și vine în ajutorul românilor în general și sper ca și colegii care vor trebui să voteze acest proiect să înțeleagă cât de necesar e ca

un părinte să fie liber în prima zi de școală și cum poate ajuta învățământul nostru românesc. Faptul că faci legături puternice sau mai pui o cărămidă la legătura dintre școală, copil și părinte mie mi se pare că e un lucru important.

Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Noi dăm, nu tăiem... Priorități legislative în domeniul social”.

Fiind începutul unei noi sesiuni parlamentare, doresc să-mi exprim câteva gânduri cu privire la nevoile strategice ale momentului privind prioritățile de dezvoltare ale României pe termen lung. Atenția mea se îndreaptă cu predilecție către sfera problemelor sociale, un domeniu în care am oportunitatea să mă implic direct din poziția de președinte al Comisiei pentru muncă, familie și protecție socială din Senatul României.

Problematica din domeniul social este foarte complexă, deoarece aceasta acoperă, practic, toate aspectele sociale ale vieții omului încă înainte de naștere și până la dispariția sa. Iar pentru noi, social-democrații, domeniul social a fost mereu și continuă să fie prioritar atât doctrinar, cât mai ales prin modul în care am reușit să îl punem în practică, iar rezultatele ultimilor trei ani și jumătate demonstrează că măsurile transpuse în legislația adoptată din domeniul economic și social au creat bunăstare prin redistribuirea beneficiilor economice către buzunarele românilor. Iată doar câteva exemple: creșterea constantă a salariului minim și a pensiilor, dublarea alocațiilor, reducerea TVA, reducerea CAS-ului, eliminarea și comasarea de taxe, ieftinirea medicamentelor, crearea de locuri de muncă, pe care va continua să o susțină Codul fiscal recent adoptat.

Pentru perioada următoare, pe agenda noastră de lucru în Parlament, și cu precădere în comisia pe care o conduc, se va afla o listă lungă de proiecte de lege și inițiative legislative care să reglementeze și să aducă clarificări sau îmbunătățiri legilor privind piața muncii, politicile salariale, ocuparea și formarea profesională, protecția, asistența și securitatea socială a copiilor sau a altor categorii vulnerabile, pensiile și alte drepturi de asigurări sociale, dialogul social, protecția familiei și calitatea vieții.

În mod expres vreau să fac referire la Legea salarizării și la Legea bugetului pentru anul următor, care trebuie să ajungă în Parlament în timp util pentru a putea avea dezbateri consistente și fructuoase. Atât Legea salarizării, care trebuie să reașeze ierarhia valorilor în această țară și să dea posibilitatea tuturor celor care lucrează în sectorul bugetar și care sunt plătiți din bani publici să primească salarii pe măsura responsabilității și muncii lor, cât și Legea bugetului, care reflectă perspectiva de dezvoltare a României, trebuie astfel gândite încât să ofere stabilitate pe termen lung. De aceea, ele trebuie să fie atât rezultatul negocierilor cu partenerii sociali și cu structurile autorităților locale, cât și agreate prin consens politic de toate partidele, putere și opoziție.

Astfel de legi, care rezolvă probleme privind viața românilor, bunul mers al acestei țări, poziția internă și externă a României, mai ales în contextul internațional actual, sunt priorități naționale. Facem apel la un dialog politic constructiv, în care puterea și opoziția să lucreze cu responsabilitate și, dincolo de doctrinele politice, în interesul românilor și al României.

Declarația politică se intitulează „Județul Hunedoara riscă să rămână în frig pe timp de iarnă”.

Domnule președinte,

## Stimați colegi,

În data de 27 iulie anul curent, Consiliul Local al Municipiului Petroșani a organizat o dezbatere publică a cărei temă a fost „Situația Complexului Energetic Hunedoara și implicațiile acesteia asupra comunității localeˮ. În urma dezbaterilor s-au desprins câteva concluzii îngrijorătoare pentru cetățenii județului Hunedoara.

Din analizele efectuate de reprezentanții celor două termocentrale Mintia și Paroșeni, precum și din situația prezentată de edilii municipiilor Deva și Petroșani, a reieșit faptul că, în perioada de iarnă 2015–2016, 30.000 de familii din municipiul Deva și din orașele Văii Jiului, unități de învățământ, spitale și alte spații edilitare riscă să-și petreacă iarna în frig, întrucât nu există suficientă huilă pentru funcționarea celor două termocentrale.

Conform datelor prezentate de cei din conducerea Complexului Energetic Hunedoara, societatea are un deficit lunar de huilă în valoare de 40.000 de tone, iar pentru ca cele două termocentrale să poată funcționa pe timp de iarnă sunt necesare 5.000 de tone de huilă pe zi (2.200 de tone – Paroșeni și 2.800 de tone – Mintia).

În momentul de față depozitele de cărbune de la Mintia și Paroșeni au stocurile zero, iar producția zilnică de huilă în Valea Jiului este de aproximativ 4.000 de tone, sub necesarul celor două termocentrale, în condițiile în care se lucrează suplimentar și cu un personal în continuă scădere.

Furnizarea agentului termic începe, în mod normal, cel mai târziu la 1 noiembrie și durează până la 15 aprilie anul viitor. Asigurarea căldurii pentru cele aproape șase luni de iarnă nu este posibilă decât prin cumpărare de huilă, fie de la exploatări din țară, fie din import.

## Stimați colegi,

Având în vedere aspectele prezentate, trag un semnal de alarmă către toți factorii de decizie să ia măsurile necesare pentru ca aproximativ 30.000 de familii din județul Hunedoara, unități de învățământ, spitale și alte spații edilitare să nu rămână în frig în perioada de iarnă 2015–2016.

Vă mulțumesc pentru atenție.

Declarația politică este intitulată „Bilanț pozitiv la final de sezon turistic”.

Sezonul turistic 2015 a fost primul sezon, după mulți ani, în care turismul românesc a beneficiat de o creștere substanțială.

În acest an, stațiunile turistice de la Marea Neagră au ajuns să fie nu doar destinații de weekend, ci destinații pentru concediu, mulți turiști renunțând în acest an la ofertele vecinilor bulgari sau ale celor din Grecia și Turcia. S-au înregistrat perioade mari în care gradul de ocupare a depășit 80%.

O statistică preliminară arată că există deja o creștere a numărului turiștilor străini cu 15% în primele luni ale anului.

Deși la început, cu o oarecare timiditate, introducerea programelor _all-inclusive_ s-a dovedit o componentă benefică.

Turismul reprezintă un factor important al creșterii economice. Preocupările pentru dezvoltarea acestui domeniu se regăsesc în concluziile stabilite la recenta reuniune organizată la Mamaia cu reprezentanți ai mediului de afaceri din turism, în prezența prim-ministrului, a ministrului finanțelor, a ministrului economiei, comerțului și turismului, a președintelui Autorității Naționale pentru Turism, a unor parlamentari și reprezentanți ai autorităților locale.

Reglementarea introducerii impozitului specific pentru turism revine Parlamentului. Este vorba despre un impozit care să definească proceduri mult mai simple, controale mai puține, competiție mai clară și servicii mai bune pentru turiștii care beneficiază.

Proiectul, care face referire la plafonul de 5 milioane de euro cifra de afaceri, duce la debirocratizare și taxe mai simplu de plătit.

Prin conlucrare parlamentară este posibil ca acest proiect privind impozitul specific în turism să fie aprobat de Parlament cu prioritate, urmând să fie aplicat de la 1 ianuarie 2016.

Turismul românesc reprezintă o valoare emblematică. În jurul acestor valori trebuie să ne solidarizăm! Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „România – între Solidaritate și Securitate”.

## Stimați colegi,

Criza imigranților a împărțit Europa în două, existând disensiuni inclusiv la nivelul României. Consider că problema trebuie tratată cu responsabilitate, maturitate și calm.

Sigur că, pe de o parte, ca membri ai construcției europene și, mai presus de asta, ca oameni, trebuie să dăm dovadă de solidaritate și umanitate, de respect pentru drepturile omului. Pe de altă parte, România dispune de resurse și condiții limitate pentru a asigura asistența materială a solicitanților de azil. Se impune, prin urmare, din această perspectivă, o analiză atentă privind posibilitățile reale ale țării noastre și ajutorul pe care aceasta îl poate oferi. Din păcate, în sfera publică controversele se axează mai degrabă pe drepturi și obligații și mai puțin pe sprijinul pe care România îl poate oferi.

La toate acestea se adaugă teama de a nu se putea integra în societatea românească, ținând cont și de aspectele religioase, ceea ce implică necesitatea verificării cu rigurozitate a procedurii acordării de azil. Acest aspect care vizează securitatea țării noastre este indispensabil. Există, evident, și posibilitatea ca din tot valul de refugiați să fie unii care să creeze probleme, ceea ce însă nu ne îndreptățește să asistăm nepăsători la drama acestor oameni. În acest sens avem serviciile secrete și poliția, care se vor implica meticulos.

Concluzionând, consider că putem fi oameni, în condițiile în care solicitanții de azil înțeleg că în România se trăiește românește și se respectă legile românești.

România nu poate asista fără să se implice. Ea trebuie să își aducă contribuția la rezolvarea eficientă a acestei crize. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Africa – o soluție pentru dezvoltarea economiei românești”.

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Trăim într-o perioadă în care descoperirea și cultivarea relațiilor cu economiile emergente și cele aflate în plină dezvoltare sunt esențiale. Deschiderea căilor de comunicare cu astfel de țări din Asia (Cambodgia, Laos, Vietnam etc.) ori Africa (Mozambic, Zimbabwe, Etiopia etc.) poate oferi o șansă imensă economiei românești, și nu numai.

Etiopia, o țară cu peste 92 de milioane de locuitori, a avut o creștere economică de 10% în ultimii ani, fiind una dintre cele mai mari creșteri din zona Africii. Recent, am avut oportunitatea de a deschide calea dialogului pentru România. Alături de președintele Institutului de Relații Internaționale și Cooperare Economică, profesor dr. Anton Caragea, și de o delegație importantă de ambasadori și oficiali ai țărilor din Uniunea Europeană, am avut o serie de întrevederi preliminare cu prim-ministrul Republicii Federale Democrate a Etiopiei, academicianul Hailemariam Desalegn. Personal, am văzut în Excelența Sa o persoană foarte deschisă cooperărilor bilaterale, pacifistă, vizionară, calități pe care le-am regăsit la întreaga echipă de miniștri și consilieri ai Guvernului etiopian. Mulțumesc încă o dată pe această cale Excelenței Sale pentru deschiderea pe care a manifestat-o, atât pentru o informare corectă, cât și pentru posibilitatea inițierii relațiilor economice.

La nivel oficial, delegația europeană din care am făcut parte a oferit titlul de cea mai bună destinație turistică și culturală a anului 2015 statului etiopian. În particular, au fost inițiate și purtate dialoguri în sensul deschiderii unor căi de schimburi economice, de investiții și de promovare a

oamenilor de afaceri români în Etiopia. Există o mare oportunitate pentru diferite domenii de activitate, în special cele economice, și pentru exporturi ale produselor românești în țara africană. De asemenea, aici se pot face investiții profitabile pe termen lung. În plus, statul etiopian este în mare căutare de know-how. Specialiștii români pot ajuta în acest sens, fapt ce poate accelera schimburile economice între România și Etiopia. O dovadă în plus a oportunității ce o reprezintă singura țară creștină din Africa este vizita făcută de Președintele SUA, Barack Obama, la doar câteva zile de la primirea premiului oferit de Academia Europeană de Turism. E evident că și America vede în această țară un posibil partener pentru viitorul apropiat.

Consider că România are un potențial foarte mare de dezvoltare a relațiilor economice cu Etiopia. Avem deja o ușă deschisă. Nu ne rămâne decât să investim încredere. Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „1 septembrie 2015 – Ziua Rezervației Biosferei «Delta Dunării»”.

Data de 1 septembrie are o semnificație deosebită pentru România, fiind Ziua Rezervației Biosferei „Delta Dunării”. Acest moment merită marcat corespunzător, mai ales că în acest an se împlinesc 50 de ani de la înființarea premiului Diploma Europei pentru Ariile Protejate și 25 de ani de la înființarea Rezervației Biosferei „Delta Dunării”.

Diploma Europei pentru Arii Protejate reprezintă un premiu acordat din 1965 de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, acesta având rolul de a recunoaște zone naturale și seminaturale și situri de importanță europeană excepțională pentru conservarea biologică, diversitatea geologică și a peisajului și care sunt gestionate într-un mod exemplar.

În anul 2000, Rezervația Naturală „Delta Dunării” a primit, pentru prima dată, Diploma Europei pentru Arii Protejate. Acest premiu a mai fost acordat rezervației și în anii 2005 și 2010.

Din punct de vedere istoric, Rezervația Biosferei „Delta Dunării” a fost creată în 1990 prin programul „ _Man and Biosphere_ ” al UNESCO și un an mai târziu a fost înscrisă pe Lista Ramsar a Convenției privind zonele umede de importanță internațională și pe Lista Convenției Patrimoniului Mondial UNESCO, ca sit natural.

Data de 1 septembrie a fost declarată Ziua Rezervației Biosferei „Delta Dunării” prin Ordinul nr. 539/2008, emis de către Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile. Această zi a fost aleasă special pentru a marca data la care a intrat în vigoare Hotărârea Guvernului nr. 983/1990, prin care întreaga Deltă a Dunării și unitățile geografice vecine au fost declarate rezervație a biosferei.

Pentru mine, ca senator născut în inima Deltei, la Mila 23, data de 1 septembrie reprezintă și un moment de mândrie, deoarece Delta Dunării este un habitat unic în Europa, care merită dezvoltat armonios, în acord cu nevoile oamenilor din Deltă și cu protejarea faunei și a florei. Îmi doresc ca Parlamentul să se aplece, pe viitor, mai mult asupra zonei Deltei și a nevoilor pe care le are aceasta.

În încheiere aș dori să transmit un sincer „La mulți ani!” rezervației și locuitorilor acesteia.

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Apel la responsabilitate”. Distinși colegi,

La începutul acestei noi sesiuni parlamentare fac apel la responsabilitate din partea tuturor colegilor. De asemenea, solicit din partea tuturor seriozitate și implicare, pentru că este nevoie de inițiative legislative bine gândite și structurate, care să stabilească reguli corecte pentru români.

Nu mai trebuie să se treacă doar actele normative care slujesc unor interese personale sau de grup, din perspectiva anului preelectoral în care ne aflăm. Campaniile trec, dar efectele unor norme greșite rămân.

Un stat fără o legislație care nu este actualizată sau adaptată realității nu poate funcționa în parametri normali, producând haos și nemulțumiri. Este nevoie de maximă concentrare și implicare pentru a iniția și a aproba inițiative legislative utile și corecte pentru români.

O atenție sporită trebuie acordată inițiativelor tergiversate doar pe fondul inițierii acestora de către opoziție, fără a fi analizată motivația sau conținutul. Este momentul să nu mai punem piedici, ci să lucrăm constructiv pentru România. Este nevoie ca populația să nu mai fie tratată ca ultima prioritate pe agenda noastră, astfel încât să ajungem, în timp, să considere Parlamentul o instituție credibilă.

Mai presus de instituțiile sociale, economice și politice, care ne preocupă ca politicieni, trebuie să stea cetățeanul, pe care politicienii ar trebui să îl reprezinte în totalitate.

Drept urmare, revin și întăresc solicitarea de a fi responsabili și de a ține cont de interesele românilor și ale statului.

Declarația politică este intitulată „Între discurs politic și realitate se află calitatea umană”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

La început de sesiune parlamentară am considerat necesar să iau o atitudine modică, dacă vreți, simbolică, privind modificările survenite în această vară... și nu numai la nivelul societății românești, în general, și al clasei politice în special.

Mai precis, mă refer la ultimele acțiuni ale DNA-ului și la încăpățânarea unui premier de a-și recunoaște greșelile și de a învăța că în politică e bine să faci un pas în spate, chiar dacă asta va presupune retragerea din funcția publică pe care o deții.

De asemenea, nu pot să nu observ că alți colegi care până mai ieri erau ca frații astăzi au devenit dușmani

și s-a început un mod de atac politic abject, care nu are legătură cu atitudinile politice de altădată. Aici intervine o situație, o calitate care ține de personalitatea umană a fiecăruia dintre noi.

Nu fac vreo referire publică la cineva anume, fiecare dintre noi suntem conștienți de maturitatea deciziilor politice pe care ni le asumăm. Chestiunea, din păcate, este alta și de aici motivul și reacția de a ține această declarație politică. Mai precis, uităm să fim oameni, să-i tratăm cu respect, creștinește pe cei cu care lucrăm la un proiect politic sau administrativ și, nu în ultimul rând, uităm să ne respectăm modul nostru de a fi.

Nu vreau sa fiu filozofic sau demagog, mai ales că nu sunt un socialist postrevoluționar ca să am acest populism, dar clasa politică actuală, formată într-un ciclu de 25 de ani, se degradează pe zi ce trece, iar politicienii (inclusiv anturajele lor) ar trebui să înțeleagă că nu mai avem timp de interese minuscule, de grup, de cerințe pe termen scurt. Mai precis, nu trebuie să uităm că amenințările geopolitice externe ne dau un semnal de trezire la realitatea politică: migrația care afectează Europa, inclusiv pe noi, este doar un început al unei superficialități politice a țărilor tradițional democratice... în care, vrem, nu vrem, intrăm și noi (chiar dacă democrația noastră este fragilă).

Un mare gânditor spunea cândva: „Cine are urechi de auzit să audă.” Eu completez adăugând: cine are urechi de auzit să audă, să judece, să se uite la ce se întâmplă în jurul lui – și nu doar cu el – și să-și înțeleagă menirea pe acest Pământ...

Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Soluțiile guvernelor europene la criza imigranților – între primirea refugiaților și protejarea granițelor”.

## Stimați colegi,

Întrebarea de fond este dacă, abia ieșită, pe moment, din criza grecească care a zguduit din temelii zona euro, construcția europeană mai poate suporta un nou șoc, probabil chiar mai traumatizant, cum este această masivă migrație din sud.

E o provocare majoră, pentru că Uniunea Europeană are datoria morală, în acord cu valorile fundamentale care stau la baza întregului proiect, să absoarbă enormul flux de imigranți din Orientul Mijlociu și din Africa. Chestiunea imigrației a creat sciziuni între populațiile din țările din UE și guvernele lor, între statele membre, între însăși UE și valorile sale fondatoare.

Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), peste 350.000 de imigranți au traversat Mediterana din ianuarie, iar mai mult de 2.643 de persoane au decedat pe mare în încercarea de a ajunge în Europa. Aproximativ 220.000 de persoane au ajuns în Grecia și circa 115.000 în Italia, a indicat organizația cu sediul la Geneva. Aproximativ 2.000 de persoane au sosit în Spania, iar 100 în Malta. În total, mai mult de 350.000 de persoane au traversat Marea Mediterană în acest an, față de aproximativ 219.000 în 2014. În 2014, pe tot parcursul anului, circa 3.500 de imigranți și refugiați și-au găsit moartea sau au fost dați dispăruți în Marea Mediterană, potrivit Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați. Frontex, agenția europeană de supraveghere a frontierelor, monitorizează diferitele rute folosite de imigranți și câți oameni ajung să treacă granițele europene.

În cadrul unei reuniuni a miniștrilor de interne din cadrul Trilateralei România–Bulgaria–Grecia, desfășurată la Atena în 2011, am abordat la modul cel mai serios, încă de pe atunci, cooperarea polițienească internațională, politica de azil și problemele de migrație. În ceea ce privește cooperarea la nivelul Frontex, până în 2011, România, alături de Germania, a avut cea mai mare contribuție, atât din punctul de vedere al mijloacelor tehnice, cât și din punctul de vedere al numărului, al profilurilor și al profesionalismului experților detașați. În ceea ce privește politica de azil și probleme de migrație, România a transpus la cele mai înalte standarde acquis-ul european în domeniul azilului și a dispus de capacitatea de primire necesară procesării cererilor de azil.

Conform declarațiilor consilierului prezidențial, România nu este pregătită să primească imigranți, însă face acest lucru „pentru a fi solidară cu alte țări ale Uniunii Europene care preiau mult mai multe persoane”. Conform premierului României, Guvernul României nu are un document oficial care să prevadă cifre, măsuri și disponibilitatea țării. Președintele Klaus Iohannis afirma că fiecare stat va decide pe bază de voluntariat câți imigranți poate primi. Conform ministrului de externe, Bogdan Aurescu, există deja o serie de propuneri care au fost prefigurate în inițiativele Comisiei Europene. Sunt deja soluții care au fost discutate la nivelul Consiliului European, au fost deja anumite angajamente asumate de către statele membre în mod unitar. Și România și-a asumat o parte dintre aceste angajamente.

Ca urmare a acțiunilor întreprinse, Poliția de Frontieră Română este apreciată ca fiind una dintre cele mai active structuri la nivelul agenției Frontex. Cu toate că am fost fruntași în implicarea asumată până acum în ceea ce privește Frontex, se previzionează necesitatea creșterii bugetului alocat agenției, iar România nu trebuie să se dezică de la acest angajament prin posibilitățile sale de sprijinire.

Întrebarea unui senator al Parlamentului României este: care sunt măsurile și cifrele oficiale asumate de România în această criză de amploare pe care o traversează Europa? Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Lunga vară fierbinte”. Domnule președinte de ședință, Stimați colegi,

După doi ani în care agricultura a contribuit decisiv la creșterea economică a României, seceta din acest an

a depășit și cele mai pesimiste așteptări, calamitând majoritatea culturilor de cereale și afectând dramatic sectorul zootehnic.

Conform datelor centralizate la începutul lunii august de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, aproximativ 900.000 de hectare din suprafața agricolă a României, reprezentând peste 7% din suprafața totală de teren cultivată, erau afectate prin deficitul de umiditate din sol.

Ulterior acestor prime evaluări, temperaturile ridicate s-au menținut și în prima, respectiv ultima decadă a lunii august, iar starea de vegetație a culturilor celor mai afectate de secetă, porumbul și floarea-soarelui, pe suprafețele agricole din sudul, sud-estul, estul și vestul țării, s-a depreciat în continuare.

În acest context, reprezentanții asociațiilor naționale de producători agricoli au reclamat deja pierderi de peste două miliarde de euro, acestea reprezentând investiții nerecuperabile din cauza secetei, care vor duce, inevitabil, la majorarea, în perioada următoare, a prețurilor produselor alimentare românești.

Cu toate acestea, până în prezent, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale susține că nu are încă o estimare a sumelor de bani pe care le vor pierde fermierii în urma instalării fenomenului de secetă pedologică, oficialii săi declarând că valoarea pagubelor va fi cuantificată ulterior, în funcție de evoluția acestui fenomen.

În aceste circumstanțe, de ce s-o mai fi solicitat instituțiilor prefectului, în cursul lunilor iunie și iulie 2015, operaționalizarea organismelor și structurilor abilitate în managementul situațiilor de urgență pentru comunicarea de situații centralizate, la nivelul fiecărui județ, referitoare la pagubele fizice și valorice produse de secetă, conform datelor cuprinse în rapoartele-sinteză întocmite de către comitetele locale și județene pentru situații de urgență?

Este evident că trebuie depuse diligențe urgente pe lângă Comisia Europeană, care să aprobe accesarea de către producătorii agricoli a unor scheme compensatorii de sprijin, prin ajutoare _de minimis_ , acordate de la bugetul de stat, în vederea diminuării pagubelor înregistrate.

De asemenea, ținând cont că domeniul acordării de despăgubiri pentru fermieri a rămas încă nereglementat, prin abrogarea în anul 2010 a Legii nr. 381/2002, în condițiile în care nu există în acest moment o estimare oficială a pierderilor înregistrate ca urmare a instalării fenomenului de secetă pedologică, sunt necesare demersuri urgente pentru operaționalizarea fondurilor mutuale care să preia riscurile de secetă și să-și despăgubească membrii utilizând resurse financiare comunitare.

Doar dacă nu cumva își închipuie domnul ministru de resort că, după chinurile facerii noului Cod fiscal, premierul va renunța la majorările salariale promise bugetarilor degrabă aducători de voturi în favoarea unor măsuri de reducere a impozitelor datorate pe baza normei de venit, proporțional cu pierderile suferite, individual sau într-o formă de asociere, de către agricultorii persoane fizice... Vă mulțumesc.

Declarația politică se intitulează „Stabilirea standardelor de cost pentru persoanele cu handicap în conformitate cu tipul și gradul de dizabilitate ale acestora și majorarea costului anual de întreținere în centre rezidențiale și centre de zi pentru persoanele cu handicap grav”.

În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 23/2010 privind aprobarea standardelor de cost pentru serviciile sociale, costul anual per beneficiar este stabilit o singură dată pentru toate tipurile de handicap (fizic, psihic, locomotor, auditiv etc.) și pentru toate gradele de handicap (grav, accentuat, mediu și ușor).

De exemplu, costul anual privind standardul de cost pentru centrul de îngrijire și asistență persoane adulte cu handicap (CIA) este de 23.164 de lei/an/beneficiar.

Costul întreținerii unei persoane cu handicap grav este mai mare decât pentru o persoană cu handicap mediu sau accentuat, iar în centre sunt găzduite persoane cu handicap de tipuri și grade diferite.

Costurile suplimentare se referă la achiziționarea de scutece pentru adulți, alimentație diversificată în funcție de afecțiunile cronice asociate handicapului, personal suplimentar pentru supravegherea și desfășurarea activităților zilnice de bază.

În urma audiențelor efectuate la cabinetul meu parlamentar, a fost sesizat acest aspect, care îngreunează foarte mult activitatea centrelor pentru persoane cu handicap și mai ales îndeplinirea standardelor de calitate, centrele aflându-se în această perioadă în plin proces de licențiere a serviciilor sociale.

Având în vedere cele expuse, consider că sunt oportune majorarea costului întreținerii unei persoane cu handicap grav de la 23.164 de lei/an/beneficiar (64,3 lei/zi) la 28.800 de lei/an/beneficiar (80 de lei/zi) și modificarea Hotărârii Guvernului nr. 23/2010, în care să se delimiteze clar costurile în funcție de gradul și tipul de handicap.

Având în vedere cele expuse și ținând cont de costurile actuale cerute de astfel de situații ce pot apărea în mod absolut neprevăzut, este necesară o mai mare implicare pentru a sprijini persoanele defavorizate. Vă mulțumesc.

Declarația politică este intitulată „Mentenanța infrastructurii din România”.

Stimate colege,

## Stimați colegi,

La sfârșitul săptămânii trecute, în data de 6 septembrie, trei vagoane încărcate cu motorină au deraiat pe ruta Caransebeș–Timișoara Est, provocând astfel oprirea

circulației feroviare în zonă. Acesta nu este singurul incident de felul său, ținând cont de faptul că în această vară au mai avut loc deraieri ale unor trenuri cu marfă, cum ar fi cel care transporta piese auto, deraiat în data de 5 iulie în județul Alba, sau cele patru vagoane destinate transportului de cereale care au ieșit de pe șine în data de 5 iunie în județul Mehedinți. Astfel de întâmplări indică anumite nereguli în ceea ce privește infrastructura din România, fie că este vorba de rețeaua feroviară sau a altor tipuri de construcții. Din acest motiv, consider că este necesar să subliniez că, pe lângă importanța modernizării infrastructurii actuale, la fel de importantă este și mentenanța sa.

Mentenanța infrastructurii presupune alocarea unor fonduri pentru întreținerea constantă a rețelelor de șosele și căi ferate, a podurilor, a barajelor sau a clădirilor și asigură menținerea calității acestora în timp. În caz contrar, dacă nu avem grijă de felul în care păstrăm aceste construcții, se poate ajunge la incidente ce vor pune viețile românilor în pericol, fie că este vorba de crăpături în șosea ce provoacă accidente rutiere, fie de prăbușirea unui imobil într-o zonă aglomerată. Toate acestea pot fi prevenite dacă nu lăsăm avansarea în vârstă a infrastructurii să fie echivalentă cu degradarea sa.

Să nu uităm că starea de sănătate a infrastructurii unei țări spune multe despre nivelul de responsabilitate pe care îl are față de cetățenii ei. Tocmai datorită acestui lucru consider că viitoarele investiții pe care România le va face în materie de infrastructură trebuie să aibă în vedere și importanța întreținerii sale pe viitor.

Declarația politică este intitulată „Tăietură finală în cazul Ponta (I)”.

În data de 2 septembrie 2013 i-am adresat prim-ministrului Victor Ponta o interpelare care cuprindea 30 de întrebări prin care solicitam clarificarea unor aspecte nebuloase din biografia sa, printre care racolarea de către Serviciul de Informații Externe, sinuciderea procurorului Panait, plagiatul lucrării de doctorat în drept, implicarea în acte de corupție financiară și sexuală. Timp de doi ani, Victor Ponta nu a binevoit să-mi răspundă la niciuna dintre întrebările pe care i le-am adresat și nici nu m-a acționat în judecată, pentru a putea face proba verității. Între timp, mai multe acuzații care transpăreau din interpelare au fost confirmate de presă, instituții judiciare sau persoane care au deținut înalte demnități publice, printre care fostul președinte Traian Băsescu, care a confirmat apartenența lui Victor Ponta la Serviciul de Informații Externe în perioada 1997–2001, când era procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Cert este că interpelarea respectivă a stârnit un mare interes public, fiind vizualizată până la finalul campaniei prezidențiale din anul 2014 de circa 3,6 milioane de persoane. După doi ani de la data adresării acestei interpelări, moment în care se afla pe culmile puterii politice și ale gloriei mediatice, Victor Ponta a trebuit să renunțe la președinția Partidului Social Democrat și este pe cale să piardă și funcția de prim-ministru, în care a devenit orișicum un figurant de câteva săptămâni. În această lungă vară fierbinte, Direcția Națională Anticorupție l-a învinuit pentru trei infracțiuni de conflict de interese comise în calitate de prim-ministru, dintre care una este legată de numirea în funcția de ministru a bunului său amic, avocatul și senatorul Dan Șova, care i-a fost coleg la Facultatea de Drept a Universității București, și l-a inculpat pentru 17 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală și spălare de bani, fapte comise în calitate de avocat în perioada în care era doar parlamentar (deputat PSD de Gorj), în legătură cu contractele de asistență juridică încheiate de firma de avocatură a lui Dan Șova, cu care avea un contract de parteneriat, cu complexurile energetice de la Turceni și Rovinari, aflate în circumscripția sa electorală.

Și cei mai buni amici, sfetnici și sponsori ai lui Victor Ponta se află în corzile Direcției Naționale Anticorupție. Senatorul Dan Șova a fost inculpat în aceeași cauză pentru 17 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani și trei infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu, scăpând de arestare doar ca urmare a zidului făcut în jurul său de senatorii puterii și ca urmare a unei interpretări greșite a Constituției. Deputatul Sebastian Ghiță a fost inculpat de către Direcția Națională Anticorupție și se află sub control judiciar pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, deturnare de fonduri europene și spălare de bani, cu un prejudiciu de ordinul a milioane de euro.

Victor Ponta i-a adus în vizorul procurorilor anticorupție și pe mai mulți membri ai familiei sale. Firma de contabilitate a surorii și mamei sale este vizată de mai multe anchete anticorupție, iar cumnatul său, Iulian Herțanu, a fost arestat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat, schimbarea nelegală a destinației fondurilor europene și evaziune fiscală. Soția sa, Daciana Sârbu, este cercetată pentru infracțiunea de fals în declarații, întrucât, în calitate de parlamentar și apoi de europarlamentar, nu a declarat anumite proprietăți imobiliare în declarația de avere și anumite funcții de conducere în organizații neguvernamentale în declarația de interese.

Nici socrul Ilie Sârbu nu se simte prea bine, acesta fiind urmărit penal de Direcția Națională Anticorupție în dosarul mafiei retrocedărilor frauduloase de păduri, în care au fost arestați și trimiși în judecată deputații PSD Viorel Hrebenciuc și Ioan Adam, precum și într-o cauză având ca obiect acte de corupție comise în calitate de ministru al agriculturii, dintre care unele împreună cu Victor Ponta și cu fiica sa, Daciana. Senatorul Ilie Sârbu este vizat și într-un dosar intrat recent pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect infracțiuni de fals în declarații (prin nedeclararea faptului

că a avut calitatea de informator al Securității și apoi de ofițer deplin conspirat al Centrului de Informații Externe înainte de 1989, cu ocazia depunerii candidaturii pentru Consiliul Județean Timiș în 2000 și pentru Senatul României la alegerile parlamentare din 2004, 2008 și 2012) și complicitate la omor calificat (pentru că în data de 17 decembrie 1989, în timpul represaliilor armate de la Timișoara, în calitate de consilier al Mitropolitului Banatului și de ofițer acoperit al Securității, a blocat, împreună cu șeful cultelor din România, generalul de securitate Ion Cumpănașu, ușile Catedralei Mitropolitane, pentru a-i împiedica pe manifestanții asupra cărora se trăgea să se refugieze în lăcașul de cult). Nu e de mirare deci că tata-socru vrea să dea bir cu fugiții din politică, renunțând la funcția de lider al Grupului parlamentar al PSD din Senatul României pentru o funcție de vicepreședinte la Curtea de Conturi (unde va avea un salariu triplu).

În stilul caracteristic, prim-ministrul Victor Ponta a încercat să intoxice opinia publică, susținând, referitor la dosarul penal în care a fost inculpat, că n-a cauzat niciun prejudiciu și că expertiza solicitată ar fi stabilit că și-ar fi achitat toate taxele datorate statului. Numai că actualul șef al Guvernului nu este acuzat de evaziune fiscală, respectiv nu este considerat autor al acestei infracțiuni, ci de complicitate la evaziune fiscală, fiind considerat complice la evaziunea comisă de Dan Șova și asociații săi. Pe de altă parte, Victor Ponta este acuzat și de spălare de bani, întrucât a beneficiat de la Dan Șova de bani obținuți din săvârșirea de infracțiuni, în sumă totală de 280.000 de lei, pe care i-a folosit la achiziționarea a două apartamente de lux, precum și de folosința unui autoturism de curse (Mitsubishi Lancer).

La ultima sa audiere la Direcția Națională Anticorupție, Victor Ponta a solicitat disjungerea cazului său de dosarul în care sunt acuzați Dan Șova și asociații săi, motivând că dorește emiterea mai rapidă a unei soluții în privința sa. Numai că o astfel de cerere este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, infracțiunile de care este acuzat sunt indisolubil legate de infracțiunile pentru care au fost inculpați Dan Șova și asociații săi, iar, pe de altă parte, din probele administrate în cauză ar putea să rezulte că Victor Ponta nu a fost doar complice, ci orchestratorul întregii afaceri, situație în care ar dobândi statut de instigator sau chiar de coautor.

Procurorii anticorupție ar trebui deci să completeze probatoriul pentru a stabili dacă Victor Ponta nu a avut statut penal de instigator sau de coautor la infracțiunile de care sunt acuzați Dan Șova și asociații.

Un prim argument îl constituie faptul că obținerea unor contracte substanțiale cu companii de stat, ca cele încheiate în speță cu complexurile energetice Turceni și Rovinari, era posibilă, conform practicilor postdecembriste, doar prin influență politică, fiind în majoritatea cazurilor sinecuri politice, iar, în momentul încheierii acestora, respectiv în 2007, Victor Ponta era unul dintre liderii marcanți ai partidului care asigura susținerea parlamentară a Guvernului minoritar PNL–UDMR, condus de Călin Popescu-Tăriceanu, fiind vicepreședinte național al PSD și devenind un apropiat al mai multor lideri ai PNL.

Un al doilea argument îl constituie faptul că cele două complexuri energetice se aflau în circumscripția sa electorală, respectiv în județul Gorj, în care fusese ales deputat și în care avea o influență considerabilă și prin prisma faptului că principalele funcții din administrația publică locală, respectiv cea de președinte al consiliului județean și cea de primar al municipiului reședință de județ (Târgu Jiu), erau deținute de reprezentanți ai PSD cu care se afla în relații apropiate.

Un al treilea argument îl constituie faptul că Victor Ponta a încheiat un contract de parteneriat cu firma de avocatură a lui Dan Șova exact în perioada încheierii și derulării contractelor în cauză, în baza căruia a beneficiat de suma totală de 280.000 de lei și de folosința gratuită a unui autoturism de curse.

Un al patrulea argument îl constituie faptul că, după lansarea primelor acuzații la adresa sa în presă, senatorul Dan Șova a remis colegilor săi din Senat o declarație în care susținea că nu a avut nicio implicare în obținerea contractelor cu complexurile energetice Turceni și Rovinari, întrucât în perioada obținerii acestora era masterand la Londra, la _London School of Economics_ , unde a studiat în perioada 1 octombrie 2006 – 1 octombrie 2007, și că de derularea efectivă a acestora s-a ocupat asociatul său Radu Cernov, neprecizând însă cine s-a ocupat de obținerea acestor contracte. Radu Cernov este cunoscut drept un alt amic apropiat al lui Victor Ponta, cea mai concludentă dovadă în acest sens fiind faptul că, după numirea lui Dan Șova în funcția de ministru al infrastructurii și marilor proiecte, actualul șef al Guvernului l-a numit pe Cernov în consiliile de administrație ale celor mai mari și profitabile companii naționale: Transgaz, Transelectrica, CNADNR, CFR – SA și ROMATSA.

Un al cincilea argument, care evidențiază un _modus operandi_ , îl constituie faptul că firma de avocatură a lui Dan Șova a mai obținut și alte contracte substanțiale cu companii de stat, după ce Victor Ponta l-a adus în PSD în anul 2003 și în timp ce actualul prim-ministru deținea funcții importante în partidul de guvernământ și în Guvern. Astfel, conform unui act de constatare întocmit de Corpul de control și Compartimentul de Audit din Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor, înregistrat sub nr. 180/22.12.2004, s-a stabilit că firma de avocatură a lui Dan Șova (Șova, Rațiu și Asociații) a încasat necuvenit de la Societatea Comercială Romfilatelia – SA suma de 3.423.761.908 lei vechi, cu titlu de onorariu, în baza unui contract de asistență juridică încheiat în data de 5 februarie 2004 și derulat până la data de 30 iulie 2004, respectiv pe parcursul a șase luni. Din actul de control rezultă că și în cazul acestui contract firma de avocatură a lui Dan Șova a întocmit acte fictive din care rezulta că a prestat mai mult de 24 de ore de muncă pe zi, fiind devoalat același _modus operandi_ ca în cazul complexurilor energetice Turceni

și Rovinari. În momentul încheierii contractului cu Romfilatelia, Victor Ponta deținea funcțiile de președinte al TSD, vicepreședinte al PSD și șef al Corpului de control al prim-ministrului Adrian Năstase. Procurorii anticorupție ar trebui să verifice dacă, înaintea încheierii acestui contract, Corpul de control al prim-ministrului a efectuat vreun control la Romfilatelia, având în vedere faptul că, anterior încheierii contractelor cu complexurile energetice Turceni și Rovinari, activitatea acestora a fost verificată de o comisie parlamentară de anchetă condusă de deputatul Victor Ponta (!).

În medii politice, în cercuri juridice și în mass-media au fost purtate discuții animate după ce Direcția Națională Anticorupție a solicitat încuviințarea urmăririi penale a prim-ministrului Victor Ponta de către Camera Deputaților, al cărei membru este, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, întrucât l-a numit pe prietenul său Dan Șova ministru în guvernele pe care le-a condus, respectiv ministru pentru relația cu Parlamentul, ministru al infrastructurii și marilor proiecte și ministru al transporturilor, după ce a beneficiat de la acesta de sume de bani și de folosința unui autoturism de curse, în baza unor raporturi contractuale, în cazul afacerilor cu complexurile energetice Turceni și Rovinari. Victor Ponta s-a apărat constant că numirea lui Dan Șova în funcții de ministru a constituit un act eminamente politic, respectiv o decizie politică ce nu poate fi cenzurată de procurori. Inclusiv fostul președinte Traian Băsescu i-a luat apărarea, susținând o asemenea teză.

Numai că lucrurile nu stau așa, pentru că în cazul lui Dan Șova, dar și al altor miniștri PSD sau neafiliați politic din guvernele Ponta, prim-ministrul nu a solicitat aprobarea forului statutar de partid pentru a avea acoperire politică. Senatorul PSD Dan Șova a fost desemnat prima dată ministru, respectiv ministru pentru relația cu Parlamentul, de către prim-ministrul Victor Ponta, care era și președintele PSD, în data de 6 august 2012, fără ca acesta să solicite și să obțină aprobarea Comitetului Executiv Național al PSD, care, conform art. 159 alin. (1) lit. b) din Statutul PSD, are atribuția să hotărască structura și reprezentanții partidului în Guvern. Or, prim-ministrul Victor Ponta, care avea, așa cum am arătat, și calitatea de președinte al PSD, nu a convocat în acest scop, în prealabil, Comitetul Executiv Național al principalului partid de guvernământ, luând o decizie personală, unilaterală și discreționară în cazul numirii lui Dan Șova în funcția de ministru. Potrivit unor lideri cu vechime mai mare în partid, Victor Ponta a fost primul președinte al PSD care a încălcat această regulă statutară, în cazul Dan Șova, precum și în alte cazuri, președinții anteriori ai PSD, Ion Iliescu, Adrian Năstase și Mircea Geoană, respectând întotdeauna această prevedere statutară. Pe de altă parte, în cazul lui Dan Șova, fiind vorba de o numire printr-o remaniere simplă, nu a existat niciun vot de învestitură, respectiv de confirmare politică din partea Parlamentului. Deci Victor Ponta nu poate invoca nici sub acest aspect o acoperire politică. Procurorii anticorupție ar trebui să analizeze posibilitatea existenței unui caz similar de conflict de interese și în ce privește numirea ca ministru de către Victor Ponta în guvernele pe care le-a condus, respectiv în funcțiile de ministru al afacerilor interne și apoi de ministru al transporturilor, a lui Ioan Rus, care i-a asigurat anterior, respectiv în anul 2010, un folos material prin sponsorizarea cu un autoturism de curse de la firma SC RMB Inter Auto – SRL Cluj-Napoca, la care era asociat și director.

(va urma)

P.S. Titlul declarației mi-a fost inspirat de albumul _„The Final Cut”_ („Tăietura finală”) al prestigioasei formații britanice Pink Floyd, a cărui audiere o recomand prim-ministrului Victor Ponta, cu gândul că ar putea lua decizia ce se cuvine pentru binele său și al semenilor săi, inclusiv al țării.

## _Ședința s-a încheiat la ora 10.25._

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|814806]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 148/16.IX.2015 conține 20 de pagini.**

Prețul: 50,00 lei