Stenogramă plen

Mulþumesc ºi eu.

Îl invit pe domnul deputat Moisoiu. Va urma domnul Andrei Chiliman.

Mulþumesc, domnule preºedinte. Domnule preºedinte de ºedinþã,

Stimaþi colegi,

Cuvântul meu de astãzi s-ar putea intitula ”Pledoarie pentru o convieþuire paºnicãÒ.

Soluþia gãsitã pentru rezolvarea cazului elevilor români de la Liceul ”Bolyai FarkasÒ, din Târgu-Mureº este total greºitã ºi periculoasã. Ea nemulþumeºte ºi partea românã, ºi partea maghiarã. În loc de a se adopta o hotãrâre cu adevãrat europeanã, care sã asigure o bunã înþelegere ºi convieþuire într-o viitoare Europã unitã, hotãrârea luatã se poate defini drept ”boalã lungã, moarte sigurãÒ. Ea este o soluþie care dã satisfacþie extremiºtilor maghiari, îi umileºte pe români la ei acasã, creeazã centre de ºcolarizare a iredentismului, încurajeazã xenofobismul ºi politica de apartheid pe care U.D.M.R. o promoveazã în permanenþã. Fiindcã pentru care motiv udemeriºtii nu doresc sã-ºi instruiascã copiii în aceeaºi unitate ºcolarã cu elevii români?

Ungurii uitã cã pe tot parcursul existenþei lor milenare, având o ratã a natalitãþii negativã, ei existã datoritã politicii de maghiarizare pe care au dus-o ºi prin care ºi-au împrospãtat permanent naþia, asimilând exemplarele cele mai reuºite ale naþiunilor cu care au convieþuit.

Prin soluþia gãsitã, motivatã prin ”restitutio in integrumÒ, adicã retrocedarea bunurilor care au aparþinut unor persoane înainte de 1944, s-a legalizat exploatarea de veacuri a þãranului român, care a fost umilit, batjocorit ºi discriminat în permanenþã.

## Domnule prim-ministru,

Nu aþi luat în considerare semnãturile celor peste 4.000 de elevi români din Târgu-Mureº, care v-au cerut, cu toatã forþa lor sufleteascã tânãrã, sã-i lãsaþi sã se cunoascã, sã se îndrãgosteascã, sã poatã sã-ºi întemeieze o familie, potrivit hotãrârilor inimilor lor. Nu aþi luat în considerare pãrerea primarului municipiului Târgu-Mureº, care aprecia cã astãzi Ñ mai mult decât oricând Ñ, tinerii români ºi maghiari trebuie sã înveþe împreunã ºi cã pericolul unui nou ”martie 1990Ò, când pe caldarâmul din centrul Târgu-Mureºului a curs sânge, este foarte aproape, cã tulburaþi cu inconºtienþã ºi nepãsare liniºtea unei comunitãþi locale.

Nu vã întreb, cum a întrebat mass-media, dacã nu apreciaþi cã i-aþi vândut pe români pentru un milion de voturi ipotetice ale ungurilor, nu, pentru cã de fapt acestea sunt numai maximum 700.000, ci vã întreb: pentru a intra în NATO, P.S.D.-ul nu are nevoie de cele douãzeci de milioane de români? Dacã aþi face un referendum, aþi avea rãspunsul.

Pãrerea societãþii civile, atât de adesea amintitã în alte ocazii, nu conteazã? Oricând vã pot pune la dispoziþie colecþia cotidianului mureºan ”Cuvântul liberÒ, care de trei sãptãmâni, numãr de numãr, pe câte douã, trei pagini prezintã cu lux de amãnunte pãrerile societãþii civile mureºene ºi care este una singurã: românii ºi maghiarii trebuie sã înveþe, sã se cunoascã în aceleaºi ºcoli. V-aþi gândit cã absolvenþii seriilor mai vechi ale secþiei române a Liceului ”Bolyai FarkasÒ din Târgu-Mureº se întreabã unde vor sãrbãtori de acum încolo aniversarea a zece, douãzeci, treizeci sau chiar patruzeci de ani de la absolvirea liceului? Au ei acest drept?

S-a spus ºi s-a scris despre ingerinþa politicului, dar nu s-a specificat cã aceastã ingerinþã este doar din partea U.D.M.R.-ului, care i-a obligat pe elevii maghiari sã se rãzgândeascã ºi sã nu mai declare cã doresc sã înveþe în aceleaºi ºcoli cu elevii români. Deci la întrebarea ”Cine promoveazã extremismul?Ò nu existã decât un singur rãspuns: Uniunea Democraticã a Maghiarilor din România.

Domnule prim-ministru Adrian Nãstase,

Ca urmare a alegerilor din 26 noiembrie 2000, în decembrie, doamna Ecaterina Andronescu a fost audiatã pentru a ocupa funcþia de ministru al educaþiei ºi cercetãrii de cãtre Comisia pentru învãþãmânt, ºtiinþã, tineret ºi sport a Parlamentului, ocazie cu care a întrunit o mare majoritate de voturi. De fapt, un singur vot împotrivã. Peste câteva zile, la 27 decembrie 2000, ºi Guvernul Nãstase a primit girul Parlamentului. În ambele cazuri, încrederea Parlamentului României s-a acordat datoritã promisiunilor cã va conduce þara respectând Constituþia ºi legile ei, ºi nu altceva. Programul prezentat Parlamentului nu se referea la nici un protocol politic de guvernare sau colaborare ºi nu încuraja o politicã xenofobã.

La rândul sãu, domnul secretar de stat al învãþãmântului preuniversitar, domnul Corega, rãspunzând la o întrebare în legãturã cu soluþia pe care o va da Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii în cazul Liceului ”Bolyai FarkasÒ din Târgu-Mureº, a declarat: Ministerul Educaþiei ºi Cercetãrii va respecta întru totul legalitatea.

Care legalitate o respectã în fapt Partidul Social Democrat? P.S.D.-ul nu-ºi dã seama cã, încãlcând la cel mai înalt nivel, cu nepãsare, Constituþia ºi Legea învãþãmântului, de fapt, invitã la nerespectarea, în teritoriu, de cãtre administraþia localã, a legilor statului? Aceasta ºi-a însuºit urmãtorul mod de gândire: dacã ºefii nu respectã legea, noi ce vom pãþi dacã nu o respectãm? Concluzia: putem s-o încãlcãm cu uºurinþã!

Domnule prim-ministru Nãstase,

Domnule Ion Solcanu,

Doamnã Ecaterina Andronescu,

Cred cã mai grav este faptul cã nu luaþi în considerare pãrerea preºedintelui României, Ion Iliescu.

Nu apreciaþi cã duceþi o politicã sinucigaºã? Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc.

Îl invit pe domnul deputat Andrei Chiliman. Se pregãteºte domnul Mircea Costache.

Domnule preºedinte de ºedinþã, vã mulþumesc. ”Declaraþie politicã referitoare la amestecul Executivului în desfãºurarea procesului legislativ din Parlamentul RomânieiÒ.

Intervenþia mea este o consecinþã fireascã a scrisorii adresate de cãtre primul-ministru, domnul Adrian Nãstase, celor douã Camere ale Parlamentului, într-o încercare disimulatã de a scuza emiterea a nu mai puþin de 127 de ordonanþe simple ºi 250 de ordonanþe de urgenþã, din 29 decembrie 2000 ºi pânã astãzi, un record în materie, în numai 16 luni de guvernare.

Când în actuala legislaturã s-a modificat Regulamentul Camerei Deputaþilor, în scopul eficientizãrii activitãþii legislative, Partidul Naþional Liberal a înþeles aceastã necesitate.

Din pãcate, deºi a avut toate instrumentele necesare desfãºurãrii unei activitãþi parlamentare corecte ºi eficiente, actuala majoritate P.S.D. s-a ocupat mai mult de copierea, respingerea ºi, în cel mai bun caz, salutarea dezbaterii iniþiativelor legislative ale opoziþiei ºi de foarte multe ori ºi-a sabotat propriul guvern prin chiul. ªi, de parcã nu era de ajuns amestecul brutal al Executivului în procesul legislativ, prin nenumãrate ordonanþe simple ºi de urgenþã, primul-ministru a simþit nevoia sã ºi ”urechezeÒ forul legislativ, pe motiv cã întârzie nejustificat aprobarea iniþiativelor legislative ale Guvernului.

Am sã amintesc punctul de vedere al domnului senator Ion Predescu, secretarul Comisiei juridice, de disciplinã ºi imunitãþi, care spunea cã sunt sufocaþi de cererile de amânare ale dezbaterilor venite din partea reprezentanþilor Guvernului, lucru care aratã clar cine este vinovatul principal. Am sã amintesc ºi opinia altor parlamentari P.S.D., care au afirmat cã acest aºa-zis conflict între Legislativ ºi Executiv este de fapt o chestiune internã a P.S.D., afirmaþie pe care o consider corectã.

Domnul Adrian Nãstase, pe când era vicepreºedinte al Camerei Deputaþilor, în legislatura 1996-2000, ne-a atras atenþia, în repetate rânduri, atât în plen, cât ºi în Biroul permanent, cã majoritatea parlamentarã este obligatã sã asigure cvorumul de lucru ºi sã-ºi susþinã propriul Guvern, lucru pe care nu l-am contestat atunci ºi care este valabil ºi astãzi.

Ca atare, domnul prim-ministru, în calitatea sa de preºedinte al P.S.D., ar fi fost normal sã facã la el la partid analiza procesului legislativ pentru a stabili care parlamentar P.S.D. ºi eventual miniºtri se fac vinovaþi de aceste întârzieri legislative sau de nesusþinerea propriului Guvern ºi, cu fermitatea atât de mult afiºatã ºi mediatizatã, sã-i sancþioneze sau sã-i demitã, indiferent dacã sunt simpli parlamentari sau preºedinþi ai celor douã Camere.

Astãzi, cu majoritatea pe care o are în cele douã Camere, P.S.D.-ul ºi aliaþii sãi necondiþionaþi (U.D.M.R.-ul ºi transfugii de la Partidul România Mare) pot trece oricând în Parlament o ”pisicã neagrãÒ ºi sã voteze cã este ”albãÒ. Ca atare, Partidul Naþional Liberal respinge cu fermitate acest transfer de responsabilitate cãtre întreg Parlamentul României, pe care încearcã sã-l facã primulministru acum, când întreaga responsabilitatea legislativã este, de fapt, numai a P.S.D.-ului.

Vã mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu.

Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Costache.

Se pregãteºte domnul Cristian Sandache.

## Domnule preºedinte,

## Doamnelor ºi domnilor,

Rãspund unei întrebãri adresate de tot mai mulþi cetãþeni cu care ne întâlnim în ultima vreme în satele noastre ºi nu pot sã-mi reprim nuanþa pamfletarã: ”Cine ne spurcã sãrbãtorile?Ò

Domnule preºedinte, în asemenea momente s-ar cuveni sã ne adresãm unii altora cu mai multã deferenþã, dar situaþia în care se aflã cei mai mulþi dintre concetãþenii noºtri ne impune un alt fel de discurs.

Multe ºi din ce în ce mai greu de suportat, chiar ºi de firea mult-rãbdãtoare a românului, sunt agresiunile ºi umilinþele la care este supus cetãþeanul de rând în toate zilele anului, dar mai ales de Sfintele sãrbãtori. Atunci se vede mai clar chipul hidos, lipsit de scrupule ºi fãrã Dumnezeu al ”ciocoiului nouÒ, lacom ºi apatrid. În special de Crãciun ºi de Paºti îi sunt oferite românului obidit cele mai diavoleºti cadouri: scumpirea preþului alimentelor, cântare trucate prin pieþe, produse falsificate ori expirate.

Dar cea mai mare ofensã li se aduce milioanelor de deznãdãjduiþi care se îndreaptã spre biserici ºi catedrale, spre a se ruga cu ochii la ceruri pentru sãrmana lor þarã, pentru osânditul popor român, pentru destinul copiilor lor pe pãmântul binecuvântat de Dumnezeu, apãrat cu sânge ºi sudoare de strãmoºi. Se înghesuie sã fie primii care iau luminã tocmai cele mai abjecte creaturi, canaliile care au jefuit þara ºi au ticãloºit moravurile, îmbuibându-se fãrã milã de la cei sãrmani ºi neajutoraþi. Se îngrãmãdesc ”tâlharocraþiiÒ postdecembriºti sã fie primii care apucã anafura curãþirii de pãcate, crezând cã astfel se vor mântui de pãcatul lãcomiei, trufiei, desfrâului, împilãrii aproapelui, pãcãlindu-l pe Dumnezeu. Ei uitã sau n-au citit vreodatã versetele Cãrþii Sfinte, în care se spune cã mai degrabã va intra cãmila prin urechile acului decât bogatul necinstit în Împãrãþia Cerurilor.

Nu au bieþii români parte de sãrbãtori întru cuget curat, pãcãtuind ei înºiºi, fãrã de voie, când îi blestemã pe tartorii dezastrului românesc, care nu se mai saturã de vile, de maºini de lux ºi de conturi fabuloase în

bãnci. Trãiesc în cel mai murdar mod cu putinþã, furând, nedreptãþind, minþind, schingiuind pe cei neasemeni lor, ºi apoi iau cu asalt lãcaºurile de cult, spurcând cu prezenþele lor pestilenþiale sfintele lãcaºuri ºi tulburând lumina linã a Învierii Domnului.

Înaltele feþe bisericeºti oficiazã slujbele strãjuiþi de spuma asta înveninatã, ”astã plebe, ãst gunoi, ce-a ajuns a fi stãpânã ºi pe þarã, ºi pe noiÒ, cum spunea odinioarã Mihai Eminescu.

Sentimentul cã ni se furã nu numai banii ºi bunurile publice, ci ºi Sfintele sãrbãtori nu mai poate fi stãpânit la infinit, dar mare este puterea lui Dumnezeu, ºi cu voinþa Lui ºi a poporului vom scãpa odatã ºi odatã de sataniºti. De-abia dupã stoparea hoþiei demenþiale a ”banditocraþilorÒ contemporani, cântãrile bisericeºti ale cetelor îngereºti se vor revãrsa, luminând sufletele, alungând tenebrele ºi înnobilând fiinþa noastrã cu harul divin al adevãratei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos ºi a neamului românesc.

Hristos a înviat!

Vã mulþumesc. Îl invit pe domnul Cristian Sandache. Urmeazã domnul Szil‡gyi Zsolt.

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Oamenii politici, politica însãºi, în întreaga sa complexitate, înþeleasã fie ca o formã de compromis, fie ca un simplu apanaj al demagogilor, spectacolul incitant sau poate penibil al disputei politice, toate acestea sunt efemere în confruntarea cu timpul ºi, în orice caz, pãlesc în faþa interesului naþional, care nu trebuie sã aibã ºi nici nu va avea vreodatã culoare ideologicã.

Aº vrea sã ne gândim în mod sincer ºi dezinteresat acum, în Sãptãmâna Patimilor, la acea Românie profundã ºi eternã, la România formatã din milioanele de oameni care nu viseazã nici averi, nici celebritate, nici putere, ci îºi doresc pentru ei ºi familiile lor o viaþã normalã. Indiferent dacã au votat sau nu, indiferent cu cine au votat sau nu, se cuvine sã nu-i uitãm, sã nu ne raportãm la ei doar din patru în patru ani, ci sã-i preþuim ºi sã-i respectãm nu din calcul electoral, nu din spirit populist, ci pentru cã suntem cu toþii oameni ºi pentru cã în faþa privirii dumnezeieºti nu reprezentãm, de fapt, decât detalii ale Universului. România profundã, care suferã laolaltã cu cei mai oropsiþi fii ai sãi, România celor care sunt priviþi superior, ameninþaþi, dispreþuiþi, excluºi pe nedrept, aceastã Românie trebuie învãþatã, cu rãbdare ºi tact, sã-ºi înalþe din nou fruntea cãtre demnitatea sa originarã.

Suntem lacomi ºi ne ucidem între noi prin cuvinte tãioase, invocând Ñ unii mai abil, alþii mai stângaci Ñ justificãri teoretice, în vreme ce România profundã lãcri- meazã când încã un copil al ei este ucis, tâlhãrit, aruncat în stradã. Sã explicãm oamenilor cã democraþia realã presupune, în primul rând, reîntronarea normalitãþii, iar aceastã normalitate începe cu revalorizarea individului.

Politica nu va mai trebui confundatã cu politicianismul, cu ºmecheria agresivã, cu vânturarea grotescã a apelor, cu cãpãtuiala, ci cu performanþa ºi responsabilitatea.

Va veni, cred, o zi, în care ne vom raporta exclusiv la acea Românie profundã, a muncitorilor obiºnuiþi ºi cinstiþi, a tinerilor inteligenþi ºi creativi, a lucrãtorilor pãmântului, nemaigândindu-ne la ei, unii dintre noi, cel puþin, doar de marile sãrbãtori religioase sau naþionale.

Fie ca patimile zilnice ale celor care strãbat drumul Golgotei prin chiar destinul lor pãmântesc sã fie cât mai puþine, iar noi, oamenii politici, sã înþelegem cu toþii cã, fãrã aºa-ziºii anonimi, nu suntem în fapt decât niºte umbre.

Vã mulþumesc.

## Vã mulþumesc.

Îl invit pe domnul deputat Szil‡gyi Zsolt.

ªi, din lipsã de combatanþi, urmeazã domnul Ciontu.

Bunã dimineaþa, domnilor colegi!

## Mulþumesc, domnule preºedinte.

Aº dori sã fac o declaraþie politicã în legãturã cu seminarul organizat ieri de Ministerul Informaþiilor Publice ºi care a avut drept scop demonstrarea cã comunitatea romano-catolicã din Moldova este de origine românã.

Guvernul României, prin Ministerul Informaþiilor Publice, a finanþat ºi a participat la organizarea unui seminar, numit internaþional, ce a avut intenþia declaratã ”de a sensibiliza comunitatea ºtiinþificã ºi politicã, precum ºi societatea civilã din România ºi din strãinãtate cu privire la adevãrata identitate a acestei minoritãþi confesionaleÒ.

Aºa cum spune textul invitaþiei trimise de Ministerul Informaþiilor Publice, intenþia organizatorilor a fost sã argumenteze ºtiinþific cã originea ceangãilor este cea românã.

Anexa transmisã împreunã cu invitaþia Ministerului Informaþiilor Publice, în aceastã strãduinþã de a inventa noi argumente pseudoºtiinþifice, a reuºit sã formuleze chiar o nouã definiþie pentru limba maghiarã: ”grai românesc tradiþional, cu particularitãþi fonetice sau lexicale specifice unor zone transilvãneneÒ. Felicitãri pentru aceastã formulare!

## Stimate domnule ministru,

Prin prezenta, doresc sã vã anunþ cã limba vorbitã de ceangãi, care, în ciuda politicii de asimilare forþatã, au reuºit sã pãstreze limba maternã, este înþeleasã ºi este vorbitã ºi de subsemnatul. Aceastã limbã este cea maghiarã. Este limba pe care am învãþat-o acasã, în familia mea, la Oradea. Este o limbã care foloseºte,

într-adevãr, forme arhaice de exprimare ºi care ar trebui sã fie subiectul ºi obiectul unui program special de salvare a valorilor acestui patrimoniu.

Din pãcate, însã, de mai multe decenii Guvernul exercitã o politicã de asimilare a ceangãilor din Moldova. Diversitatea cultural-lingvisticã, religioasã din aceastã þarã chiar prezintã un pericol pentru societate, încât a fost necesar sã invitaþi la seminar reprezentanþii instituþiilor abilitate cu siguranþa naþionalã, cum ar fi serviciile de informaþii, ori aceastã idee de negare a diversitãþii etnoculturale, aceastã politicã de omogenizare-asimilare duce spre Europa sau este specificã Balcanilor? Oare aceastã luptã pentru trecut, de a demonstra cã originea unui grup este numai ºi numai românã duce spre Europa, duce în direcþia respectãrii angajamentelor internaþionale asumate de România, duce spre punerea în aplicare a recomandãrilor Consiliului Europei referitoare la comunitatea ceangãilor?

Intenþia de a demonstra cã aceastã comunitate, care cere sã i se respecte dreptul de a cultiva ºi de a dezvolta limba ºi cultura moºtenitã de la pãrinþi, este de origine românã ascunde de fapt intenþia de a evita punerea în aplicare a recomandãrilor formulate de raportorul Consiliului Europei. Demonstrând cã ceangãii sunt români, plãtind bani pentru studii cu rezultate precomandate, poate fi oare evitat rãspunsul cerut de Consiliul Europei? Ce dorim sã câºtigãm, domnule ministru? Bãtãlia pentru trecut sau cursa pentru viitor?

Oare acþiunea judecãtoreascã pornitã de Guvern, respectiv Inspectoratul de învãþãmânt din judeþul Bacãu, care are drept scop desfiinþarea a douã organizaþii ale ceangãilor, nu are drept scop intimidarea ºi descurajarea lor? Procesul lor, cred, este unul politic.

Dupã cãderea comunismului, nici un guvern nu a mers pânã aici, respectiv sã atace, în vederea desfiinþãrii, în faþa instanþei, douã organizaþii neguvernamentale, pentru simplul fapt cã desfãºoarã activitãþi care vin în direcþia pãstrãrii identitãþii etnice. Cer, prin prezenta, Ministerului Educaþiei ºi Cercetãrii, sã retragã acþiunile pornite în vederea desfiinþãrii organizaþiilor ce apãrã drepturile ceangãilor maghiari.

## Stimate domnule ministru,

Aºtept cu nerãbdare seminarul organizat de Guvern, care va da seamã în faþa opiniei publice interne ºi internaþionale de rezultatele politice guvernamentale în ceea ce priveºte implementarea, punerea în practicã a recomandãrilor Consiliului Europei referitoare la drepturile ceangãilor.

Permiteþi-mi sã vã spun, seminarii care doresc sã demonstreze cã acordarea drepturilor poate fi condiþionatã de originea etnicã nu mai sunt la modã în Europa diversitãþii, a pluralismului, în Europa secolului XXI. Ori schimbãm placa, ori schimbãm direcþia de mers. Nu de altceva, dar este pãcat de bani.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

6 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 73/10.V.2002

Vã mulþumesc ºi eu.

Vã rog sã-mi permiteþi sã prezint ºi eu declaraþia mea politicã.

Sper ca, între timp, sã mai vinã din colegii care au fost înscriºi.

Stimaþi colegi,

Alegerile prezidenþiale din Franþa ºi deznodãmântul lor impun o dezbatere care, deºi priveºte în mod esenþial realitãþile Europei occidentale, nu poate sã nu aibã ºi implicaþii în þãrile care, precum România, tind spre Europa.

Ca reprezentant al Partidului România Mare mã simt nevoit sã lãmuresc de la bun început poziþia doctrinarã a formaþiunii noastre, în raport cu cea a candidatului-surprizã al dreptei franceze: Jean Marie Le Pen.

Cea mai elementarã diferenþã între partidul nostru ºi Frontul Naþional Francez constã în poziþionarea Partidului România Mare la stânga eºichierului politic, din punct de vedere economic. Asta, în timp ce Le Pen reprezintã dreapta conservatoare. Cu alte cuvinte, Partidul România Mare nu este înrudit cu Frontul Naþional Francez, nici mãcar la temelia oricãrei ideologii: doctrina economicã.

Acest argument ar putea sã parã unor ignoranþi într-ale gândirii politice superficial. Existã, însã, multe alte deosebiri structurale: în primul rând, raportarea la integrarea europeanã. În timp ce Le Pen va propune un referendum în scopul retragerii Franþei din Uniunea Europeanã, Partidul România Mare s-a pronunþat în nenumãrate rânduri pentru integrare, acþionând activ în acest sens atât în Parlament, cât ºi în forurile europene. ªi aceastã diferenþã reflectã situaþii greu comparabile ale României ºi Franþei. În timp ce ultima îºi poate permite costurile unei politici extraunionale, România nu o poate face.

La fel de greu de comparat este situaþia imigraþiei în cele douã þãri, cunoscut fiind faptul cã succesul lui Le Pen se datoreazã ºi discursului sãu antiimigraþionist. Or, este evident faptul cã în România un astfel de fenomen nu existã.

Existã o singurã dimensiune în care cele douã partide pot fi comparate: dimensiunea naþionalã. Totuºi, ºi aici trebuie amintitã o diferenþã importantã. În timp ce Jean Marie Le Pen moºteneºte tradiþia dreptei naþionale franceze integrale, Partidul România Mare a întemeiat, prin inovaþie, un curent naþional modern. Insã, în ciuda acestei deosebiri, practica impune o comparaþie.

Cum se face, domnilor, cã, de fiecare datã când un partid naþional obþine un scor înalt în alegeri, el devine brusc pentru adversari extremist? Jean Marie Le Pen are în spate o carierã politicã de 40 de ani, ºi pânã sãptãmâna trecutã el a fost vãzut ca un element important ºi semnificativ al scenei politice franceze. ªi, dintr-o datã, în momentul în care este votat masiv de cãtre

popor, aºadar prin respectarea principiului esenþial al democraþiei, el devine un antidemocrat ºi un extremist.

Aº dori sã întreb, retoric, desigur, dacã Jean Marie Le Pen este într-adevãr extremist? Atunci ce cautã el pe scena politicã francezã? Ideologiile extremiste de dreapta sunt interzise de sistemul consitutuþional francez. De aici, o logicã elementarã ne impune douã posibilitãþi: fie partidul lui Le Pen trebuia scos în afara legii, de câteva decenii, pentru extremism, fie el nu este extremist. ªi, din câte ºtim, Frontul Naþional se bucurã de toate drepturile legale.

Într-o þarã democraticã existã un reper fundamental: Constituþia. Acolo unde Constituþia dispune, prin vocea puterii judecãtoreºti, nu mai este loc de interpretãri ºi speculaþii. Atât timp cât judecãtorii francezi nu considerã ideologia Frontului Naþional ca fiind extremistã, numai demagogii o pot face.

Spun aceste lucruri deºi Ñ aºa cum am arãtat Ñ nu existã o coordonare doctrinarã între Frontul Naþional ºi Partidul România Mare. Pentru cã, din momentul în care a devenit a doua forþã politicã a þãrii, ºi partidul nostru a fost catalogat extremist. În acest mod, se creeazã un cadru injust, în care unii sunt mai egali decât alþii, în care drepturile constituþionale ale unora sunt mai fundamentale decât ale altora.

Din nefericire, ºi o parte a presei foloseºte aceeaºi mãsurã inegalã, aplicând false etichete. Sunt susþinute, astfel, acele partide care, atribuindu-ºi titlul de campioni ai democraþiei, încalcã legea ºi chiar spiritul european al coabitãrii între tradiþii ºi interese distincte, uneori chiar contrare. ”Cã nu iubesc mândria, /ªi cã urãsc pe lei,/ Cã voi egalitate, /Dar nu pentru cãþeiÒ, spunea Alexandrescu într-o fabulã celebrã, care ilustreazã tragic inerþiile dictatoriale, arbitrare ale unor politicieni ºi ziariºti români.

Construcþia europeanã înseamnã, în primul rând, respectarea dreptului la diferenþã. Înainte de a ne pierde într-o retoricã proeuropeanã fadã, trebuie sã învãþãm cu toþii acest adevãr. Pentru fiecare partid politic existã adversari incomozi, dar atâta vreme cât aceºtia respectã cadrul legislativ trebuie acceptaþi. În cadrul oricãrei competiþii ºi într-un stat de drept politic care este o competiþie, adversarii au obiective distincte, însã cu toþii au dreptul de a încerca sã-ºi îndeplineascã aceste obiective.

Aceasta este axioma pe care s-a construit lumea civilizatã; acesta este fundamentul societãþii democratice.

Stimaþi colegi,

Pentru cã ne aflãm în Sãptãmâna Patimilor vã doresc liniºte sufleteascã, bucurie, împãcare cu sine ºi cu cei din jur.

## Sãrbãtori fericite!

Pentru cã a venit între timp doamna Mihaela Ionescu, o invit la microfon.

Domnule preºedinte, Stimaþi colegi,

Obiectul declaraþiei mele politice este ”Mondo CaneÒ Bucureºti, versiunea TV5, emisiunea de pe 27 Ð 28 aprilie 2002.

Promovarea imaginii reale a României peste hotare este una din sarcinile principale ale politicii externe a þãrii. Un lobby favorabil þãrii noastre în aceastã perioadã de preaderare la structurile euroatlantice constituie o altã sarcinã importantã pe care ºi-o adjudecã sau pretinde cã ºi-o adjudecã atât Ministerul de Externe, cât ºi cel al Integrãrii Europene. Delegaþii ale celor douã ministere împânzesc meridianele ºi paralele lumii, iar cei ce sunt însãrcinaþi sã o facã sunt reprezentanþii lor la cele mai înalte niveluri, dar ºi lobby-iºtii, ºi artiºtii, ºi reprezentanþi ai diasporei româneºti, ba chiar ºi fostul suveran al þãrii.

La rândul lor, structurile euroatlantice îºi continuã ºi ele activitatea, trimiþând emisari care sã evalueze la faþa locului evoluþiile din þara noastrã.

Ca reprezentantã a Comisiei de francofonie a Parlamentului României ºi membrã a Sesiunii de Cooperare Economicã a Adunãrii Parlamentare a Francofoniei, nu ºtiu de ce parte sã situez iniþiativa postului de televiziune francez TV5, care a prezentat în ziua sfântã a Floriilor, timp de 24 de ore, o emisiune în direct din România. Dupã audierea popularului talk-show de pe Antena 1 al domnului Tucã, am înþeles de la cunoscutul realizator Frederic Mitterrand cã astfel de emisiuni au avut loc ºi în Tunisia ºi Spania, unde au determinat un interes crescând al spectatorilor francofoni europeni, canadieni, asiatici ºi africani de a-ºi întoarce faþa cu mai mult interes, ºi chiar cu dorinþa de vizita prioritar locurile care fuseserã prezentate în cadrul maratonului televizat.

Desigur, în fiecare loc, realizatorii francezi lucraserã cu ”marfa clientuluiÒ, cu ”fariseii ºi cãrturariiÒ locali, cu realizatorii de film autohtoni, cu televiziunile naþionale, cu organizaþiile civice ºi ONG-uri, care pot aduce un plus de informaþii faþã de cele oficiale, care sunt de obicei liniar de optimiste ºi festiviste. Aºa a fost ºi în cazul României, unde echipa francezã s-a folosit de ”cozile de toporÒ româneºti creând o emisiune care în momentul ei de maximã audienþã a înfãþiºat niºte situaþii-limitã care constituie excepþia, ºi nu regula. De aici ºi pânã la a prezenta într-o sâmbãtã seara a anului 2002, pe ecranele televizoarelor, un reportaj cutremurãtor, realizat în 1994, cu un cuplu consensual de copii aurolaci de 13 ºi 16 ani, din care fata este uºor handicapatã, dar urma sã nascã, nu a fost decât un pas. Culmea este cã realizatorii filmului nu sunt hotãrâþi sã ajute acest cuplu, ci preferã doar sã-l urmãreascã cu aparatul de filmat timp de 9 luni, pânã când fata chiar naºte, prezentându-ne o imagine pe care nici o televiziune publicã din lume nu ºi-ar fi permis sã o transmitã, ºi anume naºterea copilului, cu imagini luate din faþã, cu toate amãnuntele, care probabil

cã au ºocat pe toþi copiii aflaþi întâmplãtor în faþa micilor ecrane, ca sã nu mai vorbim de ce au gândit pãrinþii lor. Aceasta este una din imaginile caracteristice ale României de astãzi, nu cea a tinerilor merituoºi, frumoºi, educaþi, ci naºterea unei reprezentante a lumpenului.

Dupã câteva interviuri culturale reuºite, alte ligheane de lãturi aruncate de filmul unui englez care, bineînþeles, fusese condus de o tânãrã ”interpretãÒ româncã la groapa de gunoi a unui mare oraº transilvan, unde þiganii sar de bucurie la apariþia maºinii de gunoi care reprezintã pentru ei obiectul muncii. Selectarea sticlelor goale ºi a eventualelor obiecte care meritã recuperate se efectueazã de cãtre pãrinþi în timpul zilei, iar noaptea de cãtre copii, care fac acest lucru în timp ce pãrinþii lor dorm liniºtiþi.

Degeaba interviul cu preºedintele þãrii, degeaba interviul cu Mariana Nicolesco ºi cu Radu Varia, în cadrul fastuos al Ateneului Român, ºi apoi cel cu etnograful þigan Vasile Ionescu, la simpatica cafenea ”Lãptãria lui EnacheÒ. Imaginea României în 2002 reia cliºeul anilor Õ80, care l-a fãcut pe preºedintele Mitterand sã refuze sã viziteze þara noastrã, cãci era o þarã unde se dãrâmau biserici, unde se construia o hardughie care, conform reporterilor din 2002, este încã în lucru ºi gãzduieºte la etajele superioare servicii guvernamentale, uitându-se cã în aceastã hardughie, cu ani în urmã, a avut loc CransMontana. Hardughia despre care vorbim este bijuteria de arhitecturã care gãzduieºte Parlamentul României.

Nimeni nu va dori sã viziteze o þarã în care þiganii cântã la acordeon în tramvai, în care copiii strãzii au ajuns în 12 ani ºi chiar au depãºit ”clochardÒ-zii din metroul parizian, o þarã în care deºeurile sunt reciclate manual de þigani. O þarã în care copiii strãzii ucid cu bãþul într-o baltã o vrãbiuþã sau un liliac ºi în care un grup de autointitulaþi ”intelectuali de marcãÒ, pe care opinia publicã i-a retrimis în conul de umbrã unde le e locul dupã implicarea lor dezastruoasã într-o politicã greºitã, aruncã încã cu venin. Dar iatã cã din conul de umbrã mai trag încã sforile dispreþului faþã de poporul român ºi faþã de tradiþiile sale, probabil orientând alegerea ori chiar furnizând materialele filmate. Acestea nu sunt departe de cele cuprinse în ”Mondo CaneÒ ºi ”Adio AfricaÒ, care au zguduit publicul anilor Õ70-Õ80, pentru a dovedi ulerior cã erau niºte trucaje grosolane.

Lãsând amãrãciunea ºi indignarea noastrã la o parte faþã de alegerea rãuvoitoare ºi tendenþioasã fãcutã în metodã neorealistã a materialelor, ne întrebãm ce a fãcut Ministerul de Externe, în cadrul cãruia existã un departament al francofoniei, care are corespondenþe ºi la alte ministere, cum ar fi Ministerul Cercetãrii ºi Educaþiei?!

Personal, ca membrã a delegaþiei României la Adunarea Parlamentarilor Francofoni, mã gândesc cu jenã ºi îngrijorare la urmãtoarea întâlnire a comisiei, când voi da cu ochii de colegii mei parlamentari din Europa, Africa, Canada, dar ºi din Bulgaria, Ungaria ºi Macedonia, care probabil cã au urmãrit ºi ei emisiunea, ºi care vor primi cu suspiciune orice încercare a mea de a prezenta altfel situaþia din România.

Am dori, de aceea, sã cunoaºtem dacã Ministerul de Externe sau alt minister, cel al Informaþiei sau al Culturii, au supervizat participarea româneascã, selectarea filmelor ºi a interlocutorilor de dialog sau mãcar dacã au avut cunoºtinþã de structura emisiunii din 27 Ð 28 aprilie 2002 a postului francez TV5 ºi dacã au încercat sã intervinã, în limitele posibile, pentru a evita acest nou eºec al promovãrii imaginii României.

Mulþumesc.

Vã mulþumesc ºi eu.

Mai avem 10 minute. Sunt nevoit sã aºtept ºi alþi colegi înscriºi, pânã la ora 9,20. Pânã la 9,20 este timpul afectat intervenþiilor politice. Poate sã mai aparã cineva din cei înscriºi.

ªedinþa dedicatã declaraþiilor politice s-a încheiat.

Vã mulþumesc pentru atenþie.

## _ªedinþa s-a încheiat la ora 9,12._

Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, str. Izvor nr. 2Ð4, Palatul Parlamentului, sectorul 5 **,** Bucureºti, cont nr. 2511.1Ñ12.1/ROL Banca Comercialã Românã Ñ S.A. Ñ Sucursala ”UnireaÒ Bucureºti ºi nr. 5069427282 Trezoreria sector 5, Bucureºti (alocat numai persoanelor juridice bugetare). Adresa pentru publicitate : Centrul pentru relaþii cu publicul, Bucureºti, ºos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 411.58.33 ºi 411.97.54, tel./fax 410.77.36. Tiparul : Regia Autonomã ”Monitorul OficialÒ, tel. 490.65.52, 335.01.11/2178 ºi 402.21.78, E-mail: ramomrk@bx.logicnet.ro, Internet: www.monitoruloficial.ro

**ISSN** 1220Ð4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 73/10.V.2002 conþine 8 pagini.**

Preþul 7.432 lei