Stenogramă plen

Stenogramă plen · Camera Deputaților · 25 mai 2020 · monitorul.ai

**:**

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor colegi,

Mă adresez colegilor din PSD.

V-ați lăsat pe mâna domnului Ponta și ați intrat în belele procedurale, ca să spun așa, pentru că, stimați colegi, în numele Grupului Partidului Național Liberal, solicit și în plen, am făcut-o și la Comitetul liderilor – întotdeauna plenul este suveran –, am solicitat retrimiterea și solicit retrimiterea

moțiunii către grupurile parlamentare ale PRO România și PSD, către inițiatori, pentru a fi refăcută.

În temeiul art. 187 alin. (4) din regulament – și aici pun ghilimele –, „președintele Camerei” – adică dumneavoastră, domnule Ciolacu – „nu va lua în considerare moțiunile simple care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alin. (1) și nici pe cele care vizează finalități specifice moțiunii de cenzură”.

Moțiunea înaintată, în forma în care ne-a fost transmisă, are finalitatea unei moțiuni de cenzură, întrucât se solicită, în textul moțiunii, la pagina 6, demiterea prin vot a ministrului.

În acest fel este încălcată și decizia Curții Constituționale a României nr. 148/2007 și vreau să vă reamintesc că, în trecutul nu foarte îndepărtat, în cazul Partidului Național Liberal, tot majoritatea PSD a decis să restituie inițiatorului, Partidului Național Liberal, două moțiuni simple exact pe același considerent, iar conform cutumei parlamentare ar trebui să procedăm în același mod.

Vă citesc și paragraful invocat, pe care, stimați colegi, îl găsiți la pagina 6, penultimul alineat:

„Din toate aceste considerente expuse anterior, vă cerem să constatați și să confirmați eșecul acesteia, votând solicitarea noastră de demitere imediată a ministrului educației și cercetării, Monica Anisie.”

La grupul liderilor s-a refuzat scoaterea moțiunii și retrimiterea ei către inițiatori, pe motivul invocat că e treaba Biroului permanent. Nu, e treaba dumneavoastră, de președinte al Camerei Deputaților. Sigur că se pot invoca tot felul de motive.

În schimb, lucrurile sunt clare. În cazul PNL s-a lucrat într-un fel, în cazul celor de la PRO România dumneavoastră lucrați în alt fel, dumneavoastră fiind, de această dată, și asociați la acest demers.

## Domnule președinte,

Stimați colegi,

Miniștrii guvernului liberal nu au făcut ca Viorica Dăncilă sau ca Dănuț Andrușcă, să fugă, să nu vină în fața Parlamentului. Au venit, din acest motiv este și doamna ministru astăzi prezentă în fața dumneavoastră, pentru că respectă această instituție, a Parlamentului.

Problema, în schimb, rămâne la noi. Ce vrem să facem? Vrem să interpretăm regulamentul într-un fel când ne convine și în alt fel când nu ne convine. Eu cred că cea mai bună decizie este să retrimitem inițiatorilor textul acestei moțiuni, să corecteze și, sigur, săptămâna viitoare să putem dezbate moțiunea pe educație.

Vă mulțumesc foarte mult.

Ion Marcel Ciolacu

#9302

**:**

Pentru domnul prim-ministru port masca.

În rest, cred totuși că masca nu trebuie să ne afecteze memoria.

Atunci când fostul președinte al Camerei, domnul Dragnea, v-a retrimis moțiunea simplă pe acel motiv fals, evident, eu eram tot la PRO România și am ținut partea PNL.

Acum susțin exact același argument pe care-l susțineați dumneavoastră acum un an, dar v-ați răzgândit dumneavoastră și ați trecut de partea domnului Dragnea, ceea ce mi se pare o greșeală.

Evident că această moțiune simplă nu este o moțiune de cenzură – din păcate, spun eu. M-aș fi bucurat foarte tare să votăm o moțiune de cenzură, dar moțiunea de cenzură înseamnă retragerea încrederii Guvernului. În această moțiune simplă, evident, este vorba despre un singur ministru.

Doi. Noi nu cerem, prin această moțiune, să fie demisă doamna ministru ca act al Parlamentului, pentru că știm foarte bine că nu se poate acest lucru. Singura procedură corectă, constituțională este ca prim-ministrul să ceară revocarea ministrului.

Deci lucrurile sunt foarte clare și în limba română, și în limba juridică. Singurul lucru neclar este cum ați ajuns dumneavoastră, de la PNL, să susțineți ce susținea Liviu Dragnea acum un an și cum am ajuns eu, care vă susțineam acum un an că aveați dreptate, să vă explic astăzi că azi nu aveți dreptate susținând ce susținea Liviu Dragnea. Sunt convins că domnul Ciolacu nu va face aceleași greșeli procedurale ca domnul Dragnea, ci va aplica regulamentul și, fiind vorba despre o moțiune simplă, care privește un singur membru al Cabinetului și care nu duce, din păcate – dar este o prevedere constituțională –, la demiterea automată a ministrului, ci doar la un act de voință al premierului de a ține sau nu acel ministru în funcție, putem să dezbatem foarte bine moțiunea și știți foarte bine aceste lucruri, pentru că le susțineați acum un an exact cu aceleași cuvinte.

Vă mulțumesc.

Ion Marcel Ciolacu

#12625

**:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Moțiune simplă la adresa ministrului educației și cercetării Pas cu pas am ajuns în colaps educațional – PNL a creat România NeEducată

Domnule președinte,

Stimați colegi deputați,

Doamnă ministru Monica Cristina Anisie,

Această moțiune este o mică parte a răspunsului nostru la nepăsarea și incompetența dovedite pas cu pas de ministrul educației și cercetării de la preluarea mandatului, culminând cu perioada coronacrizei. Este o mică parte a învățământului preuniversitar. Nu vrem să detaliem incompetența de care ministrul educației a dat dovadă în ceea ce privește învățământul universitar sau cercetarea. Nici măcar o dată în ultimii 30 de ani românii nu au trăit asemenea momente de haos în educație. Lipsa de viziune și de strategie a făcut ca toți cei din sistem – preșcolari, elevi, studenți, părinți, bunici și personal din învățământ – să trăiască luni de zile în panică și nesiguranță. Astăzi, aici, trebuie să punem capăt acestei crize. Ne bazăm pe demisia doamnei ministru, dacă această moțiune trece.

## Stimați colegi,

Atât prin Decretul prezidențial din 16 martie 2020, prin care s-a instituit stare de urgență la nivel național, cât și prin Hotărârea nr. 6/9 martie 2020 a Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență, s-a stabilit că sunt suspendate cursurile în toate unitățile de învățământ, ceea ce înseamnă că atât elevii, cât și profesorii nu vin la școală.

În acest context, era normal ca decidenții de la Ministerul Educației și Cercetării să vină cu un set de proceduri care să reglementeze situația cadrelor didactice de predare, a personalului didactic auxiliar, a directorilor, a inspectorilor școlari și a personalului nedidactic. Doamna ministru a preferat să se spele pe mâini – nu că nu ar fi indicat în această perioadă – și a pasat mingea în curtea unităților de învățământ, unde consiliile de administrație ar fi trebuit să decidă. Era o situație de urgență decretată la nivel național și regulile trebuiau să fie unitare, nu diferite de la o școală la alta.

Din 11 martie 2020, în fiecare săptămână au venit informații care se contraziceau. De exemplu, la început de aprilie „se vor amâna examenele în iulie”, iar la sfârșit de aprilie „se va respecta calendarul inițial”. Circul și haosul cu „învățământul online” continuă și îl resimt cu toții deopotrivă – elevi, părinți și profesori. Doamna Anisie trăiește în „bula ei de la partid” și pe zi ce trece, pas cu pas, creează și mai mare haos în sistemul de învățământ. Părinții elevilor din clasele terminale sunt oripilați de ideile vehiculate cu atâta lejeritate de doamna Anisie.

## Doamnă ministru,

Sunteți ministrul educației care a procedat la cea mai mare reducere a numărului de posturi din sistemul de învățământ preuniversitar. Ați încercat să prezentați trunchiat situația, dar, prin Hotărârea Guvernului nr. 24/2020, ați redus numărul de posturi din învățământul preuniversitar de la 288.770, lăsat de guvernarea PSD, la 285.306. Astfel ați redus cu 3.464 de posturi. De ce vă este frică să recunoașteți acest lucru și căutați țapi ispășitori pentru gafele comise?

Vrând să ne arătați „competența” Domniei Voastre, ați prezentat Guvernului planul de școlarizare pentru anul școlar 2020–2021, plan care se dovedește a fi un mare _copy-paste_ după planul de școlarizare făcut anul trecut de conducerea PSD a ministerului. Nu ar fi nicio problemă, mai bine să recunoști că nu te pricepi decât să dai greș, doar că anul trecut, în calitate de coordonator al Comisiei de educație pentru învățământ preuniversitar din PNL, ați criticat aspru acest plan de școlarizare și l-ați interpelat pe ministrul educației de atunci: „Aveți realizat un studiu care să stea la baza fundamentării alocării în acest mod a cifrei de școlarizare?”

Bineînțeles că cifra de școlarizare propusă acum de minister pentru anul școlar viitor pentru locurile de clasa a IX-a de la liceu nu are niciun studiu și nu este explicată nicidecum în nota de fundamentare a proiectului aflat în dezbatere publică. Dar acum nu se pune!

Stimați colegi,

În ultimele două luni am văzut cu toții ce înseamnă ca un politruc neprofesionist să conducă învățământul românesc. Situația de criză ar fi trebuit să evidențieze abilitățile de _leadership_ și competențele de manager ale ministrului educației. În schimb, am văzut bâlbâieli, răzgândeli neargumentate, declarații contradictorii ale tuturor reprezentanților guvernamentali, lipsă de înțelegere a riscurilor sistemului și completă lipsă de viziune.

Doamnă ministru,

Ați promis că veți face din educație o prioritate, dar ați subfinanțat-o și ați vulnerabilizat deopotrivă actul didactic, corpul profesoral și mai ales pe elevi.

Astfel, cred că suntem cu toții de acord că în această perioadă:

– nu au fost comunicate în timp util scenariile și măsurile avute în vedere de minister în contextul pandemiei de coronavirus;

– nu au fost comunicate nici măcar acum variantele de metodologii pentru examenele din anii terminali;

– nu au fost comunicate în timp util procedurile pentru concursurile de titularizare și definitivat;

– nu au fost comunicate graficul și modalitatea în care se vor da probele de aptitudini pentru admiterea în unitățile de învățământ vocațional;

– nu au fost comunicate posibile scenarii pentru încheierea anului școlar;

– nu a fost elaborată o procedură de lucru la domiciliu pentru cadrele didactice, pentru personalul didactic auxiliar, pentru directori, inspectori școlari și pentru personalul nedidactic;

– nu a fost implementat și actualizat Programul „EURO 200”, astfel încât toți elevii să aibă la dispoziție un computer, laptop sau tabletă pentru continuarea studiilor;

– nu a existat niciun fel de coerență cu privire la stabilirea unui calendar pentru începutul de an școlar, nici pentru grădinițe și nici pentru școli.

## Doamnă ministru,

În ciuda prevederilor constituționale, învățământul nu este gratuit în România. Ne-a dovedit-o această criză, perioadă în care pentru jumătate dintre elevi nu a fost asigurat dreptul la educație. Cauza evidentă este lipsa infrastructurii, în contextul în care bugetul alocat pentru educație și cercetare în 2020 este de 3,4% din PIB, iar implementarea programului care trebuia să le asigure accesul la tehnologie tuturor elevilor a rămas în aer. Și nu putem să nu ne exprimăm încă o dată indignarea când ne amintim că tocmai dumneavoastră ați declarat, la preluarea mandatului, că n-am avea ce face cu un buget de 6% din PIB pentru educație. Înțelegeți acum de ce avem nevoie de acei bani pentru educație? Ca să vă fie mai clar, vă spunem noi ce am fi putut face cu cei 6% pe care nu-i aveți pentru că nu i-ați cerut. Am putea să dăm șansa la o viață decentă fiecărui copil, să reducem rata abandonului școlar, să nu mai avem școli cu grupul sanitar în curte și fără

apă curentă. Am putea să informatizăm întreg procesul de învățământ, astfel încât, indiferent ce criză ne lovește, profesorii și elevii să rămână ancorați în misiunea lor de a da României generații mai educate, mai sănătoase. Și mai putem continua, dar după demisia dumneavoastră.

Dragi colegi,

Dacă ar fi să facem un top al celor mai dezastruoase și incoerente declarații legate de gestionarea crizei COVID-19, cu siguranță doamna ministru Monica Anisie ar ocupa un loc fruntaș. Și trebuie să recunoaștem că în Guvernul Orban este o competiție strânsă pentru cea mai neinspirată declarație. Pentru podium „se bat” vreo 10 miniștri împreună cu premierul și vicepremierul.

De fapt, comunicarea la nivel guvernamental a fost dezastruoasă. Am auzit declarații asupra cărora s-a revenit la nesfârșit, ordonanțe de urgență publicate în Monitorul Oficial la câteva zile după ce erau anunțate măsurile în conferință de presă, lucru care a dus la confuzie și derută. Hotărâri de guvern înainte de legi aprobate. Să ne amintim și declarațiile vicepremierului, care s-a hazardat să anunțe că este posibilă repetarea anului școlar în curs. Replica ministrului educației a venit abia câteva ore mai târziu, când a negat existența unei variante de lucru care să vizeze înghețarea anului școlar sau amânarea examenelor de evaluare națională și bacalaureat cu un an.

Incapacitatea evaluării situației a făcut ca, la începutul lunii martie, în ciuda faptului că întreaga lume își închidea porțile, ministrul educației să afirme că nu se justifică suspendarea cursurilor școlare. O zi mai târziu, ca urmare a presiunilor politice, ministrul a decis să ia măsuri de prevenție, în sensul evitării răspândirii coronavirusului. Aici însă vă înțelegem, doamnă ministru. Nu purtați singură această vină, pentru că și prim-ministrul Orban s-a lăsat convins destul de greu de necesitatea acestei măsuri. Așa că, de dragul corectitudinii, responsabilitatea amânării acestei decizii trebuie partajată și cu șeful dumneavoastră. Dar e posibil ca dânsul să vă ofere prioritate la demisie.

Totuși, în data de 21 aprilie 2020, doamna ministru emite un ordin de ministru ilegal, cu multiple implicații la nivelul unităților de învățământ preuniversitar. Este vorba de Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4.135. Acesta are în anexă o minunată instrucțiune care pune pe jar întregul sistem de învățământ preuniversitar. Textul acestei instrucțiuni încalcă flagrant prevederile Legii educației naționale privind notarea elevilor. Evaluarea elevilor va deveni un fel de negociere cu elevul sau părintele dacă va fi notat sau nu. Legea educației îl obligă pe profesor să respecte standardele de notare. S-a gândit cineva că această metodă de negociere poate influența negativ elevul și umilește profesorul?

Minunata instrucțiune despre care se face vorbire mai sus nu vine decât să oblige. Dincolo de repetitivitatea cuvântului „obligați”, ministerul îi forțează pe părinți să le asigure copiilor tehnologia necesară pentru surogatele inepte, fără vreun rezultat pedagogic viabil, numite „platforme online”.

## Stimați colegi,

În prezent, învățământul din România se desfășoară online pentru jumătate dintre elevi, sub coordonarea unui ministru al educației care nu a ieșit din birou. Singurele vizite memorabile ale acestuia sunt cele organizate flagrant, cu televiziunile în spate, umilind și speriind profesori din mediul rural și, paradoxal, încălcând Legea educației naționale. N-am văzut-o pe doamna ministru să țină legătura cu fiecare județ pentru a se asigura că părinții, tutorii sau susținătorii legali au cele necesare pentru a respecta un ordin de ministru aberant, prin care responsabilitatea este pasată în cârca părinților, obligându-i să asigure accesul și participarea elevilor la activitățile de învățare online. Ce facem cu sutele de mii de elevi care nu au tablete, laptopuri și acces la internet? Ce facem cu cei care nu își permit astfel de costuri? Care este strategia Guvernului Orban? Răspundem noi: nepăsare totală!

Guvernul a anunțat că Programul „EURO 200” continuă. Condițiile însă nu mai pot fi aplicate acum, având în vedere situația actuală. Am solicitat degeaba, în repetate rânduri, actualizarea programului. Nici nu credem că cineva din Guvern a observat măcar faptul că cererea indică data din anul 2016 și că se raportează la venitul din martie 2016. Tot un _copy-paste_ nereușit. Ce să mai vorbim atunci de alte criterii care trebuie să fie actualizate?

Lipsa de asumare și de responsabilitate a mers până într-acolo încât ministrul educației a cerut unităților de învățământ să doteze elevii cu echipamentul necesar. Această solicitare n-a avut în spate niciun studiu de impact, nicio confirmare a faptului că școlile ar avea resurse pentru a implementa această rezoluție.

## Doamnă ministru,

În lumea aceea ideală în care dumneavoastră trăiți, aveți habar câți oameni trăiesc în România sub pragul sărăciei? Câți părinți nu pot asigura copiilor un smartphone sau un PC? Știți câți profesori din România nu au bani pentru „tehnologie”, pentru echipamente IT măcar decente, că de performante nu poate fi vorba?

Ați făcut, stimată doamnă ministru, o evaluare a posibilităților tehnice ale elevilor și profesorilor? Evident, nu. În lumea dumneavoastră, de hârtii și documente, nu contează decât hârțogăria. Nu procesul educativ și instructiv autentic, centrat pe nevoia elevului, pe capacitățile și posibilitățile lui. Dar vreți hârtii, dovezi, feedback. Și obligații! Atâta știți. Nu să asigurați resurse pentru toți actorii procesului educativ. Nu să stimulați calitatea actului educațional. Dumneavoastră obligați. Că tot vă place cuvântul: nu știm cine ne obligă să vă mai suportăm.

Am văzut că ați renunțat la pozele în care, zâmbind larg, ne anunțați în fiecare dimineață ce program aveți. Acum ne puneți cursuri despre cum să rezistăm psihologic stresului și cum să ne adaptăm în... „per’oada” de criză. De azi poate ne scutiți de a vă mai avea ministru al educației!

## Stimați colegi,

Nici la două luni după suspendarea cursurilor școlare nu există un program național, coerent și sustenabil de achiziție a dispozitivelor electronice necesare desfășurării învățământului online pentru categoriile defavorizate. Ministrul educației ar fi trebuit să înțeleagă că învățământul la distanță nu înseamnă numai monitorizare haotică și discriminatorie a profesorilor în ceea ce privește timpul petrecut pe platformele online, ci și învățământ prin corespondență, prin fișe educaționale și alte materiale didactice. Vedem deci o concentrare pe evaluarea cantitativă, fără o analiză pe calitatea și accesibilitatea actului educațional.

Guvernul PNL a rămas în aceeași paradigmă a plasării incompetenților în funcții de decizie, oameni fără experiență și fără performanțe profesionale notabile. Acesta este un act deliberat de distrugere a educației și nu poate fi tolerat.

## Doamnă ministru,

Această moțiune simplă vă oferă șansa să le dați românilor explicații, destul de târziu, ce-i drept, dar mai bine acum decât niciodată. Vă oferim posibilitatea să răspundeți la o serie de întrebări aflate pe buzele tuturor.

Doamnă ministru, mai avem nevoie de profesori? Până mai ieri nu se știa când se va da concursul pentru titularizare, pentru că nu v-ați gândit ce vor face miile de absolvenți care s-au pregătit pentru concursul de titularizare și pentru definitivare în învățământ. Vor reuși să-și găsească aici, în România, locul de muncă pentru care s-au pregătit? Sau vor

fi nevoiți să plece în străinătate, ca mulți alți români, să îngroașe rândurile experților pe care România i-a exportat în ultimii ani?

Vorbim de mii de absolvenți, viitori profesori, care nu au putut face nicio predicție pentru viitorul lor profesional. Adevărul este, doamnă ministru, că ați reușit să bulversați toți actorii sistemului de învățământ – elevi, părinți și profesori!

## Doamnă ministru,

Nu vi se pare grav faptul că nici până la această oră nu se cunoaște modul concret de desfășurare a examenelor pentru elevii din anii terminali, astfel încât elevii și profesorii să fie pe deplin protejați?

Ce facem cu elevii din focarele COVID, cu cei din Suceava, spre exemplu? Teama părinților și a elevilor este întemeiată, în condițiile în care singurele măsuri de protecție vor fi așezarea răsfirată în bănci și măsurarea temperaturii.

V-ați gândit că unii copii pot face febră și de la alte afecțiuni necorelate cu epidemia actuală? Cu ei ce se întâmplă? Vor pierde examenul, în condițiile stabilite de minister? Cine își va asuma responsabilitatea aceasta? Va fi aruncată tot asupra unităților școlare? Se vor amplasa marcaje pe trotuar? Se vor face cozi pentru sute de elevi?

Cel mai probabil vom ajunge la o soluție improvizată pe ultima sută de metri, demers profund dăunător în primul rând sănătății elevilor, a profesorilor, precum și sistemului de educație.

Aceasta este crunta realitate: sute de mii de elevi și părinți rămân în continuare debusolați. Mai mult, admiterea în acest an în clasele a V-a și a IX-a în unitățile de învățământ vocaționale rămâne și acum învăluită în mister, în condițiile în care în această lună ar fi trebuit să se desfășoare probele de aptitudini.

## Stimați colegi,

Ministrul educației și cercetării a adus pas cu pas învățământul românesc în una dintre cele mai grave situații în care a fost vreodată, în colaps. După ce a criticat guvernările anterioare pentru alocările bugetare aferente portofoliului educației, PNL a comasat educația și cercetarea, după care le-a subfinanțat. Probabil că doamna ministru Anisie ne va spune astăzi cum că a muncit, că a venit cu proiecte, că a restructurat inspectoratele în toată această perioadă. Așa este! Doamna ministru Anisie a fost ocupată să elaboreze metodologiile de schimbare din funcție a inspectorilor școlari generali și adjuncți. Le-a făcut atât de bine, încât până și elevii susțin că examenele de clasa a XII-a sunt mai riguroase și mai consistente decât proba de competențe a inspectorilor școlari. Asta ca să nu mai vorbim despre schimbările făcute peste noapte la nivelul inspectoratelor Timiș, Cluj, Brașov, Hunedoara, Bistrița, Maramureș, Sălaj, Alba, Vâlcea, fără nicio justificare.

Ați terminat, doamnă ministru? V-ați asigurat că prietenii de casă ai partidului au locuri călduțe, noi sinecuri? Așa arată România Educată, doamnă ministru?

## Doamnă ministru,

În condițiile în care cursurile sunt suspendate, dumneavoastră le cereți profesorilor să facă activități online și să folosească diferite platforme educaționale. Dar v-ați pus problema dacă acești profesori au fost pregătiți pentru așa ceva? Dacă au aparatura necesară acasă? Dacă au conexiune la internet? Mulți dintre ei au telefoane prin care accesează internetul, dar nu este suficient pentru a crea materiale, pentru a le posta și pentru a se conecta la aceste platforme.

Profesorilor le cereți să lucreze cu elevii de acasă; în fapt, cu jumătate dintre elevi. V-ați gândit că mai întâi ar trebui să le modificați contractele individuale de muncă prin act adițional și să stabiliți că locul desfășurării activității este și la domiciliu și să prevedeți, eventual, și telemunca?

Le-ați solicitat profesorilor să țină lecții online și să se conecteze cu elevii în clase virtuale! Dar de „dreptul la imagine” ați auzit?

Sunt elevi din anumite școli, asaltați, care nu știu unde să se conecteze mai repede, ba mai mult, sunt făcute și postări pe Facebook cu fețele copiilor conectați la aceste clase virtuale. Oare a solicitat cineva acordul părinților elevilor minori pentru a le posta pozele?

Stimați colegi,

Desigur, toate problemele de mai sus au nevoie de strategii care nu se elaborează peste noapte. Este necesară conlucrarea cu specialiștii din domeniu, este imperativă implicarea cadrelor didactice performante, a celor în măsură să deschidă o altă etapă pentru școala românească. Dar oare cum să-ți păstrezi profesioniștii în sistem atunci când singura logică după care acționezi în criză e să recurgi la tăieri salariale, în loc să identifici surse de finanțare? Să nu uităm că a fost nevoie de intervenția sindicatelor ca Guvernul să nu aplice șomajul tehnic angajaților din sistemul de educație.

Noi, opoziția, am venit cu măsuri concrete pentru combaterea efectelor coronacrizei încă de la începutul lunii martie. Soluții care erau bazate pe prevenție și construcție, nu pe reduceri de venituri sau personal. Guvernul Orban s-a încăpățânat să amâne implementarea recomandărilor noastre până la punctul în care impactul crizei era deja prea mare. Cu greu au acceptat suspendarea cursurilor și, mai apoi, legea care permitea unuia dintre părinți să rămână acasă cu copilul pe această durată.

Criza generată de pandemia de COVID-19 a repus pe tapet o altă problemă acută: lipsa accesului la educație din cauza sărăciei. Ministrul Anisie a dat ordin cu privire la obligativitatea cursurilor online fără să analizeze dacă este implementabil. Organizațiile neguvernamentale au sancționat această decizie, unele dintre acestea anunțând că vor da în judecată Ministerul Educației și Cercetării pentru acest ordin care împiedică elevii să învețe.

Doamnă ministru, dacă erați părintele unui copil în an terminal, al unui copil cu dizabilități sau provenit dintr-o familie cu probleme sociale, expus riscului de excluziune socială, cum ați fi perceput activitatea dumneavoastră de ministru? Vă întrebăm la modul cel mai sincer!

Nu este cazul să ne lansăm în declarații politice, trebuie să fim realiști. România nu-și permite continuarea acestei abordări în educație. Vorbim despre incompetență crasă din partea membrilor unui guvern, oameni care nu pot avea o opinie unitară pe un subiect de interes național. Această umilință la adresa celor din învățământ nu poate să rămână nepedepsită și nu poate fi ascunsă sub covorul declarațiilor politice.

## Doamnă ministru,

Fără precizări clare, sistemul de învățământ intră în colaps. Obligarea profesorilor de a se alinia la un standard nereglementat conduce la bulversarea sistemului și, evident, la foarte multe nemulțumiri. Modalitățile legale privind plata drepturilor salariale în această perioadă trebuie bine stabilite, pentru a elimina pe cât posibil factorul discriminatoriu. Cadrele didactice sunt bulversate oricum. Nu știu ce să facă mai repede. Să intre online cu elevii și să facă lecții? Să completeze tabelele și machetele trimise de directori? Directori care le spun că acele documente stau la baza plății salariilor. Până la urmă ce facem? Mutăm activitatea didactică în online sau sporim birocrația? Această birocrație era mult blamată de către dumneavoastră, doamnă ministru, atunci când ați preluat mandatul și ați trecut la tăiat hârtii, ca să nu zicem la tăiat frunze.

## Stimați colegi,

Am expus exemple concrete care evidențiază limitarea ministrului educației, mai ales în contextul pandemiei de COVID-19. Incompetența profesională a ministrului Monica Anisie se completează cu lipsa totală de transparență a administrării acestui portofoliu și cu multe altele pe care timpul nu ne permite să le analizăm aici.

Fiecare zi cu ministrul actual la cârma educației va înrăutăți și mai mult situația în domeniul învățământului. Riscăm să asistăm la un colaps, cu consecințe grave pentru întreaga societate, pe parcursul mai multor generații, și trebuie să punem capăt acestor pași spre România needucată. Credem cu tărie că ministrul Monica Anisie a pierdut dreptul moral de a realiza politicile în domeniul educațional și de a exercita conducerea Ministerului Educației și Cercetării.

Stimați colegi liberali,

În martie 2018 ne spuneați într-o moțiune că: „Sunt mii de copii din această țară cărora li se încalcă un drept fundamental – cel la învățătură.” Astăzi vă spunem că sunt milioane de copii cărora li se încalcă acest drept. Haideți să punem capăt acestor pași spre o Românie needucată, pași repezi făcuți de colega dumneavoastră Monica Cristina Anisie!

Vă mulțumesc.

Monica Cristina Anisie

#35606

ministrul educației și cercetării (de la tribună)

## **Doamna Monica Cristina Anisie** – _ministrul educației și cercetării (de la tribună)_ **:**

Domnule președinte al Camerei Deputaților, Doamnelor și domnilor parlamentari deputați,

Vă mulțumesc dumneavoastră, semnatarilor acestei moțiuni, pentru ocazia pe care mi-ați oferit-o, de a mă adresa parlamentarilor României chiar de la această tribună, fiindcă, altfel, educația pătrunde destul de rar în atenția celor aproape 100 de semnatari ai acestei moțiuni, care au hotărât că astăzi trebuie să mă asculte și că astăzi trebuie să vorbim în sfârșit despre educație.

## Stimați parlamentari,

În biroul ministrului educației este un tablou pictat în anul 1909 de Octav Băncilă, tablou pe care îl privesc în fiecare zi când intru în birou. Îl cunoașteți cu siguranță și dumneavoastră. Acesta înfățișează un copil aflat într-o stare de neputință, de nesiguranță, de tristețe în raport cu situația lui, situația de elev.

Sunt astăzi mai siguri, mai veseli, mai bucuroși elevii noștri? S-ar putea ca răspunsul să nu ne încânte. Și știți de ce? Pentru că, în acești 30 de ani de la Revoluția română, modernizarea școlii românești nu a fost una reală și consistentă. Excepția o face anul 2011, care a fost marcat de apariția primei legi a educației menite a schimba profund sistemul educațional. Dar și această lege, la numai un an de la implementare, a fost modificată, cum ați ajuns la guvernare.

Dumneavoastră puteți să depuneți câte moțiuni doriți, dar nu îi scutiți pe propriii miniștri, care au gestionat cel mai mult școala românească în acești ani.

Da, școala românească e sub nivelul provocărilor cu care se confruntă generațiile actuale de elevi.

Da, școala românească a rămas captivă unor formule conservatoare, unui sistem care nu pune accent pe abilitățile elevului, ci pe capacitatea de a înmagazina cunoștințele și de a le reda, fără să fie învățat cum să coreleze informațiile între ele și să le adapteze la realitățile lor.

Sunt de acord că școala românească nu este o școală care să ajute copilul sau tânărul să afle cine este și încotro va merge.

Pot să fiu eu învinovățită de asta? Sunt ministru de aproape șapte luni. Aș fi putut să rezolv în șapte luni ce nu au reușit miniștrii dumneavoastră în toți acești ani de mandat? Nu trebuie să-mi răspundeți. Apreciez însă dacă vă răspundeți singuri, în tăcere.

Toate neajunsurile acestui sistem le-am resimțit ca profesor, dar am reușit să-mi descopăr elevii cu cele bune pe care le aveau, să-i încurajez să creadă în ei, să-i motivez și să-i ajut să se dezvolte în spiritul adevărului, dreptății, libertății și mai ales al valorilor. Asta ar trebui să facă o școală modernă.

Da, sistemul educațional românesc are probleme, multe dintre ele structurale, care țin de modul în care a fost administrat până acum, de ani și ani de zile. Problemele structurale presupun o abordare care trebuie să țină cont de provocările cu care se vor confrunta copiii noștri, nepoții noștri. Din punctul meu de vedere, asta înseamnă maturitate politică, adică o voință politică ce își depășește orgoliile de partid și care e de acord să susțină un proiect realist de modernizare a sistemului educațional.

Discursurile de dragul discursului, de a arăta că se face opoziție nu au rezolvat niciodată nimic. De aceea suntem astăzi în această situație.

Da, educația este esențială, prioritară, stâlp de temelie pentru a forma o națiune puternică, sigură pe ea, care poate să decidă cine este și ce își dorește.

## Stimați parlamentari,

Am citit cu atenție textul moțiunii. Chiar dacă pare desprins dintr-o comedie, voi păstra decența și voi răspunde cu seriozitate acuzațiilor dumneavoastră.

## Doamnelor și domnilor parlamentari,

Sunt un ministru care trebuie să gestioneze, așa cum nu a mai făcut-o nimeni până acum, un sistem de educație așa cum îl știm cu toții, la care se adaugă problemele generate de pandemie.

În luna februarie, pe plan mondial a fost declarată epidemie, iar starea de urgență în România a fost instituită rapid de președintele Klaus Iohannis, în 11 martie. A fost momentul asumat pe deplin responsabil, cu măsuri de siguranță și protejare a românilor luate de autoritățile statului cu mult înainte de măsurile aplicate de alte state europene lovite de acest virus.

Remarc în textul moțiunii exprimarea: „în acest context, era normal”. Exprimare care vă include în categoria celor care nu conștientizează faptul că trăim vremuri fără precedent în România, a celor care consideră normal ceea ce încape în limitele gândirii și educației lor.

Nu, doamnelor și domnilor parlamentari semnatari ai moțiunii, normalul dumneavoastră nu este normalul nostru, al tuturor.

Faptul că ați impus atâta vreme, în învățământul românesc, decizii care au distrus conceptul de descentralizare nu înseamnă că nimeni nu va încerca să readucă descentralizarea acolo unde trebuie să existe, așa cum este prevăzut în lege. O lege care a existat și în timpul altor guvernări.

Unitățile de învățământ preuniversitar sunt diferite, iar specificul lor necesită măsuri diferite, pe care le văd și le știu mai bine directorii și cadrele didactice de acolo.

Descentralizarea deciziei nu este, așa cum vreți dumneavoastră să pară, un lucru rău. Problema cea mare este aceea de a le reda directorilor unităților de învățământ

încrederea și curajul de a lua cele mai bune decizii pentru elevii lor. Încredere pe care alte guvernări au confiscat-o.

Vă reamintesc că în 2016, din funcția de secretar de stat, am fost persoana care, după mai mult de 10 ani în care directorii au fost ținuți captivi politic, a organizat concursul de directori. Le-am oferit astfel șansa de a acționa cu încredere și curaj pentru binele elevilor și al cadrelor didactice.

## Doamnelor și domnilor,

În situația specială, de urgență, în care ne-am aflat, ministerul pe care îl conduc a fost nevoit să ia exact aceleași măsuri pe care le-ar fi luat orice guvern responsabil.

Desigur că au fost multe discuții, multe declarații din 11 martie și până în prezent.

Am spus deseori că lucrăm în paralel la mai multe scenarii impuse de evoluția situației create de pandemie. Cu un număr atât de mare de variabile, era normal să manifest prudență în anunțarea acestora până în momentul în care aveam informații suficiente pentru a lua o decizie corectă.

Vă reamintesc că am luat măsuri încă dinainte de a avea primele cazuri în România, tocmai pentru a-i proteja pe elevi, studenți și cadre didactice.

În data de 24 februarie am luat măsura de a limita sau suspenda toate activitățile care implicau deplasările în străinătate, precum și organizarea oricăror manifestări colective școlare sau extrașcolare care implicau un număr mare de participanți.

Ulterior suspendării cursurilor a urmat o altă serie de măsuri menite să protejeze sănătatea elevilor și a cadrelor didactice. Am anulat simulările examenelor naționale, olimpiadele și concursurile școlare.

## Stimați parlamentari,

În ceea ce privește continuarea procesului de educație, deciziile pe care le-am luat au fost întotdeauna în concordanță cu situația epidemiologică, pornind de la realitățile sistemului. Un sistem care nu a fost pregătit pentru trecerea imediată la învățarea online, lucru pentru care nu voi arăta cu degetul în urmă, dar pentru care nici nu pot fi acuzată.

Am lucrat din primul moment la elaborarea unor scenarii realiste privind continuarea procesului educațional și a susținerii examenelor naționale într-un context cu foarte multe variabile.

Sunteți, sper, conștienți de faptul că o decizie, într-o situație precum aceasta, care depinde de atâția factori, nu este un lucru ușor.

Am pornit întâi de toate cu recomandarea de a continua învățarea de acasă.

M-ați acuzat că nu am impus proceduri imediate, dar țin să vă reamintesc faptul că realitatea preluării mandatului nu a fost una care să conducă la transpunerea imediată a învățământului din sala de clasă în spațiul de acasă. De realitatea aceasta nu pot fi responsabilă eu, ci toți cei care, cu sprijinul politic al dumneavoastră, au deținut portofolii la Ministerul Educației.

Aș avea o întrebare, desigur, retorică. Câți dintre dumneavoastră, pornind de la aproape nimic, ați fi putut face măcar atât cât am realizat eu într-un timp atât de scurt și într-o situație atât de dificilă?

Vorbind despre școala de acasă, dumneavoastră o numiți „circ” și „haos” și puneți între ghilimele învățământul online, nesocotindu-i, a câta oară?, pe cei care muncesc, pe acei profesori care s-au adaptat din mers la această criză și au continuat învățarea cu elevii lor în spațiul de acasă. Fiindcă, independent de voința noastră, învățământul online este alternativa pe care o putem avea în aceste vremuri. De ce oare școala românească nu a fost pregătită pentru învățarea online? Unde sunt cele 2,2 miliarde de lei promise acum doi ani pentru achiziționarea de tablete pentru elevii români?

Vă garantez că altele ar fi fost premisele de la care ar fi putut porni învățământul online dacă fiecare elev din România ar fi dispus de o tabletă, așa cum fusese promis.

Guvernul din care fac parte și pe care l-ați acuzat a alocat 150 de milioane de lei pentru achiziționarea de dispozitive electronice pentru a beneficia de acestea copiii din mediile dezavantajate.

De atâtea ori ați vorbit despre acești copii din mediile dezavantajate, dar totul s-a rezumat la vorbe. Unde sunt faptele din guvernările dumneavoastră? Unde sunt implementate mult trâmbițatele măsuri pe care le-ați inserat în minunatele dumneavoastră programe de guvernare? Vă răspund tot eu: nicăieri. Altfel nu eram astăzi aici, în această situație.

Doamnelor și domnilor,

Am citit în textul moțiunii că sunt acuzată de _copy-paste_ la elaborarea planului de școlarizare.

Tocmai dumneavoastră vorbiți despre _copy-paste_ ?

De fapt, asta m-a determinat să verific încă o dată cine este inițiatorul acestei moțiuni.

Trebuie să recunosc însă că nu mă așteptam să i se alăture ca semnatari ai moțiunii parlamentari onorabili pe care îi cunosc și îi respect.

Privitor la planul de școlarizare doresc să precizez, pentru cei care nu știu, că problema ține de evoluția demografică. Și aici există în mod cert o problemă majoră, care ar trebui abordată cu mai mult curaj. Însă realitatea scăderii numărului de copii care intră în sistem este dincolo de opțiunile noastre.

Stimați parlamentari,

În textul acestei moțiuni evidențiați multe dintre problemele sistemului educațional care sunt rezultatul faptului că ani la rând le-ați ignorat cu bună știință.

Vorbiți despre școli cu toalete în curte. Acestea nu au apărut peste noapte sau în ultimele șase luni. Începutul fiecărui an școlar aducea în prim-plan drama prin care treceau elevii care ar fi trebuit să folosească toaleta din curtea școlii, dar ați preferat să închideți ochii an de an.

Constat, de asemenea, că lipsa acută a echipamentelor pentru elevi și cadre didactice este exclusiv vina mea. Dar ce s-a întâmplat în anii 2012, 2013, 2014, 2015 cu proiectele prevăzute încă din anul 2011 în Legea educației naționale? Ce să înțeleg? Că recunoașteți indirect că mă învinovățiți de propria dumneavoastră ignoranță din trecut?

Mă acuzați pe mine că nu am făcut un program național coerent și sustenabil de achiziție a dispozitivelor. Dar v-aș întreba pe dumneavoastră: unde vă sunt proiectele mărețe de digitalizare, unde este faimosul proiect-pilot de digitalizare a județului Buzău?

Vreau să precizez un lucru: sunteți într-o gravă eroare. Există Programul național „Școala de acasă”, prin care se alocă și fonduri și se vor achiziționa și dispozitive, conectate la internet, pentru cei aproximativ 250.000 de copii din mediile dezavantajate.

Iată ce face Guvernul Orban: fapte, nu vorbe!

Vorbiți despre profesori și despre formarea acestora, în condițiile în care ați ignorat, încă din 2012, metodologia care prevedea organizarea masteratului didactic.

În șase luni de mandat am demarat organizarea masteratului didactic în opt universități din România și am alocat cifra de școlarizare, printr-un proiect-pilot care să atragă tinerii noștri studenți către cariera didactică.

Unde ați fost dumneavoastră până acum? Ce s-a întâmplat cu formarea profesorilor?

Ați pornit un proiect de formare a profesorilor după ce aceștia au trebuit să predea timp de trei ani de zile după noile programe fără a fi formați. Cum se justifică oare o astfel de decizie?

Stimați semnatari ai acestei moțiuni,

Sigur că nu vreți să detaliați măsurile din învățământul universitar, pentru că una dintre cele mai importante, aceea de a publica tezele de doctorat, vă afectează pe unii dintre dumneavoastră, inițiatorii și semnatarii moțiunii.

Consider că trebuia, doamnelor și domnilor deputați semnatari ai moțiunii, să detaliați. Deși legea prevedea încă din 2011 că teza de doctorat este un document public, iar din 2016 există o platformă cu 6.000 de teze de doctorat, ați ținut la sertar toate aceste teze.

Nu-i nimic! Noi le-am publicat! Acum sunt la vedere!

Să terminăm odată cu mediocritatea și impostura în universitățile noastre!

În învățământul universitar ați lăsat școlile doctorale fără evaluare din 2011 încoace! A fost nevoie de două prorogări ale termenelor pentru menținerea acreditării școlilor doctorale până la evaluare, evaluare care în sfârșit se va face și, de fapt, se află în plină desfășurare.

Doamnelor și domnilor semnatari ai moțiunii,

Ați făcut referire în textul moțiunii la cercetare. Sincer, mă mir! Știți ce am găsit la cercetare? Guvernele PSD au dus înapoi sistemul de cercetare cu 10 ani, prin subfinanțare cronică și promovând oameni care cred că cercetarea se face precum politica. Cu o execuție de doar 10% din Planul național de cercetare-dezvoltare și inovare 2014–2020, să nu ne mire starea cercetării din România.

În toți acești ani, competițiile de proiecte au fost aproape inexistente și, atunci când le-au deschis, au eliminat experții internaționali din evaluări.

În șase luni de mandat, cercetarea începe să respire. Trei competiții de proiecte au fost lansate în ultimele două luni, două în regim de urgență, destinate combaterii și prevenirii pandemiei cauzate de COVID-19, și una pentru cercetători experimentați. Ultima dată această competiție a fost lansată în 2016 de guvernul tehnocrat din care am făcut și eu parte.

Ce s-a mai întâmplat la cercetare pe vremea guvernelor PSD? Nimic!

Proiectele României în domeniul științific au stagnat, astfel încât am ajuns în situația în care infrastructura paneuropeană, ca laserul de la Măgurele, să fie pusă în pericol de nefinanțare.

Vă repet, stimați parlamentari: vorbim de un mandat de aproape șapte luni, în care am inițiat procese și schimbări pe care sistemul de educație din România le aștepta de foarte mulți ani.

Am pus în practică prevederile Legii educației pentru realizarea masteratului didactic, am demarat evaluarea școlilor doctorale, am publicat tezele de doctorat. Sunt pe site acum peste 5.790 de teze.

Am revigorat sistemul de cercetare, prin modificarea mecanismului de finanțare pe proiecte de cercetare, în vederea includerii de experți internaționali, și prin lansarea de competiții.

Am eliminat taxele de recunoaștere și echivalare a diplomelor pentru cetățenii din Spațiul Economic European și Confederația Elvețiană.

Am susținut financiar universitățile din România participante în rețelele universitare europene recunoscute de Comisia Europeană sau care au performanțe deosebite la nivel internațional.

Am deblocat soldul universităților pentru realizarea de investiții în universități.

Am constituit Consiliul Național al Cercetării Științifice, cu specialiști recunoscuți internațional. Am venit în sprijinul elevilor, oferindu-le cadrul legal pentru gratuitate pe transport.

Am inițiat procesul pentru debirocratizarea activității cadrelor didactice.

Am alocat fonduri pentru ca toți copiii din mediile defavorizate să aibă acces la tehnologie.

Am făcut primii pași reali pentru digitalizarea sistemului educațional.

Am deblocat realizarea bibliotecii școlare virtuale.

Am extins Programul-pilot „Masa caldă” și peste 65.000 de elevi vor putea beneficia de acest program, în peste 150 de școli.

Am emis documentele prin care vom profesionaliza managementul școlar.

Toate acestea reprezintă numai câteva dintre realizările pe care le-am avut în cele șase luni de mandat.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Rolul meu, ca ministru al educației și cercetării, este și acela de a da răspunsuri concrete la preocupările elevilor, studenților și cadrelor didactice. De aceea, vă mulțumesc că mi-ați dat ocazia de a mă adresa acestora și de la această tribună.

Vreau să precizez încă de la început că siguranța și sănătatea reprezintă prioritățile Ministerului Educației și ale Ministerului Sănătății. De aceea, am elaborat un ordin comun prin care se stabilesc măsurile de prevenire și combatere a răspândirii SARS-CoV-2.

Pe site-ul Ministerului Educației și Cercetării există un ghid informativ în contextul COVID-19, cu date la zi referitoare la toate măsurile luate în sistemul românesc de învățământ, și am venit cu răspunsuri la întrebările cetățenilor.

Ministerul Educației și Cercetării a finalizat metodologiile aferente examenului de bacalaureat, examenului de evaluare națională, admiterii la liceu, precum și procedura-cadru privind mobilitatea cadrelor didactice.

Toate calendarele, precum și aspectele metodologice au fost transmise la Monitorul Oficial și sunt postate pe site-ul Ministerului Educației și Cercetării.

Fiindcă există o serie de întrebări referitoare atât la examenul de bacalaureat, cât și la evaluarea națională, precizez că elevii care se află în izolare sau cei confirmați pozitiv cu COVID-19, dar și cei care au diferite afecțiuni cronice sau cei care prezintă un risc crescut de infecție vor susține probele conform unei proceduri speciale elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Sănătății. Important este să le oferim elevilor cadrul necesar pentru susținerea examenelor.

Am cerut inspectoratelor școlare să asigure condiții de siguranță în școli pentru revenirea elevilor la cursurile de pregătire și le-am solicitat să colaboreze cu direcțiile de sănătate publică, astfel încât în fiecare unitate de învățământ să existe un cadru medical.

Totodată, vă anunț că examenul scris pentru titularizarea în învățământ va avea loc în data de 15 iulie 2020, cu respectarea tuturor măsurilor igienico-sanitare, iar examenul național de definitivare se va susține în data de 22 iulie.

Prin urmare, sunt publice toate acestea de care sunt acuzată că nu sunt publice.

Stimați parlamentari,

Avem o responsabilitate față de copiii noștri. În numele acestei responsabilități, vă cer să renunțați la discursurile politicianiste și la interesele de partid și toată această energie pe care o aveți să o direcționați în slujba copiilor și a cadrelor didactice.

Dovediți că sunteți cu adevărat responsabili și că vă pasă de educație!

Vă mulțumesc.

Florin Iordache

#55030

**:**

Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor parlamentari, Doamnă ministru, Doamnelor și domnilor secretari de stat, Distinși colegi,

Suntem astăzi la dezbaterea asupra unei moțiuni simple asupra educației, o moțiune care înseamnă, de altfel, un instrument parlamentar de analiză, de explorare contextuală a ceea ce s-a întâmplat în domeniul respectiv în perioada anterioară, mai ales atunci când te confrunți cu o criză, o criză complexă, nu doar criza pandemică. Sunt crize economice, crize de comunicare și crize educaționale complexe, pe care le-am resimțit din plin, fie că suntem parlamentari, fie că sunteți miniștri sau fie că încercăm să ne dedublăm în ipostaza elevilor, a studenților, a profesorilor, care parcurg o perioadă extrem de dificilă.

Deci moțiunea înseamnă dialog, înseamnă dezbatere; nu e neapărat o sancțiune, ci doar implicit și doar în măsura în care consemnează eșecuri și decizii amânate și o anume incompetență managerială, și o anume ezitare și confuzie, care au fost permanentizate în sistem, motiv pentru care s-a și ajuns la acest moment delicat.

Vreau să vă reamintesc, doamnă ministru – și, de asemenea, echipei dumneavoastră –, faptul că Partidul Social Democrat a avut o abordare constructivă, că am votat Guvernul în condiții dificile, că am votat starea de urgență, starea de alertă, nenumărate ordonanțe de urgență pe care am încercat să le corectăm și să, știu eu?, reechilibrăm derapajele pe care le făceau, că a fost un timp de așteptare, de răbdare, de toleranță, tocmai pentru că situația cu care ne confruntăm acum este foarte complexă, iar sistemul pe care-l coordonați, evident, este la fel de complex. Nu doar noi, profesioniștii, îl știm, ci acest sistem atinge întreaga societate – vorbim de elevi, de studenți, de personal didactic, nedidactic, auxiliar, vorbim de familii și vorbim, de altfel, de sănătatea și de evoluția societății, pentru că generația tânără și modul cum formăm generațiile, această modalitate va avea influențe în viitor.

Pe de altă parte, nu ne certați, doamnă ministru, că depunem moțiuni, pentru că „din antiteze”, așa cum spune Eminescu, „se nasc valorile”. Antitezele fac viața! Discuțiile și dialogurile înseamnă ipostaze, înseamnă analize, înseamnă soluții. Noi am dat soluții nenumărate, pe care de multe ori Guvernul dumneavoastră le-a respins și deci, cumva, împărțiți vina și de multe ori criticile pe care le ridicăm acum nu vi se datorează în totalitate. Poate, dacă ați fi fost mai desprinsă de plasa politică în care vă aflați, dacă ați fi gândit înainte ca profesionist și apoi ca om politic într-un guvern, ați fi reușit să luați decizii mai bune.

Deci avem dreptul să facem aceste moțiuni, să discutăm, să explorăm, să punem întrebări.

Răspunsurile dumneavoastră, parțial bune, parțial au adus clarificări, justificări. Pe de altă parte, mi-a dat sentimentul acel text citit că suntem într-o zonă de dialoguri paralele. Noi nu ne-am referit la reușitele din sistemul universitar; n-am luat la analizat marile, să spunem, atuuri pe care cercetarea, sub conducerea liberală, le-a avut, ci, efectiv, ne-am referit la zona preuniversitară și, mai mult decât atât, la momentul în care a fost gestionată perioada aceasta de criză pandemică prin suspendarea cursurilor.

N-aș vrea să vorbesc acum de perioada anterioară pandemiei, pentru că ar fi lucruri de spus legat de modul cum s-a construit bugetul, de absența dezbaterii pe buget, de asumarea acestuia, de bugetarea modestă pentru educație, deși am primit de-a lungul timpului critici nenumărate – orientate spre Partidul Social Democrat – asupra faptului că nu am alocat suficient pentru educație.

Iată că ați dorit moțiune de cenzură: ați preluat guvernarea, dar dezinteresul și subfinanțarea pentru educație se remarcă din plin.

Deci nu ne referim la aceste aspecte, pentru că nu este momentul acum. Sunt șase luni totuși de când guvernați, șase luni care au o perioadă anterioară pandemiei și o perioadă de reacție în interiorul pandemiei, în interiorul acestei confruntări majore pe care am avut-o.

Răbdarea pe care am dovedit-o nu mai există acum și, parafrazându-l pe Marin Preda, aș spune că „timpul nu mai poate să aibă răbdare”, pentru că a fost o succesiune de decizii controversate, de ordine care s-au anulat de la un moment la altul, de imperfecțiuni, de confuzii, de anunțarea unor măsuri înainte ca ele să aibă substanța legală, fie că vorbim de hotărâri ale Guvernului sau de legi votate în Parlament, deci un anume diletantism care a creat sursă de confuzie.

Eu vă invit să faceți un exercițiu de empatie, așa cum, ca profesori, trebuie să o facem, ca pedagogi, de multe ori, și să vă imaginați cum se simte un elev de clasa a VIII-a, cu neliniștea unui examen care înseamnă, de fapt, evoluția și traseul lui liceal mai departe, ce face un elev care dorește să urmeze un liceu vocațional, un liceu de artă, un liceu sportiv – foarte târziu sau aproape deloc nu sunt clarificate contextele în care probele de aptitudini se vor susține –, ce face un elev de clasa a XII-a, pentru care miza examenului de bacalaureat este și mai profundă, traseul lui ulterior în anii academici, universitari depinde de acest examen.

Să ne ducem spre profesori. Cum s-au simțit profesorii în momentul în care au fost invitați să facă activitate în sistem online, când aveau cu cine, când n-aveau cu cine, când trebuiau să completeze machete, într-o birocrație apăsătoare, dând rapoarte – când, de fapt, dumneavoastră doreați să tăiați hârtii cândva, ca să cităm ideea de a limita și de a merge spre esență, și nu spre formă. Nu teoria formelor fără fond trebuie să fie în fața noastră, nu interdicții, nu amenințări, nu obligații, ci o manieră de colaborare deschisă, plăcută, de susținere, de înțelegere.

Vreau să subliniez, de asemenea, faptul că va fi viață și după momentul acesta de învățământ online și avem aici două probleme majore. Pe de o parte, dotarea de care vorbeam și nevoia existenței tabletelor, nevoia de calculatoare, de laptopuri, de instrumente prin care învățarea online să continue, nu doar în momentul acesta, ci și după aceea. Și în niciun caz noi nu am acuzat că nu au apărut tabletele de azi pe mâine, ci faptul că nu a existat o gestionare a riscului, nu au existat grupuri de lucru care să abordeze cel puțin trei paliere.

Asta e ceea ce am fi făcut noi: o situație de intervenție, o strategie de intervenție pe termen minim, imediat – ce se întâmplă cu profesorii, ce se întâmplă cu personalul nedidactic, cum se desfășoară activitatea, ce facem cu zonele acelea defavorizate, în care nu există nici calculatoare, nici conexiune, nici posibilități materiale ale copiilor? În felul acesta, de fapt, noi adăugăm la decalajele economice, la decalajele sociale, adăugăm și decalajele

digitale și disparitățile digitale, o altă formă de discriminare pe care sistemul trebuie să o rezolve nu prin sponsorizări, nu prin generozitatea unor instituții, ci să o rezolve sistemic, la nivel de stat, de învățământ public.

Deci chestiunea era că ar fi trebuit să existe această strategie de intervenție imediată, care a fost destul de confuză; nici n-a existat. Cinci săptămâni de tăcere! Cinci săptămâni de tăcere!

A doua chestiune. Vorbeam de trei aspecte.

A doua chestiune trebuia să fie grupul de lucru al dumneavoastră, din echipa dumneavoastră, care să gândească modul cum se derulează examenul de evaluare națională, examenul de bacalaureat, examenele profesorilor. Iată că veniți cu informații, cu noutăți abia după ce au apărut în spațiul public numeroase critici, numeroase scrisori deschise, numeroase nemulțumiri de la părinți, de la profesori, de la elevi. Deci lucrurile trebuiau gândite și anticipate.

Și o a treia chestiune care ar trebui să se afle în fața noastră și în fața dumneavoastră, pentru că la acest moment încă mai sunteți la guvernare, este legată de modul cum ne raportăm la anul școlar și anul universitar următor: care sunt strategiile, care sunt demersurile?

Există un program de achiziții de aparatură electronică, există un program de susținere socială a celor defavorizați.

Ce se va întâmpla în zona universitară, cum veți continua arhitectura curriculară, adaptările pe care ați promis că le faceți?

Propria dumneavoastră echipă este în acest moment într-o zonă de ezitare și de schimbare, de aceea cred că, dincolo de dificultățile de comunicare în spațiul public, au fost și dificultăți de comunicare interministerială. Cred că sub stare de stres e complicat să lucrați. Cred că sunt momente în care tensiunea, apăsarea, comanda politică, dorința de a fi, știu eu?, cât se poate de fidelă și disciplinată în zona partidului pe care-l reprezentați, aceste dorințe înlocuiesc ceea ce un profesionist trebuie să facă.

Deci există viață și după politică!

Aveți o funcție onorantă! Faceți un exercițiu de imaginație și gândiți-vă ce rămâne în urma dumneavoastră, ce ați lăsat ca element interesant, ca noutate, ca inițiativă, ca viziune, ca strategie, ce definește mandatul dumneavoastră.

Aș fi poate necolegială și nedreaptă dacă aș începe acum să enumăr imperfecțiuni, ezitări, confuzii, amânări, contraziceri, o abordare extrem de paradoxală a problemelor complexe din educație.

Și spun că viața de după politică înseamnă să te întorci alături de elevi sau de studenți, să vii spre zona ta profesională având conștiința că ți-ai făcut datoria și că ai fost, sigur, într-un partid, într-un grup politic, respectând disciplina grupului, dar în același timp că ai lăsat ceva, o urmă a trecerii tale intelectuale și profesioniste prin acel minister.

Plec de la ideea kantiană că „izvorul binelui din lume ține de educația bună”. Deci o educație bună este, de fapt, izvorul întregului bine din lume.

Ne dorim să avem tineri bine formați, pregătiți, ne dorim să avem șanse egale de acces la educație, ne dorim să modelăm și caractere și ne dorim să oferim modele. Nu modele de agresivitate psihologică, nu modele de discurs politicianist, nu modele de pasare a responsabilității spre inspectorate sau spre școli. În condițiile în care suntem într-un plin absurd: școlile au eventual un laborator de informatică, eventual un laptop în fiecare cabinet, dar sunt invitate să găsească soluții de a dota mii, sute de elevi, în funcție de fiecare instituție!

Deci, dacă dumneavoastră vorbeați ironic de comedie, dacă suntem în dialoguri politice, eu am să vă spun, atunci, că multe din ordinele care au plecat dinspre minister se află sub semnul literaturii absurdului, al unor așteptări zadarnice, al unor paradoxuri dureroase și cred că este cazul să ieșim din această nedeterminare și să abordăm serios, profesionist, problema educației.

Mulțumesc.

Florin Iordache

#66183

**:**

Domnule președinte de ședință, Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor miniștri secretari de stat,

Stimați colegi care ați trecut bacalaureatul la vârsta regulamentară,

Înainte să vă spun părerea mea despre moțiunea de astăzi, aș vrea să întreb dacă cineva din sală sau auditoriul virtual știe ce înseamnă în ivrit cuvântul „huțpa” (chutzpah).

Nu vreau să fac pe grozavul și nici să fac un exercițiu de verificare în domeniul educației, ci vreau să înțelegeți nivelul inimaginabil al comicului ridicol ascuns în titlul acestei moțiuni.

Deci „huțpa” înseamnă obrăznicia care pur și simplu îți ia piuitul. Așa cum a făcut un tânăr, după ce și-a ucis părinții, și a cerut clemență tribunalului fiindcă este – țineți-vă bine! – orfan.

Da, după ce și-a ucis părinții a cerut clemență fiindcă este orfan. Exact așa, acum, țipă astăzi unii lideri de stânga că PNL a lăsat țara fără educație. Ei, care au fost unii dintre stâlpii abramburismului în educație!

Încă din capul locului cred că se impune să setăm corect coordonatele cadrului în care ne aflăm. Avem un context pandemic și primim o moțiune pentru un ministru relativ recent instalat în funcție, care nu a fost pregătit pentru ceea ce niciunul dintre noi nu putea anticipa.

Suntem într-o situație a unei lebede negre. Dincolo de metafora ce însoțește acest concept, vă reamintesc faptul că un eveniment este definit ca „lebădă neagră” dacă îndeplinește trei condiții simultan:

1. Are impact extrem și nimic nu prevestea posibilitatea apariției sale.

2. Produce efect puternic, adesea catastrofal.

Și 3. În ciuda impactului și caracterului său extrem, după apariția și producerea efectelor sale, analizând situația la rece, evenimentul poate părea ca fiind unul previzibil, chiar explicabil.

Da, pandemia ne-a luat prin surprindere mai rău decât ne lua prin surprindere zăpada, iarna, de fiecare dată, an de an. Da, efectele pandemiei sunt într-adevăr catastrofale și nu este momentul să insistăm asupra lor acum.

Stimați colegi,

Dragi români,

Haideți să ne reîmprospătăm puțin memoria. Statisticile spun că din cei 26 de miniștri ai educației, din cele 30 de mandate de la minister, în cei 30 de ani scurși de la Revoluție, rotunjind, 64% dintre aceste mandate de ministru au fost ocupate de reprezentanți ai PSD, adică un ministru,

în medie, pe an, 64% din mandate reprezentând conducerea PSD în domeniul educației.

Deziluzionant! Efectele le vedem astăzi și le vom resimți multă vreme de acum încolo.

Acest domeniu trebuie spus o dată pentru totdeauna că trebuie lăsat în mâna specialiștilor.

Strategic, principala investiție în educație trebuie făcută în resursa umană, în profesori, adică dascăli, pe înțelesul tuturor.

Studiile din domeniul educației ne arată că un profesor care dublează buna pregătire în specialitate cu o pregătire psihopedagogică pe măsură are un impact pozitiv asupra elevilor săi până la de trei ori mai mare față de un coleg slab pregătit, în aceeași perioadă.

Ministrul actual al educației și-a asumat public elaborarea profilului competențelor profesiei didactice, precum și demararea masterului didactic începând cu anul școlar 2020–2021. Un asemenea demers este fără precedent în România, fie ea ante sau postdecembristă. Sigur, vor veni și rezultate concrete, dar procesul întreprins este dătător de speranță.

Studiile din educație arată că impactul formării continue asupra calității actului educațional este de patru ori mai mare în comparație cu cel pe care îl reportează formarea inițială a profesorilor.

Românii sunt inventivi, ne place nouă să spunem.

Nu, stimați colegi și dragi români, doar unii români sunt inventivi – acea inventivitate peiorativă, acea șmechereală și golăneală mioritică –, aceia care nu au încredere în sistemul național de sănătate și au intervenții chirurgicale în capitalele Europei, aceia care nu au încredere în sistemul național de educație și îl desconsideră, ca atare.

Am o rugăminte, doamnă ministru. Puneți la dispoziția populației datele privind calificarea profesorilor, cu studii superioare, fără studii superioare, iar pentru cei care au studii superioare... să vedem distribuția lor pe instituțiile de învățământ superior pe care le-au absolvit. Celebrele fabrici de diplome, universitățile baronilor PSD, care și-au dorit, fiecare, o universitate în curtea casei, sunt puternic reprezentate. Și, lăsând jos masca și renunțând la ipocrizie, să nu uităm că putem privi sistemul în toată goliciunea sa.

Cine este responsabil pentru asta? 30 de ani, 26 de miniștri, 30 de mandate, 64% dintre mandate ale PSD.

O altă direcție strategică de dezvoltare a educației este cea constituită de descentralizarea managementului școlar și creșterea responsabilităților la nivelul instituției școlare, coborâtă până la nivel de dascăl și coroborată cu finanțarea atât pe elev, cât și în funcție de performanțe.

Un studiu de dată recentă – „Școala online. Elemente pentru inovarea educației”, realizat de specialiști de la Universitatea din București, Universitatea „Babeș–Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Universitatea de Vest din Timișoara și Institutul pentru Științele Educației – arată că implicarea cadrelor didactice pentru a-și realiza sarcinile în context pandemic a fost una consistentă, iar managementul școlar a fost principalul factor de suport.

Așadar, este cel puțin discutabilă nevoia de suprareglementare pe care o avansează în acest sens semnatarii moțiunii.

Referindu-mă la învățământul superior, chiar dacă doamna ministru nu activează în acest sector al educației, Domnia Sa i-a înțeles rapid nevoile și specificul. Astfel, la patru ani de la expirarea acreditării școlilor doctorale, avem în sfârșit o metodologie de evaluare a studiilor doctorale, iar procesul nu mai poate fi sabotat, așa cum s-a întâmplat în trecutul apropiat. Putem, de asemenea, să beneficiem de o componentă importantă a autonomiei universitare, garantată prin Constituție, și anume autonomia financiară.

Soldurile universităților au fost deblocate, iar universitățile pot să-și utilizeze banii acumulați în timp pentru investiții strategice, benefice sistemului în ansamblul său.

Nu în ultimul rând, aș aminti și prezentul proces al redefinirii componenței și rolului CNATDCU.

Stimați colegi,

Nu putem pretinde că lucrurile se schimbă de la o zi la alta făcând același lucru.

Statu-quoul în educație, lipsa de viziune din ultimii 30 de ani, lipsa de asumare și implicarea exagerată a pseudospecialiștilor în educație ne-au adus unde suntem astăzi.

Voi pleda întotdeauna și nemijlocit pentru un consens în domeniul educației.

Singurul demers integrator de anvergură și de cuprindere națională din ultimii 30 de ani este proiectul „România educată”. Acest proiect are nevoie nu numai de specialiști, ci și – sau mai ales – de susținerea noastră, a fiecăruia dintre noi.

## Stimați colegi,

Dați educației 10 ani! 10 ani fără nicio ingerință politică. 10 ani puși în mâna lor, a dascălilor. 10 ani de consens. Pentru singurul proiect care mai poate salva această țară – educația.

Mulțumesc frumos.

Florin Iordache

#73522

**:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimată doamnă ministru,

## Stimați colegi,

Traversăm cu toții o criză sanitară fără precedent, care schimbă istoria, schimbă paradigme de gândire și de comportament, dar a creat oportunități pentru a pune în mișcare o igienizare absolut indispensabilă a sistemului de educație, profund anchilozat și nefuncțional în dezvoltarea de competențe, abilități și valori pentru toți copiii, în spiritul egalității de șanse.

A mai creat și oportunități pentru digitalizarea sistemului de învățământ românesc, după nouă ani de zile, așa cum s-a spus deja aici – nouă ani de zile de nepăsare, incompetență managerială –, oportunități pentru asigurarea siguranței sanitare și introducerea educației pentru sănătate în școlile din România.

În mod firesc ne așteptam, doamnă ministru, să fiți un ministru predictibil, pe care l-am votat cu încredere. Un ministru altfel, în mod constant deschis, nu doar la început de mandat sau la audierile pe bandă rulantă ale miniștrilor.

Orice activitate ministerială, știm bine, are bile albe și bile negre.

Pentru bila albă, USR vă salută curajul transparentizării diplomelor de doctorat și, recent, de atragere de personalități credibile, inclusiv cercetători români recunoscuți internațional, pentru viitoarele comisii CNATDCU și respingerea vechilor grupuri de interese.

Generațiile _copy-paste_ și, odată cu ele, lipsa de integritate morală și aprobarea tacită a furtului intelectual trebuie să dispară.

Bile negre sunt însă multe la nivel comunicațional și legislativ în ultima perioadă – dificilă, e adevărat, pe care cu

toții am traversat-o. Constatăm cu îngrijorare că ați uitat de importanța unui dialog interinstituțional corect, care să identifice concertat, printr-un firesc dialog democratic, cele mai bune soluții legislative.

Rolul Uniunii Salvați România în Parlament, pentru că aici suntem politic prezenți, este să vă tragă de mânecă atunci când identificăm probleme. Iar, dacă propunem soluții și sprijin, normal ar fi fost să nu ne lovim de un zid al indiferenței la dialogul democratic, care, iată, a derapat într-o comunicare incoerentă, contradictorie, care a generat neîncredere, panică și un cadru legislativ impredictibil pentru elevi, profesori și părinți.

Vă reamintesc, doamnă ministru, că încă din 26 martie am adresat niște interpelări, pe care trebuie să vi le reamintesc aici. Nu am primit încă răspuns.

Ce am adresat? Este vorba despre numărul unităților școlare în care se desfășoară efectiv activitatea de predareînvățare prin intermediul mijloacelor online. Deci în 26 martie. Noi am intrat în starea de urgență în 16 martie.

Câte cadre didactice și câți elevi estimați că beneficiază în această perioadă de mijloacele necesare învățării online? Deci cumva voiam să comunicăm și să vedem care este starea de fapt.

Nici după două luni de zile nu am primit răspuns la aceste întrebări. Nu s-a văzut că după șase săptămâni de suspendare a cursurilor ministerul a avansat o cifră contrazisă, după aceea, public de mai multe studii credibile. Estimarea MEC a fost de 250.000 de elevi, contrazisă de IȘE, cu 64%, de „Human Catalyst”, cu 60%, și, recent, de IRES, cu 930.000 de elevi care nu au acces la învățare online.

Am propus de la începutul lui aprilie, la fel, prin interpelări fără răspuns, modificarea Legii nr. 269/2004, care este o batjocură la adresa elevilor vulnerabili, pentru că acel prag de 250 RON crea mai multă discriminare și mai multe rămâneri în urmă.

USR a dat răspunsul deja. Noi am introdus deja în circuitul legislativ dublarea acestui prag, pentru ca mai mulți copii să aibă acces la dispozitive digitale.

Tot fără răspuns a rămas și sprijinul pe care vi l-am adresat în privința organizării spațiale a fluxurilor de elevi prin intermediul unei asociații de arhitecți.

Dar probabil că veți găsi, în perioada următoare, timpul, răgazul să răspundeți la aceste întrebări.

Vă reamintesc, de asemenea, că Institutul de Statistică ne spune clar că în mediul rural 49% dintre gospodării nu au computer, iar în mediul urban procentul este de aproape 25%.

În lumina acestor statistici, într-o societate responsabilă orice intervenție socială se face în urma unei analize de nevoi.

Dacă un sfert dintre gospodăriile din România trăiesc la limita sărăciei și nu sunt conectate la internet, cum ar fi putut ei respecta obligativitatea accesului la învățare în online? Și ei, și profesorii.

În cele șase săptămâni de tergiversare, prioritatea trebuia să fie asigurarea infrastructurii, a condițiilor minimale de învățare.

Dacă ați fi știut să comunicați mai eficient, mai clar, cu siguranță, percepția publică ar fi fost alta.

Din păcate, am văzut mesaje transmise în spațiul public care au desconsiderat importanța actului educațional al profesorilor, care încheie situația cu acordul părinților, și este foarte ciudat că toți elevii vor fi promovați, indiferent de situația școlară anterioară, deja validată în urma unor standarde naționale de evaluare.

Ați modificat ordine de ministru de la o zi la alta, în privința organizării cursurilor din 2–12 iunie și a examenelor naționale, creând inutil panică, nesiguranță, un stres suplimentar elevilor, profesorilor și părinților.

Ați uitat să precizați clar ce vor face elevii cu temperatură 37,4. Știm că limita este 37,3. Vor rata examenul? Ce vor face profesorii și celelalte categorii de personal care au boli cronice și au membri de familie din grupuri vulnerabile? Și pe ei i-a uitat ministerul.

Cu siguranță, soluții sunt. Și vă rugăm să le transmiteți clar, fără modificări multiple.

Joaca de-a ordinele de ministru, cu mască sau fără mască, trebuie să se termine.

Elevii sunt dezamăgiți, unii speriați. Mesajele dure din partea asociațiilor elevilor sunt grăitoare.

Și aș vrea să citez, dacă îmi permiteți, un scurt fragment din intervenția unui elev care a sunat la minister.

Și, pe această cale, vă rog foarte frumos să luați în calcul ca personalul să urmeze un curs de instruire, pentru că se adresează absolut halucinant elevilor.

Deci un elev sună la minister și dorește niște informații: „În cazul în care temperatura corpului depășește 37,3° Celsius și nu voi fi lăsat să susțin examenul, ce se întâmplă? O să-l susțin toamna? Întreb deoarece trebuie să trimit, în iulie, notele mele de la bacalaureat la facultate în Anglia.”

Răspunsul doamnei: „Nu știu. Sună DSP-ul sau inspectoratul școlar și o să dai examenul când ești sănătos. Oricum, de unde știi că vei avea temperatură mare?”

„Am întrebat în cazul în care... Pentru că i se poate întâmpla oricui.”

„Nu știu, nu am chef. Sună DSP-ul!”

„Așa răspuns dați unui elev care trebuie să susțină un examen peste o lună?”

„Hai, nu o da pe-ntoarse, trimite un mail și așteaptă ceva răspuns!”

Deci este absolut neacceptabil un astfel de comportament al personalului ministerului.

Cu siguranță, veți lua măsurile necesare. Mulțumesc.

Florin Iordache

#82429

**:**

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi, Doamnă ministru,

După tot ce ne-ați prezentat până acum, am putea crede că totul merge extraordinar de bine.

Dumneavoastră confundați sistemul de educație din România, pe care l-ați adus în pragul colapsului, cu unul performant, despre care probabil ați citit că există în alte țări din Europa.

Vă mai amintiți că ați declarat că, în materie de investiții și priorități, la nivelul ministerului, dacă s-ar aloca 6% din PIB acestui domeniu: „Nu am ce să fac cu acești bani.”?

Imaginea doamnei ministru despre sistemul de educație este una, iar realitatea din teritoriu – alta: școli cu grupuri sanitare în curte, spații improprii desfășurării din teritoriu a actului de învățământ, fără dotări corespunzătoare, lipsuri, lacune.

Cât de bine ar fi prins acei bani acum, în plină pandemie, dacă se investeau în dotarea școlilor și a elevilor?

## Doamnă ministru,

În fiecare județ, în medie, peste 10.000 de elevi nu au acces la internet și nu au laptopuri sau tablete. Dacă facem un calcul simplu, peste o jumătate de milion de elevi nu au cum să urmeze cursurile școlare în România.

Suntem foarte curioși: cum vor fi achiziționate tablete sau laptopuri pentru toți elevii și profesorii care au nevoie de ele cu doar 150 de milioane de lei?

Ne-ați ignorat cu bună-știință, atunci când PRO România a solicitat actualizarea integrală a programului Euro 200, astfel încât mai mulți beneficiari să poată intra în posesia unui computer și programul să-și realizeze scopul.

Vorbeam de limitarea accesului la educație – un drept constituțional pe care îl interziceți elevilor români. V-ați gândit ce se întâmplă cu elevii navetiști pe durata activităților de pregătire pentru examenele naționale? Mii de elevi fac naveta la școală, din localități aflate la mai mult de 30 de kilometri față de unitatea de învățământ, iar mersul la școală nu face parte din motivele agreate de Ministerul Afacerilor Interne pentru care o persoană poate părăsi localitatea în perioada 2–12 iunie. Iar despre internate ce să vă spunem? Nu au deocamdată condiții de siguranță sanitară pentru a primi elevi.

## Doamnă ministru,

Ne pare rău să o spunem, dar niciodată în sistemul educațional românesc nu a existat până acum o stare de haos produsă de incompetență sau nepăsare.

E drept, nu ne-am confruntat cu o asemenea situație, dar ne așteptam ca după o săptămână de la declararea stării de urgență să veniți cu strategii clare și acțiune. Comunicarea scenariilor și a măsurilor pe care le-ați luat în contextul pandemiei de COVID-19 s-a rezumat la: „Ne adaptăm din mers.” Fapt ce a generat de cele mai multe ori debandadă în rândul întregului sistem educațional.

De exemplu, admiterea în acest an în clasele a V-a și a IX-a în unitățile de învățământ vocațional rămâne în continuare învăluită în mister, în condițiile în care în această lună ar fi trebuit să se desfășoare probele de aptitudini sau măcar să știm când și cum se vor desfășura acestea.

În ministerul dumneavoastră nu știe stânga ce face dreapta. Ba, mai grav, nu știți dumneavoastră ce vrea conducerea Guvernului Orban și invers.

Ca într-un scenariu de film de proastă calitate, asistăm cu toții la declarații contradictorii, ordine care se bat cap în cap, spre disperarea elevilor, părinților și a profesorilor. Exact cei pe care ar trebui să-i liniștiți și să-i îndrumați, nu să-i debusolați.

Ce să mai înțelegem atunci când ați hotărât finalizarea anului școlar pentru liceele tehnologice pe 12 iunie, ca apoi, acum câteva zile, să stabiliți o nouă dată, 29 iunie?

Nu a existat niciun fel de coerență nici cu privire la stabilirea unui calendar pentru începutul noului an școlar, nici pentru grădinițe și nici pentru școli.

Și, nu în ultimul rând, doamnă ministru, ce bine ar fi prins acum cabinetele de medicină școlară în fiecare unitate de învățământ, așa cum PRO România a solicitat Guvernului în nenumărate rânduri!

Vorbim de incompetența dumneavoastră și a Guvernului în a gestiona o situație de criză.

Nu v-ați îngrijit de niciuna dintre problemele pe care le-am enumerat și care, cu fiecare zi care trece cu dumneavoastră în fruntea Ministerului Educației, conduc către România NeEducată.

Doamnă ministru,

Singura dumneavoastră preocupare a fost să porniți o vânătoare de vrăjitoare la adresa inspectorilor școlari. Oameni care au obținut funcția prin concurs sunt presați să plece și să lase locul celor agreați de PNL, numiți în funcții fără evaluări și, prin urmare, manipulabili.

Un gest de onoare ar fi să lăsați locul liber la conducerea Ministerului Educației și Cercetării.

Ați ajuns, din păcate, să nu vă mai respecte nici colegii profesori, cei care numai ei știu cum își fac meseria într-un sistem muribund, de care numai dumneavoastră și Guvernul din care faceți parte sunteți vinovați.

Vă mulțumesc.

Florin Iordache

#87710

**:**

Domnule președinte, Doamnă ministru al educației, Stimați colegi,

Dezbatem astăzi o moțiune simplă îndreptată împotriva ministrului educației, în împrejurări neobișnuite, în condiții de stare de alertă.

O moțiune cu un titlu sinistru, însă, dacă încercăm să fim sinceri, atunci nu putem nega faptul că ne paște într-adevăr un real pericol al unui colaps al sistemului.

Acest pericol însă nu apare ca o noutate. Sistemul educațional din România suferă de ani buni și acest lucru se datorează subfinanțării și lipsei de strategie de lungă durată. Strategie care ar trebui să desemneze principalele coordonate și scopuri în vederea pregătirii tinerilor de astăzi.

Este foarte greu să progresezi când din șase în șase luni se schimbă un ministru al educației, iar fiecare nou ministru vine cu noi idei de reformă. Această instabilitate politică duce implicit, în sine, la o instabilitate a sistemului, iar lipsa finanțării calculabile amplifică această instabilitate.

Astfel, putem afirma că iminența colapsului nu este de bun augur.

Cu toate acestea, nu putem nega faptul că există unele proiecte bune, viabile și în aceste condiții de subfinanțare. Aceste programe nu pot fi amânate sau suspendate pe motiv de pandemie. Așa cum nici legea, respectiv legalitatea deciziilor nu poate fi pusă în paranteză pe motiv de pandemie.

Stimată doamnă ministru,

Legea educației naționale garantează principiul echității, în baza căruia accesul la învățătură se realizează fără discriminare.

Este garantat principiul identității culturale a tuturor cetățenilor țării.

Este garantat și principiul asigurării egalității de șanse. Dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a păstra, a dezvolta și de a exprima identitatea etnică, culturală, lingvistică și religioasă.

Comunitatea maghiară din România cere respectarea acestor principii și nu face altceva decât se bazează pe dreptul conferit de Constituție, când solicită asigurarea condițiilor de a studia în limba maternă la toate nivelurile educaționale.

Nu ascundem, cele mai mari lipsuri le avem la nivelul universitar. Dar faptul că nu putem vorbi de normalitate nici măcar în acele instituții care prin lege sunt definite ca universități multiculturale este inadmisibil.

Un exemplu elocvent este Universitatea de Medicină de la Târgu Mureș. Aici se înființează o facultate în limba engleză, în timp ce comunitatea maghiară nu are dreptul nici măcar la o linie de studiu.

Mai mult, constatăm zi de zi restrângerea drepturilor, prin coborârea forțată a locurilor rezervate pentru elevii maghiari. Doamnă ministru,

Cunoașteți bine, prea bine, această situație. Am avut nenumărate sesizări, cereri pentru rezolvarea problemei. Din păcate, fără rezultat.

Autonomia universitară nu poate fi o scuză în această situație.

Universitățile funcționează pe baza legilor, dar legea trebuie să fie lege pentru toți. Sau, altfel spus, nici senatul UMF Târgu Mureș sau rectorul acesteia nu pot fi mai presus de lege.

Cerem insistent rezolvarea acestei probleme, deoarece procesul de admitere trebuie să înceapă, iar cifrele de școlarizare apărute nu sunt deloc liniștitoare din punctul nostru de vedere.

Nu putem fi liniștiți nici la capitolul Liceului Teologic Romano-Catolic din Târgu Mureș. Din păcate, această instituție este victima unei campanii politice planificate.

Nu putem accepta ca Legea educației să se aplice diferențiat. Dacă legea permite înființarea unui liceu prin ordin de ministru, în cazul unui liceu ortodox din țară, atunci nu poate fi contestată nici înființarea unui liceu romano-catolic, mai ales dacă liceul respectiv a fost înființat prin același ordin de ministru.

Respingem dubla măsură și sperăm că, odată cu reluarea procedurii de probațiune în procesul intentat împotriva înființării liceului din Târgu Mureș, ne îndreptăm către o rezolvare corectă și definitivă.

Dacă ordinul de ministru este valabil și perfect legal în cazul Liceului Teologic Ortodox „Sfântul Antim Ivireanul” din Timișoara, atunci nu poate fi altfel nici în cazul Liceului Teologic Romano-Catolic „Rákóczi Ferenc” din Târgu Mureș.

Acesta poate fi singurul punct de vedere acceptabil al ministrului.

Stimați colegi,

Putem vorbi de o serie de probleme ridicate de semnatarii moțiunii, dar să avem grijă ca nu cumva să provocăm acel colaps de care ne temem, pentru că scopul nostru comun și unica alternativă viabilă poate fi România Educată. Vă mulțumesc.

Florin Iordache

#92474

**:**

Bună ziua, doamnă ministru! Domnule președinte de ședință,

Stimați colegi parlamentari,

Moțiunea simplă împotriva ministrului educației, Monica Anisie, considerăm că este doar un exercițiu de propagandă politică cu miză electorală pe care PSD, PRO Europa și ceilalți sateliți politici o utilizează acum strategic, căutând exclusiv beneficii pentru propria imagine și percepție publică.

## Stimați colegi,

Oare care partide, prin guvernări repetate și majorități parlamentare longevive, au pus umărul decisiv la construcția industriei fabricilor de diplome din România, promovându-și clientela politică și validând impostura, mediocritatea, prin titluri academice pompoase, fără nicio acoperire în realitate?

Oare nu se dorește acum îndepărtarea ministrului educației tocmai pentru a se putea reporni din nou tiparnițele de titluri universitare?

În spațiul public abundă fortuit o sumedenie de scenarii apocaliptice privitoare la organizarea examenelor în perioada următoare.

Să reprezinte oare acest demers politic tocmai o tentativă de îndepărtare a ministrului actual, în speranța că va putea fi evitată într-un final organizarea examenelor de bacalaureat și evaluare națională? Își imaginează oare cei care au inițiat moțiunea că aceleași facultăți și universități neacreditate, care le-au conferit unora dintre ei titluri academice de mucava, vor avea mai mulți mușterii din toamnă?

Putem în mod legitim prezuma că se dorește eliminarea din Guvern a actualului ministru al educației tocmai pentru că nu renunță la organizarea examenelor în această perioadă de criză, în care inevitabil au de suferit, deopotrivă, în ansamblu, învățământul și educația.

Este o tentativă de anulare a oricărui spirit concurențial, promovându-se mentalitatea distrugătoare a egalizării artificiale, prin imixtiune politică, a tuturor elevilor din România.

Poate se găsesc chiar din rândul parlamentarilor inițiatori ai moțiunii simple părinți care vor să-și scutească odraslele de examene.

Vă reamintesc, spre a combate ipocrizia, că majoritatea ați votat, în urmă cu câteva luni, Guvernul Orban 3, cu ministrul Monica Anisie în componență.

În calitate de președinte executiv al Partidului Mișcarea Populară, apreciez că activitatea doamnei Anisie în fruntea Ministerului Educației a fost rezonabilă în această perioadă.

Vă readuc aminte faptul că ministrul educației a fost cel dintâi din Guvern care a atras atenția asupra pericolului coronavirusului și a propus închiderea școlilor și a grădinițelor începând cu data de 11 martie a.c. Era pe vremea când unii încă se mai jucau politic, egoist, de-a anticipatele.

De bine, de rău, teleșcoala a funcționat în această perioadă, chiar dacă, în mod evident, au existat și sincope semnificative, iar riscurile unor decalaje între copiii care au părinți cu resurse materiale și cei din medii defavorizate au crescut.

De asemenea, ministrul educației a fost susținătorul Ordonanței de urgență a Guvernului privind transportul școlar interjudețean, dat peste cap în vremea intelectualei de talie internațională Viorica Dăncilă.

În plus, reglementarea conform căreia firmele de transport trebuie să ofere călătorii gratuite elevilor este o reparație necesară semnificativă.

Până la urmă, să pricepem: care este alternativa pe care stânga politică o oferă pentru funcția de ministru al educației? Veniți cu ministrul „Pamblică”? Sau poate cu „Genunche”?

Poate veniți cu tovarășul Breaz, care declara vesel că „Mihai Eminescu este cel mai mare poet care l-a avut România”. Sau, cine știe?, apelați la groparul tradițional, Ecaterina Andronescu.

Domnilor parlamentari semnatari ai moțiunii, vă fac o recomandare colegială, prietenoasă, didactică.

Data viitoare când mai întocmiți o moțiune simplă împotriva ministrului educației, întrucât tot e vorba despre școală, cutezați să puneți pe cineva să corecteze erorile gramaticale din document. Învățați cum e cu vocativul și cu acordul subiectului multiplu cu predicatul.

Sigur, Partidul Mișcarea Populară invocă o serie de probleme stringente și solicită măsuri din partea ministrului educației. Mai întâi, se cuvine verificat modul în care...

Florin Iordache

#99143

**:**

Bună ziua, domnule președinte! Stimați colegi,

Doamnă Monica Anisie, încă ministru al educației,

Cu numai câteva luni în urmă ați pornit pe drumul dificil al coordonării unuia dintre cele mai complexe domenii de activitate dintr-un stat, educația, exact domeniul în care a activat și președintele dumneavoastră, cel real, nu cel de partid, și pe baza căruia și-a construit singura platformă politică: „România educată”.

Ce a rămas astăzi din această platformă rămâne de văzut.

Erați atunci feblețea aparatului de propagandă de dreapta. Tot felul de pretinși formatori de opinie, mai mult sau mai puțin cunoscuți, se luau la întrecere pentru a vă sublinia meritele și perspectivele. Erați, cu alte cuvinte, steaua în ascensiune a învățământului românesc și mai erați și liberală, ceea ce, în viziunea admiratorilor dumneavoastră, era destul. Faptul că la acest minister se înscăuna o liberală justifica, în viziunea unora, orice prestație, oricât de lamentabilă ar fi ea. Și lamentabilă a fost, într-adevăr! Cum ar spune comentatorii sportivi, „v-ați născut talent și ați murit speranță” – asta dacă mai există așa ceva după prestația dumneavoastră!

Dar, spre bucuria șefilor dumneavoastră politici, nu ați încetat niciodată să fiți un soldat credincios de partid, obsedat de putere și de împărțit funcții.

Haideți să ne amintim împreună cum v-ați început mandatul de ministru: pentru că, în acele momente, aparatul dumneavoastră media v-a servit pe tavă, ca o coincidență straniu de fericită, tema presupuselor abuzuri ale profesorilor împotriva elevilor, ați intrat în rolul de justițiar, pe care orice liberal îl are oarecum în sânge de când își primește carnetul de partid, și ați început să descindeți în școli, cu presa alături.

Cum s-a întâmplat ca, din atâtea școli și clase, dumneavoastră să fiți exact unde și când trebuia pentru a vă duce la bun sfârșit această penibilă operațiune de PR? Numai cine a pregătit-o poate ști! Ce rămâne este faptul că ați umilit o tânără profesoară, probabil la început de carieră, intrând intempestiv în sala de clasă și admonestând-o în fața elevilor. Desigur, nu aveați acest drept!

La fel de cert este și că v-ați ales cu atenție victima, ca să fiți sigură că o veți putea timora, profitând de autoritatea conferită de postura de ministru. Pentru că doar atât ați înțeles dumneavoastră din semnificația acestei demnități!

Dar nu mai contează! Important e că aparatul de propagandă a jubilat. În sfârșit, învățământul românesc era pe cale să fie reformat din temelii.

Extaziată de acest succes mediatic, ați continuat să puneți ordine în sistem, în viziunea dumneavoastră, cel puțin. Cum? În buna tradiție PDL-istă a obsesiei că dușmanul intern și extern, PSD-istul care pândește din spatele fiecărui birou, se pregătește să vă saboteze împlinirile mărețe, ați început să schimbați inspectorii școlari județeni.

Îmi pot imagina momentul când i-ați numit pe o parte dintre ei. Aveați în fața dumneavoastră programul electoral al partidului pe care îl reprezentați și toate sloganurile cu care i-ați mințit pe români – își făcuseră efectul, deci puteau fi ignorate! Așa au ajuns pe funcții de conducere în inspectoratele școlare profesori cu condamnări definitive.

Pentru a completa penibilul acestui tablou, vă aduc aminte de audierile din cadrul Comisiei pentru învățământ a Camerei Deputaților.

Vă amintiți acel moment jenant în care dumneavoastră, cu ai dumneavoastră colegi de Guvern, ați venit să ne cereți aviz pozitiv în comisii, pentru ca apoi să ne cereți votul negativ în plen. Noroc că s-a răzgândit la timp domnul Cîțu, „viteaz” bărbat politic care și-a dorit să fie prim-ministru până a realizat că dorința ar putea să i se împlinească.

V-ați apărat atunci invocând faptul că profesorul nu și-a trecut în CV faptul că a fost condamnat.

Chiar așa! Cum poate un membru al PNL să nu-și treacă o asemenea „recomandare” la loc de cinste în CV?! Dar toate astea par astăzi dintr-o altă lume. Pe atunci, virusul care ne-a dat viețile peste cap era departe, în China. Mult mai aproape erau obsesiile dumneavoastră legate de numirea oamenilor de partid în funcții și alegerile anticipate.

Neavând cunoștință de ambițiile dumneavoastră politice, virusul s-a încăpățânat să nu ne ocolească, ceea ce a schimbat tot. Înainte de pandemie, erați, cum se spune în popor, „călare pe situație”, chiar dacă, în loc să fie un pur sânge arab, situația respectivă era mai degrabă un măgar plin de râie. Dar erați!

Dintr-o dată v-ați trezit pusă în situația de a da dovadă de competență, pentru a reduce pe cât posibil efectele pandemiei, dar...

Florin Iordache

#104554

**:**

Vorbeam despre faptul că doamna ministru a dovedit de-a lungul acestei perioade că stăpânește la perfecție verbele la viitor și la toate problemele ridicate de această perioadă, care este cu adevărat o perioadă inedită, răspunsurile dumneaei erau evazive.

Ce rămâne este faptul că în toată această perioadă nu ați avut soluții la problemele ridicate de părinți, de profesori, de elevi.

V-am îndemnat politicos să elaborați orice material credeți de cuviință, ghiduri, tutoriale, orice, pentru a orienta activitatea cadrelor didactice în mediul online. N-ați făcut-o!

V-am îndemnat în repetate rânduri să clarificați o serie de aspecte legate de evaluarea națională și de bacalaureat.

V-am atras atenția că această perioadă este deja suficient de dificilă pentru elevii din anii terminali, ca să nu mai aibă nevoie de un stres în plus, cauzat de incompetența dumneavoastră. Și aici v-ați remarcat tot prin absență.

Nu vă remarcați însă prin absență la capitolul „Ironii pe internet”, unde sunteți o adevărată regină neîncoronată. Și nu m-a deranjat faptul că ați dus numele dumneavoastră în derizoriu, dar faptul că, odată cu el, duceți și școala în derizoriu cu siguranță mă deranjează, pentru că de școală și-au legat tinerețea și maturitatea, speranțele și împlinirile, eforturile și bucuriile generații întregi de profesori, părinți și elevi.

De ei, doamnă ministru, nu vă putem permite să vă bateți joc! Pentru că școala, doamnă ministru, nu este doar oglinda unei societăți, ci este și solul în care-și înfige rădăcinile pentru a se putea înălța, iar haosul pe care-l creați astăzi nu-și va produce efectele doar acum, ci și peste ani, când dumneavoastră nu veți mai fi nici măcar o tristă amintire politică!

În final, dacă dumneavoastră nu știți să vorbiți la prezent, o voi face eu. Ce faceți acum, după aproape trei luni de pandemie și învățământ online? În linii mari, ce făceați și la început! Coerența pe care vă rugam să o instituiți nu există și activitățile online se desfășoară tot după cum știe și poate fiecare.

Avem însă o nouă metodologie de concurs pentru ocuparea funcțiilor de conducere. Cu alte cuvinte, aveți exact aceleași priorități, dintre care prima este plasarea oamenilor de partid în funcții. De aceea vă susțin și prim-ministrul, și prim-ministrul _de facto_ , domnul Iohannis.

Despre elevi, tot nimic! Dar măcar știm că acolo unde aveți interes sunteți capabilă să elaborați metodologii.

Pentru elevi, în schimb, mai nimic! Ați pregătit dumneavoastră niște cursuri de pregătire pentru examenele pe care le vor susține elevii din anii terminali. Atâta încredere inspirați dumneavoastră și ministerul pe care-l conduceți, încât doar 20% dintre părinți sunt hotărâți să-și lase copiii să participe la ele.

## Doamnă ministru,

Prestația dumneavoastră în calitate de ministru pare să aibă la bază o provocare autoimpusă, aceea de a dovedi că tot ceea ce PNL inventa pe seama noastră, a socialdemocraților, dumneavoastră puteți face. Puteți numi penali

în funcții de conducere și, profitând de pandemie, puteți servi clientela de partid mai mult decât am fost noi vreodată acuzați că o facem.

Ei bine, ați reușit! V-ați dus promisiunea la bun sfârșit. Acum, pentru binele a milioane de elevi, părinți, profesori și pentru binele învățământului din această țară, un singur lucru mai trebuie să faceți: să plecați!

Mulțumesc, domnule președinte.

Florin Iordache

#108232

**:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință. Stimați colegi semnatari ai moțiunii, „E ușor a scrie versuri, Când nimic nu ai a spune, Înșirând cuvinte goale Ce din coadă au să sune”, spunea poetul nepereche Mihai Eminescu.

E dureros să constatăm că nici în vremuri ca cele pe care le trăim acum nu există un minim de coeziune și înțelepciune în acțiuni, că textul moțiunii abundă de acuze gratuite, care dovedesc ipocrizie și dublă măsură.

Dumneavoastră, stimați colegi semnatari, nu doar că nu vă place sintagma „România educată”, dar nu vă place nici România educată în sine, pentru că românii educați și informați nu cad pradă minciunilor propagate, dezinformării și știrilor false proliferate.

Este incredibil ce talent înnăscut aveți de a aduce dezinformarea la rang de artă!

Numărul de 288.770 de posturi la care faceți referire era corespunzător anului școlar 2018–2019, pentru că pentru anul școlar 2019–2020 guvernarea PSD a tăiat 3.589 de posturi, numărul acestora ajungând la 285.181.

Pentru corecta dumneavoastră informare, vă anunț că numărul de posturi aprobate pentru anul școlar următor, 285.306, este cu 125 mai mare decât numărul posturilor aprobate anul trecut, ajustările fiind operate în funcție de ceea ce au solicitat inspectoratele școlare județene.

În iulie 2017, ministrul de atunci al educației, Liviu Pop, spunea că educația este gratuită în România, dar numai pentru copii, că plătește statul și plătesc părinții, recunoscând neputința Guvernului din care făcea parte de a asigura cele necesare elevilor în timp de creștere economică și relativă stabilitate.

Acum, în plină criză mondială provocată de pandemie, reproșați Guvernului PNL, aflat de doar șapte luni la putere, că pentru jumătate dintre elevi nu este asigurat dreptul la educație din cauza lipsei infrastructurii, că mai sunt școli cu toaleta în curte și fără apă potabilă. Dar în 10 ani de guvernare, dumneavoastră, stimați semnatari ai moțiunii, de ce nu le-ați făcut?! Economia mergea, bani erau, dar ați preferat să-i cheltuiți pe altceva, pentru că asigurarea unor minime condiții de igienă nu era o prioritate pentru dumneavoastră.

Unde sunt cele 2.500 de școli și grădinițe moderne cu care îi amăgeați pe români în campanie?

În plină criză sanitară, Ministerul Educației se ocupă și de rezolvarea acestei probleme și a inițiat procesul de a construi toalete în 700 de unități școlare, alte 450 de unități fiind cuprinse în alte programe de finanțare, astfel încât toate unitățile de învățământ să aibă asigurate condiții optime de igienă. ## Stimați semnatari,

Dumneavoastră vorbiți despre excluziune socială și abandon școlar, când ați desființat în 2009, prin simpla semnătură a doamnei Andronescu, învățământul profesional? Acela era momentul când ar fi trebuit să înceapă să se dezvolte învățământul dual, dar, prin măsura luată, ați reușit performanța de a îngroșa rândurile celor care au abandonat școala și nu degeaba a fost numită doamna Andronescu „groparul învățământului profesional”.

Partidul Național Liberal a solicitat constant în ultimii șapte ani dezvoltarea învățământului dual, care reduce abandonul școlar și crește incluziunea socială și care răspunde crizei de pe piața muncii.

Deși este o situație specială, pentru anul școlar 2020–2021 ministrul educației a cuprins în planul de educație 49.381 de locuri la învățământ profesional, cu aproape 14.000 mai mult față de anul anterior, iar pentru învățământul dual avem 8.888 de solicitări de la operatori economici, tot așa, o creștere cu 1.918, iar numărul agenților economici care doresc să devină parteneri educaționali în învățământul dual este de 846, față de 766 în anul anterior.

Dumneavoastră cereți măsuri pentru reducerea abandonului școlar, după ce vara trecută ați lăsat zeci de mii de elevi fără transport școlar?

Guvernul liberal a adoptat o măsură mult așteptată de elevi și de familiile acestora, respectiv decontarea integrală a navetei și transport public gratuit pe baza carnetului de elev.

Aduceți acum acuze referitoare la modul de elaborare a planului de școlarizare, deși a fost trimis la termen, ținând cont și de evoluția situației, știind că toate activitățile din calendarul anului școlar se desfășoară la aproximativ aceleași date.

Dar vă amintesc că, acum un an, doamna Andronescu a reușit contraperformanța de a nu aproba planul de școlarizare la timp, retrăgând, după trimiterea la publicare, două ordine de ministru. Ba mai mult, la sfârșitul clasei a VIII-a elevii nu aveau pe masă ghidul admiterii la liceu.

Ați vorbit despre incoerență decizională, dar cred că astăzi toată lumea este conștientă că orice măsură în educație este strâns legată de evoluția pandemiei, care, din păcate, este incertă. Toate deciziile – uneori, e adevărat, schimbate pe parcurs – au fost fundamentate pe ceea ce au spus epidemiologii, pentru că școlile erau considerate zone roșii. În toate s-au pus mai presus de orice securitatea și sănătatea copiilor noștri.

Referitor la organizarea examenelor, stați liniștiți, există proceduri! Directorii de școli știu exact ce au de făcut, iar unde sunt întrebări avem inspectorate, direcții de sănătate publică, autorități locale, care vor oferi sprijin, sunt absolut convinsă!

Mai mult, corpul de control al ministrului, bine instruit în această privință, va merge în teritoriu și va oferi tot sprijinul pentru derularea în cele mai bune condiții a examenelor naționale.

Închei parafrazându-l pe Benjamin Franklin, care spunea că noi nu înjurăm întunericul, în care ne-ați lăsat, însă ne străduim să aprindem lumânări pentru a face lumină. Vă mulțumesc.

Florin Iordache

#114173

**:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Discutăm astăzi, aici, în Parlament, despre situația complicată în care se află școala românească în contextul coronavirusului.

Ce avem din martie încoace? Avem joaca de-a școala online. Avem elevi, profesori și părinți disperați. Se uită la televizor, încercând să înțeleagă ce urmează.

Din păcate, dimineața li se spune o variantă, iar seara sunt duși într-o altă poveste, care nu mai seamănă cu cea de dimineață.

Stimată doamnă ministru,

Această instabilitate în actul de guvernare a generat și generează lipsă de încredere în deciziile pe care le luați.

Și faptul că, din câte am înțeles din presă, îi numiți pe părinți „tâmpiți” nu vă ajută la câștigarea încrederii!

Aveți nevoie de o schimbare în procesul de luare a deciziilor – și foarte repede.

În această criză pe care o traversăm, să iei măsuri la momentul potrivit înseamnă gestionarea problemelor în mod corespunzător.

Nu știm câți elevi au nevoie de tablete; regulile sunt schimbate de la o zi la alta cu privire la examene, la modalitatea de notare – toate aceste lucruri îi bulversează pe elevi, profesori, părinți.

Profesorii s-au descurcat simplu, cu tabletă, laptop și abonament la internet, însă ar fi avut nevoie și de instruire. Încă mai au nevoie. Nu este ușor pentru toată lumea ca, de pe o zi pe alta, să știe cum să predea în mediul online. Instruiți profesorii!

Cred că ne dorim cu toții ca în luna septembrie să avem un context favorabil din punct de vedere medical și să se poată intra la clasă, însă depinde foarte mult în ce condiții.

Fac un apel la dumneavoastră, doamnă ministru, să nu mai existe școli cu toaleta în curte, în condiții mizere, posibile surse de infectare! Puteți intra în istorie ca ministrul care a desființat toaleta din curte. Depinde doar de dumneavoastră!

Prim-ministrul Orban a spus în discursul său de învestire că are ca prioritate activitatea de consiliere vocațională în școli.

Avem nevoie de dublarea numărului de consilieri școlari, pentru că în acest moment avem, așa cum bine știm, un consilier la 800 de elevi, deci eficiență minimă. Îmi exprim speranța că prim-ministrul se va ține de cuvânt. Sigur, dumneavoastră, făcând parte din acest guvern, sunt convinsă că veți fi de acord cu acest lucru.

Și mai am o ultimă rugăminte, doamnă ministru, foarte importantă: sprijiniți învățământul dual! Demarați acțiuni care să convingă părinții și elevii că a învăța o meserie reprezintă posibilitatea de a avea un trai mai bun! Demarați campanii de informare despre sprijinul oferit atât de stat, cât și de companii! E o șansă să rămână să muncească în țară, la noi, acasă.

Toată lumea vorbește despre faptul că educația trebuie să fie o prioritate. Faceți din educație o prioritate! Vă mulțumesc.

Florin Iordache

#117147

**:**

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Distinși colegi,

Știu bine că suntem de acord cu toții asupra unui aspect: în educație nu putem aștepta rezultate pe termen scurt. În educație, rezultatele, prin excelență, se pot vedea pe termen mediu și lung.

De asemenea, în educație știm că este nevoie de competență, dar în egală măsură este nevoie și de consecvență, și de coerență.

Din această perspectivă, vreau să vă spun că sunt foarte consecvent. Indiferent de pozițiile pe care le-am ocupat de-a lungul timpului, am spus că această schimbare excesivă a miniștrilor educației, excesiv de rapidă, este dăunătoare. Asta spun și acum și asta voi spune și pe viitor.

Teoretic, un ministru care vine poate fi mai competent decât un ministru care pleacă. Cu siguranță însă, chiar dacă se aduce un plus de competență, nu se aduce și un plus de coerență. Depinde ce vrem.

Fie că vorbim despre persoane, fie că vorbim despre instituții, trebuie, de asemenea, să recunoaștem că niciunii nu am fost pregătiți pentru un scenariu atât de privativ. Putem vorbi despre elevi, despre studenți; vorbim despre profesori, vorbim despre miniștri și vorbim chiar despre noi, parlamentarii. Nu am fost pregătiți pentru a face față unei situații atipice precum este cea pe care o traversăm.

Ce s-a reușit? S-a reușit asigurarea unui cadru legal pentru finalizarea anului școlar și a anului universitar. Acesta a fost un deziderat major, atunci când vorbim despre educație, alături de asigurarea sănătății elevilor, studenților și profesorilor.

Avem cadrul legal – nu cred că-l poate contesta cineva – pentru examenele de semestru, pentru examenele de an, pentru examenele de finalizare a studiilor, fie că vorbim despre licență, fie că vorbim despre master. Avem, de asemenea, cadrul legal, realizat de Ministerul Educației, pentru admiterea online în universități, după susținerea examenului de bacalaureat. Avem posibilitatea evaluării online a programelor de studii de către ARACIS și de către ARACIP.

Avem, de asemenea, finalizarea procesului legislativ care să facă posibilă, în sfârșit, evaluarea școlilor doctorale și clasificarea universităților.

Avem, la ultima rectificare, 576 de milioane de lei – deblocare solduri și venituri proprii.

Avem o implicare pentru rezolvarea problemei elevilor, o problemă stringentă, aceea a decontării navetei.

Și sunt convins că putem avea implicarea Ministerului Educației pentru deblocarea concursurilor didactice, absolut necesare pentru funcționarea sistemului de educație, dar, în egală măsură, necesare pentru a nu bloca proiectele europene.

Pentru toate acestea, îndrăznesc să vă îndemn la calm, responsabilitate și înțelegere – toate acestea nu în interes politic, ci în interesul educației.

Vă mulțumesc.

Florin Iordache

#120082

**:**

## Mulțumesc, domnule președinte.

Foarte pe scurt; n-am să intru tehnic în această dezbatere; dacă îmi permiteți un comentariu politic.

Doamnă ministru,

Constat că faceți ceea ce au făcut mai toți miniștrii – majoritatea, nu toți, e adevărat – din ultimii 30 de ani. Veniți și demolați tot ceea ce a fost construit înainte de dumneavoastră, după care o luați de la capăt!

Și am văzut câteva expresii: școala românească nu a fost pregătită pentru sistemul online, nu e construită pentru a sprijini copilul și multe alte referiri la cât de rău este.

Eu vreau să vă reamintesc, doamnă ministru, că dumneavoastră sunteți dascăl, profesor de limba și literatura română; ați fost director de inspecție școlară în Ministerul Educației; ați fost secretar de stat în Ministerul Educației; ați fost consilier prezidențial – al cui...? – al președintelui Băsescu; ați fost secretar general al Ministerului Educației; ați fost inspector școlar general al municipiului București, iar acum sunteți ministru. Probabil că și dumneavoastră aveți o mare parte din vină pentru nerealizările pe care le-ați expus!

Înțelegând totuși că sistemul românesc de învățământ nu e perfect și evident că se pot adăuga foarte multe lucruri, se pot face foarte multe lucruri pentru el, țin să vă mai reamintesc ceva.

Ieri s-au împlinit 145 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal și vara aceasta se împlinesc câțiva ani de când v-ați aliat cu Partidul Democrat Liberal – liberalii, spun, dumneavoastră – al lui Traian Băsescu. Vă dați seama, Brătianu și Băsescu s-au unit cumva: i-ați unit dumneavoastră.

Însă vreau să vă reamintesc, doamnă ministru și stimați colegi, că între ’96 și 2000 PNL a fost la guvernare; între 2004 și 2008 PNL a fost la guvernare; între 2008 și 2012 PDL a fost la guvernare, deci actualul PNL; între 2012 și 2014 PNL a fost la guvernare cu USL; între 2015 și 2016 a fost guvern de tehnocrați, din care ați făcut parte; și din toamna lui 2019 până astăzi este din nou PNL la guvernare.

Pe un calcul simplu, 16 din cei 30 de ani, Partidul Național Liberal, într-o formă sau alta, în forma PNL sau în forma PDL, s-a aflat la guvernare.

Deci, poate, condamnarea tuturor deciziilor luate de miniștrii anteriori și nereformarea sistemului... pentru această nereformare are o mare parte din vină și partidul din care faceți dumneavoastră parte.

Și cred că cei care ar putea critica sunt cei din generația mea, care n-am făcut parte din toate guvernele de până acum și n-am luat parte la toate funcțiile ministeriale pe care le-ați avut dumneavoastră și colegii dumneavoastră. Vă mulțumesc.

Florin Iordache

#125240

**:**

Vă mulțumesc, domnule președinte de ședință.

Mai întâi de toate, în final, stimată doamnă deputat, cu tot respectul pe care vi-l port – și știți asta –, vreau să menționez că eu nu vă cert pentru că ați depus moțiune, ci, din contră, vă mulțumesc. Mă bucur că pe această cale am putut fi în fața dumneavoastră, pentru că, așa cum ați spus și dumneavoastră, doamnă deputat, trebuie și sunt convinsă că putem realiza o colaborare pentru binele sistemului de educație.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Înainte de a vota, vă invit să judecați pornind de la imaginea despre care v-am vorbit la început, de la privirea acelui copil din tabloul invocat, și să vă gândiți bine ce fel de școală vă doriți. Școala conservatoare de până acum, guvernată de o stare de neputință, de nesiguranță, de tristețe? Sau o școală modernă, reformatoare, în care elevii să aibă încredere, să se simtă în siguranță și să se bucure de libertate și de frumusețea cunoașterii?

Fiți alături de elevi, așa cum Ministerul Educației o face!

Fiți alături de părinți, de profesori și de partenerii educaționali, așa cum am fost noi în toată această perioadă, o perioadă scurtă de mandat, de aproape șapte luni, mandat care cuprinde și cea mai provocatoare perioadă din mandatul oricărui ministru. Și să știți că nu mă plâng! Din contră, voi transforma această provocare într-o oportunitate, alături de colegii mei din Guvernul României și alături de români.

De aceea, țin să menționez că timpul nu așteaptă să ne împăcăm noi, politicienii. În schimb, cetățenii așteaptă să ne uităm la ei și la nevoile lor.

Vă invit, stimați parlamentari, să fiți parte a soluției, nu a problemei!

Vă asigur că voi face tot ce îmi stă în putință ca sistemul de educație să fie reformat și asta se poate realiza numai prin proiectul Președintelui României, care trebuie să fie pus în practică.

Și sunt convinsă că și dumneavoastră, în adâncul sufletului, recunoașteți că singura șansă a României este România educată.

Cuprins

Stenograma

Ședința