Stenogramă plen

Mulțumesc, domnule senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Vasile Mustățea, din partea Grupului parlamentar al PNL, urmează domnul senator Cezar Mircea Măgureanu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți.

Domnule senator, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Am intitulat declarația politică de astăzi „Elena Udrea – între ieșirea din criză și pericolul socialist”.

Măcinată zi și noapte de grija pentru fericirea nației, Elena Udrea ne-a servit încă o mostră de populism ieftin și de ipocrizie politică, zilele trecute, cu prilejul unei reuniuni portocalii ce a avut loc la Ploiești.

Doamna cu pricina ne-a anunțat că, în pofida opoziției dușmănoase care moare de ciudă, PDL-ul, care guvernează responsabil, a scos România din criză, a mărit pensiile și salariile, într-un cuvânt, i-a făcut fericiți pe români, și a reușit această performanță în pofida televiziunilor mogulilor, care mint poporul cu intenția de a minimaliza meritele de necontestat ale Guvernului.

Doamnelor și domnilor senatori,

Nu este pentru prima dată când doamna Udrea, în calitate de portavoce fidelă a Cotrocenilor, sfidează bunul-simț și face declarații de-a dreptul scandaloase. A denatura adevărul cu atâta dezinvoltură presupune nu numai un nemăsurat tupeu, dar, să-mi fie iertat, și o probă de lipsă crasă de elementar bun-simț.

Cum altfel am putea califica tabloul idilic zugrăvit de sus-numita doamnă, când regimul Băsescu a eliminat, practic, dreptul românilor la viață decentă?

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că România nu devine, nici pe departe, un stat modern și reformat. Dimpotrivă, cu contribuția nemijlocită a președintelui Băsescu, actor principal al mult trâmbițatului demers de așa-zisă modernizare, am ajuns să avem spitale fără medici și asistente, pacienți fără spitale, pensii tăiate și salarii diminuate, șomaj în creștere, prețuri nepermis de mari la alimente.

Ca și cum toate acestea nu ar fi suficiente, zilnic aflăm despre cazuri de corupție în care sunt implicați politicieni ai puterii actuale, ca să nu mai vorbim despre exacerbarea violenței la toate nivelurile.

Acesta este, stimați colegi, tabloul real al României de astăzi. Trebuie să fim de acord că el nu seamănă deloc cu cel prezentat zilele trecute de ministrul dezvoltării regionale și turismului.

Elena Udrea nu se mulțumește doar să preamărească virtuțile PDL-iștilor, ci aruncă o privire intransigentă către opoziția „nevolnică”, mai exact către USL, catalogată ca alianță socialistă care nu știe să guverneze și pe care – vezi Doamne! – succesele portocaliilor au dus-o la disperare.

Astfel de catalogări confirmă, dacă mai era cazul, faptul că aroganța, minciuna și ipocrizia sunt instrumentele pe care miniștrii PDL-iști le folosesc neobosiți pentru a-și păstra scaunele.

Stimați colegi,

Mă simt obligat să subliniez faptul că, păstrând proporțiile, singurul reproș ce poate fi adus opoziției parlamentare este acela de a se strădui să stopeze încercarea lui Traian Băsescu și a Guvernului său de a arunca România definitiv în dezastru.

Cât despre calificativul de „socialiști” și despre revendicarea de către PDL a culoarului de dreapta, îmi îngădui să le reamintesc acestor domni faptul că nu PNL a fost membru al Internaționalei Socialiste, ci chiar partidul care-și ascunde acum stângismul sub pălăria popularilor europeni. Mulțumesc.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Cezar Mircea Măgureanu, din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, urmează domnul senator Mihai Niță, din partea Grupului parlamentar al PDL.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Vin astăzi în fața dumneavoastră pentru a saluta adoptarea, în această dimineață, a Codului muncii de către Guvern.

Proiectul pe care Executivul își va asuma răspunderea în fața Parlamentului îi va ajuta pe români să-și găsească mai ușor un loc de muncă și-i va încuraja pe angajatori să angajeze profesioniști, descurajând, totodată, munca la negru.

Constat însă cu tristețe că, și de această dată, reprezentanții opoziției, în loc să vină cu idei și să sprijine modernizarea legislației în domeniu, preferă să încălzească scaunele din studiourile televiziunilor și să arunce cu noroi în încercarea noastră de a face reformă.

Ba mai mult, deși conștienți că nu au șanse de izbândă, membrii USL au anunțat de câteva zile, cu mare tam-tam, depunerea unei moțiuni de cenzură.

Cred cu tărie că dumneavoastră, colegii din opoziție, nu ați fost trimiși de electorat în Parlament pentru a arunca cu noroi și a vă lupta cu înverșunare împotriva reformării sistemului, ci tocmai pentru a moderniza și schimba în bine țara.

Înclin să cred că o parte dintre cei care criticați proiectul Guvernului nici măcar nu îi cunoașteți prevederile. Tocmai de aceea, doresc să fac un mic rezumat al avantajelor pe care noul proiect le aduce legislației muncii.

În primul rând, perioada de probă va fi prelungită la 90 de zile pentru funcțiile de execuție, respectiv 120 de zile pentru funcțiile de conducere, iar numărul persoanelor care pot fi angajate în acest context nu va mai fi limitat, angajatorul având astfel timpul necesar pentru a evalua corect capacitățile celor care-i solicită un loc de muncă și putând să-i aleagă pe cei mai buni candidați. Sunt, astfel, prioritare performanțele lucrătorilor. Se pune accent pe calitatea muncii, și acest lucru va duce la angajarea profesioniștilor, condiție foarte necesară pentru dezvoltarea sănătoasă a economiei.

Mai mult, angajatorul nu va mai fi obligat ca, la încetarea celui de-al treilea contract pe perioadă determinată, să încadreze angajatul pe perioadă nedeterminată.

De cealaltă parte, proiectul aduce mari avantaje și angajaților, care nu vor putea munci mai mult de 40 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. De asemenea, perioada-limită în care orele suplimentare se compensează cu ore libere/plătite va fi prelungită de la 30 de zile la 60 de zile. Mai mult, angajații vor beneficia lunar de o indemnizație de confidențialitate, ce va fi stabilită prin negociere. În plus,

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Mihai Niță, din partea Grupului parlamentar al PDL, urmează domnul senator Valer Marian, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Vă rog, domnule senator.

Mulțumesc, domnule președinte. Declarația politică este intitulată „Alianța de hârtie”.

Constatăm că alianța USL devine, cu timpul, tot mai solidă sau mai bățoasă, cum se spune pe la noi. Asta, probabil, din cauza gerului care s-a instalat în ultima perioadă în țara.

Dar nu actuala stare de agregare a USL-ului ne interesează pe noi acum, ci lipsa de preocupare a opoziției față de problemele românilor și ale României. Liderii acestei alianțe alambicate declară ca principale obiective politice înlăturarea președintelui Băsescu și a Guvernului Boc.

Mai puțin contează pentru noi chiar și opinia liderului PRM, care apreciază că USL este o „alianță ridicolă și lipsită de valoare”, Domnia Sa neînțelegând „de ce un partid mare ca PSD se lasă încălecat de PNL”.

Modul în care s-au gratulat reciproc liderii opoziției în ultimii ani îi privește direct și caracterizează armonia dintre partidele pe care au plăcerea să le conducă.

Dacă soarta României nu ar fi primejduită de atitudinea infantilă a unor lideri politici precum domnii care confundă stânga cu dreapta, aproape că ne-am crede la un spectacol de divertisment oferit gratuit și inutil de liderii PSD și PNL.

Este de-a dreptul nostimă candoarea domnului Crin Antonescu, când îl încuraja pe camaradul său Ponta, căruia-i amintea că PSD și PNL au experiența de acțiune comună a campaniei prezidențiale din turul al doilea din 2009. O referință mai neinspirată era greu de găsit!

După cunoștința noastră, alianța de atunci, îndreptată obsesiv împotriva aceluiași tandem Boc-Băsescu, s-a terminat deplorabil. Să fie acel eșec un imbold pentru reeditare?

Ne amintim că, în perioada premergătoare, pretențiile aliaților de conjunctură, de a veni la putere fără un plebiscit care să-i valideze, au fost întâmpinate de președintele statului cu observația realistă că majoritatea pretinsă era numai pe hârtie, ceea ce s-a confirmat în urma alegerilor prezidențiale. De câtă aritmetică ar fi nevoie să înțelegem că fără UDMR și fără politicienii dislocați din PSD noua uniune de forțe „stângo-dreptiste” nu poate fi mai mare decât precedenta din 2009?

Recent ales în funcția de președinte al UDMR, domnul ministru Kelemen Hunor a reiterat aceeași atitudine responsabilă privind eforturile comune ale actualei coaliții aflate la putere pentru reabilitarea economiei românești prin eforturi susținute. „Această coaliție funcționează”, a mai declarat domnul Hunor, spre știința „aliaților” veniți să pețească UDMR-ul la alegerile de la Oradea. Poziția sa corespunde cu aceea a domnului Markó Béla, fostul lider al UDMR, care este vicepremier al Guvernului României și care a afirmat că „UDMR a reușit să ajungă la un acord cu PDL cu privire la modalitățile de combatere a actualei crize economice”.

Mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Valer Marian, din partea Grupului parlamentar al PSD, se pregătește domnul senator Ghișe, din partea Grupului parlamentar al PNL. Vă rog, domnule senator.

## **Domnul Valer Marian:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică este intitulată „Jos cu gangsterul de la ANAF!”.

În ultimele săptămâni, principalele fire ale corupției și contrabandei din vămile românești duc spre președintele

ANAF, Sorin Blejnar, nimeni altul decât șeful Fiscului, Vămii și Gărzii Financiare din România, unul dintre cei mai importanți înalți funcționari publici ai regimului Băsescu-Boc.

Conform încheierii judecătorești de arestare, ultimul șef al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, Cornel Costea, arestat pentru luare de mită, la propunerea DNA, a declarat procurorilor și judecătorilor că cea mai mare parte a banilor, circa două treimi, ajungea la președintele ANAF, Sorin Blejnar, prin directorul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București, Paul Petrov, și prin șeful Biroului verificări interne din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, Ștefăniță Prisăcaru.

Penultimul șef al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova, doamna Diana Severin, a declarat că a fost atenționată de directorul de cabinet Codruț Marta să nu controleze o firmă, SC EUROIL – SRL, care ar aparține președintelui ANAF, și că acesta i-a transmis printr-un subaltern apropiat, șeful Biroului verificări interne din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, Ștefăniță Prisăcaru, că va fi schimbată din funcție, întrucât nu corespunde standardelor ANAF, deoarece nu cotizează.

Se cuvine relevat că în perioada 2008–2010 acest Ștefăniță Prisăcaru a fost reprezentantul Grupului parlamentar al PDL din Senat în Consiliul Național de Integritate, organismul desemnat de Senat să controleze Agenția Națională de Integritate. Mai pe șleau, a fost exponentul suprem al integrității PDL.

Fosta șefă a Biroului Vamal Halmeu, Nicoleta Dobrescu, afirmă că a dat mita de 130.000 de euro unui membru important al staffului central al PDL, Eugeniu Petrescu, care a devenit un apropiat al președintelui ANAF în ultimii ani, prin directorul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale București, Paul Petrov, și prin același Ștefăniță Prisăcaru, șeful Biroului verificări interne din cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

## **Domnul Radu Alexandru Feldman**

**:**

Asta e declarație politică?!

## **Domnul Valer Marian:**

Cum a fost promovat și cum rezistă în fruntea ANAF un individ atât de neavenit profesional și moral, pe care, în inconștiența sa acută, prim-ministrul Emil Boc îl etichetează luptător împotriva corupției și a evaziunii fiscale?

Cum își permite un asemenea individ – și acum, în fața evidenței – să împroaște cu noroi, ca în bătătura părintească din Săvârșin, județul Arad, lideri de partid, lideri de sindicat,

parlamentari și ziariști care au îndrăznit să-i denunțe faptele imorale și ilegale?

Explicația rezidă în promovarea sa pe filieră politică și în sprijinul din umbră de care a beneficiat și beneficiază din partea unor personaje aflate în cele mai înalte funcții în statul român.

Sorin Blejnar a fost promovat în funcții-cheie la București – comisar general adjunct al Gărzii Financiare, în aprilie 2005, și președinte al ANAF, în ianuarie 2009 –, pe filiera PDL, de tutorii săi politici de la Arad, față de care a manifestat anterior indulgență ca inspector fiscal și comisar financiar: primarul PDL Gheorghe Falcă, finul președintelui Traian Băsescu, deputatul, iar ulterior senatorul Traian Igaș, actualmente ministrul administrației și internelor, finul primarului Falcă, și Gheorghe Seculici, fost președinte al Consiliului Județean Arad, ex-vicepremier și ministru al economiei în primul guvern al Alianței DA PNL-PD, socrul primarului Falcă și liderul Cultului adventist de Ziua a șaptea din România, ai cărui adepți sunt și domnii Falcă și Igaș.

În postura de președinte al ANAF, Sorin Blejnar a fost protejat de președintele Traian Băsescu, care i-a transmis fostului ministru al finanțelor Sebastian Vlădescu rugămintea: „Lasă-l, te rog, în pace pe Sorin!”.

Sorin Blejnar a fost și este protejat și de prim-ministrul Emil Boc, care a preferat să-l sacrifice pe ministrul Sebastian Vlădescu, în urma unor divergențe cu președintele ANAF, iar acum refuză să-l demită din funcție.

Sorin Blejnar a fost și este protejat și de ministrul administrației și internelor, conjudețeanul său Traian Igaș.

Sorin Blejnar este protejat și de șeful Comunității Naționale de Informații, Daniel Moldoveanu, care este nașul său de cununie.

Aferim vouă! Omul ar trebui internat la Spitalul numărul 9! În final, stimați colegi, solicit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA și DIICOT să ia act că prezenta mea declarație politică are și caracter de denunț penal, așa cum mi-a solicitat, în mod repetat, președintele ANAF, Sorin Blejnar.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc.

Domnul senator Ioan Ghișe, Grupul parlamentar al PNL, urmează domnul senator Gheorghe David, din partea Grupului parlamentar al PDL.

## **Domnul Ioan Ghișe:**

Vă mulțumesc, domnule președinte Mircea Geoană. Distinse doamne senator,

## Distinși domni senatori,

În data de 10 decembrie 2010 a fost promovată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Declarația mea politică este expresia apelului disperat al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România cu privire la modul în care, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010, Guvernul înțelege să facă reformă în domeniul sănătății.

Prin Decretul-lege nr. 118/1990, mai precis art. 6 alin. (2), foștii deținuți politici din timpul regimului comunist aveau asigurate asistență medicală, medicamente gratuite și prioritate atât în tratamentul ambulatoriu, cât și în timpul spitalizării. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107 din 10 decembrie 2010 privind reforma în domeniul sănătății obligă foștii deținuți politici la plata contribuțiilor asigurărilor de sănătate, deși, prin legea în vigoare, aceștia au dreptul la scutire.

Azi, în România mai sunt în viață 4.000 de foști deținuți politici care au fost deținuți în lagărele comuniste, iar președintele Băsescu a condamnat regimul comunist. Guvernul Boc, prin ordonanța lui, îi condamnă pe anticomuniști, adică pe foștii deținuți politici din timpul comunismului.

Asociația Foștilor Deținuți Politici apreciază că – și aici mă fac purtătorul de cuvânt al președintelui, ing. Octav Bjoza – această Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 107/2010 este o invitație la genocid, prin efectele ei.

Ce face Guvernul Boc, prin efectele acestei ordonanțe, este furt calificat din drepturile legal câștigate și exercitate în ultimii 20 de ani, până în ianuarie 2010, de către victimele comunismului.

Și acum, dacă tot e vorba de reforma statului, stimați colegi, permiteți-mi să vă dau câteva exemple de reformă a statului în viziunea Guvernului Boc și a președintelui Băsescu.

Guvernul liberal, condus de premierul Tăriceanu, dumneavoastră, reprezentanții PDL-ului și ai coaliției, spuneți că nu a fost bun. Înțeleg că nu a fost bun din perspectiva dumneavoastră, dar precizez că, în decembrie 2004, Parlamentul României a învestit Guvernul pentru ca, timp de patru ani, să crească pensiile și salariile bugetarilor cu 60%. Finalul mandatului liberal la guvernare a făcut ca pensiile și salariile bugetarilor să crească cu 100%. Acum, Guvernul bun al dumneavoastră, în mod special al președintelui Băsescu, reușește performanțe de reformă, și anume: salariile bugetarilor scad cu 25%, scad și pensiile și, în mai puțin de un an, prețurile alimentelor la produsele de bază cresc cu 30%, cresc și cheltuielile de întreținere, cu alte cuvinte scade nivelul de trai. Înțeleg că, în logica PDL-istă, când crește nivelul de trai, e rău, și când facem reformă și scade nivelul de trai, e bine.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc.

Domnul senator Gheorghe David, Grupul parlamentar al PDL, urmează doamna senator Lia Olguța Vasilescu, din partea Grupului parlamentar al PSD.

## **Domnul Gheorghe David:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori, după atâtea discuții, politică despre politică și reformă politică, dați-mi voie să prezint și eu o declarație – „Politică și reformă agricolă”. Este un îndemn al meu.

Fac o scurtă introducere. În ultimul timp, se vorbește tot mai mult despre o criză mondială de hrană, care ne poate afecta și pe noi, chiar dacă avem suprafețe agricole însemnate și soluri cu fertilitate ridicată, dacă nu suntem bine pregătiți și organizați. Acest lucru se poate întâmpla și la noi, de aceea mi-am intitulat declarația politică „Îndemn pentru fermieri, și nu numai”.

După cum a început, putem nădăjdui că noul an agricol va fi unul favorabil obținerii unor recolte capabile să satisfacă atât așteptările fermierilor, cât și ale economiei naționale, printr-o contribuție mai consistentă la realizarea produsului intern brut al României. A fost o toamnă favorabilă executării lucrărilor agricole pentru semănatul păioaselor și altor culturi specifice perioadei, pentru executarea arăturilor pentru însămânțările de primăvară, o iarnă cu multă zăpadă și geruri aspre, care au favorizat diminuarea dăunătorilor – și este important ce spun, pentru că în alte perioade de iarnă au fost probleme mai ales cu rozătoarele – și vor influența pozitiv efectuarea lucrărilor premergătoare pentru însămânțările de primăvară, care, practic, vor începe în zilele următoare.

Din câte știu, s-au făcut, în cea mai mare parte a lor, și plățile de sprijinire a fermierilor.

Într-un cuvânt, dacă factorii climatici vor continua și de acum încolo să fie favorabili, există temeiuri să credem că agricultura românească a intrat în linie dreaptă.

Pornind de la aceste două constatări, sunt două motive care mă determină să vă rețin atenția. După cum bine se știe, seceta care a bântuit în unele țări cunoscute pentru contribuția lor la acoperirea necesarului de cereale și plante tehnice destinate producerii de furaje, pe de o parte, iar, pe de altă parte, inundațiile din țările, de asemenea, contribuitoare la exportul de produse agroalimentare au făcut ca prețurile să crească vertiginos, în unele cazuri ajungând să fie duble față de cele de la mijlocul anului trecut.

## Mulțumesc, domnule senator.

## Doamna senator Lia Olguța Vasilescu.

Aș dori, din partea Grupului parlamentar al PNL, să mi se precizeze dacă și cine mai dorește să ia cuvântul. Doamna senator, vă rog.

## **Doamna Lia Olguța Vasilescu:**

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la Proiectul de lege privind statutul minorităților naționale din România.

Pentru că majoritatea dintre dumneavoastră nu erați membri ai Senatului în mandatul trecut, când Senatul României a respins acest proiect de lege, aș vrea să fac o scurtă trecere în revistă.

După respingerea de către Senat, Proiectul de lege privind statutul minorităților naționale din România a ajuns la Camera Deputaților și a fost blocat timp de mai mulți ani din cauza prevederilor neconstituționale și în dezacord cu legislația europeană în materie de minorități.

La baza respingerii proiectului de lege în Senat au stat mai multe studii și documente oficiale, care recomandau să nu fie adoptat în forma transmisă Parlamentului. Mai mult, Ministerul Integrării Europene, condus atunci de doamna ministru Anca Boagiu, actualmente senator PDL, a transmis către Camera Deputaților, în atenția președintelui Comisiei pentru învățământ – la acea dată, subsemnata –, un punct de vedere nr. 10.806 din 18 aprilie 2006, care desființa, practic, proiectul de lege al propriului Guvern.

Poziția oficială a Ministerului Integrării Europene este că pretențiile UDMR de înființare a controversatelor Consilii Naționale ale Autonomiei Culturale sub forma unor autorități publice maschează proiectele unui grup de interese, solicitându-se eliminarea integrală a întregului Capitol V – „Autonomia culturală”.

Citez: „Consiliile Naționale ale Autonomiei Culturale au statutul de autorități administrative autonome cu personalitate juridică, autorități publice. Reamintim că, potrivit Constituției, sunt autorități publice doar Președinția, Parlamentul, Guvernul, instituțiile administrației publice centrale și locale, autoritatea judecătorească, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii. Alte entități decât acestea, constituite, având la bază exclusiv criterii etnice și reprezentând numai un grup de interese, nu pot avea această calitate, și nici competențele decizionale cu valoare normativă și administrativă aferente.”

## Domnule președinte,

Dacă puteți, faceți ordine în rândul colegilor noștri de la Grupul parlamentar al PNL... E destul de dificil să ne concentrăm în condițiile acestea.

Rog deferență și respect pentru colegii care iau cuvântul. Rog, și în zona liberală, și în zona maghiaro-pedelistă să încercăm să...

Vă așteptăm, domnule senator Rușanu.

Mulțumim foarte mult.

Vă rog să continuați, doamna senator.

Proiectul legii privind statutul minorităților naționale din România este unic în Europa, iar punctul de vedere al Comisiei de la Veneția și al Înaltului Comisariat pentru Minoritățile Naționale al OSCE relevă acest lucru. Cel mai arzător subiect îl reprezintă, în opinia juriștilor Comisiei de la Veneția, articolul care prevede dreptul de veto al Consiliului Național al Autonomiei Culturale în ceea ce privește înființarea sau desființarea unor instituții de învățământ și cultură sau privind angajarea de personal în aceste instituții.

Partidul Democrat a cerut la vremea respectivă, prin Valeriu Tabără, eliminarea acestui drept de veto. Tot el a susținut că în Uniunea Europeană nu există un documentcadru cu un model general unanim acceptat al autonomiei culturale care să fie aplicat în România.

Comisia de la Veneția recomandă un consens al clasei politice, deoarece statutul minorităților introduce concepte noi în legislația românească și fiindcă nu există un standard general valabil pe plan internațional în ceea ce privește autonomia culturală.

Și Vasile Burtea, adjunct al Avocatului Poporului, a declarat că statutul minorităților conține prevederi neconstituționale, referindu-se la articolul care prevede că Departamentul pentru relații interetnice trebuie să-și dea avizul pentru ca minoritarii să poată participa în alegeri.

Raportul Academiei Române a fost, de asemenea, devastator, pe ideea că statutul minorităților naționale destructurează juridic statul român, prin instituirea unor elemente statale noi. Citez: „comunitatea națională a minorităților”, „pământul natal al comunității maghiare”, „autonomia culturală a minorităților naționale”.

În concluzie, Academia Română spune că statutul minorităților naționale este o expresie a intereselor economice și politice ale liderilor UDMR.

Alte observații pe care doresc să le formulez:

1. „Minoritățile naționale sunt recunoscute ca factori constitutivi ai statului român.” – se precizează în acest statut. Orice student din anul I știe că pică examenul de drept constituțional dacă nu învață faptul că factorii constitutivi ai statului român sunt: teritoriul, suveranitatea și populația.

3. Se iau prerogativele statului român de a-și îndeplini funcțiile în dreptul de a-și organiza administrativ teritoriul, prevederi care conduc la restrângerea suveranității naționale în regiunile în care toate măsurile normative și administrative sunt condiționate de componenta etnică. Se preconizează transferul de suveranitate de la majoritate la minoritate.

4. Directorii de instituții din zonele locuite de minorități sunt numiți doar cu acordul grupurilor parlamentare ale UDMR și al minorităților, prevedere neconstituțională care, din păcate, se găsește și în actuala Lege a educației, varianta Funeriu.

5. Pentru a nu se modifica procentul etnic, statul român nu va mai putea avea în zonele Harghita, Covasna etc. unități de jandarmerie și armată. Este vorba de purificare etnică în secolul XXI.

6. Se înființează instituții paralele cu cele ale statului român, pasul decisiv către autonomia teritorială.

Mulțumesc, doamna senator.

Îl invit la microfon pe domnul senator Marius Petre Nicoară, din partea Grupului parlamentar al PNL, ultima declarație politică de astăzi.

Vă rog, domnule senator.

„Scandalul vămilor acaparează atenția maselor”. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Sunt perfect de acord cu lupta împotriva corupției, cu cercetarea cazurilor de dare și luare de mită, dar nu înțeleg de ce ne sunt furnizate pe bandă rulantă aceste arestări, zilnic, parcă după un program dinainte stabilit. Pare mai mult o agendă pentru mass-media, care întoarce acest subiect pe toate părțile, și nu mai dezbate altele.

Nu uitați că ne confruntăm în continuare cu o criză economică dură, cu pierderea locurilor de muncă și scăderea salariilor. Este, iată, în Parlament Codul muncii, un subiect extrem de important. Aș vrea să lăsăm justiția să-și desfășoare activitatea fără a ignora celelalte priorități ale noastre.

Pe bună dreptate, mă întreba un clujean zilele trecute: „Și dacă au arestat vameșii, eu trebuie să mă simt mai bine?” Nu știu dacă trebuie să ne simțim mai bine, dar știu că aceste lucruri nu rezolvă celelalte probleme ale țării. Sper totuși să le rezolve măcar pe cele referitoare la corupție.

Între timp, observ că în celelalte instituții ale statului se perpetuează politica partidului și avantajele pentru membrii și protejații PDL. Chiar zilele acestea, la Cluj, se discută modul în care sunt repartizate locuințele ANL în funcție de simpatiile politice sau carnetul de partid.

Așadar, consider că justiția la televizor nu ne avantajează. Din contră, abate atenția de la lucruri grave care se întâmplă sub nasul nostru. Amintesc din nou aici cheltuirea banilor publici din fondurile de rezervă și de intervenție la dispoziția Guvernului. Sunt curios care vor fi urmările raportului Curții de Conturi dat publicității săptămâna trecută. A se lua, de exemplu, în considerare faptul că, dacă discutam despre un astfel de raport făcut unei firme private, măsurile ar fi venit imediat. În schimb, când se referă la instituțiile statului, se pare că măsurile au viață lungă, în sensul că ele nu apar. Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Înțeleg că domnul președinte Marius Gerard Necula are o scurtă declarație politică, pe care dorește să o susțină? Vă rog, domnule senator.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea extrem de succintă se intitulează „De ce liderii de sindicat vor să semene cu Superman?”

Astăzi ar fi trebuit să dăm votul pe un proiect de lege care intenționa să modifice Legea ANI, prin exceptarea liderilor de sindicat de la controlul averilor. Dacă pot înțelege și asimila poziția politică a noii formațiuni de stânga – PSD-PNL-PC –, de manifestare a unei toleranțe conjuncturale față de ceea ce se consideră a fi un supliment politic-social, este mai puțin de înțeles motivația care încearcă să ascundă adevărul de parcă ar fi ceva rușinos în tot acest demers.

O explicație de genul Legea ANI se adresează celor cu funcții de demnitate în stat, iar liderii de sindicat nu pot fi asimilați, este o explicație care nu poate sta în picioare. Dacă Legea ANI ar fi conținut prevederi neconstituționale, cu siguranță că cel mai la îndemână ar fi fost atacul la Curtea Constituțională, iar nu fabricarea unor motivații puerile.

Indiferent de disputa pe tehnică legislativă, întrebarea de principiu rămâne: este bine ca averile liderilor de sindicat să fie supuse controlului prin lege?

Eu cred că da. Pentru o perioadă normală, acest control al averilor ar trebui exercitat de instituțiile financiare ale statului, dar pasajul extrem de dificil pe care îl traversează România necesită, din păcate, și astfel de măsuri, tocmai pentru a înlătura suspiciunile care pot apărea într-un climat tensionat din punct de vedere social.

Din alt punct de vedere, chiar liderii de sindicat, dacă nu au nimic de ascuns, este în interesul lor și al mișcării sindicale ca acuzațiile de manipulare și folosire a mișcării sindicale în interes propriu să fie eliminate. Credibilizarea

mișcării sindicale, care în ultimele sondaje este extrem de modestă la capitolul încredere, nu poate lăsa indiferentă conducerea sindicală.

De asemenea, păstrându-ne umorul, putem spune că membrii de sindicat au nevoie de exemple de reușită financiară. Dacă un lider de sindicat dovedește că a reușit să prospere – el și cei care îl înconjoară –, demonstrând că poate face ceva pentru sporirea averii proprii, atunci cu siguranță că, încet-încet, va face ceva și pentru simplii membri cotizanți.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Vă mulțumesc.

Dați-mi voie să vă informez că următorii colegi au depus în scris declarații politice și, evident, fac parte din stenograma ședinței noastre de azi:

– domnul senator Alexandru Pereș, din partea Grupului parlamentar al PDL;

– domnii senatori Alexandru Cordoș, Adrian Țuțuianu, Nicolae Moga, Florin Constantinescu, Ilie Sârbu, Nicolae Dănuț Prunea, Ioan Mang, Gheorghe Pop, Sorin Constantin Lazăr, din partea Grupului parlamentar al PSD;

– domnii senatori Emilian Valentin Frâncu, Cornel Popa, Dan Voiculescu, din partea Grupului parlamentar al PNL;

– din partea Grupului parlamentar al senatorilor independenți, domnul senator Sorin Serioja Chivu.

## Domnule președinte,

## Stimate colege și stimați colegi,

Perspectiva umanității în secolul al XXI-lea este una destul de sumbră: astăzi, pe Terra abundă violențele duse până la extrem, actele de terorism internațional, confruntările militare neconvenționale, catastrofele umanitare și ecologice etc. Toate acestea impun cercetarea și găsirea unor soluții eficace de aplanare, stabilizare și înlăturare a conflictelor, începând de la cele interetnice și religioase, politice și militare și terminând cu conflictele sociale și individuale.

Gestionarea eficientă a situațiilor conflictuale necesită, în prealabil, identificarea cauzelor acestora pentru a se putea acționa în scopul folosirii corespunzătoare a efectelor pozitive și al reducerii consecințelor negative. Dacă un conflict nu este gestionat corect, acesta poate conduce la disfuncționalități și calamități.

În ultimele luni, mai multe țări din Africa de Nord și Orientul Mijlociu s-au transformat în adevărate focare de conflict, cel mai recent fiind cel din Libia, unde, în ciuda numărului mare de morți și răniți, protestele se intensifică, provocând un adevărat haos.

Liderul libian Muammar Gaddafi a ordonat aviației militare bombardarea manifestanților, precum și dinamitarea conductelor de petrol din estul țării, zonă care nu se mai află sub comanda sa.

Marile puteri ale lumii s-au aliat pentru a-i transmite liderului Muammar Gaddafi că este momentul să pună capăt masacrului. Unele surse spun că până în prezent sunt peste 1.000 de morți, dar și mult mai mulți răniți.

În întreaga lume, diplomații libieni au demisionat, acuzându-l de genocid împotriva propriului popor pe liderul libian, din cauza numărului foarte mare de victime, iar Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a votat în unanimitate pentru impunerea unui embargo în ceea ce privește comerțul cu arme și muniție cu Libia, precum și înghețarea conturilor liderului Gaddafi și ale celor apropiați acestuia.

Toate acestea au dus în scurt timp la creșterea prețului petrolului, ajungându-se la cel mai înalt nivel din ultimii ani, și anume 119,8 dolari pe baril. Analiștii estimează că prețul țițeiului Brent ar putea atinge cota de 158 de dolari pe baril, în timp ce cotația la New York ar putea urca la 159 de dolari pe baril.

Declarația politică se intitulează „Cui îi este frică de Parlament?”.

Niciodată în istoria parlamentarismului românesc de după 1990, niciun guvern, în afara celui actual, nu a manifestat un asemenea dispreț față de rolul esențial, consacrat prin articolul 61 alineatul (1) din legea fundamentală a țării noastre: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”.

Mă refer la modul în care au fost adoptate legi importante, prin asumarea răspunderii Guvernului, fără dezbaterile și amendamentele la care s-a lucrat cu atâta trudă de către toate grupările politice din Parlamentul României.

Ceea ce mă nedumerește și mă nemulțumește, în egală măsură, este faptul că, așa cum în Codul penal complicitatea se pedepsește, la fel ca și instigarea la comiterea unei fapte penale, nu s-a găsit o formulă de a contracara amestecul președintelui țării în domenii care excedează atribuțiilor lui stabilite prin Constituție, acelea de mediator între puterile statului, între stat și societate – art. 80 alin. (82), cu atribuții în politica externă și în domeniul apărării, unde deține funcția de președinte al CSAT. Numai că toate aceste prerogative, departe de a satisface ambițiile megalomane ale unui președinte-jucător, par să fie mai degrabă, pentru el, bariere în calea afirmării unei personalități total nepotrivite cu rolul de șef al statului.

Traian Băsescu a mai fost suspendat o dată și nu a tras nicio concluzie despre cauzele suspendării sale. De aici ni se trage tot necazul.

Retras pentru scurtă vreme în penumbră, dându-ne falsa impresie că nu mai are de gând să se amestece în politica Guvernului, președintele-jucător și-a pregătit de fapt o strategie la fel de periculoasă ca și aceea din mandatul anterior. Nu numai că și-a dat binecuvântarea pentru șirul de legi adoptate prin asumarea răspunderii, dar a dat și girul dezastrului național. De la Legea salarizării unitare, a pensiilor, a educației – și urmează, se pare, Codul muncii –, toate aceste acte normative de importanță națională atât pentru generația actuală, cât și pentru cele viitoare, sunt rezultatul unei atitudini constante de dictatură politică, prevestitoare de mari furtuni sociale.

Declarația politică este intitulată „Partidul lupilor moraliști”. Că Guvernul Boc trăiește de pe-o zi pe alta, hrănindu-se cu minciuni, știm. Că Guvernul Boc e cel mai incompetent guvern din istorie, știm. Că Guvernul Boc merge bezmetic prin întuneric, trăgând după el în prăpastie 20 de milioane de oameni, și asta știm. Întrebarea de bun-simț care se ridică este: până când trebuie ca acești 20 de milioane de oameni să mai suporte acest Guvern? Și atributele vă sunt cunoscute: nepriceput, cinic și corupt. Da, corupt.

Se numește Sorin Blejnar, este președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) și, fără putință de tăgadă, vedeta încoronată a ultimelor săptămâni.

Dacă cineva mă întreba acum o lună de zile care e primul lucru care îmi vine în minte când mă gândesc la domnul Sorin Blejnar, recunosc că răspunsul ar fi fost acea imagine din octombrie anul trecut, cu șeful ANAF explicându-ne cum cei peste 100 de angajați ai Ministerului Finanțelor Publice care protestau pe holurile instituției din cauza stimulentelor erau, de fapt, vreo 20 de oameni adunați „pentru a-și manifesta bucuria”. Inutile transmisiunile în direct ale posturilor de televiziune cu huiduielile la adresa șefilor de la finanțe. Era, probabil, „un trucaj ordinar”. Domnul Blejnar ne-a spus că ei se bucură și punct.

Între timp însă, lucrurile s-au mai limpezit, iar șeful ANAF a reușit să scape de acea imagine nedreaptă. Nimeni nu-l mai identifică astăzi cu octombrie 2010. Când spui acum Blejnar, nu te mai gândești la protestul de acum câteva luni. Când spui acum Blejnar, te gândești la tot ce poate fi mai rău, mai bolnav, mai putred într-un sistem administrativ decăzut și imoral.

Am fost martori, în această lună, la o serie de evenimente care au dezvăluit încrengături halucinante între actuala

putere și ceea ce numim plenar evaziune fiscală, corupție și șantaj. E drept că, atunci când făcea un anunț promoțional la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, președintelui Traian Băsescu nu-i trecea prin cap că se va ajunge aici, dar acum „răul” a fost făcut și încrengăturile astea au de fiecare dată un numitor comun – domnul Blejnar.

Declarația politică se intitulează „Regina neîncoronată a corupției sau «caracatița de apă dulce»”.

Întotdeauna m-au pasionat filmele cu mafioți, mai ales cele bune, cu actori de renume, filme special construite ca să te facă să vezi și latura umană a infractorilor din „Cosa Nostra”, oameni care au și ei slăbiciunile lor, dar au și o mamă, pe care o respectă mai mult decât orice pe lume, și, oricât ar fi ei de criminali, au și ei o limită până la urmă, iar dacă procurorii știu să îi aducă pe drumul cel bun, se salvează de la pierzanie în ultimul moment.

Nu, nu mi-am propus să reeditez scenariul vreunui film de Oscar de-al lui Martin Scorsese, ci să încerc să dau de urma firului unui alt „scenariu”, din viața reală, din păcate, al filmului românesc cu vameșii corupți.

Într-un caz de o asemenea amploare, care a generat atâta agitație mediatică, firul problemei ar fi trebuit să conducă undeva sus, chiar foarte sus. Când colo, avem autodenunțuri, cam tardive, ce-i drept, și replicile celor acuzați, că nu există probe care să-i incrimineze. Avem garnitura completă și cu amenințări de la șefii unor agenții naționale care ar trebui să fie mai presus de orice bănuială, în loc să le fie vehiculate numele în afaceri dubioase.

Până acum nu au căzut capete importante. Mă întreb dacă totuși, spre a liniști vigilența opiniei publice, va cădea vreunul. În orice țară civilizată Guvernul și-ar fi prezentat frumos demisia. De ce? Dintr-un motiv simplu: pentru că în timp ce el dormea sau poate se prefăcea că doarme, afaceri dintre cele mai veroase se desfășurau chiar sub nasul lui.

Ce face un partid în scădere de popularitate ca să-și asigure câștigarea alegerilor viitoare? Este în stare să-și sacrifice apropiații pentru a câștiga câteva procente în plus? Sunt convins că printre vameșii arestați unii erau, dacă nu nevinovați, atunci erau doar continuatorii unei „politici de cadre” cu rădăcini foarte îndepărtate în timp.

Politica lui _do ut des_ („Îți dau ca să dai!”) era sloganul favorit al unei caste în care pătrunzi greu și ieși tot atât de greu, cu promisiunea de confidențialitate menținută pe viață. Cine ar fi avut interes să distrugă un sistem care funcționa ireproșabil, într-o mașinărie a corupției care ajunge, probabil, la vârf? Cine crede că acest vârf se va lăsa vreodată descoperit? Cu siguranță, „beneficiarul” a învățat regulile mafiote nu din filme răsuflate de la televizor, bune de adormit copiii, ci de la maeștri ai dezinformării, care nu lasă un pion să știe cine este următorul tocmai pentru a-l proteja pe cel din vârful piramidei.

Declarația politică este intitulată „Dilema microîntreprinderilor – o problemă pentru mediul economic din România”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la dilemele nerezolvate ale întreprinderilor. Când spun dileme nerezolvate, mă refer în special la încurcăturile produse de unele ministere care nu înțeleg faptul că trebuie să facilitezi accesul la informație pentru a putea realiza creștere economică.

Vă voi vorbi astăzi despre opțiunea microîntreprinderilor de a plăti un impozit de 3% din venit sau de a rămâne în continuare plătitoare de impozit pe profit de 16%. Deși Codul fiscal era plin de nelămuriri, Ministerul Finanțelor Publice a lansat normele metodologice spre dezbatere publică abia după expirarea perioadei de opțiune, adică după 31 ianuarie.

La modul cel mai practic, ministerul, în loc să faciliteze accesul la informație al tuturor celor interesați, mai tare încurcă ițele. Prin urmare, abia de la anul microîntreprinderile ar putea opta pentru impozitul de 3%, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 117/2010, care a reintrodus sistemul simplificat de impozitare a microîntreprinderilor. În acest an, normele metodologice vor fi utile pentru întreprinderile nou-înființate, precum și pentru lămurirea unor aspecte în cazul unui control al Fiscului.

Din păcate, Ministerul Finanțelor Publice a întârziat să publice normele metodologice, și acest lucru este în defavoarea multor firme. Majoritatea microîntreprinderilor vor plăti în continuare impozit pe profit de 16%.

Microîntreprinderile au funcționat în baza unui regim aparte de impozitare până la sfârșitul anului 2009. Legislația le permitea să aleagă între plata impozitului pe profit și plata unui impozit pe venit. Însă, din 1 ianuarie 2010, s-a eliminat impozitul de 3% pentru microîntreprinderi, lucru ce a condus la falimentarea câtorva mii de firme din această categorie.

După introducerea impozitului minim, Partidul Social Democrat a contestat deseori această măsură, pornind de la considerentul că este inoportună în condițiile resimțirii crizei economice mondiale. Pe fondul nemulțumirilor opoziției, dar și ale unor reprezentanți din mediul de afaceri, Guvernul a decis să elimine impozitul minim la sfârșitul anului trecut. În schimb, guvernanții au hotărât ca microîntreprinderile să plătească impozit pe profit pentru ultimele luni ale anului 2010.

Declarația politică se intitulează „O Muză la nivel... Mondial”.

Nu te poți abține să nu te întrebi în ce tip de stat trăim sau după ce valori ne ghidăm noi, ca popor, atunci când un specimen cu ceafa groasă și privire de animal încolțit ajunge știre națională datorită relațiilor de prietenie și de cumetrie cu foști sau actuali reprezentanți ai celor trei puteri în stat.

A devenit din ce în ce mai banal ca oameni cu o vădită conduită ilicită să-și transforme viața privată în scenă de spectacol și grandomanie, întru delectarea celor care găsesc în șarlatanie și mediocritate succesul unei existențe superficiale. A devenit din ce în ce mai comun ca personalități din viața publică românească, a căror deontologie pare tot atât de suspectă ca și structura psihică a unor astfel de indivizi, să-și asocieze identitatea cu a lor, fără teama sau rușinea că imaginea pe care o „câștigă” nu îi onorează în niciun fel.

Deși societatea își pune deseori întrebări referitoare la etica celor care ne conduc, nu e greu de demonstrat cât de repede îi este zdruncinată și bruma de încredere pe care o mai are sau dacă a avut-o vreodată prin asistarea la show-uri mediatice spectaculoase în care cuvântul „anormal” răsare cu ușurință în mintea fiecăruia dintre noi.

E dificil de explicat și tot mai dificil de înțeles, dacă nu aproape imposibil, ce determină personalitățile cu un rol covârșitor în bunul mers al societății noastre să se angajeze în relații de rudenie sau de prietenie cu oameni dubioși de teapa interlopului din Olt, a cărui poreclă supărător de stupidă reflectă nivelul de educație și civilizație pe care îl deține.

Ce efort trebuie să facă românul de rând pentru a pricepe gestul judecătorului Maria Huza, al europarlamentarului Stolojan, al consilierului județean Diaconu sau al fratelui

președintelui țării, Mircea Băsescu, de a boteza/năși pe unii dintre cei nouă copii ai acestui infractor?

Ce considerație am putea avea pentru aleșii noștri, care pesemne că în numele egalității de șanse, în numele antixenofobiei și al unei comuniuni fericite cu frații noștri țigani își leagănă ombilicurile pe ritmuri de manele, sub o ploaie de bani nemunciți, câștigați cu tot atâta ușurință cu cât sunt îndesați în buzunarele lăutarilor? Să-i fi putut determina sutele de ONG-uri antidiscriminare să ofere un exemplu poporului român de proslăvire a analfabetismului și a ilegalității sub orice chip?

Declarația politică este intitulată „Noul Cod al muncii – un atac la adresa intereselor agenților economici”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Existența pieței muncii este o realitate incontestabilă în țara noastră după Revoluție, iar modul în care funcționează ea influențează și evoluția economiei la toate nivelurile. Dacă această piață este liberă și permite ca salariile să se ajusteze repede și într-o măsură acceptabilă la faza ciclului de afaceri, recesiunile se depășesc mai ușor. Într-o astfel de situație, salariile scad sau cresc, în funcție de mărimea cererii de forță de muncă la un moment dat, menținând cererea față de acest factor de producție la un nivel mulțumitor, iar șomajul rămâne în limite rezonabile, dar când Guvernul actual, în totală necunoștință de cauză, intervine cu măsuri administrative antieconomice și antisociale, piața forței de muncă începe să evolueze împotriva interesului agenților economici și a celui național. Conceperea la repezeală a unui nou Cod al muncii și dorința declarată de fi adoptat cât mai repede prin procedura de asumare a răspunderii situează actualul Guvern pe o dublă poziție nefavorabilă țării.

În primul rând, miile de salariați disponibilizați și cele câteva milioane supuse la cele mai severe curbe de sacrificiu din Europa, prin reducerea salariilor și pensiilor, sancțiuni accentuate de creșterea continuă a tuturor prețurilor, au început să-și arate explicit opoziția față de măsurile luate de Guvern și față de partidul aflat la conducerea țării.

În al doilea rând, forța de muncă, cea ocupată, dar și cea disponibilă, se manifestă în plan național din cauza înțelegerii zădărniciei eforturilor depuse pentru dezvoltare, precum și din cauza scăderii încrederii în evoluția adecvată a țării, ca un instrument perturbator al creșterii corespunzătoare a productivității muncii.

Guvernul, în loc să recurgă la stimulente financiare și la cele de ordin psihosocial pentru angajatori și pentru angajați, cum fac alte țări, cu toate că încrederea în conducătorii lor n-a ajuns atât de jos ca cea față de cei din România, recurge la măsuri administrative pentru rezolvarea gravelor probleme cu care se confruntă populația.

Declarația politică se intitulează „Ieșirea României din criză – acțiunile Guvernului Boc mint mai tare decât vorbele Guvernului Boc”.

În declarația mea politică de astăzi am să demontez cu argumente una dintre marile minciuni și dezinformări vehiculate în ultima perioadă de către cei care ne conduc vremelnic țara, în frunte cu domnii Băsescu și Boc. Este vorba despre noua strategie a Guvernului și a PDL, prin care, zilnic, românii sunt mințiți că economia se relansează și România a ieșit din recesiune.

PDL încearcă să utilizeze o strategie de sorginte leninistă pentru a mai atenua din efectele dezastruoase ale unei guvernări la fel de dezastruoase. Domnii Băsescu și Boc și gașca lor portocalie cocoțată la vârful puterii merg pe ideea că, dacă repeți de suficiente ori o minciună, până la urmă cineva tot te va crede. Așa și cu ieșirea din criză, prim-ministrul României ne tot anunță că România va ieși din criză, că poate, poate cineva îl va și lua în serios. Calculele pedeliste sunt simple: într-un final, țara tot va ieși din criză, chiar și fără nicio contribuție din partea domnului prim-ministru și a Cabinetului, pe care, teoretic, îl conduce, și atunci au început încă de pe acum să-și aloce meritele. În fața acestei tentative de manipulare grosolană, obligația noastră este de a le transmite foarte limpede oamenilor că ceea ce li se spune din partea domnului Boc și a altor miniștri ai Cabinetului nu sunt altceva decât minciuni sfruntate.

România iese din criză doar la nivelul discursului domnilor Boc sau Băsescu, care de vreo doi ani de zile ne tot „amenință” cu ieșirea din criză, dar criza se încăpățânează să rămână la noi, la noi însemnând cetățenii onești ai acestei țări, că la PDL și firmele-pușculiță de partid în ultimii doi ani de criză afacerile au tot prosperat.

Poate mai țineți minte discursul de Anul Nou, din ianuarie 2010, al președintelui Traian Băsescu, care ne spunea plin de optimism că „fără reforma statului nu vom putea valorifica în favoarea românilor creșterea economică ce va fi reluată în al doilea trimestru al anului 2010”.

Sau vă aduceți aminte de discursul domnului Boc, care, în 2009, aici, în Parlament, în fața plenului reunit, la dezbaterea pe buget, ne spunea: „Anul 2010 este anul ieșirii din criză și al pregătirii creșterii economice, acesta este un buget al ieșirii din criză.”

Declarația politică este intitulată „Politica constrângerii, promovată de clanul Băsescu”.

- Stimate colege,

Stimați colegi,

Mă adresez în special colegilor din coaliția de guvernământ, deoarece ei se află sub talpa de fier a lui Belzebut de la Cotroceni și probabil că le e frică să recunoască că poartă frică de Traian Băsescu.

## Stimați colegi,

Frica trebuie să o avem cu toții față de Dumnezeu, nu față de tartorul instalat la Cotroceni. Acel tartor ce poartă numele Băsescu nu mai face politică, lucru la care a renunțat de mult, ci se ocupă, mai nou, cu constrângerea și șantajarea atât a celor de sub tutela lui, cât și a celorlalți adversari politici, îmbătându-se mai nou nu cu whisky, ci cu convingerea că nu mai are mult până ce va obține puterea deplină. Dacă noi, clasa politică, îi vom da voie, va ajunge și la acest lucru, iar aspectul acesta este și va fi favorizat de către colegii din PDL și UNPR, în special. Băsescu și-ar dori să poată subjuga tot și să ne transforme într-o republică bananieră. Dacă Băsescu ar fi președinte într-o republică africană, a cărei majoritate a locuitorilor locuiește în colibe, cu siguranță reformele sale i-ar muta pe bieții africani din nou în copaci. În cazul nostru, e bine să ne întrebăm ce ar ajunge țara noastră făcând o comparație cu exemplul dat mai sus.

A terminat de alimentat „stupul” cu bani din vămi și acum face circ de zile mari cu populația, oferindu-i spectacole de tip comando, cu descinderi în vămi și cu tumbe nemaipomenite, cu dresorul șef peste vămi Sorin Blejnar, cel care amenință „spectatorii”, în speță opozanți ai lui și ai clanului Băsescu, că dacă nu vor savura fără drept de tăgadă spectacolul din vămi le va scoate, prin scamatorie, dosare și acte incriminatoare.

Liderilor sindicali au încercat deja să le pună în cârcă chestiunea vămilor, le-au găsit nod în papură unora, încercând astfel să împuște doi iepuri dintr-o lovitură, ca să îi pună pe sindicaliști să înghită pe pâine Codul muncii propus de PDL, cod care a fost luat de la masa discuțiilor din Parlament și asupra căruia s-a anunțat deja ideea asumării Codului muncii de către Guvern, tratându-se Parlamentul cu dispreț, nelăsându-i-se măcar punctul de vedere în discuție.

Declarația politică se intitulează „Banul public – moneda de schimb cea mai sigură în mâna actualei puteri”.

Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

În mod tragic, în România puterea este strict asociată cu banii. În acest fel, a deține putere politică fără bani a devenit de-a dreptul desuet și, pentru mulți dintre oamenii politici, este de neconceput. Legătura intrinsecă dintre bani și puterea politică este pentru actuala putere o condiție _sine qua non_ .

Banul public a devenit moneda de schimb cea mai sigură a acestei puteri, care dovedește „metode nelimitate” în a spolia statul și de ultima sa resursă. Cu banul public se cumpără voturi, favoruri, se fac averi și se cultivă puterea politică.

În condițiile în care acești așa-ziși politicieni nu dețin alte atuuri pentru a câștiga și perpetua puterea, singura lor valoare a devenit banul pe care îl iau, prin orice mijloace, de la stat.

Statul, cu instituțiile sale, s-a transformat în pușculița mai-marilor zilei, care folosesc și ultimul bănuț în scopuri personale.

Ce se întâmplă la vamă nu este deloc întâmplător și arată încă o dată cum înțelege puterea să își exercite mandatul. Nici măcar în perioadele cele mai negre ale istoriei asemenea practici nu erau atât de evidente și executate fără nici cea mai mică frică sau bun-simț.

Modul în care banul public s-a transformat în mecanism de obținere și menținere a puterii denotă primitivismul celor care au pretenția să fie numiți oameni de stat: arhaici și sălbatici periculoși, care consideră România propria moșie, pe cetățenii săi niște sclavi care trebuie să îi întrețină, iar banul public, buzunarul propriu menit să servească cele mai josnice planuri.

În aceste condiții, stimați colegi, vă mai mirați de lipsa oricărei dovezi de respect? Vă mai mirați de ce se întâmplă la vamă sau în oricare instituție a țării? Vă mai mirați că poporul este exploatat și i se cer sacrificii peste sacrificii, atât timp cât această putere nu știe altceva decât să se consolideze cât mai bine, într-un regim ce a depășit de mult limitele dictaturii?

Declarația politică este intitulată „România – o țară tot mai săracă”.

Într-un clasament al celor mai sărace 20 de regiuni din Uniunea Europeană, dat publicității în data de 24 februarie 2011 de către Eurostat, România este o prezență „strălucită” cu șase regiuni. Exceptând zona București – Ilfov, în acest clasament al sărăciei este prezentă, de fapt, toată țara.

Conform buletinului Eurostat, cea mai săracă regiune din UE este Severozapaden, din Bulgaria, cu un PIB pe locuitor (calculat la paritatea puterii de cumpărare) de 28% din media comunitară la nivelul anului 2008.

Pe locul al doilea se situează Regiunea nord-est România, respectiv județele Suceava, Botoșani, Neamț, Iași, Bacău și Vaslui, unde puterea de cumpărare este de 29% din media UE.

Regiunea sud-vest Oltenia, adică județele Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea, a urcat în topul zonelor sărace și se plasează, cu 36% din media comunitară, pe locul al șaselea.

Mai departe, Regiunea sud-est se află pe locul opt, Regiunea sud Muntenia se află pe locul zece, Regiunea nord-vest pe locul 15, iar Regiunea centru pe locul 19.

Desigur, nu cred că se aștepta cineva ca regiunile României să se bată cu centrul financiar al Londrei, cea mai bogată regiune din Europa. Ceea ce mă surprinde însă este faptul că în plină criză economică o regiune din estul Europei, din fostul bloc comunist, a reușit performanța de a se situa în primele șase cele mai bogate regiuni, înaintea faimoasei Île-de-France sau a Stockholm-ului! Este vorba de Praga, din Cehia, care printr-un management turistic de excepție a crescut nivelul de trai al locuitorilor, aducându-l la un nivel comparativ cu cel al marilor puteri economice din UE.

Constat, de asemenea, cu tristețe că o zonă prosperă până nu demult, Regiunea sud-vest Oltenia, din care face parte și județul Vâlcea, pe care îl reprezint în Parlament, a ajuns să se bată în topul celor mai sărace zone din Europa cu regiuni din Bulgaria. Obiective economice cândva fanion ale Olteniei, combinatele „Alro” din Slatina și „Oltchim” din Râmnicu-Vâlcea, se confruntă la ora actuală cu mari probleme financiare. Importante obiective turistice din județul Vâlcea, cum ar fi mănăstirile Cozia, Dintr-un Lemn, Horezu etc., sau din județul Gorj – Complexul Muzeistic „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu – sunt insuficient promovate la nivel internațional de către autoritățile române. Eforturile edililor locali sunt susținute prea puțin, din păcate, și la nivel național. Motivele sunt, evident, aceleași: din lipsă de fonduri. În calitate de senator de Vâlcea, am atras de multe ori atenția miniștrilor Guvernului Boc asupra problemelor cu care se confruntă administrațiile locale, dar și cetățenii județului Vâlcea. Combinatul Chimic „Oltchim”, situația stațiunilor Băile Govora, Băile Olănești, Călimănești, Voineasa, Muzeul Județean de Istorie, Muzeul Viei și Vinului de la Drăgășani sunt doar câteva exemple de subiecte ale întrebărilor și interpelărilor pe care le-am adresat membrilor Guvernului Boc.

Declarația politică este intitulată „Un pas în plus spre schimbare”.

Stimați colegi,

După cum ați văzut, Oradea a fost, la sfârșit de săptămână, capitala politică a țării din mai multe motive: congresul UDMR, dar și protocolul pe care l-am semnat, pe plan local, între USL și UDMR. Am citit articolele de presă și declarațiile date pe acest subiect, uneori contradictorii: fie s-a dorit minimalizarea acestui protocol, fie a fost exagerat, folosindu-se cuvinte gen „trădare”.

Trebuie să spun, o dată în plus, că PNL și UDMR au o colaborare de tradiție în județul Bihor, iar semnarea unui astfel de protocol nu face decât să pună pe hârtie o situație de fapt, însă nu trebuie ignorat contextul în care noi, cei care venim cu mandat de la cei care ne-au votat, strângem rândurile și înțelegem necesitatea unui punct de vedere unitar asupra măsurilor care se impun în perioada următoare.

În ciuda asigurărilor date de prim-ministru, inclusiv acum la Oradea, că în martie ieșim din recesiune, oamenii resimt și mai acut efectele crizei prelungite, iar Guvernul vine cu noi decizii și hotărâri care le vor face viața la fel de grea și în 2011, și nu mă refer aici numai la angajatul simplu la stat sau în mediul privat, ci și la micii întreprinzători, care încearcă să facă față situației, dar se lovesc de opacitatea celor care ne conduc.

Există o contradicție permanentă între ceea ce spune și ceea ce face Guvernul sau între diversele măsuri luate: pe de o parte, duc la desființarea a numeroase afaceri, pe de altă parte, vin cu susținerea tinerilor întreprinzători; pe de o parte, prezintă mirajul fondurilor europene, pe de altă parte, resping pe bandă rulantă proiectele de afaceri. Ca atare, se impune o alternativă clară la guvernarea aceasta care a bulversat întreaga țară și care prelungește, nepermis de mult, efectele crizei economice.

Și dacă Traian Băsescu ne ținea lecții, în urmă cu puțin timp, spunând că este de neacceptat schimbarea premierului, pentru că nu putem suprapune o criză politică celei economice, văd că acum această schimbare a devenit posibilă, ba chiar subiectul a fost lansat de însuși șeful statului. Înțeleg de aici că jonglează cu crizele în funcție de interesul de moment. Noi nu mai suntem dispuși să acceptăm acest joc.

Declarația politică se intitulează „Reducerea TVA la alimentele de bază este imperativ necesară”.

Scumpirea alimentelor este un fenomen global. Banca Mondială avertizează constant asupra acestei situații care amenință echilibrul social din peste jumătate din statele lumii.

În România, creșterea prețului la alimente a devenit o acută amenințare la siguranța națională. În condițiile în care veniturile populației au scăzut constant în ultimii doi ani, ca efect al inflației, al creșterii TVA și al reducerilor salariale din sistemul bugetar, procurarea hranei reprezintă un obiectiv tot mai greu de îndeplinit pentru peste 80% dintre români.

Folosind standardele europene, 18 milioane de români se zbat la limita sărăciei. Pentru 18 milioane de români orice scumpire la pâine, lapte, cartofi sau ulei devine o povară financiară insuportabilă.

România avea potențialul de a rezista acestor influențe globale. Dacă s-ar fi aplicat un regim fiscal special pentru alimentele de bază și dacă resursele agricole naționale ar fi fost eficient exploatate, cetățenii români nu ar fi fost vulnerabili la această criză alimentară planetară.

Și totuși, România are o gravă problemă alimentară. Românii nu mai pot suporta continuarea creșterii prețurilor la alimente. Un cetățean european care are un venit lunar de 2.000 de euro își poate permite să plătească un euro pentru un kilogram de cartofi, însă o asistentă medicală din România, care câștigă net puțin peste 100 de euro lunar, este condamnată la înfometare.

În anul 2006 am depus în Parlament primul proiect de reducere a TVA pentru alimentele de bază. De cinci ani explic diferitelor guverne care au condus România că o asemenea măsură ar asigura atât menținerea unor prețuri rezonabile pentru alimente, cât și reducerea economiei subterane.

În acest moment, se estimează că peste 50% din piața uleiului și laptelui este nefiscalizată. La pâine, cifra este încă mai mare, ajunge la 70%. Dacă am atrage această piață subterană în zona fiscalizată, veniturile în PIB ar putea crește cu aproximativ un miliard de euro.

Majoritatea statelor din Uniunea Europeană aplică TVA diferențiat pentru alimente. Marea Britanie are TVA zero pentru alimentele de bază, Cehia – 5,7%, iar Germania – 7%. Toate aceste state au înțeles că alimentele trebuie să fie accesibile, au înțeles că o fiscalizare redusă asigură venituri bugetare semnificative.

Declarația politică se intitulează „Până unde poate merge libertatea presei?”.

„Libertatea noastră depinde de libertatea presei, iar aceasta nu poate fi limitată fără a fi pierdută.” (Thomas Jefferson) Libertatea este una dintre valorile pentru care omenirea s-a luptat întotdeauna. Libertatea înseamnă recunoaștere, valoare, civilizație și progres.

Ca principiu definitoriu al democrației, libertatea trebuie înțeleasă și aplicată corect, altfel, ca orice lucru bun, riscând, printr-o înțelegere insuficientă sau prin abuz, să dăuneze sau să creeze efecte negative.

Presa este, după opinia mea, elementul-cheie al oricărei societăți civilizate și democratice, ce îndeplinește nu numai un rol informativ, ci și unul de formare, având rol de control și de reglare, fiind acea putere a statului ce ar trebui să lucreze într-o manieră constructivă atât cu celelalte puteri ale statului, cât și cu cetățenii.

Ce se întâmplă însă atunci când presa își uită rolurile sale, iar principalul său beneficiar, cetățeanul, cel față de care are obligația de a-și folosi libertatea în mod obiectiv, pertinent și corect, este dezinformat și cade pradă lipsei de imparțialitate, devenind miza jocurilor politice?

Fără a dori o secundă să atac sau să insinuez îngrădirea libertății presei, nu pot să nu mă întreb: până unde merge, totuși, această libertate, până unde este ea benefică și de unde devine nocivă?

Sunt întrebări delicate, la care, probabil, nu voi găsi ușor răspunsuri, dar consider că, dincolo de orice libertate, și presa ar trebui să respecte principiul deontologiei, iar pe noi toți, indiferent de statutul în societate, profesie, rasă, studii, sex etc., ar trebui să ne respecte printr-o informație verificată, obiectivă, care să reflecte numai adevărul, nu ordinele sau îngrădirile dictate de interesele politice.

Atunci când aceste lucruri se petrec, nu mai vorbim de o presă liberă, de una simbol, ci vorbim de cel mai jalnic mod de pierdere a libertății și, odată cu ea, a principiilor.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Foarte rapid, vă informez cu privire la dreptul de exercitare a sesizării Curții Constituționale pentru următoarele legi:

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2010 privind unele măsuri în domeniul asigurării unor categorii de persoane în sistemul public de pensii;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 56/2010 pentru aprobarea unor măsuri privind rambursarea datoriei publice guvernamentale;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2010 pentru completarea unor acte normative din domeniul finanțelor publice;

– Lege privind comemorarea dezrobirii romilor din România;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2010 pentru completarea art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/2010 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 105/2010 pentru aprobarea Programului național de dezvoltare a infrastructurii;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 61/2010 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2010 privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 92/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2010 privind aprobarea Programului de sprijin pentru beneficiarii proiectelor în domenii prioritare pentru economia românească, finanțate din instrumentele structurale ale Uniunii Europene alocate României, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind majorarea capitalului social al Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii SA – IFN;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 248/2000 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 64/1998 privind acordarea unor facilități la plata prețului acțiunilor și la plata unor obligații bugetare, în scopul privatizării Societății Comerciale „Petromidia” – SA Constanța;

2.2. Proiectul de hotărâre cu privire la Propunerea de regulament al Parlamentului European și Consiliului de stabilire a cerințelor tehnice aplicabile transferurilor de credit și debitelor directe în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 – COM (2010) 775 final.

Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital a întocmit un raport favorabil și, ca atare,

La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea unor inițiative legislative:

1. Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

2. Proiectul de lege pentru interpretarea părții introductive a alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară unor obiective de interes național, județean și local.

3. Propunerea legislativă – Legea antreprenorului social.

4. Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcțiilor existente, republicată în anul 2007.

Există susținere din partea Guvernului pentru aceste proiecte de lege?

Vă rog.

Microfonul 9.

## **Domnul Szakal Andras Zsolt** – _președintele Agenției_

## _Naționale a Funcționarilor Publici_ **:**

## Domnule președinte al Senatului,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Argumentele în temeiul cărora solicităm dezbaterea în procedură de urgență a Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sunt următoarele:

În primul rând, acoperirea vidului legislativ creat ca urmare a pronunțării unor decizii ale Curții Constituționale cu privire la acte normative prin care se modifica și completa Legea nr. 188/1999, restructurarea administrației publice centrale și locale prin impunerea limitelor procentuale privind

încadrarea în grade de nivel superior și transformarea posturilor vacante la nivel de debutant, încurajându-se astfel încadrarea tinerilor absolvenți în sistemul administrației publice, reducând astfel și efortul bugetar, și reglarea problemelor identificate în practică în implementarea procedurilor de gestiune a funcțiilor publice.

Ca urmare, doamnelor și domnilor senatori, vă rugăm să aprobați dezbaterea în procedură de urgență a Proiectului de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc. Opinii?

Vă rog, domnule senator Mustățea.

Înțeleg că liderul Grupului parlamentar al PNL a indicat o altă direcție de acțiune.

De asemenea, se solicită dezbaterea în procedură de urgență a Proiectului de lege pentru interpretarea părții introductive a alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Vă rog, domnule secretar de stat.

## Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am misiunea nobilă de a vă prezenta și de a vă ruga să dezbateți în procedură de urgență un act interpretativ al Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.

Cred că toată lumea este de acord că este necesar ca procedura exproprierii să se desfășoare fără niciun fel de probleme, drept pentru care, ajungând la concluzia că actuala formulare a părții introductive a alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 255/2010 ar putea da naștere unei potențiale interpretări potrivit căreia lucrările vizate de Legea nr. 255/2010 nu sunt declarate de utilitate publică, Guvernul a înțeles să vină înspre dumneavoastră cu rugămintea de a adopta prezentul act normativ de interpretare, prin care lucrările prezente în Legea nr. 255/2010 sunt lucrări de utilitate publică prin efectul legii.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Vă mulțumesc. Intervenții? Nu sunt.

Celelalte propuneri legislative nu sunt susține în plen și își vor urma cursul obișnuit de dezbatere.

La punctul 4 din ordinea de zi, conform deciziei plenului, alegerea unui reprezentant al societății civile ca membru în Consiliul Superior al Magistraturii, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 54 din 25 ianuarie 2011.

Vă rog, domnul senator Rădulescu, liderul Grupului parlamentar al PDL.

Microfonul central.

Domnule președinte,

Din păcate, acest punct presupune, conform legii, o majoritate organică a membrilor Senatului, iar votul dat în urmă cu 20 de secunde a evidențiat faptul că această majoritate nu există.

Sunt doar 64 de colegi care au votat.

În concluzie, nu putem trece la acest punct al ordinii de zi, deoarece, după cum spuneam, prevederile legii sunt foarte clare.

Aveți de ales între a încerca să continuați cu alte puncte din ordinea de zi, care nu presupun, eventual, această majoritate, sau ceea ce vor sugera alți colegi, lideri de grupuri parlamentare.

Eu am constatat doar că nu există majoritatea necesară pentru acest vot.

Un vot nu este reprezentativ pentru prezența în plen, nu este un indiciu în acest sens.

Vă rog, domnule senator Puiu Hașotti, liderul Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Evident că votul exprimat anterior nu indică neapărat existența sau inexistența cvorumului.

În primul rând, eu solicit un apel nominal pentru a vedea opinia publică cine stă la lucrările Senatului și cine lipsește de la lucrările Senatului, cine spunea mai deunăzi că parlamentarii au obligația să stea în plen, că sunt de la putere sau sunt în opoziție, să vadă, în mod evident, că a doua săptămână consecutiv senatorii puterii lasă Senatul fără cvorum și să mai constate că astăzi se adoptă tacit nouă propuneri legislative și proiecte de lege, iar vinovată pentru această adoptare tacită este, evident, majoritatea parlamentară.

Solicit apel nominal. Vă mulțumesc.

Domnule senator Gheorghe David, vă rog, extrem de operativ, apel nominal.

Albert Álmos absent Andrei Florin Mircea absent Andronescu Ecaterina prezentă

|Antonescu George Crin Laurențiu|absent| |---|---| |Arcaș Viorel|prezent| |Ariton Ion|Guvern| |Badea Viorel Riceard|absent| |Banias Mircea Marius|absent| |Bara Ion|absent| |Bașa Petru|absent| |Bădescu Iulian|prezent| |Bălan Gheorghe Pavel|prezent| |Belacurencu Trifon|prezent| |Berca Gabriel|absent| |Berceanu Radu Mircea<br>Bîgiu Marian Cristinel|absent<br>prezent| |Bîrlea Gheorghe|absent| |Blaga Vasile|absent| |Boagiu Anca Daniela|Guvern| |Boitan Minerva|prezentă| |Bokor Tiberiu|absent| |Borza Dorel Constantin Vasile|absent|

Măcar la UDMR spuneți că sunt absenți!

|**Domnul Gheorghe David:**|| |---|---| |Bota Marius Sorin Ovidiu|prezent| |Calcan Valentin Gigel|absent| |Câmpanu Liviu|absent| |Chelaru Ioan|prezent| |Chirvăsuță Laurențiu<br>Chivu Sorin Serioja|absent<br>absent| |Cibu Constantin Sever|absent| |Cinteză Mircea|absent| |Coca Laurențiu Florian|prezent| |Constantinescu Florin|prezent| |Constantinescu Viorel|absent| |Cordoș Alexandru|prezent| |Corlățean Titus|prezent| |Crăciun Avram|prezent| |Cseke Attila Zoltán|Guvern| |Daea Petre|prezent| |David Cristian|prezent| |David Gheorghe|prezent| |Diaconescu Cristian|absent| |Diaconu Mircea|absent| |Dobra Nicolae|absent| |Dumitru Constantin|absent| |Fekete-Szabó András Levente|absent| |Feldman Radu Alexandru|absent| |Filip Petru|absent| |Fodoreanu Sorin|absent| |Frâncu Emilian Valentin|prezent| |Frunda György|absent| |Găină Mihăiță<br>Geoană Mircea Dan|prezent<br>prezent| |Ghișe Ioan|prezent| |Greblă Toni|prezent| |Grosu Corneliu<br>Günthner Tiberiu|prezent<br>absent| |Gyerkó László|absent| |Hașotti Puiu|prezent| |Hărdău Mihail|absent| ## MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA a II-a, Nr. 16/10.III.2011

Humelnicu Augustin Daniel absent Ichim Paul prezent Igaș Traian Constantin Guvern Ion Vasile prezent Iordănescu Anghel absent Jurcan Dorel absent Lazăr Sorin Constantin prezent Luca Raymond prezent Mang Ioan prezent Marcu Gheorghe prezent Mardare Radu Cătălin prezent Marian Ovidiu absent Marian Valer prezent Markó Béla Guvern Mazăre Alexandru prezent Măgureanu Cezar Mircea absent Mărcuțianu Ovidius absent Meleșcanu Teodor Viorel prezent Mihăilescu Petru Șerban absent Mitrea Elena prezentă Mitrea Miron Tudor prezent Mîrza Gavril absent Mocanu Alexandru absent Mocanu Toader absent Moga Nicolae prezent Mustățea Vasile prezent Mutu Gabriel prezent Necula Marius Gerard absent Nedelcu Vasile absent Nicoară Marius Petre prezent Nicoară Romeo Florin prezent Nicolaescu Sergiu Florin prezent Nicula Vasile Cosmin prezent Nistor Vasile absent Niță Mihai absent Onofrei Orest absent Oprea Dumitru absent Oprea Mario Ovidiu prezent Panțuru Tudor absent Pașca Liviu Titus prezent Păran Dorin absent Pereș Alexandru absent Pintilie Vasile absent Plăcintă Sorina Luminița absentă Pop Gheorghe prezent Popa Cornel prezent Popa Mihaela absentă Prodan Tiberiu Aurelian absent Prunea Nicolae Dănuț prezent Rasaliu Marian Iulian absent Rădulescu Cristian prezent Rădulescu Șerban absent Robu Nicolae prezent Rotaru Ion prezent Rușanu Dan Radu prezent Rușeț Ion absent Saghian Gheorghe absent Savu Daniel prezent Sârbu Ilie prezent Sbîrciu Ioan absent Secășan Iosif absent

Mulțumesc.

Este evident faptul că în acest moment nu suntem în cvorum de ședință.

Doamna senator Lia Olguța Vasilescu, doriți să interveniți pe procedură?

Vă rog. Microfonul 3.

## **Doamna Lia Olguța Vasilescu:**

Pentru stenogramă, domnule președinte, pentru că domnul senator Gheorghe David, secretarul Senatului, nu a citit și senatorii absenți, numai senatorii prezenți.

Aș vrea să se știe că în sală mai sunt prezenți doar doi colegi senatori de la Grupul parlamentar al PDL, un coleg senator de la Grupul parlamentar al senatorilor independenți, iar de la Grupul parlamentar al UDMR nu este prezent niciun coleg senator.

Ne dorim ca în Parlamentul viitor tot atâția senatori reprezentanți ai acestor partide să fie prezenți.

Nu pot să nu remarc faptul că au fugit hoțește, unul câte unul, pentru că, a treia săptămână consecutiv, ar fi luat bătaie în Senat, pentru că nu mai există majoritatea puterii la Senat, ci există majoritatea opoziției.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc. Domnul senator Țuțuianu.

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Mulțumesc, domnule președinte.

Tot pentru stenogramă și pentru opinia publică, trebuie să atragem atenția asupra unui lucru deosebit de grav care se întâmplă astăzi cu acest comportament al puterii.

Două luni de zile, Președintele României, ministrul justiției și alți oficiali au făcut comentarii și au cerut Senatului să rezolve problema Consiliului Superior al Magistraturii. Vreau să aduc aminte că singurii care au asigurat cvorumul necesar luării deciziei în Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări au fost senatorii din Grupul parlamentar al PSD și senatorii din Grupul parlamentar al PNL.

În al doilea rând, vreau să aducem la cunoștința opiniei publice faptul că săptămâna trecută s-a produs un fapt de o gravitate fără precedent: regulamentul Consiliului Superior al Magistraturii a fost modificat printr-o ordonanță de urgență a Guvernului. Este rușinos pentru cei care au avizat și au promovat un asemenea act normativ, care este un atentat la noțiunea de stat democratic.

Evident, astăzi trebuie să spunem că puterea nu dorește să rezolve problema Consiliului Superior al Magistraturii și că dorește, în orice fel, să introducă pe ușa din dos oameni care sunt loiali acestei puteri bezmetice și care nu au niciun fel de interes în a susține așezarea pe baze democratice și legale a justiției din România.

Aceste lucruri trebuiau comunicate și cred că este de datoria noastră să le spunem pentru opinia publică.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Stimați colegi,

Vreau să-mi exprim și eu regretul că asistăm la acest tip de subterfugii. Nu fac bine nici atmosferei, nici reputației Senatului României.

Am încercat, când au fost subiecte complexe, să găsim o soluție. Regret că în astfel de momente importante nu există responsabilitate pentru toți.

Întrebările și interpelările vor fi depuse în scris la secretarul desemnat al Senatului, de unde vor fi transmise Guvernului și celorlalte instituții abilitate să răspundă.

Evident, răspunsurile Guvernului vor fi amânate pentru o proximă ocazie.

În condițiile în care cvorumul nu este întrunit, declar încheiată ședința noastră de astăzi, 28 februarie 2011.

Vă mulțumesc și o seară plăcută!

„Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: marketing@ramo.ro, internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A.

&JUYDGY|590120]

**ISSN** 1220–4870

**Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 16/10.III.2011 conține 28 de pagini.**

Prețul: 8,40 lei