Stenogramă plen

Stenogramă plen · Senatul · 10 martie 2010 · monitorul.ai

## **Domnul Ioan Chelaru:**

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimat Senat,

Mă uit la dumneavoastră și, în urmă cu cinci ani, exact cinci ani, este adevărat, în sala de plen a Senatului, a vechiului sediu al Senatului din centrul municipiului București, era aceeași atmosferă încărcată, încrâncenată, plină de patimi și preocupată. De ce? De cum schimbăm un om sau o echipă și cum ne așezăm noi.

Mă bucur că-l văd aici pe domnul senator și ministru Berceanu. Timp de aproape un an de zile, este adevărat, recunosc, mult mai strategic și mult mai fundamentat, a condus Comisia de regulament, încercând cu disperare – și nu-mi controlez cuvintele – să schimbe conducerea Senatului, și o făcea având în spate un număr mai mare de senatori decât are arcul actual al puterii.

Până la urmă, după un an de zile, în care, în loc să lucrăm la ceea este necesar să lucreze un Senat, la procesul legislativ, am adoptat un regulament, care s-a dovedit, pe ici, pe acolo, prin părțile esențiale, neconstituțional. De atunci, au trecut cinci ani, patru ani în care și-au terminat mandatul vechii senatori, de un an și jumătate am început noi, împreună, lucrările, și acel pe ici, pe acolo din regulament a rămas tot neconstituțional.

Astăzi și ieri, și în ultimele săptămâni, s-au formulat tot felul de cereri. Ieri, în Biroul permanent erau vreo patru, la un moment dat, pe aceeași temă, să fie revocat președintele Senatului.

Eu aș fi în stare să vă înțeleg. În urmă cu trei ani, Președintele României, în 30 mai – îmi aduc aminte –, a venit în fața Camerelor reunite și a prezentat, pe lângă alte lucruri, un plan, în nouă puncte, de modernizare a României. Îl ascultam și am spus: și dumnealui, și echipa de consilieri cred că, într-adevăr, se gândesc la lucruri serioase pentru România.

Când ați început manevrele pentru a forma o nouă majoritate, am zis: dacă președintele se gândește, chiar dacă manevrele sunt mai puțin ortodoxe, chiar dacă unii colegi au alte interese și au plecat din partide pentru alte interese, înseamnă că se gândește, cu adevărat, să formeze o majoritate cu care să modernizeze România.

M-am înșelat. Știam de atunci că m-am înșelat, dar am încercat să vă dau credit și dumneavoastră, și colegilor din arcul guvernamental, și președintelui.

Am confirmarea că m-am înșelat și că, de fapt, nu vă interesează modernizarea României, ci vă interesează posturi, oameni și alte asemenea lucruri, prin ceea ce faceți astăzi.

Am vrut să fac aceste considerații politice, pentru că, să știți, și unii, și alții, și în partea aceasta, și în partea aceasta, oamenii gândesc, iar unii suntem în politică de mulți ani, și unii chiar vrem modernizarea României, chiar vrem modernizarea Constituției, chiar dacă noi, spre deosebire de unii colegi mai mult sau mai puțin europarlamentari, nu ne gândim la un regim spus semiprezidențial, dar, în realitate, prezidențial.

Revenind la tema de astăzi... Vă rog să-mi scuzați, poate, considerațiile politice un pic cam lungi, dar, până la urmă, sunt niște gânduri pe care am simțit nevoia să vi le împărtășesc, pentru că nu cred sau nu aș vrea să cred că dumneavoastră, colegi cu mine în cel mai înalt for democratic al României – sper să nu se supere colegii deputați –, nu puteți gândi singuri. Nu veniți dintr-o altă realitate, sunteți și profesional, și moral, majoritatea dintre dumneavoastră, oameni de înaltă calitate, și aici mă refer la toată lumea. Nu cred că puteți arunca o piatră și, după aceea, să mergeți după ea la înecat.

Revenind la ordinea de zi, domnilor colegi, suntem în următoarea situație: unul dintre colegii noștri – senator ca și noi, cu toate drepturile, pentru că nu există două categorii de senatori aici – a cerut modificarea ordinii de zi și introducerea, în temeiul art. 87 sau al art. 85 – a spus dumnealui –, a unui nou punct: revocarea președintelui Senatului.

Sigur, până la urmă, puteam să mă aștept ca unul dintre colegi să vină astăzi și să spună: domnule președinte, solicit să introduceți pe ordinea de zi propunerea prin care eu, grupul meu parlamentar sau comisia, cum ne permite regulamentul, să dispunem suspendarea activității sau încetarea activității Senatului. Era o propunere. Așa o luăm și pe aceasta. Pentru ca o asemenea propunere însă să intre în discuție, să poată fi pusă pe ordinea de zi, trebuie să îndeplinească niște condiții cerute de același regulament în partea constituțională, nu în cea neconstituțională.

Modificarea ordinii de zi, spune art. 87 alin. (1), se face „numai la propunerea Biroului permanent” – nu-i cazul –, „a unui grup parlamentar” – este cazul – „sau a unei comisii a Senatului pentru motive bine întemeiate și urgente”.

Da, deci dumneavoastră nu aveți urgență în cele 46 de puncte ale ordinii de zi, nu vă interesează Legea pensiilor, nu vă interesează legile importante, vă interesează introducerea unui punct pe care – îmi pare rău că vă spun – nu-l puteți introduce pe ordinea de zi. Nu-l puteți introduce, pentru că este formulat cu încălcarea flagrantă a Constituției, cu încălcarea Regulamentului Senatului. Îl întemeiați ca drept material, stimați colegi, pe un text din Constituție care a fost declarat neconstituțional. Îmi pare foarte rău, nu o să vă placă, dar acesta este textul, iar, referitor la modul în care a fost formulată și la modul în care a fost exercitată solicitarea, este o cerere abuzivă.

Eu nu apreciez și eu nu cred că putem aprecia că o asemenea cerere este bine întemeiată și urgentă, pentru acest motiv îi voi cere președintelui Senatului să-și exercite prerogativa prevăzută la art. 39 alin. (1) lit. b) și să conducă lucrările Senatului.

Nimic – și nici măcar dumneavoastră – nu-l poate obliga pe președintele Senatului să pună pe ordinea de zi o cerere care este inadmisibilă, neconstituțională, neregulamentară, abuzivă, este, ca atare, neîntemeiată. O să-mi spuneți: Nu, este întemeiată! Îmi pare rău, stimați colegi, cererea de revocare a președintelui Senatului se întemeiază pe dispoziții din regulament pe care Curtea Constituțională le-a declarat neconstituționale. Știu că vă doare, dar așa spune Curtea Constituțională și, până una-alta, hotărârea Curții Constituționale, de cinci ani, este definitivă și irevocabilă.

Ca să nu spun că ea este neîntemeiată și pentru motivul că, ieri, Biroul permanent a scos-o de pe ordinea de zi.

Mă duc mai departe. Spuneam mai devreme că temeiul pe care încercați să-l dați unei asemenea cereri este art. 64 din Constituție, art. 31, art. 32 și așa mai departe din Regulamentul Senatului.

Mai mult decât atât – și de data aceasta citez din plângerea, cererea, sesizarea, scrisoarea, că sunt mai multe forme pe care le-ați depus –, „nu credem” – spuneți dumneavoastră, sub semnătură – „că se poate considera că respectarea configurației politice a Senatului poate constitui un impediment în calea revocării președintelui Senatului” – spuneți dumneavoastră, sub semnătură, vă citesc din textul dumneavoastră.

Dacă iau Decizia Curții Constituționale nr. 601 – sigur, o aveți toți în față –, veți vedea că tot ceea ce este legat de schimbarea președintelui Senatului și a celorlalte funcții din Biroul permanent este legat, exact, de configurația politică rezultată din alegeri. Pentru că am colegi care susțin: „Nu, domnule, acum, ca urmare a mutărilor, a transmisiunilor, a plecărilor, avem altă configurație politică.”, nu, Curtea Constituțională este deosebit de clară: componența Biroului permanent și alegerea președintelui sunt stabilite de configurația politică care a rezultat din alegeri. Unora ne place, altora nu ne place.

Sigur, suntem în această situație și, din păcate, eu cred că cererea dumneavoastră nu poate fi pusă pe ordinea de zi.

Rămân la părerea, de data aceasta, dacă vreți, de profesionist al dreptului, statutul președintelui Senatului, distinct de statutul celorlalți membri ai Biroului permanent, implică și a implicat un plus de exigență în reglementarea revocării, așa că, din acest punct de vedere, nu aveți text care să stabilească cauzele pentru care președintele Senatului poate fi revocat și, ca atare, nu se poate pune problema primirii unei asemenea cereri.

Mai mult decât atât, și am Decizia Curții Constituționale nr. 601 în față, și o mai citesc, deși o aveți, sunt convins, și dumneavoastră, art. 30 alin. (1) contravine art. 64 din Constituția României, întrucât încalcă dreptul la apărare și instituie posibilitatea ca, în locul președintelui Senatului, ales la propunerea unui grup parlamentar și revocat cu titlu de sancțiune juridică, să fie ales un nou președinte, desemnat din alt grup parlamentar decât cel care l-a propus, prin încălcarea principiului configurației politice.

Deci este primul argument imbatabil, îmi pare rău, dar este imbatabil.

Mergeți la Regulamentul Senatului, mergeți la Curtea Constituțională, obțineți revizuirea unei asemenea hotărâri și mai discutăm.

Art. 30 alin. (2) contravine art. 64 alin. (5) din Constituția României și dumneavoastră veniți și vă bazați o asemenea cerere pe acest articol, deoarece, cu ignorarea principiului configurației politice, se instituie revocarea președintelui Senatului prin retragerea sprijinului politic la cererea unui alt grup parlamentar, nu a celui care l-a propus, ceea ce faceți dumneavoastră. Iarăși este neconstituțional.

Mai departe, art. 32 alin. (1) din Regulamentul Senatului este contrar art. 64 alin. (5) din Constituție, deoarece omite să facă trimitere la dispozițiile art. 23 din regulament, în virtutea căruia „apartenența politică a membrilor Biroului permanent, în care se include și președintele Senatului – chiar dacă nu place unora –, trebuie să reflecte configurația politică definitivă și obligatorie.”, scrie la finalul acestei hotărâri a Curții Constituționale.

## Domnilor colegi,

N-aș vrea să închei punctul meu de vedere de astăzi, și punctul de vedere, de fapt, al partidului meu, fără să îmi permit – și vă rog să mă scuzați că îmi permit – să citez trei fraze din cuvântul unui important om politic, care cred că, pentru dumneavoastră, reprezintă ceva: „Partidele au primit mandatul imperativ de a construi într-un cadru democratic viitorul european al României, și nu pe acela de a provoca crize instituționale artificiale, păgubitoare pentru interesul națiunii și pentru imaginea noastră în lume. În acest sens, vă adresez chemarea de a părăsi zona improvizațiilor democratice și de a ne concentra asupra construcției instituționale pe care corpul electoral ne-o cere. Pentru a valorifica șansele acestui nou ciclu istoric, avem nevoie de o nouă elită politică, capabilă să genereze proiecte responsabile și să gestioneze inteligent resursele umane, materiale și comunitare de care dispunem, o elită care să-i reprezinte cu adevărat pe români și care să recredibilizeze actul politic.”

Vă întreb, distinși colegi, vă simțiți o elită politică cu acțiunea pe care o faceți? Și vă întreabă – nu eu – Președintele României.

„Avem nevoie – spune domnul președinte – de o elită care să conjuge competența cu simțul responsabilității.” Unde l-ați lăsat, distinși colegi din arcul guvernamental?

Mai mult, principiul fundamental al oricărui sistem democratic este respectul față de voința națională exprimată prin vot. Configurația politică de după alegeri este respectul pe care națiunea ni l-a dat. Ne-a trimis aici să ne facem datoria.

Vă întreb: cuvintele președintelui chiar nu mai înseamnă nimic nici măcar pentru dumneavoastră?

Vă mulțumesc.

Alexandru Pereș

#19615

## **Domnul Alexandru Pereș:**

## Domnule președinte, Onorat Senat,

În primul rând, aș dori să vorbesc în calitate de senator care nu a făcut parte din alte partide politice în ultimii 20 de ani, ca să-i răspund domnului senator Puiu Hașotti, în sensul că nu sunt nici mânat de – știu eu – alte interese politice venite din alte zone, ci, efectiv, de ceea ce am hotărât noi, Grupul parlamentar al PD-L, că ar trebui făcut.

Pe de altă parte, stimate domnule senator Hașotti și inclusiv stimate domnule senator Ioan Chelaru, atunci când s-a ales, după 28 noiembrie 2008, Senatul sau conducerea Senatului – mai bine zis –, țineți foarte bine minte că cei care l-au propus pe domnul Mircea Geoană președinte al Senatului au fost două grupuri parlamentare, Partidul Social Democrat plus Partidul Conservator și Partidul Democrat Liberal. Deci dacă invocați cumva această prevedere, pe care eu n-am găsit-o în regulament sau, dacă vreți, există în regulament, dar este declarată neconstituțională, ca președintele Senatului să fie revocat de grupul parlamentar care l-a propus, să știți că sunteți într-un impas.

Sigur, Regulamentul Senatului are imperfecțiuni. Din ce cauză și de ce suntem în această situație poate să fie o întrebare la care și noi ar trebui să dăm un răspuns, și dumneavoastră, dar în special domnul președinte Mircea Geoană, care, de fapt, conduce și organizează treburile și activitățile zilnice ale Senatului și ale comisiilor parlamentare. Pe de altă parte, poate și vicepreședinții, pentru că atribuțiile, prin acest regulament, sunt foarte bine stipulate: fiecare vicepreședinte răspunde de cel puțin patru comisii permanente ale Senatului, printre care și Comisia pentru modificarea regulamentului.

Suntem într-o situație în care, în urma unor decizii ale Curții Constituționale, trebuie să constatăm că jumătăți de articol, câteodată, din regulamentul nostru sunt neconstituționale, iar jumătăți de articol sunt regulamentare și se pot aplica. Vreau să vă dau un exemplu din acest punct de vedere. Dacă la art. 30 alineatele (1) și (2) sunt declarate neconstituționale, alineate care se referă la procedura de revocare din funcție a președintelui Senatului, alin. (3) și alin. (4) sunt perfect constituționale și sunt la îndemâna oricărui grup parlamentar pentru a putea să fie invocate într-o procedură cum este procedura noastră de astăzi. Alin. (3) ne spune foarte clar: „Propunerea de revocare prevăzută la alin. (1) sau (2)...

## **Domnul Ioan Chelaru**

Alexandru Pereș

#22139

## **Domnul Alexandru Pereș:**

Un moment... Toți suntem în aer într-o asemenea situație. Și încă o dată fac, și dumneavoastră, ca jurist, și inclusiv domnul președinte...

„...se face în scris, sub semnătura inițiatorilor, o singură dată într-o sesiune.”

Acest lucru s-a întâmplat și sunteți în perfectă cunoștință de el.

Ieri, în Biroul permanent a fost o discuție, sigur, civilizată – și apreciez acest lucru și din partea dumneavoastră, și din partea Partidului Național Liberal, și, sigur, și din partea colegilor cu care am reprezentant Grupul parlamentar al PD-L la această ședință –, într-adevăr, interesantă a Biroului permanent.

„Propunerea de revocare – spune alin. (4) – se depune la Biroul permanent” – procedură respectată –, „care analizează, în prima sa ședință, îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) sau (2) și decide, prin vot, introducerea acesteia în proiectul ordinii de zi a următoarei ședințe de plen.”, lucru care s-a și petrecut.

Sigur, Biroul permanent, prin votul reprezentanților PSD, PC și PNL – care au majoritate, deocamdată, în Biroul permanent –, a considerat că nu este necesar să se introducă în ordinea de zi de astăzi, prin votul Biroului permanent, acest punct.

Pe de altă parte, pentru că aș dori să mă refer și la subiectul discuției noastre de astăzi – ordinea de zi și introducerea unui punct în ordinea de zi –, am amintit, domnule senator Hașotti, domnule senator Chelaru și domnule președinte, bineînțeles că astăzi vom încerca, conform art. 87 alin. (1), să urmăm regulamentul, o prevedere regulamentară, și să introducem în ordinea de zi acest subiect care ne interesează.

De altfel, aveți sau ați avut în mapele de ieri două solicitări, inclusiv în scris, din partea Grupului parlamentar al PD-L și din partea Grupului senatorilor independenți tocmai pe acest subiect, puncte din ordinea de zi care, la propunerea PSD, au fost, tot prin votul Biroului permanent, scoase din dezbatere.

Suntem obligați să venim să vă dăm un răspuns, domnule senator Hașotti și domnule senator Chelaru, pentru că tot invocați calitatea Senatului și, sigur, art. 61 din Constituția României, alin. (1), conform căruia atribuția principală, dacă vreți – dau doar esența –, ar fi actul legislativ.

Singura autoritate legiuitoare din România este Parlamentul. Așa este. Dați-ne atunci posibilitatea ca, pe lângă această importantă atribuție, să avem, dacă-mi permiteți, și această posibilitate, ca grup parlamentar majoritar, să introducem în ordinea de zi și să

Verestóy Attila

#26932

Așteptam să fie apreciat acest lucru.

Domnilor colegi, nu este de glumit.

În această perioadă, o coaliție formată din PSD și PD-L a oferit un program și o conducere a guvernării și a Camerelor, a Senatului, având toate pârghiile de care este nevoie pentru a duce la bun sfârșit un program agreat de o majoritate parlamentară.

Situația s-a schimbat. După știința noastră și după prezența noastră iarăși la guvernare, se adeverește faptul că nu mai există această coaliție PSD – PD-L, din motive cunoscute de unii și mai puțin cunoscute de o mare majoritate dintre noi, dar avem o situație care cere ca obiectivul principal, cu care sunteți cu toții de acord, de a duce la bun sfârșit un program de guvernare care să scoată România din această stare în care în mod nemeritat a ajuns este un obiectiv comun, pentru care toți suntem de acord că este nevoie de o stabilitate și este nevoie de o coerență în actul guvernării cu legiuirea.

În acest sens, considerăm că este nevoie – fără a ține cont de valorile care, incontestabil, există, de persoanele care ocupă, într-un moment sau altul, o funcție – de a pune în corelare noua situație cu o nouă conducere a Senatului.

Nu avem niciun interes direct în a avea o persoană sau pe cineva propus de noi la președinția Senatului – vă spun acest lucru cu toată responsabilitatea, deși UDMR-ul,

teoretic, ar putea să aibă o ofertă în acest sens –, dar, în mod practic, considerăm că, în momentul de față, conducerea Senatului trebuie să fie un motor al actului de legiuire, în concordanță cu o bună îndeplinire a programului de guvernare.

În acest sens, s-a vorbit, din partea celor două formațiuni, de opinii diferite privind interpretarea unui vot al Biroului permanent. Biroul permanent are o majoritate, probabil, și asta este decisiv, sala, Senatul, va avea o altă majoritate.

Lucrurile sunt simple. Nu putem să ocolim această cerere și de a pune forul adevărat de decizie de a stabili ordinea de zi, și anume plenul Senatului.

Dacă ordinea de zi va avea sau va forța cineva să aibă un conținut fără acest punct, atunci riscăm să nu avem ordine de zi votată de plenul Senatului, și atunci plenul Senatului decide. Așa de simple sunt lucrurile.

Deci este mult mai normal, logic, să avem o decizie a plenului Senatului privind această solicitare, pentru că, dacă nu, atunci plenul va trebui să lucreze un pic și să stabilească ordinea de zi, după ce, eventual, ordinea de zi care nu conține acest punct nu va fi agreată de plen.

Mulțumesc.

Mircea Dan Geoană

#30692

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Stimați colegi,

Punctele de vedere au fost exprimate.

Dați-mi voie să vă spun și eu câteva cuvinte, ca președinte al Senatului și ca cel care este chemat, conform Regulamentului Senatului, să asigure respectarea Constituției și a Regulamentului Camerei superioare a Parlamentului României.

Suntem în fața unei situații pe care am mai întâlnit-o în anii democrației postdecembriste. S-a făcut aici referire la un moment, probabil identic, din urmă cu cinci ani de zile, când s-a încercat de către o majoritate conjuncturală creată după alegerile parlamentare din 2004 înlocuirea președintelui Senatului României din acel moment, domnul Nicolae Văcăroiu.

În acel moment, s-a adresat o solicitare către Curtea Constituțională, lucru perfect legitim, iar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 601/2005, a statuat, fără urmă de dubiu, că singura modalitate de înlocuire a președintelui Senatului este o cerere de revocare făcută din partea grupului parlamentar care l-a propus și susținut pe respectivul președinte.

Această decizie este atât de clară și reglementează câteva chestiuni fundamentale, pe care aș dori să vi le precizez în câteva cuvinte.

Curtea Constituțională consideră că o configurație politică rezultată în urma alegerilor parlamentare trebuie să-și păstreze logica pe durata întregului mandat și nu consideră că o majoritate conjuncturală, ca cea care s-a născut în ultimele luni după alegerile prezidențiale, reprezintă un motiv pentru înlocuirea președintelui Senatului. Și fac și o paranteză, acest lucru este valabil și pentru președintele Camerei Deputaților, lucru invocat de Grupul parlamentar al PD-L la încercări similare făcute la adresa președintelui Camerei Deputaților, propus, după 2008, de PD-L.

Mai mult decât atât, Curtea Constituțională vorbește despre stabilitatea funcției de președinte al Senatului, care nu este o funcție care să aparțină în sens propriu unui partid, ci există o importantă dimensiune de reprezentare și stabilitate.

Curtea Constituțională, în decizia pe care v-am menționat-o, spune explicit că se dorește, prin această decizie, evitarea unei instabilități politice perpetue în România, pentru că putem să avem în vedere, cum s-a și întâmplat de-a lungul anilor, schimbări repetate de majorități, deci conjuncturale, ceea ce ar perturba, în mod repetat și grav, funcționarea, stabilitatea instituțiilor fundamentale ale democrației românești.

De aceea, principiul configurației politice rezultate la alegerile parlamentare, în speță alegerile parlamentare din 2008, este cel care guvernează întregul mandat al președintelui Senatului, tratat distinct, al Biroului permanent și algoritmul politic rezultat din respectiva configurație politică.

Respectarea voinței populare din momentul alegerilor parlamentare reprezintă un principiu sacrosanct și el a fost avut în vedere de Curtea Constituțională atunci când și-a

precizat, de o manieră indubitabilă și clară, poziția pe care a avut-o.

Nu exclud posibilitatea ca și celelalte două alineate de la art. 30, care reglementează revocarea președintelui Senatului, să fie îndreptate către judecata Curții Constituționale în perioada următoare.

Și stau și mă întreb, așa cum m-am întrebat și ieri în Biroul permanent: de ce trebuie să așteptăm, din 2005 până acum, și să nu modificăm Regulamentul Senatului? Ar fi fost un lucru mult mai simplu și am fi evitat situații tensionate, cred eu, inutile, din acest punct de vedere.

De asemenea, aș dori să vă spun un lucru, cu caracter personal. Nu cred că, la modul sincer, cineva din această sală poate să invoce, în modul în care v-am fost, vă sunt și voi fi în continuare președinte și coleg, o modalitate necolegială sau încercări de a frâna sau de a bloca activități legislative importante.

Rolul meu este acela de a asigura echilibrul, rolul meu este de a asigura aplicarea regulamentului și îndrăznesc să spun – și cred că și cei mai pătimași dintre cei care încearcă această manevră politică astăzi pot să confirme, măcar în sinea lor – că atmosfera de colegialitate, atmosfera de lucru, atmosfera constructivă din Senat a fost și va rămâne un lucru pe care îl voi impune, pentru că acesta este lucrul în care cred și acest lucru va continua.

Prezența mea la șefia Senatului nu împiedică actul guvernării, probabil că împiedică un alt calcul politic, dar nu este locul și nici momentul să facem sau să fac comentarii de această natură.

În condițiile în care suntem sesizați cu solicitarea făcută de reprezentantul sau liderul Grupului senatorilor independenți să introducem astăzi în ordinea de zi o solicitare făcută de parlamentari, senatori, alții decât cei care reprezintă grupul care a făcut propunerea, în 2008, ca eu să ocup funcția de președinte al Senatului, solicitarea este, în mod evident, indubitabil și clar ca lumina zilei, neconstituțională, neregulamentară și, pe cale de consecință, inadmisibilă.

Acest punct de vedere este un punct de vedere logic, regulamentar și de bun-simț. Eu pot să înțeleg o anumită doză de patimă politică și dorința de a ocupa toate pozițiile în stat, problema este că această poziție, dragii mei colegi și prieteni, pentru că rămânem colegi și prieteni, indiferent de acest moment, este că avem în față o Constituție, o decizie a Curții Constituționale și o realitate juridică și democratică care împiedică un astfel de demers.

De aceea, ca președinte al Senatului și ca cel chemat să veghez ca propunerile din ordinea de zi să fie în interiorul Constituției și al regulamentului, declar inadmisibilă solicitarea făcută de liderul senatorilor independenți și nu voi supune acest subiect votului plenului pentru ordinea de zi de astăzi.

Cu acestea,

Petre Daea

#56756

Domnule președinte al Senatului,

## Doamnelor și domnilor senatori,

În momentul în care am venit la microfon, mă gândeam dacă este bine să vin la microfonul central, și socoteam eu că ar fi bine s-o fac pentru a-mi privi colegii în ochi, dar, pentru a nu mă dezice de exercițiul muncii mele în Senatul României, am venit la același microfon, și am venit spunându-le colegilor care, astăzi, au dinamitat programul Senatului României că da, au încălcat astăzi Constituția României.

## Stimați colegi,

Cred că ne aducem aminte bine cu toții că, atunci când am fost aleși, am urmat o procedură constituțională. Ne-am așezat cu toții, ca la început de mandat, în băncile Senatului cu gândul și cu fapta spre bine. Am așteptat în ordine, în eleganța conștiinței noastre și a atitudinii fiecăruia, metoda constituțională, procedura constituțională prin care noi intrăm în exercițiul mandatului, și aș vrea să vă reamintesc această procedură, citind-o, și o voi face de fiecare dată când această carte se încalcă. O fac pentru că e prima mea datorie de senator, să apăr ordinea constituțională și, apoi, cu mintea, cu preocuparea, cu sufletul, cu cunoașterea, cu stăruința, să mă așez în programul legislativ pentru a creiona ceva pentru popor, pentru zona pe care o reprezint și cred că o cunosc, cu ajutorul dumneavoastră.

Cu ajutorul dumneavoastră, astăzi, vreau să dau citire – înțelegând ajutor că mă veți asculta – articolului 70 din Constituție. Atenție!

„Deputații și senatorii intră în exercițiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte, sub condiția validării alegerii și a depunerii jurământului. Jurământul se stabilește prin lege organică.”

Vă aduc aminte, stimați colegi, și acelora care, de la jurământ, nu au mai vorbit la microfonul Senatului – dar cred că nu l-au uitat –, că jurământul, în art. 3 la Legea nr. 96/2006, spune foarte clar:

- „Jur credință patriei mele România,

Jur să respect Constituția și legile țării.”

În condițiile acestea, numai atunci și numai atunci suntem

în cadrul exercitării mandatului, și iată de ce, astăzi, spuneam că s-a încălcat Constituția, pentru că o parte din colegii noștri, 57-58, nu are importanță, dar numele lor va rămâne consemnat în activitatea noastră parlamentară ca inițiatori ai unei distrugeri, ai unei lovituri în structura constituțională.

La art. 64 din Constituție, pentru că aici este miezul problemei, se spune foarte clar – și aș vrea să citez art. 64 alin. (2) –, „Fiecare Cameră își alege un birou permanent. Președintele Camerei Deputaților și președintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor.”

Nu s-a încheiat mandatul!

## Stimați colegi,

Știu, vă cunosc, vă respect, vă ascult, dar așezați-vă în banca ascultării și citiți cu atenție ceea ce dumneavoastră, uneori, nu vreți. Se întâmplă astăzi, îmi pare rău, s-ar putea să se întâmple și la o dată ulterioară, dar, pentru a nu intra dumneavoastră, domnule președinte, într-un joc în care, cu iscusința necunoașterii și a lipsei de respect față de Constituție, v-au impus o regulă de a încălca Constituția, pentru că dumneavoastră nu puteți fi revocat decât dacă se încalcă Constituția.

Prin ceea ce se propune astăzi, este, vădit și fără echivoc, o încălcare a Constituției.

## Stimați colegi,

Am avut și am tot timpul respect față de dumneavoastră. Îl port în continuare, pentru că respect, în primul rând, instituția senatorului. Atitudinile pot fi judecate și interpretate. Am făcut-o astăzi, o voi face de fiecare dată când Constituția se va încălca.

Nu aveți dreptul, domnule președinte, să încălcați Constituția, chiar dacă sunteți președinte al Senatului României, și vă rog să vegheați la respectarea ei. Vă mulțumesc.

Ioan Chelaru

#62004

Mai mult decât atât, mă duc mai departe, domnule senator, sigur, știu să citesc legea mai bine ca dumneavoastră. Sigur, în alte domenii sunteți mai specialist, aici nu.

Mai departe, modificarea ordinii de zi se poate face, conform dispozițiilor art. 87 alin. (1) din regulament, numai la propunerea Biroului permanent, a unui grup de senatori sau a unei comisii a Senatului pentru motive bine întemeiate și urgente.

Nu mai repet argumentarea anterioară, pentru că nu sunt motive bine întemeiate cât timp sunt neconstituționale.

Mai departe, ordinea de zi a Senatului poate fi modificată numai cu respectarea dispozițiilor art. 85 alin. (2), adică a ordinii de prioritate stabilite de acest text regulamentar, nu de mine, nici de alții, nici de președinte. Este ordine de prioritate stabilită de regulament, și vi l-am citit, nu puteți să spuneți că e alt text și că v-am citit din altă carte, din altă parte.

Toate celelalte propuneri și documente din domeniul legislativ sau de altă natură, cum spuneți dumneavoastră că ați venit cu cererea pe o trimitere la regulament la alte probleme prevăzute la art. 87, pot fi înscrise pe ordinea de zi numai după epuizarea dezbaterilor asupra priorităților prevăzute la art. 85 alin. (2) din Regulamentul Senatului.

Îmi pare rău, dar așa stau lucrurile. Oricum ați vrea să întoarceți regulamentul, să încercați să ne spuneți că impunem o hotărâre a Curții Constituționale... Nu impunem, o respectăm și vă cerem și dumneavoastră să o respectați. Hotărârea Curții Constituționale este lege, ca orice act normativ pe care îl emitem noi sau îl emite Camera Deputaților și care este promulgat. Are aceeași putere.

Îmi pare foarte rău, dacă nu doriți să respectați hotărârea, atunci este altceva. Mai putem discuta, dacă vreți să discutăm, dar, din acest punct de vedere, a forța, a bloca Senatul, astăzi, să nu dezbată ceea ce se cere cu prioritate în regulament, respectiv ordonanțe, legi, și a introduce altceva, lăsând deoparte atributul nostru numărul unu, este nu numai o sfidare – și vă cer scuze –, este mult mai mult decât atât, și nu mai reproșați altora abateri când chiar dumneavoastră le săvârșiți.

Verestóy Attila

#64359

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Încerc să fiu mai cumpătat și să nu intru în dezbaterea ordinii de zi la un punct anume, care deja cred că a făcut obiectul mai multor luări de cuvânt.

Fără să intrăm în ordinea de zi, unii colegi deja și-au exprimat părerea pro sau contra. S-a mai întâmplat acest lucru, putem considera că deja am luat act de părerea dânșilor, de opinia dânșilor privind un anumit punct de pe ordinea de zi, dar, respectând regulamentul, eu spun un singur lucru: art. 87 trebuie citit până la capăt, și anume...

Nu mai citesc ceea ce a fost spus aici... Citesc alin. (3) al aceluiași art. 87, care spune foarte clar următorul lucru: „Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singură luare de cuvânt, limitată în timp. În cazul în care există opoziție, se va da cuvântul unui singur vorbitor pentru fiecare grup parlamentar, după care se va trece la vot.” Scrie foarte clar.

Ce se întâmplă acum? Un grup parlamentar a venit și a propus o ordine de zi. Îmi place, nu-mi place, nu știu. Dacă îmi place punctul 1, punctul 37, am posibilitatea ca, printr-o singură luare de cuvânt, să solicit scoaterea din ordinea de zi propusă a unui articol. Motivez cum cred de cuviință, după care se trece la vot.

Deci, în momentul de față, avem o ordine de zi propusă, am înțeles că un domn coleg nu este de acord ca să fie pe prima poziție o anumită problemă, pentru că sunt probleme, într-adevăr, importante, cum sunt ordonanțele de urgență, probleme care au fost cerute de Guvern ca să le discutăm prioritar, și, probabil, vrea, într-un punct, că este 7, 8, 9,10, după epuizarea acelor puncte de pe ordinea de zi care au cerut și cer o urgență în dezbaterile și în luarea deciziilor prin vot, este posibil și acest lucru.

În momentul de față însă, grupul nostru parlamentar este de acord cu ordinea de zi propusă de colegul de la PD-L, așa cum a fost prezentată de la punctul 1 până la punctul 47.

Dacă cineva vrea să scoată un articol, un punct de pe ordinea de zi, are voie să o facă, și se trece la vot.

În momentul de față, domnule președinte, onorat Senat, avem o ordine de zi din care unii colegi doresc, din motive întemeiate, în concepția dânșilor, să fie scos un punct. Trebuie să votăm și, dacă majoritatea va decide să fie scos de pe ordinea de zi acest punct, sigur, nici nu se va discuta, dar, dacă majoritatea va fi de acord să rămână punctul 1, propus de domnul coleg Igaș, în ordinea de zi, atunci va trebui să trecem la dezbaterea lui. Eu am constatat că, deja, am dezbătut o bună parte, foarte multe argumente au fost prezentate, sigur, fiecare senator va decide, va cumpăta, va gândi și, la momentul votului, va vota după conștiință.

Vă mulțumesc.

Alexandru Pereș

#67177

## **Domnul Alexandru Pereș:**

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sigur, voi încerca să fiu cât mai scurt în expunere.

De fapt, trei lucruri mă motivează să vin din nou la microfon.

În primul rând, vreau să spun, de acum, domnule președinte, că o să solicităm – și solicit și eu, personal – respectarea art. 87 alin. (1) și punerea pe ordinea de zi a punctului solicitat de Grupul parlamentar al PD-L.

O altă problemă care m-a determinat, sigur, pe lângă seminarizarea privind Constituția din 2003, făcută de domnul senator Petre Daea, căruia îi mulțumesc că mi-a adus aminte multe lucruri importante din ceea ce înseamnă Constituție, și recunosc că a avut perfectă dreptate, îl așteptăm și la modificarea Constituției să fie tot la fel de... sau la proiectul de modificare, să fie tot așa de activ ca și acum.

Chestia cu dinamitarea să știți că, din punctul meu de vedere, nu este reală, nu am încercat acest lucru. Dumneavoastră, dacă vreți să ne duceți puțin în situația de a face deosebirea între Camera Deputaților... Nu doar ultimele acțiuni ale PSD-ului din Camera Deputaților, ultimele acțiuni de un an de zile ar putea să ducă la o situație mult mai accentuată. Nu dinamitarea, ci, efectiv, împânzirea Camerei Deputaților cu un câmp de mine, pentru că asta s-a petrecut acolo de un an de zile: comisii de anchetă, sigur, valabile și regulamentare, unele declanșate, altele în faza de pornire... Și în Senat se încearcă declanșarea acestor comisii parlamentare. Deci a ne acuza pe noi, acum, că astăzi încercăm să dinamităm activitatea Senatului mi se pare puțin cam forțat.

Am lucrat – și domnul președinte Daea știe foarte bine – și în comisii, și în plen chiar bine, nu foarte bine, bine, față de toate proiectele de lege și propunerile legislative cu care suntem sesizați și, sigur, va trebui să le trecem prin comisii și inclusiv prin votul Senatului.

Totuși, dacă-mi permiteți, pentru că tot s-a invocat aici Decizia Curții Constituționale nr. 601/2005, în principiu, sigur, suntem de acord să respectăm această decizie, și eu o voi respecta ca orice cetățean al acestei țări, care trebuie să respecte decizia Curții Constituționale, dar, pentru curiozitate, dacă vă uitați puțin, există și două opinii separate, formulate de doi judecători ai Curții Constituționale, Constantin Doldur și Cojocar Gabor, care nu prea sunt de acord cu ceea ce s-a exprimat, în mare parte, sigur...

Alexandru Pereș

#70884

Am și votat...

Am susținut și am și votat, domnule Ion Chelaru. Sunt două lucruri separate.

„...iar când apar motive temeinice pentru revocarea sa, unul din grupurile parlamentare refuză asocierea la propunerea de revocare...”, cazul nostru de astăzi.

Este nefiresc ca, din cauza inexistenței propunerii, procedura să nu poată fi declanșată, iar majoritatea să nu-și poată exprima voința. Invocarea neprecizării în regulament în ce constă încălcarea prevederilor regulamentului, a neinstituirii unui cadru corespunzător pentru cercetarea faptelor imputate președintelui, a nestabilirii detaliilor procedurii de urmat, înseamnă critica textelor din regulament nu pentru ceea ce conțin, ci pentru ceea ce lipsește din ele – o asemenea critică am și făcut-o și am și spus că regulamentul, din păcate, este imperfect –, nu justifică declararea ca fiind neconstituționale a textelor existente, completarea acestora urmând a intra în competența Camerei, în speță a Senatului.

Nu credem că se poate considera că respectarea configurației politice, mult invocata configurație politică a Camerei, a Senatului, poate constitui un impediment în calea revocării președintelui Senatului, întemeiată pe motive de revocare înscrise la art. 30 alin. (1) lit. a) și b) din regulament, care au la bază încălcarea Constituției sau a Regulamentului Senatului.

De altfel, aceste motive, _mutatis mutandis_ , sunt asemănătoare cu cele care, potrivit art. 95 din Constituție, pot duce la suspendarea din funcție a Președintelui României.

Nu suntem de acord nici cu susținerea că propunerea de revocare a președintelui Senatului ar trebui să vină numai de la grupul parlamentar care l-a propus, întrucât, în acest fel, s-ar putea ajunge, practic, la situația ca, din rațiuni care țin de interesul partidului politic al cărui membru este persoana respectivă, chiar dacă președintele Senatului încalcă Constituția sau regulamentul, să nu poată fi revocat, ceea ce apreciem că nu este admisibil. În contextul acestor doar câteva argumente, anticipate, iată, de cei doi judecători pe care dumneavoastră, sigur, nu i-ați lecturat, în expunerea din opiniile separate, s-a întâmplat, președintele Senatului manifestând, în exercitarea funcției sale, un dispreț major față de solicitarea unui grup parlamentar legal constituit, încălcând flagrant dispozițiile Constituției și ale Regulamentului Senatului, refuzând să supună la vot în plenul Senatului solicitarea acestora de introducere pe ordinea de zi a unor probleme divergente legate de activitatea senatorilor, a unui grup parlamentar, al independenților, și, respectiv, știți, cu comisiile permanente.

Domnule senator Chelaru,

Art. 85, mult invocat de dumneavoastră, cu privire la proiectul ordinii de zi, mai are un alineat, alin. (3), în care spune – și o să vedeți că ne regăsim în această situație – „Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ – nu suntem în domeniul legislativ – se transmit Biroului permanent – și continuă – pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puțin două zile înainte de ședința Biroului permanent”. Aceste lucruri s-au întâmplat.

Dumneavoastră, Grupul parlamentar al Alianței politice PSD+PC, inclusiv domnul președinte Geoană, nu vreți să respectați nici alin. (3) al art. 85.

În consecință, în nume personal, sigur, și în numele Grupului parlamentar al PD-L, solicit, domnule președinte, introducerea pe ordinea de zi, ca prim punct, solicitarea Grupului parlamentar al PD-L și a independenților privind revocarea dumneavoastră din funcția de președinte al Senatului.

Vă mulțumesc.

Adrian Țuțuianu

#76705

## **Domnul Adrian Țuțuianu:**

Deci exercițiul dreptului civil, așa cum ne-a învățat pe unii dintre noi regretatul profesor Beleiu, în primul rând, un drept nu poate fi exercitat decât cu scopul lui economic și social, o spune Decretul nr. 31/1954. În al doilea rând, dreptul trebuie exercitat cu respectarea legii și a moralei și, în al treilea rând, dreptul trebuie exercitat cu bună-credință.

Dați-mi voie să vă amintesc ce spune profesorul Deleanu, care a scris și în materie de drept constituțional, administrativ, instituții politice ce se întâmplă atunci când un drept subiectiv este exercitat potrivit scopului său economic și social: „Abaterea dreptului de la rațiunea sa intrinsecă, exprimată în scopul pentru care el a fost recunoscut și garantat, or, altfel spus, întrebuințarea dreptului în cu totul alte scopuri decât cele avute în vedere prin norma juridică ce-i stă la bază, scopuri considerate ca incompatibile cu interesul obștesc și exigențele normelor de conviețuire socială, semnifică nu uzul, ci abuzul de drept, trecerea exercițiului dreptului de la normal la anormal, scoaterea lui de sub protecția juridică și expunerea sa sancționării.” Este fenomenul prin care conceptul de abuz de drept este definit.

Iată de ce vreau să fac un apel la rațiune, vreau să înțelegeți că exercițiul unui drept de către o majoritate nu poate fi abuziv și că noi avem datoria să revenim chiar la ceea ce spune decizia Curții Constituționale. Cine a citit cu atenție decizia Curții Constituționale, mult invocată aici, va putea să observe că, pe de o parte, avem norme procedurale în vigoare, dar nu avem norme de drept material care să sprijine exercițiul normelor procedurale, pentru că art. 30 alin. (1) și (2) fiind declarate neconstituționale și nefiind înlocuite, nu există posibilitatea de a urma o procedură de revocare a președintelui. Aceasta este interpretarea logică, corectă, de bun-simț, făcută de oameni care au trecut prin Facultatea de drept când era școală. Dacă vrem să facem alte interpretări, înseamnă că ieșim din exercițiul dreptului.

Vă mulțumesc și poate mai medităm cu toții la modul de comportament în acord cu legea și Constituția.

Ioan Chelaru

#81736

## **Domnul Ioan Chelaru:**

## Mulțumesc frumos, domnule președinte.

Am încercat să fiu atent la toate luările de poziții, indiferent din partea cui au venit, pentru că mi se pare o chestiune de eleganță să-mi ascult toți colegii, chiar dacă sunt sau nu sunt de acord cu susținerile Domniilor Lor. Poate mi se pare numai mie, și altora nu, dar mama mea așa m-a educat pe mine ( _Aplauze.)_ în cei șapte ani de acolo, de pe Valea Moldovei. Acolo așa se cresc copiii, să știți.

Revenind la tema, așa cum spuneam, mult discutată și la mult prea mult disputata ordine de zi, îmi permit să spun că sunt prieten și voi rămâne, probabil, prieten cu domnul senator, vicepreședintele Sandu Pereș, pentru că ne respectăm prea mult unul pe altul ca, atunci când avem divergențe de opinii, să începem să ne și urâm. Așa cred eu, apropo de mama și de Valea Moldovei.

În aceste condiții, simt însă nevoia să ridic două aspecte generate de poziția Domniei Sale. Am textul în față, majoritatea aveți textul în față: „La întocmirea și aprobarea ordinii de zi se va asigura prioritate...”, spune regulamentul. Eu înțeleg termenul de prioritate prin „mai întâi”, „mai în față”. Poate alții îl înțeleg altfel și s-ar părea că, așa cum a venit domnul senator Igaș și a făcut propunerea, Domnia Sa înțelege „mai în spate”, dar noi înțelegem „mai în față”.

Deci „La întocmirea și aprobarea ordinii de zi se va asigura prioritate dezbaterii ordonanțelor de urgență ale Guvernului – parcă Guvernul este al dumneavoastră, sau am uitat eu! –, proiectelor de lege sau propunerilor legislative în procedură de urgență, proiectelor de lege și propunerilor legislative care sunt în competența Senatului, ca primă Cameră sesizată, și rapoartelor întocmite de comisiile de mediere.” Nu mai este cazul.

Citesc și alin. (3), pentru că mi s-a reproșat că citesc numai textele care-mi convin. Întotdeauna trebuie să citești o lege în integralitatea ei, fie că-ți convine sau nu-ți convine, și să nu te grăbești când o interpretezi. După 30 de ani de muncă juridică, pot să vă spun că fără acest lucru nu aș fi rezistat.

„Alte propuneri sau documente decât cele din domeniul legislativ se transmit Biroului permanent pentru a fi incluse în proiectul ordinii de zi, cu cel puțin două zile înainte de ședința Biroului permanent, dacă prin lege, prin prezentul regulament sau prin hotărârea Senatului nu se prevede un alt termen.” Nu mai este cazul, s-au scos ieri din Biroul permanent. ## A doua chestiune.

## Stimați colegi,

Nu trebuie să ai neapărat studii juridice – deși știu că mai mult de jumătate din cei aflați aici au aceste studii, chiar dacă profesia juridică nu a fost prioritară în viața dumneavoastră, acest lucru mă face să fiu convins, nu doar să cred – ca să înțelegi ce înseamnă o hotărâre judecătorească care a fost adoptată, în luna noiembrie 2005, cu o majoritate de 7 voturi pentru și două opinii separate.

Într-un stat de drept, în care justiția trebuie să funcționeze normal, este firesc că și judecătorii, indiferent că sunt ai instanței Curții Constituționale sau ai altor instanțe, care au alte păreri decât majoritatea, trebuie să le exprime public și în scris. Nu pot să cred că domnul senator Pereș își închipuia că nu am citit și opiniile divergente. Este într-o mare eroare, dar nu cred că a gândit așa.

A gândit că nu folosesc argumentele celor doi, pentru că nu convin situației actuale. Nu, domnule senator Pereș, o hotărâre judecătorească poate să nu-mi placă, ca și o lege, asta e, poate să nu-mi placă, iar la viața mea de avocat am primit la hotărâri care nu mi-au plăcut până nu am mai văzut, dar le-am respectat, pentru că sunt definitive și obligatorii și au putere de lege. Asta este. O să găsim alta, o să modificăm regulamentul, o să găsim soluții pentru ce vreți dumneavoastră, regulamentare și constituționale. Nu o să spun nu niciodată.

Și pentru că tot suntem la regulament și la Constituție, și pentru că toată lumea a venit la tribună astăzi cu regulamentul, Constituția și hotărârea Curții Constituționale, vă rog să constatați că miercurea trecută am aprobat programul de lucru pentru această săptămână. Vă rog să constatați că programul de lucru aprobat pentru această săptămână de noi – și verificați pe stenogramă – a fost de la ora 9.00 la ora 13.00. Este votul dumneavoastră.

Ca atare, domnule președinte, vă rog să constatați că este ora 13.07 și să închideți ședința.

Vă mulțumesc.

Dan Coman Șova

#88433

## Stimați colegi,

Deși suntem puțini juriști în Senat, ascultându-l, cu tot respectul, pe domnul senator Pereș, am avut o ușurare în momentul în care Domnia Sa a spus că înțelege să respecte decizia Curții Constituționale, și este firesc să fie așa.

Ieri, Biroul permanent a respins solicitarea formulată de colegii noștri, cei 57 de senatori, pe motiv de inadmisibilitate. Motivul invocat în cerere de colegii noștri este acela că președintele Senatului ar fi încălcat regulamentul, și aceasta ar reprezenta un motiv de revocare.

Aici aș vrea să vă citesc din Decizia Curții Constituționale nr. 601/2005 exact ce scrie: „Curtea Constituțională constată că art. 30 alin. (1), care prevede revocarea din funcție a președintelui Senatului pentru încălcarea Constituției sau a regulamentelor parlamentare, este neconstituțional, întrucât contravine dispozițiilor privind dreptul fundamental la apărare și principiului configurației politice la alcătuirea Biroului permanent.”

Stimați colegi, mă refer la cei 57 de colegi senatori, Curtea Constituțională a stabilit, acum cinci ani, că dorința de a revoca președintele Senatului pentru încălcarea regulamentului este neconstituțională. Deci cererea formulată la Biroul permanent a fost respinsă în mod justificat ca inadmisibilă.

Vreau să spun că și dacă dumneavoastră ați avea dreptate de sus până jos, deși cunoașteți foarte bine că regulamentul nu a fost încălcat, tot nu s-ar putea cere revocarea președintelui Senatului. În acest sens, recomand cu toată căldura tuturor să citim art. 195 și 196 din regulament, care ne spun că, în cazul încălcării prevederilor regulamentului, aceasta reprezintă o abatere de la deontologia politică, care se sancționează de către Biroul permanent cu anumite sancțiuni.

Rugămintea mea este să revenim la litera și spiritul regulamentului și, eventual, dacă avem timp, să respectăm și ce spune Curtea Constituțională.

Cuprins

Stenograma

Dezbateri procedurale în legătură cu introducerea pe ordinea de zi a solicitării de revocare din funcție a președintelui Senatului, domnul Mircea Dan Geoană, susținută de 58 de senatori ai Grupurilor parlamentare ale PD-L, UDMR și mixt

Respingerea ordinii de zi

Aprobarea programului de lucru al Senatului pentru perioada 15–20 martie a.c.