Stenogramă plen

Vă mulțumesc.

Constatăm că suntem în cvorum de ședință. Trecem la punctul 1 din ordinea de zi, declarații politice. Îi rog pe colegii senatori și pe doamnele senator, pe care le salutăm cu multă dragoste la început de primăvară, să îmi permită să-l invit la cuvânt, din partea Grupului parlamentar al PD-L, pe domnul senator Iulian Bădescu.

Vă rog, domnule senator.

În condițiile în care, după anul 2000, foarte mulți români din mediul rural au ales să muncească în străinătate, mediul educațional, sistemul sanitar și, din acest motiv, infrastructura rurală au fost lăsate oarecum într-un plan secund. Acest proiect va avea un impact major asupra specialiștilor și tinerilor, asupra celor care, până în momentul de față, au ocolit spațiul rural din cauza lipsei de resurse materiale care să le asigure minimul de confort.

Inițiativa este cu atât mai lăudabilă cu cât vine în sprijinul celor din mediul rural pentru a aduce serviciile publice din această societate la un nivel apropiat cu cel din spațiul urban.

În acord cu principiile Uniunii Europene, eliminarea discrepanțelor existente între rural și urban reprezintă un imperativ pentru toate statele membre, cu atât mai mult pentru țara noastră.

Programul „Renașterea satului românesc” este, așadar, orientat concomitent atât spre oamenii cu expertiză, care vin să profeseze în mediul rural, cât și spre populația din aceste zone, care va beneficia, ca să dăm numai un exemplu, de un act educațional net superior celui de care se bucură în prezent.

Scopul declarat al ministrului dezvoltării regionale și turismului este ca, prin acest program, să fie construite cel puțin 25.000 de locuințe, care vor fi acordate tinerilor specialiști și vor avea regimul unor locuințe de serviciu, prin urmare nu vor putea fi achiziționate de chiriași.

Prin Programul de guvernare pentru perioada 2009–2012, Partidul Democrat Liberal și-a asumat rolul de renaștere a satului românesc și iată că primele rezultate au început să apară.

Este foarte necesar să nu uităm că unul dintre fundamentele pe care s-a dezvoltat statul român a fost tocmai satul românesc și pentru asta trebuie ca de acum înainte să acordăm mediului rural importanța pe care o merită.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult domnului senator.

Îl invit în continuare, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul senator Marius Petre Nicoară.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Declarația politică a Grupului parlamentar al PD-L se intitulează „Renașterea satului românesc” și are în vedere Programul „Renașterea satului românesc – 10 case pentru specialiști”.

Aplicarea acestui program este o realizare ce trebuie pusă în lumină la justa ei valoare. Am convingerea că, indiferent de pozițiile pe care ne situăm, acceptăm la unison că aplicarea acestui program este o reușită a actualului guvern.

Punerea în evidență a avantajelor pe care le aduce acest program guvernamental trebuie să reprezinte o prioritate pentru fiecare dintre noi. Cu toții trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a informa tinerii, posibilii beneficiari ai acestui proiect, în special pe cei din mediul rural, despre avantajele pe care le aduce acest program.

Domnule președinte, Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Facem economie și cu bursele elevilor”.

Încep declarația de astăzi dorindu-vă tuturor o primăvară în care să vedem, într-adevăr, mugurii revigorării economice pe care ni-i prevestește domnul Sebastian Vlădescu și, în mod special, colegelor noastre le doresc un 1 Martie senin!

Din păcate, elevii noștri nu privesc cu ochi buni nici primăvara asta și nici viitorul lor apropiat, pentru că de la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de la Guvern, în general, primesc numai vești proaste. E drept că, de data aceasta, veștile vin indirect, primarii fiind cei care își anunță locuitorii că nu mai au bani pentru burse sociale, burse de studiu și burse de merit. Acești bani erau asigurați, în mod normal, din cotele defalcate din impozitul pe venit, dar acestea nu au mai fost cuprinse în bugetul pe anul 2010. Când presa a semnalat această problemă, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a spus că este de datoria primăriilor să gestioneze bursele și să facă bine să găsească fonduri.

## Stimați ministeriabili,

Nu spuneați tot dumneavoastră că primăriile administrează fonduri prea mari și nu le-ați redus, cu entuziasm, prin Legea bugetului de stat pe anul 2010? Atunci, cum vreți să se descurce acum?

Înțeleg însă abia acum sintagma „să strângem cureaua”. Prim-ministrul se referea la elevi, la pensionari și la cei cu venituri mici, pentru că văd măsuri de reduceri drastice numai la aceste categorii de cetățeni. Probabil că și domnul Vlădescu tot pe aceștia i-a avut în vedere când spunea că este de datoria noastră, a românilor, în general, de a salva România din criză.

Dincolo de ironia fără margini a acestei situații, rămâne realitatea urâtă și tristă a acestor oameni care ajung dincolo de pragul sărăciei, asta pentru că Guvernul le taie sistematic din venituri și, apoi, ne anunță economia fantastică pe care o face la bugetul de stat, dar, mai departe, unde se duc acești bani economisiți?

Vreau să iasă la fel de mândru premierul și să ne spună ce se întâmplă cu aceste mari economii la buget. Mi-e teamă însă că nu există aceste sume, ci Guvernul chiar se zbate în datorii uriașe, încercând să peticească un buget sărac și prost administrat.

Mulțumesc mult domnului senator.

Din partea Grupului parlamentar mixt, domnul senator Vasile Nedelcu.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Administrația publică locală – un tablou trist în ochii cetățenilor”.

Reiau astăzi problema pe care am abordat-o oarecum și în urmă cu două săptămâni într-o interpelare, cea a administrației publice locale. Astăzi nu voi vorbi însă despre numirea directorilor, un proces încă blocat, ci despre imaginea administrației publice locale în ochii simplului cetățean.

Tabloul acestui sistem în ochii românilor este simplu: administrația publică adună laolaltă clientela politică, pusă în diferite posturi, care muncește puțin și primește mult. Angajații acestui sistem sunt, pe nedrept, priviți ca fiind privilegiați financiar și lipsiți de profesionalism și se fac vinovați de birocrația de care ne lovim cu toții zilnic. Cozile de la ghișeu, multitudinea de documente pe care cetățeanul trebuie să le ridice de la diferite instituții, taxele plătite pentru

acestea, toate sunt puse în spatele funcționarului, care devine, astfel, personajul negativ, omul rău și leneș care stă opt ore la birou și, în acest timp, singura sa preocupare nu este munca, ci relaxarea sau, eventual, enervarea omului care stă de cealaltă parte a ghișeului.

Funcționarul din administrația publică locală a ajuns până într-acolo încât este ridiculizat într-o reclamă TV, în care este prezentat ca personajul ce petrece o zi întreagă jucându-se la calculator și punând omul pe drumuri după alte și alte acte. Mai mult, din cauza mediatizării excesive a „salariilor nesimțite” pe care cei din conducerea unor instituții plătite din bani publici le încasează lunar, românii au generalizat situația și la nivelul funcționarilor simpli, fapt care a decredibilizat și mai mult această categorie.

Stimați colegi,

E timpul să spunem stop. Indiferent de partidul pe care îl reprezentăm, trebuie să oprim acest flagel al ridiculizării funcționarului din administrația publică locală, care, până la urmă, duce tot greul.

O imagine negativă a angajaților din sistemul local se răsfrânge la nivel național, iar omul de rând a ajuns să nu mai aibă deloc încredere în instituțiile statului. Nu vom putea niciodată să facem cu adevărat reformă, dacă nu începem de jos, de la administrația publică locală, iar primul pas este recâștigarea încrederii de mult pierdute.

Mulțumesc, domnule senator.

În continuare, domnul senator Dumitru Oprea, din partea Grupului parlamentar al PD-L, se pregătește domnul senator Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC.

Declarația politică de astăzi are titlul „Congresul PSD – alte regrupări, alte iluzii”.

Nu este greu de închipuit ce s-ar fi întâmplat dacă stânga ar fi câștigat alegerile în România: Partidul Social Democrat ar fi jucat ani de zile mascarada unității și concordiei, partidul și-ar fi oprit fugarii, iar toată lumea ar fi declarat dragoste veșnică liderului violet. Totuși, istoria joacă uneori farse chiar și farsorilor de profesie.

De parcă mai era nevoie, PSD își arată acum adevărata identitate politică. Orice aparență de respectabilitate a dispărut în toiul unui congres care nu mai lasă loc de iluzii. După ani de zile în care acuzau adversarii politici de amenințarea democrației, social-democrații au pus la cale un spectacol din care a lipsit doar violența. La fel ca pe timpuri, s-au ales liderii după răfuieli dure. Pentru acapararea puterii, nimic nu a fost exclus. Scandalul, tocmirea de vrăjitoare și aplaudaci, dosarele incomode și parfumul șantajului s-au amestecat pentru a stabili liderul, adică cel care împarte influența, care administrează grupurile de interese, iar acestea au ales.

Crescut sub oblăduirea politică și morală a onorabilului Adrian Năstase, Victor Ponta se prezintă astăzi drept un mesager al schimbării sau al „înnoirii”, cum îi spune venerabilul domn Iliescu. El trebuie să continue cu alte mijloace, cu un elan proaspăt, pe calea deschisă de greii partidului. Aceștia îi vor ghida atent pașii, garanție fermă a evitării oricărui deviaționism. Garanți morali vor mai fi vechii baroni locali, completând panoplia marilor bărbați de stat ai României. Astfel, țara va avea o opoziție solidă și vizionară, partidul își va roti viguros cadrele, arătându-se demn să preia oricând puterea în țară. Pentru aceasta, noul șef al PSD refuză chiar folosirea termenului de „reformă internă”. Acesta ar da satisfacție – nu-i așa? – doar inamicilor din afară. Probabil că și pretenția de a lămuri „aspectele gri” din istoria partidului, de tipul mineriadelor, va fi discret eliminată. Dinozaurii ar fi, desigur, deranjați, după cum ar fi deranjată și noua gardă a baronilor locali de eventuale schimbări radicale. Ne putem aștepta, așadar, la un viitor de aur pentru socialismul românesc. El promite deja sprijin pentru așa-zisul „nou proletariat” și prosperitatea propriilor membri.

Apreciez apetitul pentru declarații politice al colegilor noștri.

Domnul senator Gheorghe Pop, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește, din partea Grupului parlamentar al PNL, domnul senator Mario Ovidiu Oprea.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Un an nou bogat în promovarea valorilor autentice”.

## Dragi colegi,

Vă urez „Un an nou fericit!” cu ocazia zilei de 1 Martie, zi care în Antichitate însemna începutul unui nou an, după cum s-a păstrat și în versurile „Plugușorului”. Bădica Traian începea aratul și semănatul...

De altfel, semne ale vechiului an, care începea în martie, se văd și astăzi în denumirile rămase lunilor: septembrie – a VII-a, octombrie – a VIII-a, noiembrie – a IX-a, decembrie – a X-a, care este acum luna a XII-a a anului.

## Stimați guvernanți ai țării,

Vă urez „La mulți ani!” și gândul bun, înțelepciunea și echilibrul să vă călăuzească mintea în luarea deciziilor.

Cetățenii țării, sălăjenii mei, merită să aibă parte de politici sociale concrete, aplicate și, totodată, merită să fie tratați cu maximă apreciere, indiferent de religie, categorie socială, etnie, indiferent dacă sunt melomani, rockeri, maneliști, adepți ai stilului retro sau _clubb_ -eri, copii, femei sau bărbați, bugetari sau angajați la particulari, pensionari sau copii beneficiari de alocații.

Pentru a nu știu câta oară, iubitul nostru președinte al țării ține să avem un sentiment profund de mândrie atât pentru faptul că suntem cetățeni români în proces avansat de manelizare, cât și pentru promovarea modelului propriu de președinte de stat, dezbinător, ușor rasist și cu mult colorant în limbaj, cu accent de mascul – vezi „țigancă împuțită” și altele.

Oameni buni, nu este nimic rău în a asculta manele, în a asculta alt fel de muzică. Asta nu înseamnă decât faptul că fiecare are o anumită opțiune muzicală permanentă sau secvențială, în funcție de diferite evenimente sau momente personale. De aici însă și până la transformarea opțiunii muzicale în atitudine generalizată, cu conotație evident jignitoare, declasificatoare, este cale lungă.

Dacă ar fi să respectăm și noi legile țigănești, nu cred că am rezista cu toții. Staborul este o instanță internă a acestei etnii de multe ori mai corectă decât ce propunem noi în societatea civilă, iar dacă noi încercăm să desconsiderăm constant romii și valorile lor tradiționale, în loc să le respectăm, adaptându-le la prezentul social, vom avea cu toții de pierdut.

Vă mulțumesc, domnule senator.

În continuare, ofer cuvântul domnului senator Mario Ovidiu Oprea, din partea Grupului parlamentar al PNL, se pregătește domnul senator Sorin Serioja Chivu.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule președinte,

Stimați colegi,

Eu mi-am intitulat declarația politică „Ce vrăji a mai făcut Guvernul Boc?!”

Stimați colegi,

Cred că titlul pe care l-am ales pentru declarația mea politică de astăzi este eufemistic comparativ cu isprăvile la care domnul Boc și echipa sa ne fac părtași de când a fost reinstalat.

Dincolo de sarabanda declarațiilor contradictorii, de la o zi la alta, ba chiar de la o oră la alta, pe care unii miniștri ai Cabinetului său le fac cu o dezinvoltură demnă de o cauză mai bună, se pare că prim-ministrul Boc a găsit soluția miraculoasă, originală, anticriză, mai bine zis soluția finală, adică exterminarea psihică a românilor.

Cum altfel aș putea caracteriza perseverența diabolică cu care, zi de zi, cetățenii acestei țări sunt supuși unei presiuni morale de neimaginat, fiind amenințați cu șomajul, suspendarea alocațiilor pentru unii copii, reducerea pensiilor, introducerea sistemului de coplată pentru asistența medicală și, mai nou, impozitarea pensiilor.

În loc să apeleze la echipe de profesioniști, în locul unui program anticriză fundamentat coerent cu soluții adaptate situației României, domnul Boc invocă necontenit condițiile impuse de FMI, aruncând bombe cu explozie întârziată.

Românii nu mai înțeleg nimic. Legea salarizării unice rămâne învăluită în ceață și este aplicată haotic, iar așa-zisul sistem unitar de pensii, menit, chipurile, să elimine discrepanțele, este de-a dreptul stupefiant. Supus aparent dezbaterii publice, noul proiect de lege privind sistemul unitar de pensii va provoca daune reale unor categorii sociale care au un statut special, dobândit în condiții speciale. Este vorba, în primul rând, despre situația pensiilor militare de stat, asupra cărora doresc să mă opresc în declarația mea.

Așa cum se cunoaște, sistemul pensiilor militare de stat este reglementat prin Legea nr. 164/2001, lege organică, adoptată de Parlamentul României.

Modul în care această lege reglementează regimul pensiilor militare de stat reflectă recunoștința statului român la sfârșit de carieră militară, o activitate cu caracter special, care, așa cum se știe, implică riscuri, responsabilități și, nu în ultimul rând, privațiuni specifice serviciului militar.

Vă mulțumesc, domnule senator.

Domnul senator Sorin Serioja Chivu, din partea Grupului parlamentar mixt, a depus declarația politică.

În continuare, îl invit la microfon pe domnul senator Ion Rotaru, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, se pregătește domnul senator Puiu Hașotti, din partea Grupului parlamentar al PNL.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „O nouă discriminare între cadrele didactice”.

La ciclul gimnazial, liceal și în învățământul superior, cadrele didactice sunt încadrate, conform studiilor, în profilul postului, deoarece fiecare cadru didactic predă o disciplină sau câteva înrudite pentru care una sau câteva specializări din învățământul superior le dă abilitățile necesare.

Conform evidenței și legislației în vigoare, la ciclul preșcolar și primar situația este total diferită. Aici, educatoarea, învățătorul sau profesorul pentru învățământ preșcolar sau primar predau, în principiu, toate disciplinele. În interpretarea sintagmei „studii în profilul postului”, privind învățământul preșcolar și primar, din Legea nr. 387/2009, consider că se încadrează toate specializările/programele de studii pe care le-a urmat în învățământul superior cadrul didactic care predă la ciclul preșcolar și primar și care a absolvit anterior liceul pedagogic sau o școală echivalentă. Cadrul didactic este absolventul colegiului universitar pedagogic sau al secției „Pedagogia învățământului primar și preșcolar”, care, anterior, a absolvit orice profil liceal.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 387/2009, care modifică Statutul personalului didactic, viitoarele cadre didactice absolvente ale secției „Pedagogia învățământului primar și preșcolar” se vor putea pregăti la distanță la nou-înființata facultate de profesori pentru învățământul primar și preșcolar, în trei ani, și apoi vor putea intra la clasă sub denumirea de profesori. Fără ore de practică, fără experiență, fără stagiatură, li se oferă posibilitatea de a modela sufletele copiilor români, după cursuri făcute la distanță.

În cadrul liceului pedagogic se făceau, pe an, în jur de 200 de ore de practică pedagogică și asistență la ore, adică 800 de ore în patru ani și 1.000 de ore în cinci ani, practica fiind inclusă în planul de învățământ obligatoriu, iar liceul se finaliza cu o lucrare de diplomă și cu o inspecție la patru ore de predare, finalizate cu o notă trecută în diploma de bacalaureat și în foaia matricolă.

Practica unui elev la liceul pedagogic era monitorizată de trei persoane care vizau proiectele de lecție, învățătorul la care urma să se țină orele, profesorul metodist la disciplina respectivă, conducătorul de practică – profesorul de psihologie și pedagogie al liceului, care coordona practica pedagogică. Lecția era ținută în prezența cel puțin a unuia dintre cei trei, care dădeau o notă la sfârșit și cu care se discutau elementele de conținut, deprinderile didactice ale elevului practicant.

Mulțumesc domnului senator. Domnule senator Puiu Hașotti, vă rog.

Se pregătește, din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, domnul senator Nicolae Prunea.

Mulțumesc, domnule președinte. Distinși colegi,

Inițial, am vrut să vin cu un reportofon și să vă pun dumneavoastră, colegi de la PD-L, o manea. Vă respect însă mult prea mult.

Prin urmare, am să vă citesc declarația mea politică, care se înscrie în ciclul „În ce țară trăim?”, cu subtitlul „Manelizarea politicii românești”.

Am să încep cu un citat din faimosul, eternul și fascinantul Nicolae Guță, care a făcut campanie domnului președinte Traian Băsescu. Citez: „Eu sunt căpitanul/Tot la mine vine banul” – corect! – „Și la anul eu fac legea, nu dușmanul./Sunt băiat de modă nouă/Și am rupt țara asta în două.” – corect!

Săptămâna trecută, m-am liniștit, președintele Traian Băsescu nu ne-a uitat. În plină criză economică și în plină desfășurare a tragicomediei „Guvernul Boc își bate joc”, domnul președinte ne-a informat că 99% din populația României ascultă manele, ceea ce înseamnă, prin deducție logică, că românilor le și place acest gen de muzică. Domnia Sa a ținut să precizeze, în calitatea sa de intelectual care

citește de 4 ani, pare-se, aceeași carte, că, personal, face parte din ceilalți 1% care, citez: „ascultă colinde chiar și vara”. Ciudat! Eu însă cred că cel mai potrivit ar fi să audieze zilnic „Aria calomniei” de Rossini.

Să aibă oare Traian Băsescu opțiuni diferite față de Elena Băsescu, cea care, cu ceva vreme în urmă, mărturisea, cu inocența ei caracteristică, ca să nu spun altfel, faptul că ascultă manele cu plăcere? Nu e treaba noastră.

Eu totuși îmi permit să-l includ și pe domnul Traian Băsescu în marea masă de 99%. Cum altfel, că doar nu eu am dansat pe acest gen muzical prin restaurante, cârciumi, dându-mă popular și populist în fața camerelor de luat vederi.

Ce a spus domnul Băsescu despre gusturile muzicale ale populației este un lucru trist, nu numai pentru că nu este adevărat, ceea ce este însă trist, dar adevărat, este faptul că domnul președinte reușește să transforme în realitate un fenomen cu mult mai periculos – menelizarea politicii românești. În mandatul său am asistat la prea multe episoade care ne demonstrează acest lucru: de la amiciția președintelui cu un cap al lumii interlope, la discursul distinsei doamne Udrea la Academia Română, de la promovarea fără perdea a clientelei politice, la bătaia de joc față de cetățenii României dusă la extrem, la jignirea adversarilor politici, la certuri, conflicte, râsete mefistofelice etc., etc. Nu reprezintă, oare, toate acestea un stil manelist de a conduce statul? În ce țară trăim?

Mulțumesc mult domnului senator Hașotti.

Îl invit pe domnul senator Nicolae Prunea la microfon, se pregătește domnul senator Adrian Țuțuianu.

Declarația mea politică se intitulează „Piața de capital autohtonă este în stare de avarie, CNVM este în degringoladă”.

## Domnule președinte,

## Doamnelor și domnilor senatori,

Niciun domeniu de activitate din economia noastră nu a ajuns într-un punct atât de critic ca piața de capital. În loc să fie locomotiva economiei reale, piața de capital a devenit Cenușăreasa acesteia, așa că o preocupare legitimă și o îngrijorare justificată provoacă nu doar performanțele justificat de scăzute realizate de acest sector economic, ci și faptul că practicile incorecte, în special manipularea de piață, se etalează cotidian în toată dimensiunea lor reprobabilă, în disprețul legii, al bunului-simț și al obligațiilor legale care revin Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Toate acestea nu ne surprind, fiindcă avem în vedere structura de personal a instituției care supraveghează, controlează și reglementează piața de capital. Ce se poate imputa unor persoane cercetate penal înainte sau după ce au ajuns să conducă CNVM, care acum fac totul pentru a-și asigura perpetuarea unui statut privilegiat, bine remunerat și care asigură o mare vizibilitate publică?

Dacă privim dincolo de salariile pe care le putem considera în mod îndreptățit ca fiind nesimțite, autostabilite de către conducătorii CNVM la un nivel mult deasupra salariului încasat de președintele țării, și la abuzurile la care se pretează ei aproape zilnic, nu găsim printre realizările acestei instituții decât fragmentarea pieței de capital autohtone în părți firave, extrem de vulnerabile la orice acțiune a unor pirați financiari. Găsim entități cu putere financiară redusă și o piață măcinată de fricțiuni interne provocate în mod deliberat chiar de CNVM, care, în loc să se manifeste ca un factor de coeziune, nemulțumește și îndepărtează investitorii și agenții economici, față de care nu are niciun alt interes decât de a fi surse momentan bune de extorcat.

În presă abundă referirile critice la adresa CNVM, la deciziile și acțiunile întreprinse în legătură cu piața de capital, luată în întregul ei, și cu unele cazuri particulare ale acesteia.

4. Într-un articol din ziarul „Bursa” din 28 iulie 2009 se semnalează cazul a trei agenți de valori mobiliare dintr-un SSIF, sancționați cu „interzis” de a lucra pe piața de capital câțiva ani, dar care continuă să lucreze, cu complicitatea CNVM, în aceeași firmă de intermediere, și această anomalie se petrece în timp ce altui angajat, sancționat la fel, nu i se permite nici să ofere consultanță pentru un SSIF a cărui conducere își asumă responsabilitatea aplicării recomandărilor făcute de acesta. Or, un contract de consiliere se poate încheia legal și cu un pușcăriaș, pentru ca el să spună care dintre faptele lui să nu fie repetate de către partea cealaltă.

5. La începutul lunii decembrie 2009, un ziarist de la „Foaia Transilvană” s-a adresat în scris CNVM pentru a arăta care este poziția acestei instituții în legătură cu unele cazuri punctuale de furturi de acțiuni din conturile unor clienți ai SSIF. Nici până azi n-a primit răspuns la cererea sa și nici nu s-au luat măsuri de către CNVM pentru a se preveni repetarea furturilor sau pentru a lichida prejudiciul produs.

6. În niciun complet de judecată dintr-o instituție care are dreptul să emită decizii capitale privind soarta unor societăți comerciale, cum ar fi natura și diversitatea activităților desfășurate ori ale destinației veniturilor lor, nu se găsesc persoane care să fie cercetate pentru acțiuni penale înfăptuite înainte sau în timpul actualului mandat. În CNVM însă acest lucru este permis, este prezent și funcționează de ani buni. Nu-i de mirare că multe dintre hotărârile luate de o astfel de conducere sunt arbitrare, contrare legii și fără eficiența așteptată.

Mulțumesc, domnule senator. Urmează domnul senator Țuțuianu.

Înțeleg că mai avem, din partea Grupului parlamentar al PD-L, intervenția domnul senator Orest Onofrei, în încheierea acestui prim moment al ședinței noastre de astăzi. Domnule senator Țuțuianu, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Taxa pe prostie adăugată, în Guvernul Boc”.

Mă simt obligat să reiau în discuție acțiunile domnului ministru al finanțelor Sebastian Vlădescu, deși, mărturisesc sincer, nu-mi face nicio plăcere.

Ce m-a determinat să-mi axez intervenția, în prima fază, asupra autoproclamatului „plaisirist”? Bâlbâiala, gafele, incoerența, incompetența fericitului ministru, dotat cu una bucată șef de departament de comunicare până mai ieri și una și mai celebră bucată măsurător de feedback.

Care va să zică, mai deunăzi, Sebastian Vlădescu glăsuia cu aplomb cum că pensiile ar cam trebui impozitate. Toate pensiile! Că și așa huzureau pensionarii pe banii statului, fără urmă de bun-simț. Țara arde în chinurile crizei și ei benchetuiesc, își permit chiar nerușinarea să-și cumpere o pâine și două aspirine pe săptămână, de parcă n-ar putea supraviețui și cu mai puțin?! Ce atâta risipă? Vistieria țării e goală, firmele private se prăbușesc, de unde bani pentru acoperirea găurilor din buget, dacă nu de la pensionarii trândavi?

Luat imediat la întrebări de jurnaliștii insistenți, care se tot bagă tot timpul în treburile Guvernului, Emil Boc se saltă pe vârfuri și i-o retează, de la distanță, subalternului său: „Nu știu, n-am discutat, nu se pune problema!” Și se întoarce la ale lui, pentru ca, a doua zi, subalternul să se replieze ostășește și să ne explice cum că am fi fost noi ușor idioți și n-am înțeles cum stă treaba cu impozitarea. Curată filozofie fiscală, nu poate orice neavizat s-o priceapă.

Alt ministru, altă aberație, parcă mai gravă ca prima, deși una ca asta ar putea părea greu de crezut. Potrivit ministrului Șeitan, șef peste munca, familia și protecția socială, copiii din familiile bogate ar cam trebui să-și pună pofta-n cui și să-și ia gândul de la alocația de stat.

Inepția domnului ministru Șeitan ne-a lăsat pe toți cu gura căscată. Probabil și el, surprins de cele debitate, a uitat să ofere câteva exemple edificatoare. De pildă, care sunt veniturile care-l fac pe un copil mai bogat decât pe altul, li se numără cu grijă mașinuțele, păpușile, soldățeii de plumb?!

Este grav dacă ministrul muncii, familiei și protecției sociale nu a aflat încă faptul că alocația este un drept care i se cuvine copilului, și nu părintelui, drept garantat de documente legislative fundamentale, și atunci cum poți să iei în calcul veniturile părinților pentru a suprima astfel un drept al copilului?

Nu credeam că voi fi obligat vreodată să pun o asemenea întrebare, dar nepriceperea crasă, precum și disperarea miniștrilor trimiși la produs bani pentru buget nasc și astfel de dileme.

Peste numai câteva ore de la zicerile pline de substanță ideologică de dreapta, mimând cu sârg uimirea, revolta și grija față de cetățean – că tot se afla în fața camerelor de luat vederi –, „haiducul-șef” de la guvern i-a amenințat cu remanierea pe guralivii miniștri, că dă bine la popor și, în fond, cine îl obligă să se țină de amenințare?

## Stimați colegi,

Pentru că disperarea este atât de mare și se caută de zor soluții salvatoare care să ne scoată din marasm, urmând exemplul unei jurnaliste cunoscute, vin și eu cu o propunere: să se instituie taxa pe nepriceperea miniștrilor, taxa pe... prostie adăugată. Ar scoate statul un ban grămadă la cât de mare este incompetența în Guvern.

Îndrăznesc să pun și un pariu: în șase luni de zile împrumutul de la FMI va fi rambursat integral din aceste fonduri.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc mult domnului senator Adrian Țuțuianu. Îi ofer cuvântul domnului senator Orest Onofrei, în încheierea declarațiilor politice de astăzi.

## **Domnul Orest Onofrei:**

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Vreau doar să am un mic drept la replică.

Îmi pare rău că domnul senator Puiu Hașotti, distinsul nostru coleg, nu este în sala de ședință. De câte ori am făcut o declarație politică în Parlamentul României, am beneficiat de atenția specială a domnului senator și tot timpul mi-a dat o replică. Cred că este politicos și din partea mea să răspund cu aceeași monedă.

Nu poți, domnule senator, să vorbești împotriva manelizării printr-un discurs deja plin de manele. Maneaua, prin definiție, este o forțare de rimă și de ritm. Să forțezi, spunând că populația României este dușmanul Președintelui României, este manea în sine. În orice democrație din lume 50 plus 1 înseamnă majoritatea populației. Din acest motiv, discursul domnului senator Hașotti, distinsul nostru coleg, este în stil de manea, și tot în stil de manea este să eviți cu obstinație, chiar dacă nu-ți place, să pronunți, totuși, „domnule președinte”, și nu doar Băsescu, pur și simplu.

Mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc foarte mult.

Dați-mi voie să vă prezint colegii și colegele care au depus declarațiile politice în scris, neprezentate în plen:

– din partea Grupului parlamentar al PD-L: domnul senator Alexandru Pereș, domnul senator Gheorghe David, domnul senator Gabriel Mutu, domnul senator Petru Bașa, domnul senator Ioan Sbîrciu, domnul senator Iulian Urban, domnul senator Dorel Constantin Vasile Borza;

– din partea Grupului parlamentar al Alianței politice PSD+PC, au depus declarații politice în scris, neprezentate în plen, domnul senator Laurențiu Florian Coca, domnul senator Gheorghe Marcu și domnul senator Gavril Mîrza;

– din partea Grupului parlamentar al PNL, au depus declarații politice în scris, neprezentate în plen, domnul senator Cornel Popa, domnul senator Emilian Valentin Frâncu, domnul senator Marian Cristinel Bîgiu, domnul senator Paul Ichim și domnul senator Vasile Mustățea;

– din partea Grupului parlamentar mixt, a depus declarație politică în scris, neprezentată în plen, domnul senator Sorin Serioja Chivu.

Declarația politică se intitulează „Stabilitatea și securitatea regională în contextul evoluției democratice a Europei”.

În calitatea sa de stat aflat într-o arie geopolitică de importanță strategică, România urmărește să joace un rol substanțial în procesul de definire și implementare a politicilor stabilizatoare, de cooperare și asistență de securitate ale NATO și ale Uniunii Europene.

În data de 16 februarie 2010, vicepreședintele Senatului României, domnul Teodor Meleșcanu, s-a întâlnit cu ambasadorul Ucrainei, Excelența Sa domnul Markiyan Kulyk, în cadrul seriei de întâlniri și consultări referitoare la problema amplasării scutului antirachetă. Convorbirile au relevat necesitatea contactelor la nivel parlamentar pe diferite domenii, în special la nivelul comisiilor de apărare și al comisiilor economice.

Pentru o perioadă pe termen mediu, se propune organizarea vizitei unei delegații române pentru vizitarea regiunilor cu minorități române din Ucraina și a minorităților ucrainene din România, precum și organizarea unei întâlniri la nivelul președintelui sau al reprezentanților Comisiei de apărare, la Kiev, în viitorul apropiat.

În acest sens, ministrul afacerilor externe, domnul Teodor Baconschi, l-a primit, în data de 18 februarie 2010, în audiență pe Excelența Sa domnul Markiyan Kulyk, ambasadorul Ucrainei în România. Principalele teme abordate cu ocazia întrevederii au vizat ansamblul relațiilor bilaterale româno-ucrainene și contextul postelectoral din Ucraina.

Șeful diplomației române a subliniat că dialogul bilateral politico-diplomatic trebuie impulsionat, astfel încât să fie rezolvate unele teme sensibile de pe agenda bilaterală, cum ar fi situația învățământului în școlile cu predare în limba maternă din Ucraina, afectat de implementarea prevederilor ordinelor emise de Ministerul Învățământului și Științei ucrainean în anul 2008.

Ministrul afacerilor externe și-a exprimat speranța că minoritatea română din Ucraina va beneficia de angajamentul pe care președintele ales al Ucrainei l-a asumat prin semnarea, în timpul campaniei sale electorale, a pactului cu principalele minorități naționale din această țară.

Declarația politică este intitulată „Recensământul general agricol din România – Atribuțiile comisiilor județene și a municipiului București pentru recensământul general agricol”.

Comisiile județene și a municipiului București organizează, coordonează și conduc acțiunile și lucrările de efectuare a recensământului în cadrul unităților administrativteritoriale din județ (municipii, orașe, comune) și din sectoarele municipiului București.

În acest scop, comisiile județene și a municipiului București au următoarele atribuții:

– organizează secretariatele tehnice, pe lângă unitățile teritoriale ale Institutului Național de Statistică, organe executive de lucru care realizează acțiuni și lucrări necesare comisiilor județene și a municipiului București în îndeplinirea atribuțiilor ce le revin pentru pregătirea, organizarea,

conducerea și efectuarea lucrărilor recensământului în localitățile județelor și în sectoarele municipiului București;

– înaintează secretariatului tehnic central, în termen de 10 zile de la constituirea comisiilor județene și a municipiului București pentru recensământ și a secretariatelor tehnice, o copie de pe ordinul prefectului, precum și procesele-verbale cu componența nominală a fiecărei comisii și a fiecărui secretariat tehnic județean și al municipiului București, cu datele de contact ale membrilor acestora;

– dispun măsuri pentru constituirea comisiilor municipale, ale sectoarelor municipiului București, a celor orășenești și comunale;

– verifică modul cum s-au asigurat spațiile de lucru, mobilierul, mijloacele de comunicare necesare desfășurării activității comisiilor județene și a secretariatelor tehnice județene, depozitării și păstrării, în condiții corespunzătoare, a materialelor de recensământ, precum și a altor mijloace necesare pentru efectuarea recensământului;

– asigură implementarea și monitorizarea activităților de pregătire și efectuare a recensământului în toate localitățile de pe raza județului și sectoarele municipiului București, pe baza programului Comisiei Centrale pentru Recensământul General Agricol;

– controlează și analizează, în colaborare cu comisiile teritoriale, activitatea de completare și actualizare a registrelor agricole de la nivelul primăriilor;

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor colegi,

Declarația politică de astăzi am intitulat-o „Efecte secundare ale sistemului electoral”, din punctul meu de vedere acesta fiind un aspect asupra căruia trebuie să reflectăm mai mult dacă intenționăm să înțelegem mai bine mișcările ce s-au produs în ultima vreme pe scena politică românească, în special în privința partidelor politice.

Sistemul electoral actual a generat o serie de neajunsuri, a fost mai degrabă blamat decât apreciat și, mai mult, unii chiar l-au considerat ca fiind un pas înapoi față de sistemul electoral proporțional cu listă blocată.

Nimeni nu poate nega că intenția nu a fost bună. Atunci când președintele a inițiat referendumul prin care majoritatea cetățenilor s-a pronunțat pentru un sistem majoritar cu două tururi de scrutin, clasa politică, mai ales cea aflată la putere, a refuzat din start o asemenea idee, pe care nu a avut tăria nici să o respingă total, dar nici să o accepte sub forma votată de cetățeni.

Ca o paranteză la cele spuse anterior, după maniera în care au evoluat lucrurile după referendumul din 22 noiembrie 2009, am convingerea că parlamentarii din celelalte partide politice vor avea un comportament similar, altfel spus vor născoci o formulă mixtă prin care vor crede că îi vor convinge pe români că le-au respectat dorința, pentru ca, în fapt, modificările pe care le vor aduce Constituției să fie neclare și să determine efecte nescontate în fază inițială.

În fine, neseriozitatea de care a dat dovadă de-a lungul ultimilor 20 de ani clasa politică românească este proverbială. Problema este însă alta... sau poate că nu, poate că multe din problemele cu care ne confruntăm sunt generate tot de lipsa de seriozitate.

La momentul creionării actualului sistem electoral, principalul beneficiu, unanim recunoscut, a fost acela că legătura cetățeanului cu parlamentarul va fi mult accentuată, prin prisma faptului că alegerile se realizau în colegii uninominale, asta până când au apărut dezamăgiri legate de faptul că au existat candidați care, în pofida faptului că s-au situat pe locul 2 sau 3, au ajuns să obțină mandatul.

Declarația politică este intitulată „Monitorizarea ca armă politică?”.

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori,

Dragi colegi,

Ne punem întrebarea dacă în ultima perioadă asistăm la încălcări ale dreptului la viață privată, dacă este să luăm în calcul și dacă se vor dovedi reale informațiile conform cărora un coleg parlamentar a fost monitorizat, timp de câteva zile, la comanda unui coleg de-al său de partid, la vremea aceea.

În acest caz, al dovedirii existenței sau inexistenței monitorizării la comandă, să lăsăm totuși organele abilitate să-și facă datoria și să sperăm că o vor face. Până atunci însă, ne întrebăm: până unde merge interesul național în monitorizarea unei persoane și unde apare imixtiunea ca mijloc coercitiv sau armă politică? Până unde putem vorbi de interes național și unde apare excesul de zel și un servilism care poate chiar schimba destinele celor care în anumite contexte devin victime ale acestor practici? Unde se trece bariera de la cazurile care privesc direct securitatea națională spre cazurile de suport probatoriu și informații utile la un moment oportun?

Presa din România începe și ea să ne atragă atenția că în țara noastră interceptarea convorbirilor telefonice riscă să devină sport național.

Mai mult decât atât, revista „Newsweek” titrează că printre țările fruntașe la ascultarea convorbirilor telefonice se numără România, urmată de Grecia, Italia și Germania. Mai exact, noile tehnologii apărute pe piață ar permite interceptarea oricărui telefon mobil printr-un simplu program

transferat în aparatul telefonic țintă. În plus, unii specialiști au dovedit că, cu ajutorul unor programe performante, microfonul telefonului poate fi activat chiar și în lipsa unei convorbiri, permițând astfel ascultarea discuțiilor dintr-o cameră. Mai nou, se caută chiar și metode de evitare a interceptării.

Cred însă că se merge prea departe în acest sens, și aceasta pentru că nu toți cei care acuză că sunt interceptați reprezintă un pericol la siguranța națională pentru a face obiectul monitorizării.

Până în anul 2001, regulile privind dreptul la viață privată erau destul de dure în toate statele democratice. Nimeni nu putea avea acces la datele personale ale cuiva fără acordul său sau fără un ordin judecătoresc. Abaterile de la acest drept fundamental au început după atentatele de la 11 septembrie, sub pretextul combaterii terorismului.

Declarația politică se intitulează „Exploatați energia electrică din surse regenerabile”.

România este menționată drept una dintre țările care dezvoltă cel mai încet proiecte eoliene, fiind inclusă în categoria „altele”, deși potențialul eolian al țării noastre este comparabil cu cel al Poloniei sau al Bulgariei. Studiul se intitulează „Strategii de dezvoltare a centralelor eoliene în Europa (2007–2015)” și a fost realizat de „Emerging Energy Research” – unul dintre liderii în domeniul consultanței și analizei pieței mondiale de energie.

Potrivit „Renewable Development Initiative”, care se ocupă de dezvoltarea și finanțarea proiectelor în domeniul energiei regenerabile în cadrul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), potențialul eolian al Poloniei este de 4.000 MW, al Bulgariei de 3.400 MW, iar al României de 3.000 MW. Transpus în strategia națională energetică, acest potențial eolian este echivalentul a 23 TWh. Comparativ cu alte țări, România are un potențial eolian semnificativ.

România nu este luată suficient în calcul de marile companii în domeniul energiei eoliene atunci când vine vorba de extindere regională. „Iberdrola”, compania spaniolă care gestionează în Europa centrale eoliene cu o putere instalată ce depășește 3.800 MW, cu 25% peste potențialul nostru național, a preferat Polonia, Grecia, în detrimentul României. După mai mulți ani de prospectare a pieței locale, compania spaniolă a înființat în anul 2009 trei subsidiare, care se ocupă de producția de energie, inginerie și asistență tehnică: „Iberdrola Energie”, „Iberdrola Renovables” și „Iberdrola Engineering and Construction”. 90% din creșterea „Iberdrola”, potrivit informațiilor, se realizează în țări precum

Franța, Germania, Grecia, Portugalia sau Spania, unde se acordă mai multe beneficii fiscale menite să încurajeze producerea de energie eoliană, ceea ce în România nu se întâmplă.

În „Ghidul producătorului de energie electrică din surse regenerabile”, postat pe site-ul oficial al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie (E-SRE) se face din considerente legate de: creșterea independenței energetice față de importuri prin diversificarea surselor de aprovizionare cu energie, motive de ordin economic și de coeziune socială. Nimic din toate acestea nu atrage investitorii străini, care nu sunt interesați de prețul cu care România cumpără gazul de la ruși, ci mai degrabă de potențialul energetic al țării.

Declarația politică este intitulată „Din ciclul «Ăștia nu se lasă duși din funcții!»”.

Perspectiva unicameralismului și a reducerii numărului de demnitari aleși în funcția de parlamentar nu surâde unei mari părți din actualii posesori de mandate de deputați și senatori, așa cum surprinde și Marius Vulpe de la „Antena 3”. Mai exact, băieții nu se lasă duși din „foncțiile” publice, pe care le folosesc pentru bunăstarea personală, într-o dulce amnezie față de cei care i-au votat sperând că acești aleși vor face legi bune pentru ei.

Cele două partide de opoziție par a se fi unit în cuget și în simțiri pentru a găsi soluții alternative să se agațe de scaunele ocupate în Parlament. Dacă fostul premier Călin Popescu-Tăriceanu anunța, la începutul acestui an, că parlamentarii partidului său vor lucra la o inițiativă legislativă menită să transforme Senatul într-o Cameră a aleșilor locali, social-democrații au trecut deja la fapte. Florin Iordache și alți parlamentari social-democrați au îmbrățișat rapid ideea colegului de opoziție și au dezvoltat-o.

Păstrarea sistemului bicameral, senatori aleși nu direct de populația cu drept de vot, ci de colegii de electori compuse din membrii consiliilor județene și reprezentanți ai consiliilor locale – adică vor să fie votați de tovarășii lor, împreună cu care pun la cale jefuirea banului public din colegiile lor, împreună cu care împart funcțiile în deconcentrate și angajările politice –, sunt doar câteva din propunerile de acțiune și viziune care vor fi incluse în viitorul proiect legislativ pesedisto-penelist.

Ce uită însă social-democrații să menționeze este faptul că sistemul de vot propus de ei seamănă foarte mult cu mai vechiul mecanism de vot cenzitar aplicat în timpul vechiului Regat al României, în care soarta unui parlamentar era decisă de o mână de oameni, care aveau drept de vot datorită stării lor sociale și financiare, și nu de majoritatea românilor, ceea ce, tradus la realitățile actuale, înseamnă că pentru majoritatea românilor vor decide găștile locale și județene de băieți și fete deștepte, care se declară oameni politici, care sunt însă, în esență, în marea lor majoritate, niște vameși ai banului public, niște lipitori ce sug necontenit și se hrănesc din licitații publice, contracte pe bani publici, trafic de influență. În locul vechilor electori cenzitari, socialdemocrații propun ca senatorii să fie aleși, câte doi pe județ, de un colegiu format din aleși locali, pe motiv că, oricum, respectivii consilieri locali și județeni au întrunit votul românului de rând. Capitala ar fi asimilată cu șase județe, fiind reprezentată, potrivit lui Iordache, de 12 senatori.

Declarația politică se intitulează „Locurile de muncă – prioritatea Guvernului Boc”.

Săptămâna trecută, Guvernul României a demonstrat încă o dată că una dintre prioritățile sale de bază este susținerea locurilor de muncă ale cetățenilor români. Și a demonstrat acest lucru prin fapte, nu prin vorbe. Astfel, s-a decis, printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, ca firmele care angajează șomeri să beneficieze, pentru o perioadă de șase luni de zile, de scutire la plata contribuțiilor de asigurări sociale. Calcule făcute la nivelul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice arată că, printr-o asemenea măsură, se vor crea în jur de 50.000 de noi locuri de muncă. Este o nouă decizie prin care, în România, șomajul este menținut în limite controlabile, în condițiile în care traversăm o perioadă de criză. De altfel, potrivit datelor Institutului Național de Statistică, șomajul în luna februarie este la nivelul lunii ianuarie, respectiv 8,1%. Asta înseamnă că, până în acest moment, nu există o creștere a șomajului în luna februarie, raportat la luna ianuarie.

Apropo de rata șomajului, trebuie remarcat că în România aceasta este semnificativ mai mică decât media din Uniunea Europeană, unde s-a depășit pragul de zece procente.

Această măsură privind locurile de muncă nu este una izolată. Nu mai departe decât săptămânile trecute, a fost adoptată o ordonanță cu privire la șomajul tehnic, prin care 200.000 de locuri de muncă au fost salvate.

În anul 2009, s-au salvat 90.000 de locuri de muncă prin intervenția Fondului de Garantare și Contragarantare pentru

IMM-uri. În aceeași perioadă, 5.200 de firme au fost salvate de la faliment. În 2010, Guvernul și-a propus, prin utilizarea fondurilor de garantare, să salveze, iarăși, 100.000 de locuri de muncă. Prin urmare, la sfârșitul anului 2010, inclusiv prin aceste măsuri dinamice și active ale Guvernului, numărul șomerilor va fi mai mic.

Aceste măsuri concrete de protecție a locurilor de muncă au fost dublate de altele privind relansarea economică și ieșirea din criză. În acest sens, în 2010 a fost acordat cel mai mare procent din PIB din ultimii zece ani pentru investiții publice: autostrăzi, lucrări în sănătate, în educație, în agricultură, în locuințe.

Declarația politică este intitulată „O putere tot mai abuzivă”.

Prezenta declarație se vrea a fi un protest public la modul brutal și ilegal în care conducerea Ministerului Administrației și Internelor a procedat la destituirea și înlocuirea în funcții publice a mai multor înalți funcționari publici.

În ultimul trimestru al anului 2009, Ministerul Administrației și Internelor a înlocuit, într-o noapte, toți prefecții, subprefecții și alți înalți funcționari publici care nu erau înregimentați politic la Partidul Democrat Liberal.

De politizarea abuzivă a administrației publice s-a mai vorbit și cu alte ocazii, dar, de data aceasta, s-a abătut asupra unor oameni nevinovați cu viteza și forța unui uragan furibund.

Văzând acum câte ilegalități s-au comis în această acțiune fulger, devine clar faptul că PD-L punea la punct infrastructura administrativă a statului, pe care îl guverna interimar, cu scopul de a trage toate avantajele de influențare, manipulare, cumpărare și viciere a numărării voturilor în favoarea candidatului său la funcția de președinte al României.

Consecințele juridice, dar mai ales cele sociale și morale ale impunerii oamenilor clientelari partidului pe criterii politice, nu s-au stins nici astăzi, la 4-5 luni de atunci. Persoane competente, selectate prin concurs, care îmbrățișaseră funcția publică și-și propuseseră o carieră în acest domeniu, s-au culcat seara prefecți sau subprefecți și când s-au trezit dimineața au aflat, fără nicio explicație, că au fost înlocuiți cu subalterni de-ai lor sau cu persoane aduse de aiurea, un fenomen atât de urât, de irațional și de grav cu soarta și cariera unor oameni, care a lăsat pe drumuri funcționari de răspundere ai statului român, punându-i în situația ingrată de a se lupta în justiție cu decizii abuzive și ilegale de destituire care nu se petreceau nici pe timpul rotirii activiștilor lui Ceaușescu.

Unul dintre sutele de cazuri concludente pentru modul în care guvernul actual tratează funcționarii publici este cel de la Prefectura Vâlcea. După ce a devenit funcționar public în București, domnul Remus Grigorescu a fost numit temporar prefect al județului Vâlcea. Caracterul temporar urma să înceteze după ce se organiza concursul prevăzut de lege. Domnul Grigorescu s-a înscris, a câștigat concursul de definitivare pe post și urma să fie numit definitiv ca prefect al județului Vâlcea. În loc de aceasta și profitându-se de retragerea domnului Dan Nica de la conducerea ministerului, s-a hotărât încetarea exercitării funcției publice de către domnul Remus Grigorescu. Hotărârea de eliberare din funcție este însă nulă, deoarece contrasemnătura ministrului care trebuia s-o pună în aplicare aparținea unei persoane fără această calitate. Este vorba de domnul Vasile Blaga, al cărui decret de numire în funcție fusese suspendat de instanța de judecată.

Declarația politică se intitulează „România în epoca dezinformării globale”.

Pe vremuri, se șoptea, prin cercurile apropiate puterii unice, că era suficient să cadă în dizgrație vreun șefuleț că imediat șoferul său era cel care bătea toba și dădea de veste că respectivul nu mai este în cărți. Metoda era simplă: șoferul era anunțat de la dispecerat că din momentul X nu mai trebuie să tragă mașina la scară pentru cel căruia îi deschidea portiera în fiecare dimineață și seară. Șoferul avea timp să trâmbițeze știrea cu viteza un pic mai mare decât aceea a luminii și, maxim de a doua zi, toată lumea știa, înaintea chiar a celui mazilit, că a fost „rostogolit” din grad și funcție.

Ați crede că astăzi lucrurile stau altfel? Nu, stau la fel în ceea ce privește viteza de reacție a angajaților direcți, dar cunoscuții și apropiații cercurilor puterii au învățat să fie mai circumspecți, pricepând din mers că politica noastră dâmbovițeană acum te ridică, acum te coboară și nu poți ști cine pe la ce partid se aciuează, pe la ce generali sau colonei, care, spre deosebire de marele Napoleon, nu au trecut niciodată și prin starea de grație a unui soldat umil, cu „bastonul de mareșal” în raniță. Aș putea spune că dimpotrivă.

După ce își dădea demisia, în ianuarie 2009, din funcția de ministru al administrației și internelor, generalul sedus de „interesul național”, sintagmă pe care nu uită să o folosească de câte ori are prilejul, a declarat, războinic, că nu va fi marioneta intereselor de grup, desigur, referindu-se la grupul dumnealui politic de atunci, grup care astăzi a rămas doar al nostru, al celor care ne străduim, într-o „șoșoniadă” fără sfârșit, după cum ne-o dictează cu adevărat interesul național, să mergem pe teren la alegătorii noștri și să-i convingem că îi putem ajuta, dacă nu acum, când le merge mai rău ca niciodată, măcar la alegerile viitoare, până la care trebuie să reziste cu orice preț.

Între timp, pentru că lupta cu timpul și cu oboseala li se pare unora prea grea, grupul adoptiv al omului cu ranița goală despre care aminteam adineauri se umple cu nemulțumiți. Dacă ar fi vorba doar despre pierderile colaterale, pe care nimeni nu le-ar regreta, nu ar fi nimic, dar hemoragiile interne își fac loc spre suprafață cu tot mai multă vigoare. Ne sunt luați oameni care au muncit în tranșee ani mulți și grei, oameni de valoare. Propaganda de tip Goebbels – „O minciună cu cât este mai grosolană cu atât este crezută mai repede!” – a unor canale media nu ne face niciun serviciu, după cum nici părerile tranșante ale unor lideri mai vechi sau mai noi ai partidului nostru nu sunt de natură să ne asigure coeziunea internă.

Declarația politică este intitulată „Spune-mi cum trăiești ca să-ți spun cine ești”.

Fel de fel de statistici încep să-mi dea bătăi de cap când mă gândesc în ce coadă a clasamentului condițiilor de trai o să ne plaseze iar vreo publicație internațională. Comparați înainte cu albanezii la nivelul scăzut de trai, constat că acum am ajuns, după unele publicații internaționale, la egalitate cu

Republica Moldova, Republica Dominicană și Insulele Cayman. Suntem poziționați, afirmă publicația „International Living”, pe locul 65 din 100. Așa arată, cel puțin, un clasament dat publicității la începutul anului acestuia, pe baza unor criterii cum ar fi: economia, sistemul de sănătate, infrastructura, libertatea și siguranța cetățeanului, dar și pe baza unor date preluate de la guvernele statelor prezente în clasament, de la Organizația Mondială a Sănătății și de la publicația „The Economist”.

Conform publicației amintite, în topul clasamentului ar sta francezii, iar peste noi, românii, s-ar afla vecinii din Ungaria și Bulgaria. Ciudat clasament, totuși, când mă gândesc că în 1990, într-o vizită în Franța, căutând anumite produse într-un „supermarché”, am făcut adevărate eforturi în a identifica produse autentic franțuzești. Marfa din rafturi era produsă oriunde în altă parte decât în țara care o vindea, desigur, cu excepția celebrelor brânzeturi și a altor câtorva produse alimentare care spuneau totul despre renumitul gust fin în materie culinară al francezilor. Dacă acum 20 de ani era așa, acum nu-mi rămâne decât să mă uit cu ușoară invidie spre țara prietenă care are acum un nivel de trai, conform statisticilor menționate, care pare de neegalat.

Cât despre cei care ne surclasează direct și se mai află și în imediata noastră vecinătate, am motive să cred că suntem totuși pe drumul cel bun. În ceea ce-i privește pe unguri, mă bucur că au reușit să treacă de perioada de recesiune economică postintegrare europeană, care îi făcuse campioni ai excursiilor în proximitatea granițelor cu România, de unde erau nevoiți să se aprovizioneze cu alimentele de bază – asta înseamnă că și noi vom reuși peste doar câțiva ani –, iar de bulgari mă bucur și mai tare, pentru că au știut să-și spele obrazul cu turismul, ceea ce noi, este foarte adevărat, nu am reușit nici până în ziua de astăzi.

Declarația politică se intitulează „Reformă în educație”. Declarația mea de astăzi are ca subiect eterna reformă în educație – mă refer la multele schimbări pe care trebuie să le înțeleagă și să le aplice, deopotrivă, elevii și dascălii. Timpul

scurt pe care îl au la dispoziție îngreunează și mai mult misiunea pe care și-au asumat-o.

Ministrul Funeriu nu a făcut publice modificările pe care le pregătește, însă a vorbit cu presa. Înțeleg că are în vedere o reducere considerabilă a materiilor de studiu și chiar a temelor pentru acasă, trecerea clasei a IX-a la gimnaziu, modificarea manualelor și introducerea profilului educațional după care să se facă admiterea elevilor la liceu. Sunt câteva dintre modificări, cele pe care le-am aflat din declarațiile ministrului, dar la fel de bine am aflat și faptul că același ministru nu discută cu sindicatele sau cu reprezentanții elevilor și părinților despre proiectele sale.

Suntem mult prea apăsați de schimbările repetate, de criza pe care o traversăm, încât nu mai este timp de greșeli și de reveniri și corecturi. Nu înțeleg de ce nu se discută transparent despre ceea ce va deveni în perioada următoare educația în România.

Îmi înțeleg perfect foștii colegi de la catedră. În timpul anilor cât am predat, nu am trăit o asemenea perioadă de nesiguranță. Ceea ce este valabil și legal astăzi este modificat mâine. Am mai adus în plen acest subiect, dar observ că se gândește în continuare o reformă în educație, dar în spatele ușilor închise. Nu pot fi de acord cu o asemenea atitudine, pentru că aceasta va duce, cu siguranță, la nemulțumiri, observații și dezbateri tardive, și atunci de ce ne mirăm că sistemul nostru de învățământ este atât de slab?

Un alt lucru pe care trebuie să-l menționez este lipsa fondurilor pentru bursele școlare: sociale, de studiu și de merit. Problema este pasată de la primării la minister, fără a se rezolva. În acest timp, elevii au rămas și fără sumele acelea, și așa insuficiente. Mă întreb cu cât entuziasm vor primi acești copii noile propuneri de reformare a sistemului în care învață.

Aștept proiectul domnului ministru Daniel Funeriu cu deosebit interes, cu atât mai mult cu cât sunt întrebat de profesorii din Bihor dacă sunt de acord cu noua față a educației. Mi-e teamă că nu pot răspunde la această întrebare. Nu mi se dă posibilitatea aceasta. Vorbim totuși despre sistemul de învățământ, care reprezintă un cumul și care implică atât de mulți oameni. Cred că este mai mult decât necesar să dezbatem acum orice propunere, nu după ce ea devine lege.

Declarația politică este intitulată „Alocațiile de stat pentru copii – motiv de dribling între Boc și Șeitan”.

În data de 19 februarie anul curent, ministrul muncii, familiei și protecției sociale, domnul Mihai Șeitan, a declarat că are în lucru un proiect de act normativ prin intermediul căruia alocațiile de stat pentru copii urmează să se acorde diferențiat, în funcție de veniturile părinților. În consecință, începând cu 2011, se intenționează ca doar copiii care provin din familii nevoiașe să mai beneficieze de alocații de la stat. Premierul Emil Boc a intervenit în favoarea inițiativei și a susținut ideea unei dezbateri publice în urma căreia să fie hotărâte sumele care vor reprezenta alocațiile, ținând cont de câștigurile părinților.

Inovația adusă de această propunere legislativă nu este, în fapt, inovativă de fel. În luna aprilie a anului 2009, am înregistrat la Senat un proiect de lege care avea ca scop exact recalcularea cuantumului lunar al alocațiilor pentru copii proporțional cu veniturile părinților. Deși a primit raport de respingere și avize negative din partea comisiilor, propunerea a fost adoptată de Senat la sfârșitul lunii octombrie. În prezent, se află în dezbatere la Camera Deputaților, unde împreună cu reprezentanții Comisiei pentru muncă și protecție socială încercăm să-i oferim o formă finală, cât mai potrivită contextului economic și social actual din România.

Atribuirea meritului pentru această inițiativă nu este relevantă însă pentru beneficiarii ei sau pentru societatea civilă, în general. Alocațiile de stat pentru copii se acordă diferențiat în majoritatea statelor europene și nu reprezintă o discriminare pentru cei care provin din familii înstărite. Este pur și simplu corect ca acei copii care au deja mijloacele materiale asigurate să primească mai puțin decât cei care se descurcă în mare măsură cu sumele provenite de la bugetul de stat.

În total contrast, nu este deloc corect ca prim-ministrul și ministrul muncii, familiei și protecției sociale să dribleze cu această propunere legislativă, care trebuie tratată cu maximă seriozitate pentru a se ajunge la o formulă echilibrată pentru cei mai mulți.

Declarația politică se intitulează „Drumurile județene, mereu în pericol”.

Declarația mea de astăzi pleacă de la un exemplu concret, drumurile din județul Buzău, ajungând la situația dezastruoasă a infrastructurii în România.

Așa cum spuneam, județul Buzău se confruntă cu efectele ploilor și zăpezilor din ultima perioadă, care au lăsat în urmă ravagii. Am avut cazuri de sate izolate câteva zile la rând, drumuri impracticabile și imposibilitatea desfășurării traficului în zonă.

Nu mi se pare normal să ne sperie fiecare ploaie și fiecare iarnă să plece cu bucăți din șoselele noastre. Lucrările de reabilitare seamănă mai mult cu peticirea porțiunilor afectate și lipsa banilor duce la tărăgănarea la nesfârșit a unor lucrări absolut necesare.

Știu că nu vă spun lucruri noi și mai știu că fiecare județ se confruntă cu aceste „puteri”, însă fac parte dintre acei senatori foarte prezenți în viața comunității locale și sunt în permanent contact cu cei care m-au ales. Aceștia privesc cu groază buletinele meteo și ajung să-și dorească vreme bună numai pentru a nu mai fi nevoiți să traverseze perioade atât de grele, în care viața de zi cu zi le este afectată: alimentele nu mai ajung în satele inundate, copiii nu mai pot ajunge la școală și gospodăriile locuitorilor au de suferit.

Vorbesc astăzi despre aceste probleme, pentru că suntem în plină perioadă în care nu mai contenesc codurile galbene și portocalii de precipitații și inundații. Așadar, amenințarea aceasta planează asupra noastră și edilii sunt în situația de a căuta acum, pe ultima sută de metri, soluții de avarie.

Situația aceasta este departe de normalitate și semnalez faptul că, de ani de zile, plătim bani grei pe reabilitarea drumurilor sătești, județene și naționale, iar rezultatele sunt

din cele mai slabe, dovadă că la fiecare ploaie mai puternică ne confruntăm, automat, și cu alunecări de teren și distrugerea străzilor, uneori proaspăt asfaltate, refăcute.

În speranța unei politici coerente a infrastructurii în România, așteptăm soarele acum, la început de primăvară, însă știm cu toții că în lunile călduroase de vară vom spune că temperaturile caniculare distrug asfaltul, și atunci vom spera în răcirea vremii. În loc de toate aceste frământări, ar trebui să ne bucurăm și noi de lucrări de calitate și de drumuri europene, așa cum este firesc.

Declarația politică este intitulată „Medicina mileniului III în România”.

Așa cum am promis, voi încerca să prezint situația cu care se confruntă învățământul medical românesc.

Sunt absolvent de învățământ medical românesc din 1981. Atunci existau facultăți de medicină în București, Iași, Cluj-Napoca, Târgu Mureș, Timișoara și Craiova. Nu trebuie să uităm faptul că, atunci, în țară erau mai mulți locuitori decât în prezent.

Se poate lesne observa faptul că distribuția instituțiilor de învățământ superior medical era făcută, dacă mi se permite termenul, asimetric, în Muntenia, Moldova și Oltenia funcționând câte o universitate, iar în Ardeal și Banat, trei.

Pentru instruirea cadrelor sanitare medii, la nivelul țării exista o rețea relativ bine pusă la punct de licee de profil, iar acoperirea necesarului atât cu medici, cât și cu cadre medii era mulțumitoare.

În prezent, situația nu numai că nu este mulțumitoare, ci, dimpotrivă, este aiuritoare. Astfel, pe lângă centrele de tradiție, având o expertiză vastă, generatoare de competență, au apărut facultăți acreditate în Brașov, Arad, Oradea, Sibiu și Constanța. De câțiva ani, și în Galați a fost înființată o facultate de profil, având, în prezent, autorizație provizorie de funcționare. În cadrul acestor facultăți, numărul de locuri finanțate de la bugetul de stat este mare, iar numărul locurilor cu taxă este și mai mare.

Pentru „școlirea” cadrelor medii coexistă, în mod paradoxal, mai multe forme de învățământ. Astfel, avem școli postliceale, colegii universitare și așa-numita Facultate de Moașe.

Este bine cunoscut faptul că învățământul medical este unul dintre cele mai scumpe, deoarece durata studiilor este mare, iar necesarul de dotări tehnice presupune costuri mari. Aceste considerente economice au condus unele state ale Uniunii Europene spre introducerea conceptului de _numerus clausus_ la admiterea în învățământul medical. Această opțiune este impusă de faptul că statul nu poate investi într-un număr necontrolat de absolvenți, de viitori șomeri cu diplomă medicală.

În Occident, condițiile acreditării sau autorizării unei instituții de învățământ medical sunt atât de dure, încât este aproape imposibil să se înființeze noi facultăți de profil. Nu același lucru se întâmplă și la noi, unde anumiți decidenți politici, „sezonieri” în domeniul medical, au înființat facultăți de medicină în cadrul universităților tehnice din teritoriu cel puțin din două motive:

Declarația politică se intitulează „România – poligon de încercare pentru Guvernul Boc”.

## Doamnelor și domnilor senatori,

România zilelor noastre, adică a regimului Boc – Băsescu, pare să fi devenit, în ultimele luni, un poligon pe care se fac teste cu final imprevizibil. Ținta o reprezintă – ați ghicit – chiar cetățenii acestei țări, bombardați zilnic cu declarații amenințătoare despre cum va fi viitorul lor apropiat: salarii ciuntite de o lege aplicată haotic, pensii amputate în mod discreționar și ilogic, șomaj de proporții alarmante, asistență medicală cu coplată, alocații pentru copii acordate

în mod discriminatoriu și chiar – culmea cinismului! – impozitarea pensiilor mici.

Toate aceste variante sunt menite – nu-i așa? – să crească speranța de viață a românilor și, în general, să le ridice nivelul de trai. Aceasta este viziunea Cabinetului Boc, reinstalat la cârma țării de către cine altul decât Traian Băsescu, adică tocmai de către cel care ne ura tuturor – vă amintiți? – „Să trăiți bine!”.

Stimați colegi,

Față de declarațiile aberante și contradictorii de la o oră la alta ale miniștrilor săi, domnul prim-ministru Boc face un alt joc de imagine ipocrit: îi amenință cu remanierea pe cei care fac declarații de presă despre măsuri care, vezi Doamne, nu sunt incluse în programul de guvernare. Să fim serioși, domnule Boc, a murit și ultimul naiv în ceea ce vă privește!

După ce le-a distras atenția românilor cu texte de tipul „tăierea pensiilor și salariilor nesimțite” – care, de altfel, sunt încă neatinse –, după ce s-a dovedit incapabil să ofere soluții viabile anticriză, folosind permanent angajamentele cu FMI drept pretext pentru măsuri luate ad-hoc, cu impact dezastruos îndeosebi asupra vieții cetățeanului obișnuit, prim-ministrul Boc o ține pe-a lui: este nevoie de bani, deci să tăiem, fără discernământ, alocații, pensii, salarii și să mai introducem niște taxe în plus. Pe când taxa pe aerul respirat?!

Analiștii spun că aceasta este strategia guvernanților pentru a testa impactul pe care măsurile impopulare îl vor avea asupra românilor.

Noi, liberalii, considerăm că o asemenea abordare, cel puțin cinică, are ca scop disimularea incompetenței guvernanților, dar, totodată, pune la grea încercare nervii tuturor, mai cu seamă ai bătrânilor care trăiesc din pensii modice, ai cetățenilor cu venituri lunare minime și, nu în ultimul rând, ai celor amenințați cu șomajul.

Declarația politică se intitulează „Interesul național nu are culoare politică!”.

„România nu cere decât bun dreptul ei, nu vrea nimic ce nu-i al ei.” („Universul”, XXXVI, nr. 15, 1918, cu privire la Unirea de la Alba Iulia.)

„(...) Pe mine nu reușesc să mă intimideze, eu de la calea mea nu mă abat, eu hotărârile mele nu mi le schimb, eu ce cred că este bine pentru țară și pentru neam, asta fac.” (Iuliu Maniu)

Stimați colegi,

În momentul de față trăim zilele „Pădurii spânzuraților” în politică. În Primul Război Mondial, soldații români care au refuzat să lupte împotriva fraților lor transilvăneni au fost numiți trădători sau au preferat să dezerteze, asumându-și riscul condamnării la moarte.

Acum, cei care își asumă faptul că interesul național nu ar trebui deloc să aibă culoare politică sau să aparțină unui singur partid politic au fost, cu îndârjire și fără drept de apel, catalogați drept „lași”, „trădători” sau „dezertori”.

A venit vremea, colegi și oameni politici din România, să ne scuturăm și noi de prejudecăți și opacitate. E timpul să nu mai fim etichetați după renumele sau după actele demagogice ale unui partid, ci după propriile fapte.

Prea puțină atenție și prea puțin răgaz s-au acordat până acum însemnătății reale a ceea ce partidul ar trebui să însemne și prea multe s-au șters în mâlul (cu „â” din „a”) intereselor personale meschine, care au devenit emblema vieții partidismului românesc.

Și de ce, așadar, când cineva își asumă și rolul real în politică, și față de cetățenii care l-au ales, acuzațiile apar asemenea șirului de spânzurători? Da, dacă a te gândi la națiune în zilele noastre reprezintă un act de trădare, de dezertare și de lașitate, atunci le preferăm în locul dezinteresului, jocurilor cu miză personală sau de grup, frazelor seci și degetelor îndreptate acuzator către cei care au curajul să pună în aplicare verbul „a acționa”.

Sunt convins că și alții îmi împărtășesc opinia, dar sunt prinși în otrava limbilor celor pentru care a nu face nimic pentru țară a devenit un deziderat. Această declarație le este în primul rând adresată lor și, apoi, celor care, mai repede decât s-ar fi crezut, și-au arătat hidoasa față a „partidului înainte de toate”, mascată sub forma „iubirii de țară”.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Stimați colegi,

Aș dori, de asemenea, să urez „La mulți ani!” unui coleg de-al nostru, domnului senator Verestóy Attila, pentru ziua de astăzi. Este ziua de naștere a Domniei Sale. Îi spunem „La mulți ani!” și-i transmitem toate urările noastre. Este o alăturare fericită a Zilei de Mărțișor.

Și fata doamnei senator Silistru este născută astăzi. Îi spunem și dumneaei „La mulți ani!”.

Vă propun să trecem la aprobarea ordinii de zi de astăzi

și aș vrea să fiți atenți pentru a putea să exercităm votul.

Doresc să vă încurajez să încercăm să parcurgem cât mai repede punctele din ordinea de zi până la punctul 13. De acolo încep voturile finale. Cred că ar fi util să putem să parcurgem și acest calup de inițiative legislative.

Dați-mi voie, conform procedurii, să vă aduc la cunoștință nota cu privire la exercitarea de către senatori a dreptului de sesizare a Curții Constituționale. Este vorba de următoarele legi:

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2009 privind acordarea unor ajutoare de stat operatorilor economici care prestează serviciul public de producere, transport și distribuție a energiei termice în sistem centralizat către populație;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2009 pentru reglementarea unor măsuri financiar-bugetare;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/1996 privind înființarea și funcționarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar;

– Lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2009 pentru modificarea art. 6 din Legea nr. 597/2001 privind unele măsuri de protecție și autorizare a construcțiilor în zona de coastă a Mării Negre;

– Lege pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice;

– Lege privind unele măsuri în domeniul muncii și asigurărilor sociale;

– Lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor;

– Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 7/2009 pentru instituirea sistemului temporar de sprijinire a derulării afacerilor în domeniul comerțului cu semințe de consum, precum și pentru modificarea unor acte normative;

– Lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 27/2009 pentru modificarea art. 8 din Legea nr. 157/2004 privind instituirea bursei speciale „Guvernul României” pentru formarea managerilor din sectorul public;

– Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 21/2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora; – Lege privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 13/2009 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea prețurilor locale de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate;

La punctul 3 din ordinea de zi este înscrisă aprobarea procedurii de urgență pentru dezbaterea și adoptarea următoarelor inițiative legislative:

1. Proiectul de lege pentru ratificarea Acordului dintre Republica Austria, Republica Bulgaria, Republica Ungară, România și Republica Turcia privind Proiectul Nabucco, semnat la Ankara la 13 iulie 2009.

Proiectul de lege a fost adoptat de Camera Deputaților. Este un proiect de lege strategic.

Sunt convins că și la Comisia economică, industrii și servicii problema legată și de apariția subiectului în legătură cu gazoductul South Stream va fi în atenția dumneavoastră.

2. Propunerea legislativă pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în Registrul Comerțului.

Inițiatorii sunt prezenți în sală, dar, pentru optimizarea programului nostru de lucru,

3. Propunerea legislativă pentru modificarea alin. (1) al art. 67 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura.

Sunt prezenți în sală și inițiatorii.

Am avut un semnal că sunt prezenți în sală colegii care au inițiat propunerile legislative, iar la precedentul punct s-a exercitat votul cu privire la inițiativa legislativă.

4. Propunerea legislativă pentru modificarea Legii

nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă. Inițiatorii sunt colegi deputați.

Nu sunt prezenți în sală.

Vă propun, conform practicii noastre, ca acest punct să rămână în procedura obișnuită de dezbatere.

La punctul 4 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010.

Este prioritate legislativă a Guvernului.

Termen de adoptare tacită: 21 aprilie 2010.

Raportul comisiei de specialitate va fi prezentat de domnul președinte Petre Daea.

Până când își pregătește materialul domnul senator Petre Daea, îi ofer cuvântul reprezentantului Guvernului, domnul secretar de stat Apetrei.

Vă rog, domnule secretar de stat.

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Prezentul act normativ dorește să reglementeze modalitatea de acordare a ajutoarelor de stat permise după 1 ianuarie 2010, în conformitate cu „Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol și forestier 2007–2013” și cu Regulamentul 1.857/2006 al Comisiei Europene.

Țin să precizez că liniile comunitare respective în domeniu și regulamentul CE prevăd o serie întreagă de facilității sau de posibilități de acordare a ajutorului de stat pe toate domeniile avute în vedere și de legislația care a fost în vigoare până la 31 decembrie 2009.

În cadrul comisiei de specialitate au fost discutate și adăugate o serie de amendamente, cu care Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Mediului și Pădurilor au fost de acord.

Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc, domnule secretar de stat. Domnule președinte Daea, aveți cuvântul. Microfonul 7.

Mulțumesc, domnule președinte.

Comisia a întocmit un raport favorabil, cu amendamente convenite cu inițiatorul, pe baza avizelor favorabile transmise de Consiliul Legislativ și de Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piață de capital.

Cu majoritate de voturi, comisia supune acest raport analizei și votului Senatului.

Proiectul de lege face parte din categoria legilor ordinare, iar Senatul este primă Cameră sesizată.

Mulțumesc, domnule președinte.

Îi ofer cuvântul domnului senator Ilie Sârbu, urmează domnul senator Orest Onofrei.

Aveți cuvântul, domnule senator Sârbu. Microfonul 3.

## Domnule președinte,

Dincolo de faptul că două proiecte de lege importante, printre care și această ordonanță a Guvernului, erau pe site-ul Guvernului din luna august 2009... Sigur că întârzierea pe care o constatăm este aproape inadmisibilă. Vorbim de campania agricolă de primăvară, deja zăpada se duce, apare soarele, apar ghioceii și toate celelalte, și noi venim acum să dăm ajutoare de stat pe anul 2010.

Trecem peste asta. Proiectul de lege a fost la comisie, l-am dezbătut, s-au făcut amendamente, dar aș vrea să-l întreb pe domnul secretar de stat dacă poate să ne spună, cunoscute fiind procedura și prevederile Uniunii Europene vizavi de acordarea acestor ajutoare, câte hotărâri de guvern au fost elaborate până acum și care sunt sumele care sunt prevăzute, sigur, raportate la prevederile din buget.

Mulțumesc.

Domnule secretar de stat, dacă doriți să răspundeți.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Până în prezent, sunt trei hotărâri de guvern, două legate de bunăstarea animală, una pe specia porcină – pe suine – și cealaltă pe păsări, și mai există o hotărâre de guvern care se referă la controlul oficial al producției la ameliorarea raselor de animale.

Prevederile bugetare, le știți și dumneavoastră, sunt destul de reduse. Se speră ca, pe baza rectificării, să obținem mai multe resurse financiare pentru a acoperi foarte bine acest sector, în special cel zootehnic.

Mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnule senator Sârbu, doriți să completați?

Aș dori să reformulez întrebarea și să ne spună din câte s-au elaborat trei?

Vă rog, domnule secretar de stat.

Există o posibilitate foarte largă, practic, Regulamentul CE 1.857 și liniile directoare permit până la 50 de forme de sprijin, ajutor de stat, din acest punct de vedere. Foarte multe sunt dublate sau se suprapun cu ceea ce se regăsește în Programul național de dezvoltate rurală.

Vă mulțumesc.

Domnule senator Sârbu, microfonul 3.

Am pus această întrebare constatând faptul că sunt 1 miliard 800 de milioane datorii de anul trecut, despre care nu ne mai spune nimeni nimic.

Dacă ne referim la această gamă largă în care noi putem acorda ajutoare, eu cred că, până la această dată, trebuia să venim concret, așa cum s-a spus de cele trei, le știam de la comisie, nu erau foarte importante. În rest, din cele 50 de posibilități, câte, astăzi, mâine, luna viitoare, sunt pregătite să fie acordate?

Am specificat un lucru pe care îl consider foarte important, când am spus raportat la buget, nu raportat la dorințe, că dorințe putem avea noi, cei din opoziție, în fiecare zi, mult mai mari și mai interesante.

Domnule secretar de stat, mai aveți un comentariu?

## Nu.

Mulțumesc, domnule președinte.

Dau cuvântul domnului senator Orest Onofrei. Microfonul 3.

## Domnule președinte,

## Stimați colegi,

Îi dau dreptate domnului senator Sârbu când spune că acest proiect de lege era pe site-ul Guvernului și cred că domnul senator Ilie Sârbu l-ar fi certat sau i-ar fi atras atenția fostului ministru al agriculturii să grăbească aducerea în Parlament a acestei ordonanțe.

Sigur că noi suntem colegi de comisie, am dezbătut acest proiect de lege în comisie și sunt de acord că mai târziu sau mai devreme... Este târziu pentru ce așteaptă producătorii, dar este bine să susținem această ordonanță a Guvernului, pentru că ea nu face decât să reglementeze cadrul în care să urmeze alte acte normative care să reglementeze ajutoarele de stat, ținând cont de faptul că din 2010 schemele de ajutor de stat sunt altele decât cele până în 2010.

Eu cred că Grupul parlamentar al PD-L și celelalte grupuri parlamentare susțin această ordonanță a Guvernului, pentru că nu face decât să vină, chiar dacă mai târziu, în întâmpinarea producătorilor agricoli, mai ales că această lege-cadru reglementează și o altă posibilitate, în care producătorii și statul se pot compensa atunci când amândoi devin creditori sau debitori.

Vă mulțumesc.

## Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Sârbu, al cărui nume a fost menționat direct și indirect.

Nu vreau să fie o replică. Vreau să mai fac o mențiune. Sigur că sunt de acord cu ceea ce spunea colegul Onofrei referitor la actuala ordonanță, că este mai mult decât nimic. Este bine că avem un cadru. Întrebarea a fost foarte clară: cât vrem să dăm în această campanie agricolă? Asta așteaptă de la noi oamenii care ne văd sau nu, dar, oricum, prin intermediul senatorilor care merg în teritoriu, vor afla ce gândește Guvernul, pentru că posibilități sunt. Domnul secretar de stat a spus 50 de forme de sprijin, dar dacă le numărăm poate găsim și mai multe. Pe noi asta ne interesează acum.

Dincolo de iluzia pe care o putem vinde, și o putem vinde foarte frumos, s-a aprobat astăzi ordonanța privind ajutoarele de stat, pentru că știm – sau cei care nu știu trebuie să fie informați – că din anul 2010 nu se mai acordă ajutoare de stat. Sunt alte forme de sprijin pe care Uniunea Europeană ni le acceptă și care au fost negociate de anul trecut, din luna mai, iunie, cu cei de la Uniunea Europeană. Doamna directoare este aici și a făcut parte din grupul de negociatori. Pe noi asta ne interesează, dacă astăzi am aprobat o lege care, într-adevăr, produce efecte sau este o lege care produce iluzii.

## Mulțumesc.

Am și eu o întrebare pentru domnul secretar de stat.

Domnul prim-ministru când a venit în fața Senatului și în fața plenului reunit al celor două Camere a subliniat faptul că există, în acest moment, o solicitare către Comisia Europeană pentru obținerea unui anumit tip de derogări și, dacă acestea pot fi obținute, ar urma o rectificare de buget care să aloce resurse suplimentare.

Vă rog să ne spuneți unde stăm din acest punct de vedere, ținând cont și de scrisoarea comisarului european pentru agricultură, care a fost, zic eu, un mesaj destul de direct și de clar, pe care ni l-a trimis de la Bruxelles. Cred că este un lucru bun de știut pentru toți senatorii României.

## Mulțumesc, domnule președinte.

S-au adresat o serie întreagă de întrebări Comisiei Europene vizavi de posibilitățile de exprimare financiară începând cu 1 ianuarie 2010, încă nu s-au primit răspunsurile de rigoare. Oricum, această ordonanță, așa cum au specificat domnul ministru Ilie Sârbu și domnul senator Orest Onofrei, stabilește cadrul general de acordare a formelor de sprijin conforme cu ajutoarele de stat.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Vă mulțumesc.

Dacă nu mai sunt alte intervenții, vreau să fac precizarea că domnul Onofrei este senator, suntem în plin sistem bicameral.

La punctul 5 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă privind măsuri de stimulare a producției și a valorificării legumelor și fructelor în România.

Senatul este prima Cameră sesizată.

Îl invit pe domnul secretar de stat Apetrei să prezinte punctul de vedere al Guvernului.

## Mulțumesc, domnule președinte. Doamnelor și domnilor senatori,

Guvernul nu susține adoptarea acestei propuneri legislative dintr-un motiv extrem de simplu: toate prevederile respectivei propuneri legislative se regăsesc în Măsura 1.2.1 și în Măsura 1.2.3, cea legată de creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiere și cea legată de modernizarea exploatajelor agricole, care sunt parte integrantă a Programului național de dezvoltare rurală. Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului președinte Daea.

Avem un raport de respingere aprobat cu majoritate de voturi, Senatul este prima Cameră sesizată, propunerea legislativă are caracter de lege ordinară.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

## Mulțumesc.

Vă consult dacă sunt intervenții pe marginea acestei propuneri legislative.

Nu sunt.

La punctul 6 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor.

Din partea Guvernului participă la dezbateri domnul Marian Zlotea, președintele Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.

Vă rog, domnule președinte.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

## Doamnelor și domnilor senatori,

Propunerea legislativă este una extraordinar de bună în ceea ce privește înființarea poliției animalelor, dar în forma actuală se încalcă anumite prevederi legale, motiv pentru care Guvernul nu susține adoptarea propunerii legislative în forma prezentată.

Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului președinte Daea.

Domnule președinte, Dacă aveți răspunsul pregătit, cred că ar fi util. Microfonul 9.

Mulțumesc, domnule președinte.

Este un raport suplimentar, un raport de respingere, cu majoritatea voturilor din comisie.

Senatul este prima Cameră sesizată.

Mulțumesc. Vă consult dacă sunt intervenții. Domnule senator Ilie Sârbu, vă rog. Microfonul 3.

Propunerea legislativă a mai fost dezbătută în plen, a fost retrimisă la comisie, poate domnul președinte are astăzi informațiile pe care data trecută nu le avea, informațiile pe care noi le-am solicitat vizavi de ceea ce se întâmplă în viața reală, raportul autoritate–consumator și raportul consumator–comerciant.

Dacă vă amintiți, am solicitat atunci să ne spuneți câte cazuri concrete aveți, câte dosare penale ați trimis în instanță, în câte s-au dat condamnări, în câte nu s-au dat și care au fost cantitățile semnificative de marfă pe care le-ați confiscat?

Mulțumesc. Domnule președinte, vă rog. Microfonul 9.

## **Domnul Marian Zlotea:**

Cred că era vorba de altceva. Era vorba de o altă întrebare.

Vă cer scuze dacă era vorba de altceva. Nu am fost atent. Am crezut că este vorba de altă propunere legislativă.

Vă pot răspunde, domnule senator Sârbu, că v-am rămas dator de data trecută.

Îmi puteți răspunde printr-o interpelare, dacă nu...

Cum doriți. Eu m-am pregătit...

## **Domnul Ilie Sârbu:**

Noi, pe afișajul electronic, nu avem, cred, aceeași ordine de zi. V-aș ruga să verificați

... la programul nostru, în ordinea de zi.

Contează, că, uite, intrăm pe alte teme.

La ședința trecută din Senat, domnul senator ne-a adresat o întrebare referitoare la câte plângeri penale sau sesizări au fost atunci pentru firmele care comercializau produse expirate.

ANSVSA a înaintat către Parchet 11 sesizări penale, acesta este răspunsul la prima întrebare.

La cea de-a doua întrebare, dacă ne referim la Legea nr. 205/2004, în București avem destule cazuri, peste 1.000 de cazuri semnalate cu mușcături de câini.

Mulțumesc.

Dau cuvântul domnului senator Urban. Vă rog, microfonul 2.

## Mulțumesc frumos.

Eu văd că cea mai bună metodă de a îngropa o lege este să o retrimiți la comisie, dar nu neapărat din cauza Senatului sau nu în cea mai mare măsură din cauza Senatului.

Țin minte că, data trecută, când noi am discutat această propunere legislativă, discuția a mers în felul următor: din partea Guvernului a participat la dezbateri domnul președinte al Autorității pentru Supravegherea Animalelor Fără Stăpân, și era bine dacă venea tot Domnia Sa, pentru că țin minte că a spus „întrucât Guvernul are pregătite măsuri legislative” care vizează exact domeniul de legiferare pe care noi, inițiatorii acestui proiect de lege, l-am parcurs. Urma să vină la Comisia pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, astfel încât să se armonizeze cele două proiecte de lege și, pentru că deja eram pe un circuit parlamentar cu o inițiativă parlamentară, trebuia să iasă un lucru bun, cu care să mergem mai departe.

Din păcate, președintele Autorității pentru Supravegherea Animalelor Fără Stăpân nu a venit, iar de la comisie văd că s-a dat același raport de respingere, semn că fie nu s-au luat în dezbatere sau Guvernul nu a venit cu acel pachet legislativ care urma să îmbunătățească această propunere legislativă, fie comisia de fond nu a ținut cont de el. Este o întrebare pe care o adresez domnului senator Daea, să vedem ce s-a întâmplat.

Revin cu încă un aspect. Nu știu dacă Domniile Voastre ați fost atenți, însă, săptămâna trecută, o instanță de judecată a deschis „Cutia Pandorei”. 5.000 de euro daune morale pentru o mușcătură cauzată de un câine cu stăpân. Gândiți-vă că era vorba de un proces în care câinele care a mușcat un bucureștean avea stăpân, însă pe același model se poate crea o jurisprudență, astfel încât cele 5.000 de euro daune morale să fie acordate celor 10.000 de bucureșteni care au fost mușcați de acești câini maidanezi numai în anul 2009 și, dacă înmulțim, vom ajunge la niște hotărâri judecătorești și la niște cifre absolut astronomice, care se vor imputa tot din banii noștri.

Haideți să facem un pas înainte, spun eu, să mergem cu această propunere legislativă privind protecția animalelor și să mai dăm posibilitatea Guvernului să vină cu acele îmbunătățiri pe care urma să le aducă propunerii legislative la Camera Deputaților, deoarece Camera Deputaților este Cameră decizională.

## Mulțumesc domnului senator.

Dau cuvântul domnului senator Orest Onofrei. Microfonul 3.

## Domnule președinte, Stimați colegi,

Și eu sunt semnatarul acestei propuneri legislative, împreună cu domnul senator Urban. În comisie, noi am fost de acord cu raportul de respingere nu pe ideea în sine, ci pe forma acestei propuneri legislative.

Pe de o parte, propunerea nu vizează, nu explică, nu arată de unde, din ce bani va fi suportată înființarea poliției animalelor, în subordinea cui va fi această poliție a animalelor.

Pe de altă parte, noi am convenit, împreună cu colegii noștri, că totuși în acest domeniu avem nevoie de o legislație extrem de clară, pentru că toată legislația pe care o avem până acum, de la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001, până la Legea nr. 205/2004, legea nouă, nu face decât să reglementeze, fără să putem aplica aceste reglementări.

Sigur că – vorbesc acum și din punctul de vedere al profesiei – este corect să reglementăm, este corect să ținem cont și de sentimentele celor care iubesc animalele, totuși trebuie să pornim de la premisa că animalele – noi am avut o dezbatere mai lungă aici, în Parlament –, animalele fără stăpân sunt animale sălbatice și animalele domestice sunt animale cu stăpân. Eu cred că asta trebuie să reglementăm, și nu neapărat să inventăm o a treia categorie, de animale fără stăpân.

## Mulțumesc.

Domnule președinte Daea, domnule senator Ichim, doreați să interveniți?

Vă rog, domnule Daea. Microfonul 7.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Sigur, nu interveneam, dar mi-a solicitat inițiatorul să dau răspuns la cele exprimate de Domnia Sa.

Stimați colegi,

Eu îl simpatizez foarte mult pe domnul senator Urban, îl apreciez și chiar îi respect efortul pe care îl face Domnia Sa de a se înscrie pe linia aceasta de a fi autor al unor inițiative legislative.

Domnia Sa una vorbește și alta scrie. Și să nu fiu înțeles greșit aici. Dânsul spunea aici, foarte bine, că trebuie reglementat domeniul. Vorbea de cu totul altceva și nu se referea direct la proiectul actului normativ.

## Domnule coleg,

Dacă veneați în Comisia pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, acolo unde au avut loc dezbaterile, cu siguranță, conveneați și dumneavoastră sau ajungeam la un punct comun, acela de a respinge o asemenea inițiativă legislativă. Ea nu poate trece prin Senatul României, pentru că, iată, profilați o structură într-un domeniu în care Guvernul pe care îl susțineți dă oameni afară. Este inadmisibil ca, la această dată, când în fiecare structură a statului se fac disponibilizări, să încercăm acum, prin inițiativa dumneavoastră, să înființăm poliția animalelor.

Când faci o asemenea structură trebuie să te gândești unde, la ce nivel, cu cine, cum funcționează, cui i se subordonează și cât ne costă. Să spunem doar generic că se înființează poliția animalelor cred că este pretențios ca să poată trece de votul plenului, motiv pentru care, în ședința trecută, plenul Senatului, prin vot, a decis ca propunerea legislativă să revină la comisie nu să fie înmormântată, ci, dimpotrivă, să fie rediscutată, dar diagnosticul este același. Asta nu înseamnă că, dacă revizuiești actul normativ, trebuie neapărat să schimbi, în condițiile în care conținutul și filosofia lui nu te pun într-o situație care să-ți fie favorabilă să dai un vot în dorința inițiatorului.

Sincer, apreciez efortul, apreciez combativitatea domnului Urban, dar un asemenea proiect de act normativ nu poate să treacă, motiv pentru care supunem plenului acest raport de respingere, cu motivațiile care au fost aduse și de colegul Onofrei, care este unul dintre inițiatori și care, iată, astăzi, a făcut precizări suplimentare în favoarea respingerii acestui proiect de act normativ.

Mulțumesc, domnule președinte. Domnul senator Paul Ichim.

Data trecută am făcut o declarație la acest subiect și cred că am făcut o eroare. Trebuie s-o corectez tot public.

La un moment dat, părea că am acuzat anumite asociații, de „Vier Pfoten” chiar am și spus că nu și-ar fi făcut treaba. Poate cu informația pe care o aduc astăzi, s-ar putea să descoperiți că există resurse financiare pentru poliția animalelor.

„Vier Pfoten”, în Galați, dau un exemplu, când a venit, a reușit să rezolve cam 75–80% din problema câinilor fără stăpân. În momentul când s-a văzut că e așa de eficientă și că acea taxă de ecarisaj, pe care n-o mai controla nimeni și nu se știa unde ajungea, „Vier Photen” a fost scos de pe piață.

La ora actuală, taxa de ecarisaj se încasează în Galați, este o grijă așa de mare a autorităților locale pentru sensibilitatea populației, încât numărul câinilor vagabonzi crește pe zi ce trece. Banii se adună de la cetățeni, dar serviciul nu funcționează. Deci, la un moment dat, bani sunt. Acolo ar trebui să lucreze cineva.

Din câte am aflat, sper să nu spun o prostie, așa de tare am avut grijă de câinii fără stăpân, încât unii și-au făcut și vilă. Problema e că trebuie ruptă mâța odată, cum se spune, și făcută ordine în domeniu.

Domnule senator Urban, doriți să interveniți? Microfonul 2.

## Mulțumesc frumos. Domnule senator Daea,

Prefer să fiu critic doar la adresa mea și nu pot să fac aprecieri la adresa altor persoane sau a altor colegi, astfel încât chestia cu „una vorbesc și alta fac”, dacă mi-o însușesc eu ca și critică, este în regulă.

Eu, în schimb, am vrut să spun altceva. Am vrut să vă aduc aminte că, data trecută, directorul Autorității pentru Supravegherea Animalelor fără Stăpân – pentru că altfel n-am fi retrimis-o la comisie – a spus că și Guvernul are pregătit un set de măsuri în acest domeniu și am convenit să vină cu ele la comisie, să mi le comunice și mie, și celorlalți inițiatori, ca să vedem cum putem îmbina inițiativa noastră cu aceste proiecte ale Guvernului.

Nu am primit nimic în acest sens. La comisie, din punctul de vedere pe care am văzut că l-a transmis Guvernul, nu s-a venit cu acel set de măsuri pe care și Guvernul urma să-l propună, și atunci eu am putut să apreciez, pentru că, în calitate de inițiator, pot face acest lucru, am spus faptul că nu s-a schimbat absolut nimic.

Ca atare, eu consider că am știut despre ce vorbesc, în condițiile în care un reprezentant al Guvernului a venit aici, în plen, și ne-a spus: „Vă rugăm retrimiteți-o la comisie, pentru că venim și noi cu ceva bun, mai luăm și de la dumneavoastră acel 0,01% ce este bun din inițiativa legislativă și facem una care, cu adevărat, va fi utilă și folositoare acestei țări.”

Și iată că lucrul acesta nu s-a întâmplat, astfel încât eu pe acest aspect am dorit să pun accentul, iar un vot pe care noi l-am da aici, în plenul Senatului, s-ar constitui, în egală măsură, într-un semnal pe care îl transmitem Guvernului, ca, data viitoare, când promite că vine și ne dă o mână de ajutor să scoatem un proiect de lege bun, să se și țină de cuvânt. Asta am vrut eu să spun.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Domnule senator Vasile Nedelcu, microfonul 2.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Într-adevăr, trebuie să vă spun că Legea nr. 205/2004 a fost amendată în anul 2008 și a fost transpusă legislația comunitară în legislația națională, armonizând toate regulile privind protecția și bunăstarea animalelor.

Din această cauză, domeniul de reglementare al prezentei inițiative legislative a colegilor de la Grupul parlamentar al PD-L nu-și mai are rostul, pentru că toate aceste domenii au fost reglementare o dată, iar legea cuprinde toate problemele care privesc protecția și bunăstarea animalelor.

De asemenea, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor este autoritatea care reglementează și este responsabilă de protecția animalelor. Din această cauză, are obligația să emită, ori de câte ori este nevoie, ordine privind protecția și bunăstarea animalelor.

L-aș întreba aici pe domnul președinte Zlotea dacă a emis acest ordin în urma apariției amendamentelor la Legea nr. 205/2004 în 2008.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Mulțumesc.

Vă propun să încheiem dezbaterea cu privire la acest subiect care a revenit în atenția noastră.

Avem în fața noastră un raport de respingere, pe care domnul președinte Daea vi l-a prezentat, am ascultat și argumentele inițiatorilor, și alte argumente.

Vă

Pe cale de consecință, vă propun să vă pronunțați cu privire la textul propunerii legislative, în condițiile în care este o lege organică.

La punctul 7 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea art. 16 din Legea energiei electrice nr. 13/2007.

Din partea Guvernului participă la dezbateri președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, domnul Petru Lificiu.

Vă rog, domnule președinte.

Microfonul 10.

Domnule președinte, vă mulțumesc. Domnilor senatori,

În situația în care operatorul de transport și operatorii principali de distribuție ar fi obligați să plătească servitute pe terenurile pe care le traversează liniile, ar exista niște costuri foarte mari.

În aparență, această propunere legislativă, această modificare pare justă, pare echitabilă, dar costurile sunt imense. Noi am făcut un calcul și vrem să vă spunem că numai la operatorii de distribuție costurile sunt de peste 13 miliarde de lei anual. Asta înseamnă... Să vă explic în cifre... Deci lungimea totală a liniilor de transport energie electrică pe înaltă tensiune, medie tensiune și joasă tensiune este de peste 10.000 de kilometri. Costurile, numai de la transport, ar fi de 101 milioane de lei, deci o creștere a tarifului de transport cu 10,54%, iar lungimea totală cumulată a liniilor de distribuție a energiei electrice pe înaltă tensiune, medie și joasă tensiune este de peste 440.000 de kilometri. La costurile de astăzi, asta înseamnă o creștere de 624 de milioane de euro pe an, care, cumulat cu tarifele de transport, înseamnă o creștere pe componentele de transport și distribuție, adăugată la tariful final, de peste 23% pe MWh.

Așa încât Guvernul nu susține propunerea legislativă, pentru că aceasta se duce imediat într-o creștere extrem de mare a tarifelor, nesuportabilă de către populație.

Mulțumesc.

Din partea comisiei, domnule vicepreședinte Borza, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte.

Suntem în fața unui proiect de lege din categoria legilor organice.

Senatul este primă Cameră sesizată, iar membrii comisiei au hotărât, cu majoritate de voturi, să adopte un raport suplimentar de respingere.

Și eu sunt de acord cu colegul antevorbitor. Nicăieri în lume – și mai ales în Europa – nu se tratează în mod discriminatoriu proprietatea privată față de proprietatea privată a statului. Este un lucru clar.

Eu sunt de acord, pot fi greșeli de tehnică legislativă, dar trebuie să intrăm odată în legalitate. Este o doleanță a tuturor celor pe care îi reprezentăm.

Uitați-vă la inițiatori, suntem din trei partide diferite, trei senatori aflați în sală, aici, împreună cu dumneavoastră.

Este o chestiune pentru a intra în normalitate. Vă mulțumesc.

Mulțumesc.

Vă rog, domnule senator Tiberiu Günthner. Microfonul 2.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Avem pe ordinea de zi două materiale cu un conținut similar, materialul pe care îl discutăm și cel următor, și mai sunt o serie de alte materiale cu conținut asemănător pe circuit, în Senat. Inițiatorii sunt din toate partidele politice, ceea ce mă face să cred că, pe undeva, ar trebui să aibă și susținerea partidelor politice.

De aceea, acest material, pe undeva, ar trebui luat în serios de către Guvern, poate nu în forma în care sunt elaborate aceste materiale, dar intenția care există, ca statul să fie cooptat ca partener la această afacere și să se bucure de beneficiile acestei afaceri, trebuie luată în serios și cred că Guvernul ar trebui să elaboreze un material foarte serios, având în vedere experiența țărilor civilizate, pentru că este o sursă de bani mult mai importantă, mult mai serioasă decât ce ar reprezenta impozitarea pensiilor sau a veniturilor handicapaților sau alte surse.

Vreau să vă spun că eu, personal, nu cred în șantajul care ni se prezintă în continuu, că, dacă am solicita bani, s-ar ridica prețul acestor servicii.

După părerea mea, statul este partener în această afacere și nu ar trebui costuri suplimentare, ci, pur și simplu, profitul care există să-l împărțim, pentru că statul intră cu terenurile publice puse la dispoziție aproape necondiționat, cu toate terenurile publice, practic, de care dispune, cu investiții executate de stat, au fost predate, și, pe de altă parte, statul pune la dispoziție piață de desfacere pentru aceste servicii, ba, mai mult, asigură monopolul acestor servicii, asigurând, practic, toate condițiile ca acest serviciu public să se transforme într-o afacere extrem de profitabilă.

De aceea, părerea mea este că ar trebui regândit acest material probabil de către reprezentanții Guvernului și, repet, nu la modul că se ridică prețul, noi, statul, fiind partener în afaceri, am avea dreptul la o cotă-parte din profit. Vă mulțumesc.

Vă mulțumesc. Vă rog, domnule senator Coca, inițiatorul. Microfonul 6.

Vă rog, domnule senator Frâncu.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Voiam doar să specific faptul că acele costuri imense pe care domnul ministru ni le-a prezentat sunt, totuși, cred eu, exagerate, pentru că, se spune clar, ipoteza s-a făcut într-un an în care chiriile aveau o valoare maximă – 100 de euro în extravilan, 1.000 de euro în intravilan, pe hectar – și, de fapt, este o falsă problemă, așa cum s-a spus, statul este proprietarul acestor terenuri și este păcat ca unitățile administrative să nu aibă posibilitatea ca dintr-o sursă clară de venit să aibă o cotă-parte.

Guvernul recunoaște, implicit, că soluția propusă de inițiatori este una corectă – mă număr și eu printre ei –, nu este de acord, poate, cu costurile care ar fi generate de punerea în practică a acestei idei, dar trebuie odată să se elimine, în primul rând, discriminarea și, în al doilea rând, s-ar putea stabili, pentru o primă perioadă, anumite tarife de închiriere sau anumite cote-părți, micuțe, dar care, totuși, să fie un prim pas prin care să se atragă operatorilor respectivi atenția că, în viitor, trebuie să-și reevalueze, să zicem așa, costurile și, mai ales, modul de distribuție a acestor venituri.

Deci, pe plan local, o astfel de propunere este așteptată de toți și ea a fost generată, evident, de discuțiile cu primarii, cu președinții de consilii județene.

Vă mulțumesc.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Vă mulțumesc, domnule senator.

Vă propun să ne aplecăm asupra raportului suplimentar de respingere, conform celor prezentate de comisia de specialitate.

Suntem primă Cameră sesizată, propunerea legislativă având caracter de lege organică.

La punctul 13 din ordinea de zi este înscris Proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Este un termen de adoptare tacită pe care aș vrea să-l evităm, dacă se poate, și revenim după aceea la celelalte voturi finale.

Vă reamintesc că proiectul de lege a fost dezbătut în ședința plenului Senatului din 24 februarie anul curent, raportul comisiei este de admitere, cu amendamente, este lege organică, Senatul fiind primă Cameră sesizată.

Fiind vorba de un termen care se împlinește chiar astăzi, supun atenției dumneavoastră acest proiect de lege.

Este un proiect de lege important pentru mediul de afaceri.

La punctul 8 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea art. 16 din Legea nr. 13/2007 privind energia electrică.

Practic, este o inițiativă identică cu cea de la punctul 7 din ordinea de zi, cu aceleași argumente, și cred că nu are rost să reluăm întreaga dezbatere.

Pe cale de consecință,

La punctul 9 din ordinea de zi este înscrisă Propunerea legislativă pentru modificarea Legii nr. 13/2007, Legea energiei electrice, publicată în Monitorul Oficial nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările și completările ulterioare.

Inițiatorii?

Domnule senator Urban, microfonul 6, vă rog.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Inițiativa legislativă cu care noi venim astăzi în fața Senatului se referă la o situație care există în România și își dorește să elimine niște abuzuri care, în momentul de față, grevează absolut toată piața distribuției de energie electrică către consumatorul final, fie că este consumator casnic, fie că este persoană juridică.

În fapt, toate companiile de distribuție a energiei electrice, care au privatizat filiale ale „Electrica”, nu au făcut, în realitate, niciun fel de investiții în extinderea sau

modernizarea acestor rețele de când au cumpărat pachetele de acțiuni la aceste filiale. De fiecare dată când un consumator, când un investitor, când o persoană dorește să se racordeze la rețeaua existentă de energie electrică, trebuie să facă investiții constând în stâlpi, cablu, transformatoare, totul pe banii proprii.

Este bine să știți că există, în momentul de față, o lege în vigoare, rămasă de pe vremea când „Electrica” era proprietatea poporului și a clasei muncitoare, care vine să spună următorul lucru: „Orice investiție care se face în rețeaua de distribuție a energiei electrice trece automat, prin efectul legii, în proprietatea «Electrica» – SA.”

Ei bine, în momentul de față, aceste rețele de distribuție a energiei electrice sunt în proprietatea unor investitori străini, a unor companii foarte mari din Italia sau din Germania, iar prin efectul acestei legi ei intră în proprietatea unor investiții, unor lucrări care sunt făcute de noi, pe banii noștri.

Am făcut o documentare foarte interesantă asupra a ceea ce s-a întâmplat numai în ultimii patru ani și vreau să vă spun că – inclusiv lucrări de extindere a rețelelor de energie electrică pentru cartierele ANL construite în România – nu s-a suportat niciun leu de către aceste companii, ENEL sau E.ON, ci absolut totul, în cazul ANL, s-a făcut, indirect, pe banul contribuabilului român, aceste rețele intrând ulterior în proprietatea acestor companii de distribuție a energiei electrice.

Mai vreau să fac o remarcă în legătură cu acest proiect de lege. Este pentru prima oară când eu întâlnesc un proiect de lege repartizat de Biroul permanent al Senatului către o singură comisie permanentă a Senatului. Nu am avut decât un raport, care a fost elaborat de Comisia economică, industrii și servicii, fără ca acest proiect de lege să fie repartizat pentru aviz la o altă comisie din Senat, ceea ce este pentru mine o premieră, trebuie să mărturisesc acest lucru.

Vă mulțumesc.

Este, într-adevăr, o temă extrem de importantă și de sensibilă.

Domnule secretar de stat Lificiu, aveți un punct de vedere?

Vă rog, microfonul 10.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Art. 8 din vechea lege spune așa: „În cazul în care cheltuielile prevăzute la alin. 7 sunt suportate de către client, capacitățile energetice pot fi preluate cu justă despăgubire de către operatorii de distribuție.” Pot fi preluate!

Modificarea legislativă spune așa: „Vor fi preluate automat cu justă despăgubire.”

Din punctul meu de vedere, desigur că noi am arătat contradicția care apare față de Codul civil și faptul că nu pot obliga două părți să facă un contract așa cum vreau eu.

Atât am spus aici. Sigur că, din nou, credem că este cumva normal și moral să nu se ia gratis o investiție făcută de cineva la o companie, dar, din punct de vedere legislativ, așa este legea, aici se cere automat. Există și situații, poate mai rare, când cel care construiește cu banii lui o linie nu dorește să o vândă, nu dorește. Am cazuri acum, două, în care CEZ-ul vrea să cumpere 20 de kilometri de linie și proprietarul nu vrea să o vândă, și este important.

Mai mult decât atât eu nu pot să vă spun. Pot fi preluate. Oricând se încheie un contract liber între cei doi, pot să o preia cu justă despăgubire. În modificarea legislativă se spune că sunt obligați amândoi să facă contractul și să fie preluate cu justă despăgubire.

De aceea, n-am spus că nu susținem vehement, ci doar am semnalat această contradicție.

Comisia, domnul senator Borza, vă rog.

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor ordinare, Senatul este prima Cameră sesizată.

Membrii comisiei au hotărât, cu majoritatea voturilor, întocmirea unui raport de respingere. Mulțumesc.

Domnule senator Ilie Sârbu, vă rog. Microfonul 3.

În mod normal... sau poate nu normal, frecvent, nu sunt de acord cu unele opinii ale domnului Urban, dar, de data aceasta, trebuie să recunosc, și mulți dintre colegii noștri recunosc, faptul că argumentele pe care le aduce sunt reale.

Întrebarea față de ceea ce se întâmplă cu punctul de vedere al Guvernului... De fapt, nu e valabil numai pentru guvernul actual, ci și pentru alte guverne, întotdeauna TRANSGAZ-ul și toate aceste mari companii, care au venit în România fără să facă investiții extraordinare, sunt cumva la sufletul Guvernului și Guvernul vine și ne explică de ce nu se poate. Niciodată n-a venit Guvernul – și au mai fost dezbateri pe aceste teme – să ne spună că au profit foarte mare, că atunci când sunt diverse pene de curent sau de gaz, întreruperi pe zone mai mari sau mai mici, vin cu întârzieri mari și suntem noi la cheremul lor, deși suntem clienți și noi plătim, iar dacă nu plătim, automat, intervin.

Sunt foarte multe lucruri care cred eu că ar trebui reglementate. De aici și numărul mare de propuneri. Astăzi au fost trei, dar, parcă, au mai fost și săptămâna trecută și vor mai fi.

Eu cred că susținerea domnului Urban este îndreptățită.

Da.

Mulțumesc. Mai sunt alte intervenții?

Domnule senator Urban, vă rog.

Vreau să adaug un singur lucru față de cele afirmate de către reprezentantul Guvernului.

Nu trebuie să uităm faptul că pe aceste piețe de distribuție a energiei electrice către consumatorul final suntem, în fapt, pe niște piețe monopoliste, întrucât eu nu am alternativă, fie că vorbesc de București, fie că vorbesc de Ilfov, fie că vorbesc de Giurgiu, fie că vorbesc de Banat, nu am de unde să cumpăr, în calitatea mea de consumator final, energie electrică din altă parte.

Ca atare, nu este vorba de a mă apuca eu să construiesc pe un câmp rețele de distribuție energie electrică și, după aceea, să impun ENEL sau E.ON să vină să le cumpere. Eu nu am alternativă. Sunt pe o piață monopolistă. Singura mea sursă de a avea acces la energia electrică este să mă racordez la rețelele care sunt deja în proprietatea acestor distribuitori de energie electrică, iar ei îmi impun ca eu să fac aceste investiții pe banii mei, preluându-mi-le apoi în mod gratuit, astfel încât nu am alternativă.

Deci dispozițiile art. 942 din Codul civil nu se aplică și eu cred că, modificând acum legea, nu facem decât să încurajăm dezvoltarea acestor investiții, mai ales că – vă mai dau un singur amănunt, apropo de ceea ce spunea reprezentantul Guvernului – ANL nu a cerut niciodată până acum să fie despăgubită pentru investițiile pe care le-a făcut nici de la E.ON, nici de la ENEL, nici de la CEZ. Or, sunt niște bani ai contribuabililor români, care, în mod normal, ar fi trebuit să fie reîntorși de către aceste multinaționale către noi, plătitorii de taxe și impozite.

Mulțumesc.

Domnule senator Frunda, vă rog. Microfonul 2.

După aceea, doamna vicepreședinte Anca Boagiu.

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Sunt de acord cu susținerile domnului senator Urban și aș vrea să aduc un argument în plus.

Un alt articol al Codului civil vorbește despre îmbogățirea fără just temei, îmbogățirea fără just temei care, de data aceasta, este, într-adevăr, a firmelor multinaționale și, într-adevăr, ar trebui să fie un obiect al discuției înlocuirea monopolului de stat în România cu monopolul privat al unor companii multinaționale.

Nu-i numai ilegal, pe baza articolului care privește îmbogățirea fără just temei, dar este profund imoral ca tu, cetățean al acestei țări, atunci când îți construiești o casă, când vrei să te racordezi la rețea, mergi cu jalba, ți se permite racordarea și tu ești obligat să semnezi că vei dona stâlpul respectiv, instalația respectivă firmei respective, firmei distribuitoare, pentru că, altfel, nu-ți dă voie să construiești pe banii tăi și să te racordezi la rețeaua de curent electric sau la rețeaua de gaz. Este absolut inadmisibil.

Ceea ce ne spunea domnul secretar de stat este o altă situație. Când eu sunt interesat și am o rețea de 10 kilometri, de 20 de kilometri, fac o sursă de curent electric alternativ pe care o leg la rețeaua națională și care trebuie să rămână în proprietatea mea și să-mi aducă bani, este un alt câmp de discuție, dar în această situație nu facem decât să remediem o stare absolut nedreaptă, absolut imorală, care, de 20 de ani, duce mai departe metehnele comunismului, numai că am înlocuit statul comunist cu firma multinațională.

Din acest motiv, eu cred că această inițiativă trebuie încurajată, trebuie adoptată, pentru că aduce un beneficiu și puținii bani rămân în buzunarul contribuabilului cetățean român.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Doamna vicepreședinte Boagiu.

## Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Este inutil să mai spun că susțin această propunere legislativă și o susțin și colegii mei.

Îmi pare rău că nu a aflat colegul nostru care reprezintă Guvernul astăzi că noi deja am purtat discuții cu Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, dar domnul Urban a fost puțin mai iute, a scris deja propunerea legislativă.

În mod real, ceea ce spunea domnul Frunda se întâmplă în România. Este nu numai imoral, este rușinos să stai, să vezi și să nu remediezi un lucru care se perpetuează în această țară de ani de zile.

Vă mulțumesc că ați acceptat să înființăm acea comisie de anchetă în ceea ce privește activitatea ENEL, modul în care ENEL își dezvoltă rețelele de distribuție și modul în care ENEL face investiții sau nu le face în România, dar iată că are destul de mult profit lucrând în România, ceea ce este, din nou, un act destul de imoral. Spun asta cel puțin până când își va definitiva activitatea comisia de anchetă.

N-am să mai continui, pentru că sigur vom avea o dezbatere amplă pe ENEL în momentul în care se va încheia

raportul Comisiei pentru privatizarea și administrarea activelor statului și sunt sigură că vor fi și celelalte anchete făcute pentru ceilalți distribuitori care acționează pe piața din România, monopoliștii – cum i-ați numit –, și vă rog pe toți să fiți de acord cu această propunere a colegului Urban.

Dacă va fi nevoie să mai facem vreo modificare, ținând cont de faptul că Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri deja a luat în calcul solicitarea pe care i-am adresat-o, se poate face când va ajunge în dezbaterea Camerei Deputaților, dar nu putem bloca o lege care deja a parcurs, iată, procedurile într-o Cameră doar pentru că urmează să vină ceva mai târziu.

Vă mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Domnule senator Corlățean, vă rog. Microfonul 4.

Apreciez viteza cu care aceste inițiative parcurg procesul decizional.

## Mulțumesc, domnule președinte.

Ne aflăm într-o situație extrem de interesantă și nu știu dacă am mai avut-o până acum. Discutăm cu argumente pertinente și discutăm rațional, și suntem în situația în care avem de-a face cu o inițiativă legislativă promovată de un parlamentar al puterii la care Guvernul spune un nu hotărât și la care, inclusiv din rândul opoziției, discutând rațional, sunt atitudini de deschidere față de reglementarea corectă a acestui subiect.

Au fost, între altele – vorbesc acum într-o zonă în care mă pricep, în zona juridică –, au fost o serie de elemente ridicate care nu au fost luate în considerare în momentul redactării raportului în Comisia economică, industrii și servicii, astfel încât și pentru această rațiune, dar și pentru alte argumente care au fost expuse eu aș avea o propunere procedurală: să fim de acord să retrimitem la comisie pentru un raport suplimentar, dar precedat și de un aviz din partea Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, pentru că sunt aspecte de responsabilitate juridică, sunt chestiuni juridice care n-au fost luate în considerare, și, poate, și cu argumentele pe fond prezentate astăzi, raportul final suplimentar să fie cu totul altfel.

Mulțumesc.

Bun. Avem o propunere de retrimitere la comisie. Mai există un alt punct de vedere? Domnule senator Diaconu, vă rog. Microfonul 1.

## Mulțumesc.

Susțin din tot sufletul propunerea legislativă. Sufăr că nu sunt și eu printre inițiatori, dar am o precizare de făcut: să știți că meteahna este veche, n-a început cu ENEL-ul deloc. Am trăit pe pielea mea, în urmă cu 10 ani, când trăia „Electrica” – SA, absolut același scenariu, deci sunt metehne moștenite.

Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. Pe procedură, domnul senator Hașotti.

Domnule președinte, Stimați colegi, Este deja 18.15.

Domnul senator Corlățean ne-a făcut o propunere și, sigur, procedural, dumneavoastră trebuie să supuneți votului plenului propunerea făcută de domnul senator. Găsesc însă că, atâta vreme cât și PD-L-ul s-a pronunțat într-un anume sens, în același sens s-a pronunțat PNL, înțeleg de la domnul senator Corlățean și de la ceilalți colegi de la PSD că și dânșii susțin respingerea raportului și adoptarea acestei propuneri legislative, cu gândul că la Camera Deputaților se vor face corecturile necesare, vă propun să respingem – îmi pare rău, domnule Corlățean – propunerea de retrimitere la comisie și să votăm raportul, să încheiem, măcar să facem și noi ceva astăzi.

## **Domnul Mircea Dan Geoană:**

Domnule senator, am făcut multe lucruri astăzi și facem în fiecare zi de plen.

Este o propunere din partea domnului senator Corlățean, pe care trebuie să v-o supun atenției.

Este procedura regulamentară. Dacă veți considera să dăm astăzi votul, niciun fel de dificultate.

Tema este importantă și, într-un fel, mă bucur că spargem un anumit tip de șablon cu privire la aceste subiecte.

Ținând cont de faptul că programul nostru de dezbatere legislativă a fost epuizat, vă propun să