Stenogramă plen · Senatul · 4 mai 2011

Declarația politică este intitulată „Ordinul ministrului sănătății nr. 1.803/2008 – nedreptatea ia amploare”. Stimați colegi,

Doamnelor și domnilor,

În țara noastră, unde totul pare a fi posibil, din nefericire, în sens negativ, cei aflați în suferință sunt prinși în angrenajul birocratic și al jocurilor de putere politică și financiară.

Ca și cum nu era de ajuns că mulți dintre români se confruntă cu boala, suferința, lipsa banilor și o îngrijire medicală îndoielnică, acum se văd prinși la mijloc între hotărârile aberante ale Ministerului Sănătății și producătorii de medicamente din România.

Același minister, care a decis în mod „doct” închiderea multor spitale din țară, decizie de pe urma căreia am avut primele victime ale inconștienței și nepăsării unui minister devenit nociv, a impus alte și alte măsuri „inteligente” prin Ordinul pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului sănătății publice nr. 1.803/2008 privind stabilirea prețurilor produselor medicamentoase de uz uman de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, precum și bolnavii incluși în programele naționale de sănătate.

Așa cum și titlul sugerează, acest ordin aberant vizează impunerea unei noi modalități de calcul în privința prețului medicamentelor.

Pe lângă faptul că producătorii de medicamente din România sunt discriminați în mod negativ, așa-zisul Minister al Sănătății, care ar trebui să se ocupe de tot ceea ce reprezintă sănătatea publică, apărarea, reprezentarea și îngrijirea intereselor cetățenilor români, calcă în picioare nevoile a milioane de oameni aflați în suferință.

Metoda de calcul stabilită de minister este una demnă de calculele de început ale lui Einstein în stabilirea teoriei relativității, încât mă face să cred că la asemenea calcule alambicate au lucrat toți matematicienii români, iar acest ordin rivalizează cu lucrările celebrului Țițeica.

Dacă în orice stat european prețul de referință este fixat prin compararea cu prețul din trei state vecine, reprezentanții ministerului s-au gândit să fie cei mai zeloși și scrupuloși, mergând pe comparația cu 12 state, nu toate vecine, membre ale Uniunii Europene.

S-a ajuns la situația în care, din cauza prețurilor impuse de Ministerul Sănătății, foarte multe medicamente sunt retrase de pe piață, iar pe multe dintre ele nu le mai avem, pentru că, deși se produc, firmele preferă să le exporte în țări unde prețul este pe măsura calității.

Astfel, producătorii preferă această modalitate păguboasă pentru români, în caz contrar fiind nevoiți să aibă pierderi uriașe, din moment ce, dacă le-ar da pe piața internă, ar trebui să fixeze, respectând prețul de referință, prețuri cu 50% mai mici decât prețul de producție.

Lăsând deoparte mostra de încurajare a producătorilor, asistăm, dragi colegi, la o ucidere lentă și în masă a bolnavilor din România, mințiți de autorități în privința binefacerilor prețului de referință.

Departe de a fi în folosul lor, bolnavii români nu devin altceva decât o masă de manevră în lupta pentru bani, ducând lipsă de medicamente sau văzându-se nevoiți să plătească din propriul buzunar, în condițiile în care și așa foarte mulți dintre ei, pe lângă boală, au de înfruntat și un trai la limita supraviețuirii.

Este tragic și este o adevărată rușine, stimați colegi, cum nevoile românilor sunt călcate în picioare cu cea mai crasă nepăsare, ambalată în calcule menite să distorsioneze adevărata stare de fapt.

Este rușinos cum nimic nu mai este sfânt și totul este parte a angrenajului de bani și de putere.

O asemenea măsură nu face altceva decât să sublinieze încă o dată – ca și cum mai era nevoie – situația dramatică în care se află țara noastră și stadiul de degradare la care a fost adus cetățeanul român.

Gheorghe Pop

#76968

Declarația politică se intitulează „Alo, poliția? Da, femeia de serviciu la telefon!”.

Stimate colege,

Stimați colegi,

Eliminarea lui Osama bin Laden, unul dintre marii capi ai terorismului mondial, este, fără îndoială, o bătălie câștigată de ambasadorii păcii în lupta cu răul premeditat și voit, intenționat, însă vor mai fi multe de purtat de acum înainte.

Evenimentul, cu siguranță, a generat în interiorul Al-Qaeda o reacție similară cu cea care se întâmplă atunci când calci într-un mușuroi de furnici. Cred că avem cu toții suficientă maturitate încât să înțelegem că lichidarea celui mai căutat om de pe planetă nu este decât o victorie temporară și adevăratul pericol de abia acum începe. Or, în condițiile în care întreaga lume încearcă să se securizeze cât mai eficient, gașca portocalie din Parlament a demarat din nou procesul de măcelărire a MAI.

Este un gest irealist și extrem de periculos din partea armatei portocalii să pună în gura tunului siguranța cetățeanului, prin desființarea a 18.000 de posturi din poliție, doar pentru a strânge cât mai multe resurse pentru campania electorală.

S-a motivat acest demers „strategic” prin băgarea la înaintare a ideii că aparatul MAI este supradimensionat. Însă nu efectivele aflate în slujba cetățeanului sunt supradimensionate, ci structura malignă care sufocă MAI și îl stoarce de resurse.

În loc să elimine indivizii care căpușează aiurea resursele sistemului, Igaș poartă sâmbetele posturilor de poliție comunală, care se adresau unor zone și așa vulnerabile, tocmai din lipsa de efective polițienești.

Dacă ne vom încăpățâna să punem pe liber eficiența, vom ajunge curând în situația în care doar femeia de serviciu va prelua sesizările cetățenilor, iar scutul antirachetă al lui Băsescu va fi delegat în teren pentru constatări și patrulări.

Spun asta pentru că prezidențiabilul apreciază că mult slăvitul scut, a cărui necesitate nu o neg, ba chiar o susțin, ține loc și de poliție, și de jandarmerie, și de pompieri.

Acum, când siguranța globală este pusă sub semnul întrebării și când numeroase state anunță sporirea măsurilor de securitate, Igaș lasă România pe cod albastru și reduce efectivele MAI, punând populația în situația de a ridica din umeri atunci când găinarul de rând sau teroristul, după ce-și va fi făcut mendrele nederanjat, va întreba, din curiozitate, unde sunt forțele de ordine.

Mihăiță Găină

#79393

Declarația politică este intitulată „Agonia agriculturii românești”.

Agricultura și industria agroalimentară a României mor încet, dar sigur. Lipsa unor politici agrare eficiente, incompetența și indiferența guvernamentală sunt adevăratele cauze ale acestui tragic destin.

Este bine cunoscut de către toată lumea faptul că România dispune de resurse ale solului, care fie nu sunt utilizate la nivelul agrotehnologiei actuale, fie sunt lăsate la voia naturii, fie sunt distruse într-un mod iresponsabil.

România și guvernanții săi se comportă de-a dreptul irațional în raport cu agricultura, atât în sectorul vegetal, cât și în cel zootehnic, la fel cum o situație de plâns avem în sectorul industriilor de prelucrare a materiilor prime provenite din agricultură și de producere a alimentelor.

E adevărat că am ajuns în miezul acestui faliment istoric nu numai din cauza actualei puteri, dar românii erau îndreptățiți să spere că președintele actual și guvernele sale se vor ține de cuvânt și vor iniția acele politici pe care le-au promis, de scoatere a agriculturii și a lumii satului românesc din procesele de subdezvoltare în care se tot afundă, îndreptându-le spre o valorificare mai bună a resurselor naturale și de muncă.

Lipsa unor politici de realizare a produselor agricole conform standardelor europene, lipsa unor structuri funcționale între producția agrozootehnică, de prelucrare a acesteia în unități industriale și de servicii, ruptura dintre fermieri și sectorul comercial necesitau politici inteligente și aplicate sistematic.

Înainte de a face analiza falimentului răsunător în care au fost aduse agricultura și populația din mediul rural, să amintim câteva dintre promisiunile mincinoase ale guvernanților susținuți de actuala coaliție antinațională.

Nu au făcut acea rețea națională promisă de centre de colectare și depozitare a recoltelor agricole, a produselor animaliere, prin care fermierii și țăranii să-și poată valorifica munca și să reia ciclul agricol. A trecut destul timp și domnii de la putere ar trebui să le spună țăranilor și fermierilor unde sunt aceste centre și cu ce s-au ales de pe urma lor.

Doina Silistru

#87598

Declarația politică se intitulează „Ziua Națională a Tineretului”.

Ziua Tineretului este sărbătorită la date diferite, în funcție de fiecare țară în parte. România și-a instituit ziua de 2 Mai ca Zi Națională a Tineretului, prin lege, în anul 2004, după ce în perioada comunistă aceasta fusese singura zi de sărbătoare legală pentru tineret. Cu prilejul acestei zile, sunt organizate activități sociale, culturale, artistice și sportive care vizează domeniile de interes ale tineretului.

Tinerii reprezintă atât o sursă enormă de resurse umane pentru dezvoltare, cât și factorii cei mai importanți în schimbarea socială, în dezvoltarea economică și în inovațiile tehnologice. Imaginația, idealurile, capacitățile intelectuale considerabile și concepțiile lor sunt esențiale pentru dezvoltarea continuă a societății în care trăiesc.

Tinerii au lumile lor, contextele lor culturale etc., care sunt, prin definiție, diferite de cele ale adulților și, de aceea, dificil de interpretat de către aceștia. În acest moment, tinerii se maturizează mai repede decât în trecut, iar viteza cu care își trăiesc viața a crescut exponențial prin comparație cu anii trecuți. Problemele ivite în viața tinerilor, cât și concepțiile și aspirațiile lor, reprezintă componentele esențiale ale provocării și ale perspectivelor pe care societatea le are în prezent, cât și cele ale viitoarelor generații.

Principalul factor în educația tânărului este chiar tânărul și, de aceea, trebuie stabilite obiective și metode subsecvente acestora, de natură să îmbunătățească abilitățile tinerilor de a-și coordona în mod autonom activitățile proprii. În paralel, trebuie urmărită și dezvoltarea abilităților instituțiilor școlare de a putea dezvolta aceste abilități ale tinerilor.

Astfel, subîmpărțirea pe domeniile concentrice, de la individual și relațional înspre instituțional, apare în mod natural. Dezvoltarea instituțională a unităților de învățământ constă, de fapt, în ieșirea din starea de izolare a acestora, în scopul oferirii unei game de servicii educaționale mai largi, mai ridicate din punct de vedere calitativ și mai adaptate la nou.

Salariile de încadrare din România sunt mici, insuficiente pentru a-și întemeia o familie fără grija zilei de mâine, recunoașterea meritelor vine după eforturi îndelungi și ani de muncă în posturi prost plătite, de multe ori la salariul minim pe economie – asta în cazul optim în care există o astfel de recunoaștere –, posibilitățile de afirmare sunt reduse, iar Guvernul nu aplică nicio măsură concretă pentru stoparea emigrării tineretului român.

Radu Cătălin Mardare

#92030

Declarația politică se intitulează „Modernizarea României – de la coasă la excavator”.

Am avut, în calendarul ultimei săptămâni, două zile care ar fi trebuit să fie adevărate sărbători, prilej de manifestare a respectului, recunoștinței, solidarității și bucuriei. Am avut, în schimb, cea mai tristă Zi a Veteranilor de Război din scurta sa istorie recentă, cu veterani inevitabil mai puțini, dar și cu venituri micșorate, mulți dintre cei puțini fiind umiliți de tratamentul la care militarii au fost supuși prin noua lege a pensiilor.

Am mai avut, poate, cel mai trist 1 Mai din ultimele două decenii, cu milioane de români lipsiți de încredere în viitor, în solidaritatea și în coeziunea societății – însuși spiritul acestei sărbători. Ziua Muncii, 1 Mai 2011, găsește România cu mult mai puțini salariați, cu salarii mai mici și, mai rău, cu o putere de cumpărare înjumătățită de tăierile de salarii, scumpiri peste scumpiri și de creșterea dramatică a taxei pe valoarea adăugată.

Imaginile cu domnul Boc la coasă prevesteau tăierile de salarii, de pensii, datul cu coasa de-a dreptul prin veniturile, demnitatea și speranțele a milioane de români. De aceea, m-am cutremurat, deunăzi, când l-am văzut pe același domn Boc urcându-se în excavator. Am înțeles atunci ce înseamnă modernizarea României, cu care se tot laudă sus-numitul și ai săi PDL-iști: trecerea de la o unealtă rudimentară, coasa, la un produs tehnic al epocii moderne, excavatorul.

Fără a se opri din tăiat, domnul Boc și ai săi s-au apucat și mai vârtos de săpat. Sapă pentru a adânci prăpastia polarizării sociale, sapă la temelia democrației, angajându-și răspunderea pe legi care mai de care mai importante, ignorând și disprețuind Parlamentul și partenerii sociali. Sapă la fundația statului de drept prin toate abuzurile pe care le comit, sapă la rădăcina statului social, cel prevăzut în Constituția României, broșurica aceea care îi cam încurcă, dar pe care oricum nu dau mai mult de două parale.

Țărișoara, în viziunea marelui om politic, va fi pe de-a-ntregul așa cum ne-a înfățișat-o însăși Televiziunea publică, sub genericul „Cântarea României moderne”, țara fluturilor, a fălcilor, a frunzei verzi și așa mai departe și, peste toți și toate, a „marelui cârmaci”.

Elena Mitrea

#94321

Declarația politică este intitulată „Solidaritate pentru demnitate”.

Solidaritatea cui, pentru demnitatea cui?

Nu știu dacă poate fi doar coincidență, însă am constatat și cu alte ocazii că actualul Guvern adoptă hotărâri privind soarta românilor tocmai în preajma zilelor în care alții sărbătoresc. Da, 1 Mai este Ziua Internațională a Muncii și este celebrată încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, devenind apoi sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii.

În România, ziua de 1 Mai se celebrează din 1890, iar anul acesta, întâmplător sau nu, tocmai intră în aplicare noul Cod al muncii, care aduce vulnerabilități angajaților, îngroșând numărul șomerilor, mereu în căutarea unui loc de muncă, și noua Lege a zilierilor, prin care se impozitează cu 16% munca de pe o zi pe alta a muncitorilor cu ziua, fără să le ofere niciun drept.

Ba mai mult, premierul, ministru interimar, cu hărnicia dovedită în a schimba tot ce mișcă în țara asta, a semnat deja și normele de aplicare a legii pentru zilieri. Uimitor și extrem de rapid, când este vorba de luat, dacă mă gândesc că legea pentru copiii cu autism așteaptă de jumătate de an să aducă un dram de speranță pentru micuți și familiile lor, care solicită susținerea statului.

Legea dialogului social, de asemenea, cu reglementări în domeniul muncii, adoptată prin asumarea răspunderii, așteaptă decizia Curții Constituționale.

De ce nu, 28 aprilie este Ziua Internațională a Protecției și Sănătății în Muncă, prilej cu care, consultând statistici ale Inspecției Muncii, aflăm că anul 2010 a înregistrat peste 3.600 de persoane care s-au accidentat la locul de muncă în România, 272 chiar au decedat în urma accidentelor.

Cheltuielile efectuate cu echipamentele de protecție pentru muncitorii din România ne situează pe locul 10 din 12 într-un clasament al țărilor din Europa Centrală și de Est, ceea ce ne convinge că „securitatea și sănătatea în muncă nu sunt încă priorități majore”, că avem condiții precare la locul de muncă, că, pe lângă salarii proaste, avem și condiții așijderea.

Iată, tot acum se anunță ofensiva pentru combaterea muncii la negru. Mă întreb de ce n-o fi făcut-o domnul Botiș până acum.

Ioan Mang

#97977

Declarația politică se intitulează „Cine (mai) poate face autostrăzi în România?”.

Stimate doamne și stimați domni,

Voi începe declarația mea politică de astăzi cu un anunț: avem două noi autostrăzi în România! Din păcate pentru șoferi, avem două autostrăzi care nu se (mai) fac, iar în eventualitatea în care se vor face totuși, ele vor fi finalizate cu mare întârziere.

Așa cum am aflat cu toții, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) a anunțat recent că a transmis „o notificare de reziliere a contractului de proiectare și execuție a Autostrăzii București–Brașov, tronsonul București–Ploiești”, către antreprenorii acestei lucrări, un consorțiu de firme românești.

Anterior acestui anunț, aceeași companie națională a dat publicității un alt document, din care am putut afla că în cazul a 12 contracte s-a solicitat constructorilor de drumuri care execută lucrări în România penalități în valoare totală de 40.094.672,523 de euro, aferente perioadei septembrie 2010 – martie 2011.

În fața acestei noi abordări și politici a Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, un ochi îmi râde, iar altul plânge. E foarte bine că antreprenorii și regii asfaltului care nu respectă termenii contractuali la care s-au angajat să fie penalizați financiar. E minunat că ministerul de resort vrea să impună noi reguli pentru constructorii de autostrăzi și vrea să dea un semnal clar că nu mai acceptă ca statul român să fie păgubit. E foarte bine și că doamna ministru își face imagine prin aceste măsuri radicale.

E foarte rău însă că șantierele vor fi sistate și se va pierde din nou timp prețios. Va fi rău și pentru că toți cei care circulă pe drumurile României vor consuma nervi mai mulți, circulând pe niște drumuri sub orice critică. Și mai e rău și din alt punct de vedere: modernizarea sistemului de drumuri și autostrăzi ne va costa și mai mult decât până acum, pentru că, în cazul anunțatelor rezilieri de contracte, se pune problema costului de oportunitate. Vor fi aceste drumuri naționale și autostrăzi mai ieftine, urmând o nouă procedură de atribuire a contractului? Ne vor costa lucrările noului antreprenor mai puțin decât am fi plătit prin ducerea până la capăt a contractelor existente?

Cornel Popa

#104089

Declarația politică este intitulată „Sfidare la adresa românilor, sfidare la adresa UE”.

Stimați colegi,

Faptul că Guvernul Boc își bate joc de banii publici nu mai este o noutate. Citim zilnic în presă și vedem la televizor cum un ministru a încheiat contracte cu statul, cum soția altui ministru e plătită din banii noștri sau din bani europeni...

Trebuie să vă spun însă că nu sunt respectate nici acordurile sau angajamentele cu Uniunea Europeană, așa cum nu este respectată nici legea românească. Mă refer aici la faptul că există fonduri europene pentru infrastructura României, care ar fi trebuit cheltuite sau care ar fi trebuit să ducă la începerea lucrărilor de modernizare a drumurilor naționale, dar care sunt blocate undeva în nepriceperea sau reaua intenție românească.

Am înțeles scuza „nu sunt bani” acolo unde vorbeam exclusiv de investiție a Guvernului, dar nu-mi pot explica de ce nu sunt folosite fondurile la dispoziția Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii pe acele artere unde lucrările ar fi trebuit să fie în toi.

Și pentru că oficialii noștri îmi răspund pe zeci de pagini, în care nu îmi spun nimic de fapt, mă voi adresa Comisiei Europene, care poate mă va lămuri de ce nu își fac datoria autoritățile române și de ce nu-și onorează obligațiile. Sunt curios, în același timp, ce explicații au dat Bruxelles-ului aceste autorități care ne-au mințit în toată această perioadă.

Până atunci, bihorenii, și nu numai ei, vor circula pe aceleași drumuri accidentate, așa-zis europene. Vă mulțumesc.

Marius Petre Nicoară

#105655

Declarația politică se intitulează „Economia românească – lecție de eșec”.

Stimați colegi,

Sunt convins că citiți și dumneavoastră articolele economice din presa de specialitate din țară și din străinătate, că discutați cu mediul de afaceri din propriile colegii și că ați ajuns la aceleași concluzii ca și mine: suntem o lecție despre cum nu trebuie să acționăm în economie pe perioadă de criză sau în afara ei.

În vreme ce alte guverne produc măsuri de revenire economică, noi ne pregătim pentru alte efecte ale aceleiași crize, care pare fără sfârșit. Am fost atrași în vârtejul crizei mondiale, fără a o putea ocoli, dar nu putem fi scoși din ea tot pe același principiu, al revirimentului altor economii. Or, în țară, exact acest lucru se simte, că așteptăm să ne salveze altcineva: banii FMI, bordul FMI, cu ale lui condiții extreme, fondurile europene sau... providența, stimați colegi.

Cert este că nu se simte Guvernul României nicăieri, în afara cazului de furt din banul public, evaziune fiscală sau, mai nou, contracte pe bani europeni. Mediul de afaceri nu este susținut în niciun fel, dar nici nu este lăsat să trăiască.

Am așteptat să ne spună purtătorul de cuvânt al Direcției Concurență din cadrul Comisiei Europene că avem dreptul să intervenim în prețul carburanților. Până la acel moment, domnul Emil Boc a ridicat din umeri și s-a declarat neputincios, neavând habar inclusiv de faptul că are o lege care-i dă dreptul să intervină atunci când interesul național i-o cere. Dar acest lucru este străin actualei puteri, care vedem ce îndeletniciri are: contracte cu statul prin soții, mame pensionare sau copii declarați oameni de afaceri peste noapte.

Este realmente de neînțeles atitudinea sfidătoare la adresa noastră, dar și la adresa UE. Aici aduc exemplul taxei de primă înmatriculare, declarată în afara contextului legislativ european de către Curtea Europeană de Justiție, dar menținută de noi, în ciuda tuturor proceselor cu statul în care petenții au câștigat, sau faptul că suntem întrebați lunar de ce nu cheltuim banii europeni, iar Guvernul român continuă aceleași afaceri cu firme de consultanță de apartament, care cer comisioane grase solicitanților, numărul dosarelor respinse crescând alarmant.

Vasile Nistor

#108167

„Un popor care își prețuiește privilegiile mai mult decât principiile le va pierde curând pe amândouă.” Cuvintele aparțin generalului Dwight D. Eisenhower, militar de carieră și președinte al Americii. Cu ocazia recentelor evenimente privind aplicarea pensiilor unitare, recalcularea unor pensii disproporționate, asimilarea fostelor cadre militare pensionarilor obișnuiți – prin deja celebra Lege nr. 263/2010 –, am aflat poziția actualilor guvernanți atât în chestiunea privilegiilor, privilegiaților și tăcerii la cei care conduc astăzi Armata Română, cât și în cea a principiilor. Pe scurt, singurul principiu sfânt e perpetuarea privilegiilor. Asta da „demnitate”, „onoare militară”!

## Stimați colegi,

Să fi uitat noi, oare, să fim români? Să fi uitat noi, oare, respectul datorat Armatei Române? Să ne fi uitat noi eroii? Și când mă întreb asta, nu mă gândesc neapărat numai la personajele istorice despre care citim în manuale, și nici la cei care găsesc să fie „eroi” doar pentru că în imediata apropiere există un cameraman și un reporter. Nu la ei mă refer acum, ci exact la cei pe care nu-i vezi niciodată, dar poți atinge în mod real munca, opera lor, cei despre care nimeni nu scrie niciodată, dar despre care poți „citi” în poveștile spuse de alții, despre cei care au murit și pe ale căror cruci nu vezi decât un nume simplu și o dată. Da, despre acești eroi, despre oamenii simpli care și-au făcut datoria de militar, datoria de a se pune în slujba apărării țării, și pe care nu-i caută nimeni.

Am învățat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecințe, chiar dacă aceste consecințe presupun sacrificarea libertății lor, a vieții lor... Și nu numai că nimănui nu-i pasă de ei, dar acum sunt asimilați pensionarilor de rând.

A nu se înțelege că am vreo problemă cu pensionarii obișnuiți... Departe de mine acest gând. Am tot respectul pentru munca fiecărei ființe umane, dar asta nu înseamnă să nu ne onorăm între noi. Sunt sigur că fiecare are discernământul necesar și este în asentimentul meu când fac aceste afirmații.

Eu cred că România adevărată nu a murit, cum încearcă să ne spună mai-marii lumii sau mai-marii țării. Eu cred că România adevărată va renaște pe oasele martirilor români de mii de ani, de la Decebal până la mareșalul Ion Antonescu în Războiul de întregire a României și martirii din închisorile comuniste. Eu cred că România adevărată va renaște, ca o pasăre Phoenix, din lacrimile văduvelor din războaie și din lacrimile mamelor care au plâns copiii ce au luptat și au murit pentru această țară.

Ion Toma

#112753

Declarația politică este intitulată „Copiii cu autism au dreptul la o viață normală”.

Doamnelor și domnilor, Stimați colegi,

Deși în ultimul timp s-a vorbit destul de des despre situația persoanelor diagnosticate cu tulburare de spectru autist, inițiativele multor persoane de buna-credință de a elabora și propune spre adoptare o lege în acest sens au rămas nefinalizate. În România nu există o legislație clară și adecvată a copilului cu dizabilități, astfel încât să-i confere anumite drepturi, care să vină în întâmpinarea nevoilor sale.

Conform datelor existente la Ministerul Sănătății și la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în România sunt diagnosticați în jur de 3.200 de copii cu tulburare de tip autist.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Olt are în evidență un număr de 105 copii încadrați în gradul de handicap cu diagnosticul de autism sau elemente de spectru autism.

Bineînțeles că numărul persoanelor – în general, nu doar al copiilor – cu tulburare de spectru autist, diagnosticate sau nediagnosticate, la nivel național, este cu mult mai mare. Se estimează de către diverse organizații din domeniu un număr de aproximativ 30.000 de persoane cu tulburări din spectrul autist – una la 166 de nașteri. Nu se poate vorbi despre un număr exact de persoane identificate cu autism, deoarece instrumentele de evaluare utilizate nu sunt riguroase, permițând apariția unui număr mare de falși diagnosticați.

Serviciile de screening și diagnostic nu sunt riguros organizate. Intervențiile validate științific nu sunt integrate într-un sistem de sănătate clar organizat, cu profesioniști bine pregătiți, care să lucreze în echipe cu paraprofesioniști – de exemplu, părinții.

În momentul de față, în județul Olt doar o singură organizație nonguvernamentală poate oferi servicii de screening în acest sens și poate demara programe în sprijinul și pentru copiii cu tulburare de spectru autist.

Și la nivel național, un număr prea mic de instituții ale statului se adresează copiilor cu tulburare de spectru autist, acestea fiind insuficiente față de necesitățile copiilor.

Multe familii sunt fără venituri sau cu venituri mici și nu au putut sau nu pot asigura suportul corespunzător intervenției educaționale pentru copiii cu tulburare de spectru autist. De aceea, este necesară decontarea terapiilor de la bugetul de stat alocat sănătății. Dacă nu se intervine rapid, prin proceduri validate științific, se pierde oportunitatea de recuperare, fie ea și parțială, copiii și apoi adulții cu aceste tulburări ajungând să fie complet dependenți de familie și/sau de ajutorul societății, cu costuri emoționale și financiare foarte mari pentru persoana cu tulburare de spectru autist, pentru familie și societate.

Sorin Serioja Chivu

#117645

## Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,

În fiecare an așteptăm cu nerăbdare data de 1 mai, o zi cu numeroase semnificații, devenită un simbol pentru români.

Data de 1 Mai nu marchează doar Ziua Internațională a Muncii, marchează o zi specială de unitate și solidaritate, un moment în care, dincolo de sărbătoare, ar trebui să ne găsim și timp de reflecție.

Nu întâmplător și de luat în seamă este faptul că, în această zi, strămoșii noștri sărbătoreau Armindenul.

Armindenul semnifica cinstirea odihnei pământului, pentru roade bune și sănătatea vitelor, fiind, de fapt, o ramură verde sau un pom curățat de crengi până aproape de vârf, împodobit cu flori și spice de grâu. De 1 mai, aceasta se punea în fața casei, până la seceriș, din lemnul Armindenului

făcându-se foc atunci când se cocea prima pâine făcută din făina grâului nou.

O metaforă superbă pentru un nou început și una dintre tradițiile care au ajutat la cristalizarea unității și identității poporului nostru.

Cu toții ar trebui să fim conștienți că astfel de zile, cum este cea de 1 mai, fac deja parte din ceea ce ne definește ca popor.

De aceea, consider că un asemenea moment contribuie în mod semnificativ la reiterarea valorilor și priorităților pe care le avem. Prin muncă și unitate, ne putem atinge scopurile și putem dovedi cine suntem cu adevărat.

Stimați colegi și dragi concetățeni,

Vă îndemn să folosim orice prilej pentru a deveni și mai puternici, și mai uniți și pentru a realiza că „țara noastră are, înainte de toate, o datorie: aceea de a munci. Munca, adevarată și spornică, nu se poate face decât prin solidaritate națională.” (Nicolae Iorga)

Cuprins

Stenograma

Dezbaterea și adoptarea Proiectului de hotărâre privind completarea alin. (2) al art. 66 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr. 28/2005 21–22; 40